SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 8.

Podobie: O preaslăvită minune...

O preaslăvită minune! Mielușeaua Domnului, râvnind morții Lui celei de bunăvoie, prin ostenelile pătimirii, zăcând în mormânt, prin puterea Duhului izvorăște revărsare de sânge, din care luând spre curățirea sufletelor, aducem laudă Dumnezeului tuturor totdeauna.

Muceniță cu adevărat prealăudată, ai oprit năvălirile fiarelor, precum odinioară Daniil, și prin Dar prea-lesne ai îndrăznit focului, și suferind toată altă muncă, ai primit neveștejită cununa biruinței, și te-ai suit cu bucurie către Doritul tău; pentru aceea te cinstim și te fericim.

Adunarea dumnezeieștilor părinți, a pus pe capul tău hotarul credinței, pe care l-ai primit în brațele tale, ceea ce ești pururea pomenită, păzind nemișcată credința cea dumnezeiască, lepădând tot eresul, și rușinând pe ajutorul minciunii. Drept aceea te cinstim, și te fericim preamărită.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Dea-dreapta Mântuitorului a stătut fecioara, purtătoarea de chinuri și Mucenița, înconjurată fiind cu bunătățile nebiruite, și împodobită cu untuldelemn al curăției, și cu sângele pătimirii și strigând către Dânsul cu bucurie, făclii țiind: La mireasma mirului Tău am alergat Hristoase Dumnezeule, că m-am rănit cu dragostea Ta eu, să nu mă osebești pe mine Mire Ceresc. Pentru rugăciunile ei Mântuitorule, trimite nouă milele Tale.

Și acum..., a Născătoarei.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Fecioară prealăudată, surpă puterea vrăjmașilor ucigași, și întristarea norodului tău prefă-o spre veselie, și dă milă, ca mântuindu-ne să te lăudăm.

A Crucii, a Născătoarei:

Născătoarea de Dumnezeu, preacurata, văzând Viața noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se striga: Fiul meu, și Dumnezeul meu, mântuiește pe cei ce Te laudă cu dragoste.

STIHOAVNA din Octoih.

Sau aceasta, glas 2.

Podobie: Când pe lemn...

Veniți fraților să ne curățim buzele, sufletul și inima, și să scoatem acum bogăția cea nesfârșită din sfânt sicriul prealăudatei Mucenițe, ca ceea ce revarsă în Dar, și zace în mijlocul nostru, și se vede arătat. Pe care fericindu-o cu dragoste, și toți cu credință cinstindu-o, cu dumnezeiești laude să o încununăm.

Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul, și a căutat spre mine.

Muceniță bună fecioară a lui Hristos; stătut-ai cu tărie înaintea divanurilor rău-credincioșilor tirani, ca un stâlp neclintit de loviri, propovăduind pe Dumnezeu că este prea-desăvârșit, și a luat trup în două firi și voințe. Pentru aceasta ai aruncat la picioarele tale cartea cea cu dogmele ereticilor, țiind în mâini cu râvnă, cartea noastră, cea cu dreaptă mărire.

Stih: Și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei.

Muceniță Eufimia a lui Hristos, toți te lăudăm cu credință; și fericim cu sfințite cântări și glăsuiri, cinstita ta prăznuire, adunându-ne întru una, pe cei ce ne-au chemat acum păstorul Vizantenilor; pe care apără-l, acoperă-l și-l păzește, și pe noi de tot felul de bântuieli ne izbăvește cu rugăciunile tale, prealăudată.

Slavă..., glas 6.

Ceea ce ești împodobită întru bunătăți și luminată la gând, care reverși miruri în inimile credincioșilor, ceea ce ai răsărit ca o stea luminoasă de la răsărit, și ai făcut adunarea dumnezeieștilor părinți, prin, venirea Sfântului Duh, nu înceta rugându-te pentru noi către Domnul, Eufimia, prealăudată, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat Hristoase...

Bucură-te cuvântarea cea cinstită a Apostolilor Preacurată și veselia cea de bucurie a îngerilor; bucură-te Fecioară lauda lumii, și podoaba credincioșilor.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-te pe Tine Hristoase răstignit, ceea ce Te-a născut, tânguindu-se, striga ca o Maică: Fiul meu! Și Dumnezeul meu! Fiul meu Cel preadulce! Cum suferi patimă de ocară?

Troparul glas 4.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Eufimia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Sau acesta, glas 3.

Foarte ai veselit pe cei dreptcredincioși, și ai rușinat pe cei rău-măritori, Eufimia preafrumoasă fecioară a lui Hristos; căci dogmele Sinodului al patrulea le-ai întărit, pe care părinții bine le-au dogmatisit, Muceniță mărită; pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih fără mucenicine și al Sfintei, pe 6.

CANONUL Sfintei

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire, a afundat pe Faraon în mare, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Să cântăm Domnului Celui ce a întărit la arătare pe nevoitoarea Sa, care s-a nevoit tare, ca să se împodobească cu cununi.

Să tacă tot eresul, văzând pe cea îngropată că ține dumnezeiescul hotar al credinței, ca pe niște lespezi, și izvorăște izvoare de tămăduiri.

Slavă...

O minune! Cum cea moartă ca și cum ar fi pătimind vie, mucenicește izvorăște sângiuri în sicriu, și dă daruri adesea.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine bucuria îngerilor, lauda Apostolilor, întărirea cea nemișcată a sfinților Mucenici, te fericim Fecioară.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Întăritu-s-a inima mea,...

Să se deschidă sicriul, și norodul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiurilor, ca niște doctorii împotriva bolilor.

O ce auziri nouă! Căci via Cuvântului cea bine înflorită fiind uscată dedemult, odrăslește strugurele sângiurilor ei.

Slavă...

Să privim la sicriu ca la un lin, și la pielea trupului ca la un strugure, și la sângele prealăudatei, ca la niște vin.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe însăși Fecioara Maica lui Dumnezeu să o lăudăm cu dreaptă credință; că neîncetat se roagă pentru noi către Domnul.

Irmosul:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.

Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Rușinatu-s-a cu defăimare mulțimea ereticilor, și fețele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar a noastră, ținându-o în cinstitele tale mâini, care arăta pe dreptate nebunia rău-credincioșilor, și strigau: Hristos s-a născut, îndoit cu firea, îndoit și cu voirile.

Sedealna, alta asemenea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat pe Cruce...

Pe Mirele tău Hristos iubindu-L, candela ta grijindu-o luminat, ai strălucit cu bunătățile prealăudată, drept aceea primind de la El cununa pătimirii, ai intrat cu El în cămările nunții, ci mântuiește-ne din primejdii pe noi care săvârșim cu credință pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Degrab ascultă Stăpână rugăciunile noastre, și le du pe ele Fiului și Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată; strică primejdiile celor ce aleargă la tine, risipește sfaturile și semețiile cele prea-îndrăznețe, ale celor ce se întrarmează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pe Tine înălțat pe Cruce, Preacurată Maica Ta, Cuvinte a lui Dumnezeu, plângând ca o Maică, zicea: Ce minune nouă și străină este aceasta Fiul meu? Cum Te unești cu moartea Viața tuturor, vrând să înviezi pe cei morți ca un milostiv?

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am auzul Tău, și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat, Doamne.

Străină auzire, că firea femeiască cea slabă îmbărbătându-se vitejește, se întrarmează împotriva balaurului.

Hotărârea cea scrisă de Dumnezeu a dreptmăritoarei credințe, s-a pus la tine ca la o credincioasă păzitoare de lege, Muceniță a lui Hristos, Eufimia.

Slavă...

Nedescoperirea dogmelor celor potrivnice, aducânduți-se în cartea cea dumnezeiască în scris, ai întărit pe cea adevărată cu sângele tău ca cu o pecete.

Și acum..., a Născătoarei:

Maică Preacurată binecuvântată Fecioară, păzește pe cei ce te laudă, de toată primejdia.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cel ce ai răsărit lumina, și ai luminat zorile, și ai arătat ziua; slavă Ție, slavă Ție, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.

Calcedonul prăznuind dimpreună cu noi, cinstește luptele tale Muceniță, și scoate sângiurile și se sfințește norodul lui Dumnezeu.

Adunarea părinților a închinat ție hotarul dogmelor, Muceniță, ca unei îndumnezeite propovăduitoare adevărului și după moarte.

Slavă...

Deșii taci fiind moartă nemișcându-ți buzele, dar dinlăuntru Darul minunilor strigă întru tine, cu trâmbița cea de taină a dogmelor.

Și acum..., a Născătoarei:

Zidirea fără tăcere aduce ție Fecioară glasul îngerului: Bucură-te Preacurată Maica lui Iisus Fiul lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Precum ai mântuit pe...

Râvnind bărbăției Iuditei, Muceniță, prin bărbăția cugetelor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăjmașul Olofern cel înțelegător.

Deșertându-ți sicriul moaștelor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre, și arzi limbile vrăjmașilor eretici.

Slavă...

Porfiră împărătească ai țesut Bisericii, vopsită din sângiurile chinurilor tale, punând într-însa bătătură cuvintele tainelor lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce negrăit ai născut pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta rugându-l pe Dânsul, ca să se mântuiască tot neamul, celor ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Precum ai izbăvit pe Iona Proorocul din chit Hristoase Dumnezeule, așa și pe mine dintru adâncul greșelilor scoate-mă, și mă mântuiește, unule Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Lupte întru chinuri, lupte întru credință ai pus cu căldură pentru Hristos Mirele tău; ci și acum precum eresurile, așa și întărâtările vrăjmașilor, sub picioarele împăraților noștri a le supune roagă-te, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce de la cei șase sute și treizeci purtători de Dumnezeu părinți, hotarul ai luat, și l-ai păzit pe el, ceea ce ești prealăudată.

ICOS

Ce sunt chinurile tale? Sau ce sunt isprăvile? Sau ce este fecioria ta? Sau viața ta cea curată? S-ar mira cineva mai întâi; că tu ai veselit pe Tatăl, ca ceea ce te-ai logodit cu Fiul, și Duhului Sfânt pe tine te-ai împodobit. Cine este îndestulat spre acestea? Cine ar putea să spună acum, câte bunătăți neapuse te luminează pe tine? Căci ca de la răsărit din mormânt răsărind, tuturor strălucești, și raze slobozești pe pământ și în mare și peste toată lumea; sfințești, și umpli de mireasmă marginile. Pentru aceasta scrisoarea ți s-a încredințat de la cei șase sute și treizeci purtători de Dumnezeu părinți, hotarul luându-l, și păzindu-l pe el ceea ce ești prealăudată.

SINAXAR

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei mare Mucenițe, și prealăudatei Eufimia.

Stih: Ajută, Muceniță, legilor și după moarte,

Întărind credința, pentru dragostea căreia te-ai nevoit foarte.

Eufimia în a unsprezecea zi,

Cartea de Dumnezeu insuflată întări.

În zilele binecredincioșilor împărați Marchian și Pulheria, se făcu adunare de sfinți părinți șase sute treizeci la Calcedon, care anatemizând pe cei ce se țineau de Eutihie și de Dioscor, și caterisind pe cei ce huleau, de ziceau o fire și o lucrare în Hristos, care neînduplecându-se dreptei credințe, îi întrebuințară într-alt chip, adică scriind într-o carte dreapta credință, ce era dată afară, și silind și pe eretici de scriseră și ei într-alta, gândul și socoteala lor, și deschizând racla Sfintei, și punând cărțile amândouă pecetluite pe pieptul ei, se duseră. Și peste puține zile merseră, și aflară cartea ereticilor lepădată la picioarele Sfintei, iar cartea dreptcredincioșilor ținându-o în cinstitele ei mâini. Care lucru văzându-l ereticii, s-au umplut de rușine, iar dreptcredincioșii de bucurie. Deci Sfânta aceasta a fost în zilele lui Dioclețian și a lui Prisc antipatul Europei, fiică fiind oarecăruia Filofron și Teodosianei, și fiind pârâtă la ighemonul că este creștină, a fost muncită cu roate și în foc, și dată la fiare, și la alte măiestrii de munci. Pe care răbdându-le, și rămânând nevătămată, a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Chindeu prezbiterul.

Stih: Cu totul nimic vrednic de ardere ceva având,

Chindeu așa ai murit din foc nevătămat scăpând,

Tot în această zi, Cuviosul Leon cel din staul, care cu pace s-a săvârșit

Stih: Leon mutându-se de pe pământ întru desfătătoare bunătăți s-a sălășluit.

De care mai-nainte pe pământ era lipsit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marchian, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Grumazul tău Marchiane teacă s-a făcut,

Scăpătoare sabiei, la care ai fost osândit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Martiroclis, care săgetat s-a săvârșit.

Stih: Martiroclis, a aflat slava mucenicilor,

Arătându-se preabun Mucenic prin suferința săgetăturilor.

Tot în această zi, Cuviosul Nicodim, care a sihăstrit în hotarele Sfintei mănăstiri Vatopedul și a stătut învățător dumnezeiescului Grigorie Palama prin filozofia cea după Hristos, care cu pace s-a săvârșit,

Stih: Cum voi lăsa fără răsplătire de cuvinte?

Pe Nicodim, căruia se cuvine răsplătire pentru trezvitoarea minte.

Tot în această zi, Sfântul noul Cuviosul Mucenic Nicodim, care a suferit mucenicia în Alpasania Albaniei la anul o mie șapte sute douăzeci și doi, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Nicodim țiind toiag în mâini,

Bate înșelăciunea nelegiuiților agareni.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cela ce ai grăit cu Moise în munte, și chipul Fecioarei în rug L-ai arătat; bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cela ce ai gonit înșelăciunea rătăcirii, cu credința măritei Tale purtătoarei de chinuri; bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Ca o păzitoare dogmelor, primind Muceniță hotarul lor ca niște lespezi dumnezeiești, păzește-o pe dânsa nevătămată de toate eresurile.

Slavă...

Ferecându-se cu credința Mucenița în Calcedon, și cu râvnă de Dumnezeu întrarmată ridicând sabia dogmelor, a biruit pe vrăjmași.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce ai locuit în pântecele Fecioarei, și o ai arătat pe dânsa mai desfătată decât cerurile, bine ești cuvântat Doamne în veci.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Împăratul Hristos...

Mielușeaua Domnului, a scăpat de lupi, a biruit pe șerpi, pe nelegiuiții gonaci, s-a ferit de curse, și cu numele lui Hristos s-a ajutorat.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Deschizând dumnezeieștile ploi ale cinstitelor tale sângiuri, ai înecat într-însele limbile celor răi-credincioși, mântuind ca dintru o iarnă grea credința ortodoxă, ceea ce s-a încredințat ție Muceniță.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Împăratul Hristos pe care l-a născut nouă Fecioara Maria, și după naștere a rămas Fecioară curată; toate lucrurile lăudați-L ca pe un Domn, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Împăratul Hristos, pe Care l-au mărturisit tinerii cei robiți, în cuptor grăind cu mare glas; toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Slăvim toți iubirea ta...

Mucenița lui Hristos cea bine prealăudată, cu binevestiri de bune laude, bine să se laude, pe care toate cetele, îngerilor o laudă, și adunarea sfinților bine o laudă.

Împletindu-și Mucenița cunună vrednică de laudă, cu veselie a roșit îmbrăcăminte împărătească din sângiurile ei, țesându-și pielea ca o porfiră.

Slavă...

Adunându-ne credincioșii, să săvârșim pomenirea prealăudatei Mucenițe, alergând cu osârdie, și să-i strigăm ei: Rugămu-ne ție, roagă-te lui Hristos pentru noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te preacinstită lauda fecioriei, întărirea mucenicilor, ajutătoarea oamenilor, bucuria lumii, Marie roaba și Maica Dumnezeului nostru.

Irmosul:

Mărim toți iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, Cela ce ești slava robilor Tăi, și cununa credincioșilor, care ai mărit pomenirea celei ce Te-a născut pe Tine.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Și după moarte ai izvorât mir din sângiurile celei de viață ca una ce viețuiești în Dumnezeul Cel viu, și lespezile testamentului său le întărești în brațele tale, pentru aceea te lăudăm Eufimia.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie: Femei auziți glas...

Străină și preaslăvită, și mare lucrarea minunilor să lăudăm toate noroadele, că și după moarte prealăudata Eufimia s-a păzit, și pe părinții cei dreptcredincioși în cetatea Calcedonului i-a arătat purtători de biruință.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeul nostru te-a dat pe tine Preacurată, scăpare și putere și ajutătoare întru scârbele noastre, și în primejdii, ci mântuiește-ne pe noi pe toți din nevoile noastre.

LA LAUDE

Stihirile glas 3, singur glasul.

Văzând credincioșilor că cu cuget dumnezeiesc se săvârșește prăznuire mucenicească, să cântăm laudă de mulțumire Dumnezeului nostru, Celui minunat în sfaturi. Că tăria cea nevăzută a puterii celei potrivnice o a biruit, prin fire femeiască, săvârșind puterea Sa cea dumnezeiască, întru slăbiciunea frumoasei Mucenițe; prin rugăciunile ei Hristoase, mântuiește sufletele noastre. De două ori.

Prealăudata Muceniță a lui Hristos, amestecând paharul adevărului din sângiurile ei cele nevoitoare, și acesta punându-l înaintea Bisericii, neîncetat îndeamnă către el, pe cei hrăniți întru bunăcredință, cu glasul înțelepciunii, zicând: Scoate-ți băutură mirositoare mucenicească a învierii, izgonitoare vrăjmașilor, curățitoare patimilor, și păzitoare sufletelor celor binecredincioși, strigând Mântuitorului: Cela ce ne-ai adăpat pe noi din pârâul desfătării Duhului, mântuiește sufletele noastre.

Cei ce suntem pecetluiți la suflete cu sângele lui Hristos, spre ziua de mântuire cu veselie duhovnicească, cum zice Proorocul, să luăm sânge sfânt, care izvorăște nouă din izvor mucenicesc, care închipuiește patimile cele izvorâtoare de viață ale Mântuitorului, și slava cea veșnică. Pentru aceea să strigăm către Dânsul: Doamne Cela ce Te slăvești întru sfinții Tăi, cu rugăciunile prealăudatei purtătoarei de chinuri, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Toată limba să se miște spre lauda prealăudatei Eufimia; tot neamul și toată vârsta, tineri și fecioare, cu laude să încununăm pe fecioara, Mucenița lui Hristos. Căci îmbărbătându-se după lege, și slăbiciunea femeiască lepădându-o, prin osteneli mucenicești, a surpat pe vrăjmașul tiran; și împodobindu-se cu cunună cerească și dumnezeiască, cere de la Mirele și Dumnezeu, ca să ni se dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne mântuiește pe noi, din toată nevoia și scârba.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Văzându-te pe Tine Iisuse pe Cruce pironit, și primind patimi de bunăvoie Stăpâne, Fecioara și Maica Ta strigă: Fiule preadulce! Cum suferi bătăi fără dreptate? Doctorule care ai vindecat slăbiciunea oamenilor, și ai mântuit pe toți cu milostivirea Ta.

STIHOAVNA din Octoih.

Apoi zicem Stihul: În biserici binecuvântați pe Domnul Dumnezeul lui Israil...

Și cântăm, Stihira, glasul al 8-lea,

Bucură-te hotarul credinței, bucură-te puitoare de lege a sfinților părinți, mireasă a lui Dumnezeu; bucură-te tare păzitoare nouă credincioșilor; bucură-te lauda Bisericii lui Hristos; bucură-te stâlpul cel însuflețit al fecioarelor; bucură-te pașnică puitoare de pace, pentru care izvorăști credincioșilor tămăduiri, prealăudată Muceniță.

Slavă..., glas 1.

Astăzi Sinodul părinților adunându-se, pentru Hristos aduc ție prealăudată cartea dreptei credințe; care luându-o întru cinstitele tale mâini, o păzești până la sfârșit. Drept aceea adunându-se și cetele oamenilor, cinstesc chinuirea ta, strigând cu bunăcredință: Bucură-te prealăudată, ceea ce ți-ai schimbat firea femeiască întru întrarmarea bărbătească; bucură-te preamărită, ceea ce ai păzit nevătămată credința dreptmăritoare și dată de la părinți; bucură-te ceea ce te rogi pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Prealăudată Stăpână, nădejdea și întărirea credincioșilor, scăparea și ajutorul, pe tine te rugăm, ferește de toată primejdia pe robii tăi, cei ce cu credință se închină nașterii tale, rugându-te Lui, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-te Hristoase spânzurat, ceea ce Te-a născut curat pe Tine, care ai spânzurat pământul pe ape, Iubitorule de oameni, strigă: Vai mie! Ce este această priveală minunată? Unde ți-a apus frumusețea, preadulcele meu Fiu? Unde-ți este podoaba cea bună? Slăvescu-ți mila Ta, că pătimești de bunăvoie ca să mântuiești pe toți.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.