SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Prealăudaților Mucenici, voi zdruncinându-vă cu pietre, nu v-ați lepădat de Hristos, piatra cea nesfărâmată; ci făcându-vă prin Dar purtători de biruință, vă veseliți dimpreună cu cetele îngerilor. Cu care rugați-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Buni biruitori Mucenici închizându-vă dimpreună în temniță, ca niște păzitori dumnezeieștilor porunci, și topindu-vă de sete, ați câștigat rouă din Cer, care vă răcorea pe voi duhovnicește. Pentru aceea rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Nebiruiților Mucenici, dorind de viața cea adevărată și veșnică, ați răbdat cu bucurie moarte nedreaptă, prin hotărâre fărădelege, și acum vă veseliți dimpreună cu mucenicii; cu care rugați-vă să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Despre toate părțile sunt cuprins de răutăți, și unde voi scăpa Stăpână eu ticălosul, și cu totul părăsit? Fără numai către tine singură scap Preacurată, care îmi ești mie ajutătoare, nădejdea deznădăjduiților, Mireasă a lui Dumnezeu. Ci nu mă trece pe mine robul tău cel netrebnic, ceea ce ești gata ajutătoare scârbiților.

A Crucii, a Născătoarei:

Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, zicea Fecioara, dacă a văzut pe Hristos spânzurat pe lemn, și o sfărâmă Stăpâne, precum mi-a zis mai-nainte Simeon. Ci scoală-Te, și mă slăvește dimpreună cu Tine nemuritorule, pe mine Maica și roaba Ta, rogu-mă.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Octoihului, și al Sfinților pe 4.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Ioan monahul.

Cântarea 1-a, glas 5:

Irmos:

Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povățuit pe popor prin mare, cu picioare neudate, și pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.

Pe ostașii lui Hristos cei purtători de chinuri să-i lăudăm credincioșii cu cuget dumnezeiesc, ca pe niște surpători rătăcirii, și luminați biruitori, cântând lui Dumnezeu laudă de biruință.

Pătimitorilor cei ce v-ați nevoit luminat pe pământ, și ați răbdat muncile, ați primit în Cer cununile, cântând cu un glas lui Dumnezeu cântare de biruință.

Slavă...

Fiind legați prin credință de unirea sufletului, ați năvălit împotriva rătăcirii, și v-ați arătat biruitori purtători de cununi, cântând dimpreună cu un glas laudă de biruință.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, și de sânurile Tatălui nu S-a depărtat, ca să izbăvească de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cu puterea Crucii tale...

Voi ostași ai lui Hristos fiind împodobiți cu înțelegerea, cu râurile sângiurilor voastre ați înecat pe vrăjmașul cel necredincios.

Dându-vă trupul la munci amare și nesuferite, ați luat prin credință dumnezeiască moștenire, vrednicilor de laudă.

Slavă...

Cu porunca tiranului sfărâmându-vă de împroșcările, pietrelor, cu adevărat ați păzit ancora bunei credințe, pătimitorilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te Preacurată neîncetat, Celui ce a ieșit din coapsele tale, ca să se izbăvească de rătăcirea diavolului, cei ce te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Cu puterea Crucii Tale Hristoase, întărește gândul meu, ca să laud și să slăvesc, răstignirea Ta cea mântuitoare.

Sedealna, glasul al 4-Ica.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Ostașii lui Hristos cei viteji, oștindu-se bine, pe Veliar cu totul desăvârșit l-au înecat în curgerile sângiurilor sale; că cu pietre fiind sfărâmați, și cu sabie tăiați, și cu foc arși, și în apă aruncați, purtători de cununi luminat s-au arătat. Pentru aceasta se cinstesc, și cu credință se măresc.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Mulțimea gândurilor mele celor necurate, și ploaia cugetelor mele celor necuvioase, cine le va putea spune Preacurată? Și împotrivirile vrăjmașilor mei celor fără de trup, și răutatea lor cine o va povesti? Ci cu rugăciunea ta ceea ce ești bună, dăruiește-mi izbăvire de acestea toate.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara ceea ce Te-a născut Hristoase în vremile cele de pe urmă, pe Tine care ești născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, strigă: Vai mie preaiubite Iisuse! Cum Cel ce ești de îngeri slăvit ca un Dumnezeu, voiești de Te răstignești acum Fiule de oamenii cei fărădelege! Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa, și am strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ceata purtătorilor de chinuri cea adunată cu legile dragostei celei iubitoare de Dumnezeu, întărindu-se cu puterea lui Hristos, a biruit pe vrăjmașul cel potrivnic lui Dumnezeu.

Ceata cea chemată de Dumnezeu a pătimitorilor lui Hristos a răsturnat mulțimea necredincioșilor cea potrivnică Lui Dumnezeu, cântând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Purtătorii de chinuri văzând lumină neapropiată în temniță, întărindu-se cu dumnezeiască puternicie, au risipit negura cea întunecoasă a nebuniei idolești.

Slavă...

Ceata mucenicilor cea pururea pomenită uitându-se la frumusețea bunătăților celor nepieritoare, s-a lepădat de nestatornica curgere a lucrurilor omenești.

Și acum..., a Născătoarei:

Umbritu-te-a pe tine Fecioară puterea Celui dintru înălțime, și te-a făcut rai de desfătare, având în mijloc lemnul vieții, pe mijlocitorul și Domnul.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mânecând strigăm către Tine Doamne: Mântuiește-ne pe noi, că tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Cu cuvintele Sfântului Duh fiind hrăniți mucenicii, au contenit necuvântarea idolilor.

Stele purtătoare de lumină v-ați făcut pătimitorilor, și flori ale credinței, trimițând mirosul cel bun.

Slavă...

Făcutu-v-ați sfinților holdă Celui Preaînalt, secerată cu secerele muceniciei, prealăudaților.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu înceta a te ruga Celui ce l-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre, celor ce te lăudăm pe tine neîncetat.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul...

Veselindu-se mucenicii strigau: Primește Stăpâne duhurile noastre în mâinile Tale, și le odihnește, că dorim de Tine Cel mult-milostiv.

Ceata mucenicilor Tăi Iubitorule de oameni săvârșind călătoria, s-a făcut locuitoare împreună cu îngerii; Și acum se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă...

Lauda cea bună a mucenicilor, ceata cea aleasă de Dumnezeu a mucenicilor, bună-cuviința mucenicilor, rugați-vă cu fierbințeală, să ne mântuim toți cei ce scăpăm către voi.

Și acum..., a Născătoarei:

Care cuvânt va putea tâlcui minunea zămislirii tale celei mai presus de fire, Preacurată, că ai zămislit pe Dumnezeu care a venit la noi pentru milostivirea Sa.

Irmosul:

Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine Iubitorule de oameni, și m-a mântuit dreapta Ta Doamne.

CONDAC, glas al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Multe munci ați suferit pentru Hristos mucenicilor, toată mulțimea dumnezeilor cea idolească, și toată înșelăciunea nedumnezeirii ați surpat, călcând acestea cu puterea lui Hristos, și pe noi pe toți ne-ați învățat, ca să cântăm cu credință: Aliluia!

SINAXAR

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinților patruzeci și cinci de Mucenici, care au mărturisit în Nicopolia Armeniei.

Stih: Tabără nouă oarecare lui Dumnezeu s-a aflat,

Care cu îndrăzneală și în mijlocul focului a intrat.

În Iulie în a zecea zi,

Pe vitejii Nicopoliteni focul îi topi.

Aceștia în zilele împăratului Licinie și a lui Lisie ighemonul, au mărturisit pe Hristos. Și căpeteniile lor erau cei ce erau căpetenii și cetății: Leontie, Mavrichie, Daniil și Antonie. Deci cercându-se cu multe munci, apoi băgându-se într-un cuptor cu foc, își aflară sfârșitul nevoințelor sale.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Vianor și Siluan.

Stih: N-a putut peste vârtoasă firea ta să pună stăpânire,

Mucenice Vianor, nici a sabiei silnică uneltire.

Siluan prin a sabiei tăiere,

S-a arătat alt Siloam, dând patimilor vindecare.

Dintru aceștia Sfântul Vianor fiind din eparhia Pisidiei, a fost adus pentru mărturisirea în Hristos la întrebare înaintea lui Severian ighemonul Efratisiei, și întâi spânzurându-l, a fost bătut cu sabie de lemn, și ars cu ciocane arse; și-i dezrădăcinară urechile și dinții. Iar Siluan stând aproape, și văzând răbdarea Sfântului, crezu în Hristos, și îndată îi tăiară limba, după acestea și capul. Iar Sfântului Vianor îi pătrunse gleznele, și-i scoaseră ochiul drept, după aceea i-a jupuit pielea de pe cap, și-i tăiară grumazul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Apolonie cel din Sardia.

Stih: Lui Apolonie Crucea îi este muncire,

Iar adevărul zicând, Crucea îi este mântuire.

Acesta era din cetatea Sardelor cea din Lidia, fiind adus înaintea lui Perinie ighemonul, aflându-se în Iconia, și mărturisind pe Hristos, și batjocorind idolii, a fost răstignit și-și săvârși mucenicia.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților zece mii de părinți, pe care prin foc, și cu moarte silnică i-a dat Teofil Episcopul Alexandriei, pentru Isidor preotul.

Stih: Focul ca zece mii de bărbați în peșteri a omorât.

Fiind slugile Cuvântului Celui ce în peșteră S-a sălășluit.

Acești sfinți sihaștri și Mucenici, monahi fiind și locuind în muntele Pilisiei prin râpi, se îndeletniceau întru lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, prin postire și priveghere, ca la zece mii fiind ei. Iar Isidor oarecarele având întâietatea între ei, se prigonea cu Episcopul Teofil pentru pricini bisericești, întru care acesta se află nu știu cum de altă socotință; și fiindcă Isidor semețindu-se întru mulțimea sihaștrilor, îl dojenea pe el. Teofil se rușina și se temea, să-și izbândească întru arătare, căci era la mulți cunoscut. Și dar trimițând pe cei de un cuget cu el, au dat foc tuturor sfinților părinți celor din schit, și i-au dat morții.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu întru ale lui Viat.

Stih: Fiul tunetului iarăși a glăsuit tare,

Întru ale lui Viat făcând casei sale așezare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cela ce în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei cuvântători de cântare i-ai mântuit, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fiind în cuptor purtătorii Tăi de chinuri Hristoase, cântau: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Purtătorilor de chinuri fiind luminați cu lumina Treimii, cu veselie v-ați dat sufletele voastre.

Purtătorilor de chinuri fiind pururea înaintea lui Dumnezeu, purtând cununi, vă rugați pentru noi neîncetat.

Slavă...

Ca niște luminători ai adevărului, ca niște turnuri ale bunei-credințe v-ați arătat credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o mântuire a noastră te rugăm pe tine Născătoare de Dumnezeu, îmblânzește-L nouă, pe Cel ce S-a întrupat din tine.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Fiul și Dumnezeu...

Cererile noastre ale celor credincioși să se facă împreună cu mucenicii, și să ne învrednicim a fi părtași moștenirii lor; lăudând pe Domnul, și preaînălțându-L întru toți vecii.

Ceata pătimitorilor celor tari cu bucuria inimii încuviințată primii de la Hristos cununa, și luminat Îl laudă, și-L preaînalță întru toți vecii.

Roșindu-vă cu pâraiele sângiurilor voastre, vrednicilor de laudă, împărățiți în ceruri dimpreună cu Hristos, cu bună-credință lăudându-L și preaînălțându-L pe El în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe ostașii cei tari, pe sfeșnicele luminii celei nestinse, pe părtașii luminătorilor, pe stelele cele ce pururea luminează cu bună-credință să-i lăudăm, și să-i preaînălțăm întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai înaltă decât Heruvimii te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu curată, că ai purtat în pântecele tău pe Cel ce Se poartă pe dânșii; pe Care noi oamenii dimpreună cu cei fără de trupuri Îl preaslăvim întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

PeC el ce s-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, Fiul și Dumnezeu, și în anii cei mai de pe urmă, din Fecioară Maică S-a întrupat; preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Rugați-vă pentru mântuirea de obște prealăudaților Mucenici, cei ce stați înaintea lui Hristos, pentru care ați răbdat și nevoințele.

Surpând cetatea rătăcirii cu putere tare nebiruiților, v-ați învrednicit a locui în casă cerească dimpreună cu îngerii.

Bunii biruitori Mucenici, arătându-se ca niște luminători pururea arătați, neîncetat luminează sufletele noastre cu străluciri dătătoare de lumină.

Slavă...

După legile și rânduielile muceniciei biruind pe vrăjmașul tiran, ați primit cununile dreptății, pururea cinstiților.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu pe care l-ai născut, cere să dăruiască iertare de greșale, celor ce cu credință te laudă pe tine.

Irmosul:

Pe tine Maica lui Dumnezeu cea mai presus de minte și de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani; credincioșii cu un gând te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Mucenicii cei patruzeci și cinci, cu multă putere a cugetului, și cu bărbăția sufletului au sfărâmat pe toți vrăjmașii Tăi Mântuitorule. Cu ale cărora rugăciuni mântuiește-ne pe noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți păcătoșii pe tine te avem părtinitoare, o preasfântă Fecioară! Tu ne fă nouă îmblânzit pe Fiul tău, cu îndrăzneala cea de Maică.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul