SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Suferind chinuri de multe feluri amândoi, ați luat cununi luminate Ilarie și Procle; drept aceea cu credință săvârșim pomenirea voastră cea atot-prăznuită, rugându-ne neîncetat, să vă rugați pentru noi toți.

Șuvițările trupului tău le-ai suferit Procle, văzând mai-nainte odihna cea veșnică, și petrecerea cea din rai, și lumina cea neînserată, întru care petrecând, roagă-te să ne luminăm și noi cei ce te cinstim.

Ca și cum ar fi doi luminători, luminați lumea cu strălucirea minunilor, izgonind întunericul patimilor, pătimitorilor ai Domnului, Ilarie și Procle. Drept aceea cu bucurie vă lăudăm pe voi, prăznuind pomenirea voastră.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 5-lea.

Podobie: Preacuvioase Părinte...

Preacuvioase Părinte, din tinerețe ai dorit viața cea întocmai cu îngerii, și frumusețile lumii întru nimic socotindu-le, de umbra măririi celei vremelnice, ca de ceea ce n-ar fi fost, ai fugit, și ai cugetat la slava cea dumnezeiască, căreia acum împărtășindu-te și dezlegându-te de legăturile trupului cele de pe pământ, și stând înaintea luminii lui Hristos, pe Acesta îmblânzește-L, rugându-te Lui pururea, ca să dăruiască Bisericii un cuget, pace și mare milă.

Preacuvioase Părinte, strălucirea umilinței, luminătorule al celor ce sunt întru întuneric, luceafărul cel neapus, cărbunele cel cinstit al pocăinței, piatra cea dumnezeiască a bunătăților și a milosteniei, marele luminător întru rugăciuni, ajutător săracilor și văduvelor, canonul cel după lege al Bisericii; roagă-te pururea lui Hristos, să dăruiască Bisericii un cuget, pace și mare milă.

Preacuvioase Părinte, mai-naintea nașterii, ca Ieremia cel preasfințit, te-ai sfințit, că Maica Domnului a proorocit, celeia ce te-a născut pe tine, ca să i se dea rod pe tine, care ai și fost dat ei din scutece, și îndată cu cuget drept te-a primit pe tine, cela ce ai fugit de gâlceava lumii, și ai iubit viața sihăstrească, în care ai și petrecut, și pe adunările celor de un chip ca pe nisip le-ai sădit lângă izvoarele apelor Dumnezeiescului Duh.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Mihaile, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat, îndrăzneală având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

De Dumnezeu fericită Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca una ce ești părtinitoare milostivă credincioșilor, aducând rugăciunile noastre către Ziditorul, dă milostivirea ta robilor tăi, ca o mântuire desăvârșită, și ca o curăție sufletelor noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând înaintea Crucii Fiului și Dumnezeului tău, și uitându-te la îndelungă-răbdarea Lui, ziceai, tânguindu-te Maică Curată: Vai mie preadulcele meu Fiu! Cum pătimești acestea fără dreptate, Cuvinte al lui Dumnezeu? Ca să mântuiești pe om.

STIHOAVNA Octoihului.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Mihaile, Părintele nostru; că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești, că lui Hristos ai slujit, și a vrăjmașului ai biruit puterea, cela ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună-locuitor; cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Cui te-ai asemănat suflete ticăloase, care spre pocăință nicicum nu te deștepți, și de foc nu te temi, de răutăți nedepărtându-te; scoală-te, și pe una cea grabnică ajutătoare spre folosință o cheamă, nu înceta rugând pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, să mă mântuiască de cursele celui viclean.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea,

Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Mihaile, duhul tău.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Mucenicilor

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă; ca Ție ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-ți cânt cântare de biruință.

Vitejilor nevoitori, ca unii ce sunteți dimpreună cu Dumnezeu, și dea pururea vă luminați cu dumnezeieștile raze, luminați sufletul meu celui ce cânt cu umilința inimii chinuirea voastră cea purtătoare de lumină și cinstită, fericiților.

Întraripatu-v-a pe voi dragostea cea cerească, pentru aceea toate cele veselitoare ale vieții le-ați socotit ca niște gunoaie pătimitorilor, îndumnezeindu-vă cu plecările cele către Dumnezeu, și smerind toată puterea celor fără de Dumnezeu.

Aprinzându-vă de focul stăpânirii celei dumnezeiești a Treimii, ați stins focul necredinței cu curgerile sângiurilor voastre înțelepților. Drept aceea cu ploile cele curate ale tămăduirilor, spălați spurcăciunea patimilor noastre.

Căutând Mucenicilor viața cea fără întristare, slava cea cerească, desfătarea raiului, lumina cea înțelegătoare, bucuria cea veselitoare, ați răbdat întreitele valuri ale chinurilor cu cuget vitejesc.

Cetele cele cerești s-au uimit de răbdarea voastră înțelepților Mucenici, căci cu bucurie ați răbdat cu cuget vitejesc chinurile trupului, și muncile cele de multe feluri, sfărâmând răutatea vrăjmașului.

A Născătoarei:

Cu adevărat a scuturat otrava de la urechile strămoașei Eva, Gavriil glăsuindu-ți ție Stăpână: Bucură-te; că numai tu ai născut mai presus de gând și de cuvânt pe pierzătorul răutății șarpelui.

Alt CANON, al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Luminându-te cu strălucirile Duhului, și de insuflarea lui umplându-te, ca unul ce ești organ bine răsunător, preafericite, gonește întunericul sufletului meu, și-mi dă cuvânt ca după vrednicie să te laud pe tine.

Dragostea Ziditorului mai mult ai socotit decât a părinților, și petrecerea întocmai cu îngerii, decât viața cea trecătoare și podoaba cea cu adevărat nestricăcioasă a Împăratului tuturor, de care bucurându-te te îndulcești, mai mult decât frumusețile lumii.

Slavă...

Arătatu-te-ai stea prealuminoasă a Răsăritului Celui în trei Sori, luminând din-destul toată fața pământului, și gonind întunericul păcatului, prin cuvintele tale Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Clește purtător de cărbune, pe care cu Duhul l-a văzut Isaia de departe, tu te-ai arătat, purtând nears în pântece cleștele Dumnezeirii pe Hristos, și în brațe ținând pe Cel ce toate cu orânduială le poartă.

Cântarea a 3-a

Irmos:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

Cu înțelepciunea cuvintelor dumnezeiește ai înfruntat pe cei neînțelepți, și cu puterea Duhului ai răbdat zdruncinările trupului, Procle preafericite, Mucenice de Dumnezeu insuflate.

După ce te-ai spânzurat, a poruncit cel fără de minte să te sfâșie cu cruzime, pe tine cel ce aveai întinși ochii sufletului către Dumnezeu, și te împodobeai cu răbdarea ta.

Întărindu-te cu Darul cel dumnezeiesc, bărbătește ai răbdat zdruncinarea mădularelor, preaînțelepte, și cu sângele tău Procle, ai stins focul necredinței.

A Născătoarei:

Dezleagă Fecioară legătura răutăților mele, legându-mă întru dragostea Cuvântului, Celui ce S-a născut din tine Preacurată, și mă mântuiește Stăpână cu rugăciunile tale.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce ai întărit cerurile...

Urând din suflet amărăciunea desfătărilor, și scârbindu-te de mărirea cea pământească, de voie ai lepădat încingerea cinstei celei lumești, socotind mai mult pe Împăratul tuturor, decât pe împărații cei de pe pământ.

Din scutece sfințindu-te, te-ai arătat ales din pântece, căci ceea ce a născut pe Hristos, a făgăduit maicii tale ca să te dea pe tine, și îndată te-a primit ca un dar sfințit.

Slavă...

Curățindu-ți sufletul și cugetul cu mirul cel înțelegător, și veștejindu-ți trupul cu flămânzirea, ai sălășluit pe Hristos, grăind: Acesta îl am în mine ca pe unul ce înconjură și bine înmiresmează lumea.

Și acum..., a Născătoarei:

Sălășluindu-Se în pântecele tău Preacurată Cuvântul cel de un scaun cu Tatăl, și întrupându-Se din curate sângiurile tale, și născându-Se, a curățit făptura de întinăciunea idolilor, prin stropirea sângelui Său.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întărește; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

CONDACUL Mucenicilor, glasul al 4-lea,

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Pătimirea cea cinstită a lui Proclu și Ilarie, a strălucit ca o stea de dimineață, luminând înainte pe noi cu strălucirile minunilor. Pentru aceasta prăznuim pomenirea voastră mucenicilor, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Toți credincioșii dintr-un glas să cinstim pe Ilarie, și pe măritul Proclu, care s-au nevoit tare, și au surpat pe vrăjmașul, slăvind pe Hristos. Că aceștia cu minunile gonesc întunericul patimilor, luminând pe cei ce cu credință se apropie de dânșii.

Slavă..., altă Sedealnă a Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și...

Mielul cel cuvântător al lui Hristos, cel ce a păscut pe oile Domnului la pășunea bunătăților, și îngerilor este minunat, ca unul ce cu bărbăție a rușinat pe draci, petrecând între oameni ca un fără de trup. Pentru aceasta și stând înaintea Treimii, după vrednicie nu încetează a îndrepta cu rugăciunile turma, către care să strigăm: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru ispite de multe feluri de nevoi ale vrăjmașilor celor văzuți și nevăzuți am căzut, și de furtuna păcatelor mele celor fără număr fiind ținut Preacurată; ca și către o caldă folositoare și acoperământ și liman al meu, alerg la bunătatea ta. Pentru aceea Preacurată roagă, pe Cel ce S-a întrupat mai presus de fire dintru tine pentru toți robii tăi, cei ce te lăudăm pe tine neîncetat, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, iertare de păcate să dăruiască, celor ce ne închinăm cu credință nașterii tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioară, dacă ai văzut ridicat pe Cruce, pe Cel întrupat din tine, în mijlocul a doi tâlhari, plângând ai strigat: Vai mie preadulce Fiule! Cum Te-ai răstignit de bunăvoie? Cel ce ridici păcatele lumii ca un milostiv, vrând ca un Dumnezeu; cântări omenești de laudă să-Ți aducem Ție.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cela ce șade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Urmat-a cuvintelor adeverința lucrului Procle, căci sorbitorul de sânge se oprea a merge înainte, până ce a mărturisit pe Hristos a fi însuși Domnul și Dumnezeul tuturor Cel preabun.

Fiind întins, și pe lemn cu curele legat, și în multe chipuri cu munci chinuit, Mucenice, nu ai dat cinste dumnezeilor celor fără de suflet, întărindu-te aievea în Domnul Dumnezeul tău.

Cu îndrăzneală nebiruită, și cu cuget viteaz ai stătut înaintea divanurilor Mucenice Procle, propovăduind cu glas mare întruparea Mântuitorului nostru Celui ce S-a smerit pe Sine până la chip de rob.

Gonaciul cel obraznic adică, a arătat asupra sfinților tot felul de munci, și moartea cea silnică. Iar văzându-i neîngroziți s-a spăimântat, și cunoscându-și micșorimea sa a înnebunit.

A Născătoarei:

Milostivindu-te Cuvinte către zidirea mâinilor Tale, care era sfărâmată pentru călcarea poruncii, Te-ai sălășluit în pântece neispitit de bărbat, și ai ieșit în două ființe înnoind căile nestricăciunii, celor ce Te știu pe Tine.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Izvorul vieții prin lucrarea Dumnezeiescului Duh, a adăpat cugetul tău, de unde lepădând amărăciunea desfătărilor, te-ai umplut de dulceața cea dumnezeiască, a căreia primind îndestularea cea neîncetată, cântați: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Focul ispitelor și văpaia patimilor, cu curgerea lacrimilor tale și cu roua Duhului cea din-destul o ai stins Părinte, rămânând nears; căci aprinzându-te de dragostea Împăratului tuturor, ai ars poftele cele materialnice.

Slavă...

Înălțându-ți cugetul către viața cea cerească, ai ușurat greutatea patimilor trupului. Pentru aceasta ai și slujit neabătut Treimii, urmând obiceiul lui Moise și vieții lui Ilie, ai văzut pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai frumoasă decât toate tu ești Preacurată de aproape a mea, Fiul tău strigă către tine Stăpână, aflându-te pe tine mai sfântă decât firea îngerească, și-a țesut haină trupului din curate sângiurile tale, și mărește pe cei ce-L laudă pe Dânsul.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Tu Doamne ești putere mucenicilor și întărire, Tu sfinte ești zid nemișcat sfinților, care se nevoiesc cu osârdie.

Cu dragoste dumnezeiască înfierbântându-ți-se sufletul sufereai arzându-te cu făclii Procle, preafericite, vrednicule de laudă.

Numai de focul cel veșnic mă tem, strigai Mucenice Procle, arzându-te din porunca tiranului, și de voie omorându-te.

A Născătoarei:

Cine poate să tâlcuiască taina ta, o Stăpână Născătoare de Dumnezeu? Căci negrăit ai întrupat pe Ziditorul tuturor.

Alt Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Dormitarea lenevirii nu a acoperit ochii inimii tale, ci îmboldindu-te cu acul cugetului tău, și al doririi celei dumnezeiești, cu starea cea de peste toată noaptea întru rugăciuni, ai supus sprânceana cea neplecată a trupului.

Din tinerețe având smerita cugetare împreună locuitoare, și luminându-ți cugetul cu privirile cele dumnezeiești, și cu învățături, nu te-ai furat de cugetul înșelătorului, ci ai avut gând smerit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel înfrumusețat aflându-te pe tine palat bunătăților, împodobit cu frumusețea, S-a sălășluit în pântecele tău cel nestricăcios, și bine a voit a Se naște din tine neschimbat, împodobind fețele credincioșilor.

Cântarea a a 6-a:

Irmos:

Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea, mult-Milostive.

Nici focul, nici bătăile, nici fiarele, nici ispita morții n-au putut să vă despartă pe voi vitejilor de dragostea lui Dumnezeu, cea curată și fără prihană.

Vitejia mucenicilor cea până la sânge, cu adevărat nu este supusă legilor celor de laudă, numai însuși Domnul Cel ce îi slăvește pe ei i-a mărit precum a voit.

Trecând noianul chinurilor celor cumplite, cu bună plutire v-ați liniștit către limanul cel dumnezeiesc al veșnicei desfătări întru Hristos, purtătorilor de chinuri Mucenici.

A Născătoarei:

Iată Fecioara, strigă odinioară Isaia, a născut pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Emanuil Dumnezeu și Domnul, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Alt Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Omorând desfătările, ai înviat cu Duhul, și legând pe cel tare, ai risipit măiestriile lui, și cu învățăturile tale ai lărgit lăcașurile faptelor celor bune.

Gonind puțină cugetarea cea lenevoasă a cugetului, și împărțind și cu mâna și cu limba pâinea vieții cea din-destul, te-ai arătat îndoit, celor ce doreau de tine Părinte.

Slavă...

Crescând fără măsură cu sporirea cea dumnezeiască talantul cel ce ai câștigat de la dumnezeiasca învățătură, auzi glasul cel de bucurie al Stăpânului tău, care te cheamă către cele mai bune.

Și acum..., a Născătoarei:

Afară de legile firii întrupându-Se întru tine Cel Preaînalt, și arătându-Se trup neschimbat, a petrecut cu oamenii, și a arătat calea celor ce vor să se suie la ceruri.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL, Cuviosului, glasul al 2-lea,

Podobie: Pe întărirea cea neclintită...

Greutatea cea trupească prin fapte o ai ușurat, iar repezirea sufletului prin luminare o ai întraripat Mihaile, și te-ai arătat lăcaș Treimii; pe care arătat văzându-o fericite, roagă-te neîncetat pentru noi toți.

ICOS

Stâlpul cel neclintit al rugăciunilor, săvârșirea dragostei a bunei înțelepciuni celei de sus, adâncul umilinței, cel ce nu până la a treia parte a înălțimii ai fost răpit, ci acolo unde descoperit privesc Heruvimii Dumnezeirea cea neapusă, și cu aceste vederi strălucind, te închini, și primești slava cea dumnezeiască, îndumnezeindu-te de acolo. Pentru aceasta neputând a te lăuda pe tine după vrednicie, cerem iertăciune împreună strigând. Roagă-te neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a doisprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Proclu și Ilarie.

Stih: Proclu cu adevărat de multe săgeți a fost rănit,

Iar pe Ilarie sabia, de cap l-a despărțit.

Pe Proclu săgețile în a douăsprezecea zi,

Iar pe Ilarie sabia din viață îl răpii.

Acești sfinți au fost în zilele împăratului Traian și ale lui Maxim ighemonul, cu neamul fiind din satul Caliptul, ce este aproape de Anghira. Deci, a fost prins întâi Sfântul Proclu, și mărturisind pe Hristos înaintea împăratului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, și a fost ars cu făclii pe pântece și pe coaste, și strujit, și spânzurat de un lemn, și îngreuiat cu o piatra de picioare. După acestea ducându-l ca să-l omoare cu săgeți, se întâlni cu nepotul sau Ilarie, care fiindcă s-a închinat moșului său s-a prins de către elini. Deci Sfântul Proclu adică rănindu-se de mulțimea săgeților s-a mutat către Domnul. Iar Sfântul Ilarie aducându-se la întrebare, și mărturisindu-se ca este creștin, fu spânzurat și bătut, și-l legară de-l târâră ca la trei mile de loc; apoi tăindu-i-se capul, fu pus cu, Sfântul Proclu la un loc.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul Părinte al celui dintru Sfinți Părintelui nostru Atanasie din Aton, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Mihail în viață ca un fără de trup viețuind,

Acum cu îngerul cel de un nume cu el de față este stând.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a săvârșit.

Stih: Grasă oarecarea jertfă lui Hristos și Serapion s-a arătat,

De vrăjmașii lui Hristos în foc fiind aruncat.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina și cu însoțitorii lui.

Stih: Pătrimea mucenicilor la Cer a alergat,

Pentru că sângele ca pe o căruță cu patru cai l-a întrebuințat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant; de cea parte la Sigmata.

Stih: Pe Mamant de-l voi trece cu vederea nerăsplătit,

Cum se va arăta că a fost cu mucenicii împrietenit.

Tot în această zi, Sfânta Veronica, pe care o a vindecat Hristos de curgerea sângelui, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cu totul gânditor pe tine Cuvinte acum te-a cuprins,

Ceea ce mai-nainte numai de poalele Tale s-a atins.

Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Pentru dragostea Cuvântului Celui ce S-a întrupat, dându-vă mucenicilor trupurile la chinuri, după dreptate ați primit de la Dânsul cununa dreptății.

Cu lumină dumnezeiască fiind luminați la cuget, prin credință ați trecut întunericul muncilor, prealăudaților, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Curs-a dumnezeiasca apă prin cuvintele cele curgătoare de miere din buzele tale, preafericite Procle, care adapă pe cei ce cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ilarie întărindu-ți cugetul cu dumnezeiasca putere, ai răbdat feluri de chinuri amare strigând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Ca una ce ești mai sfântă decât toate zidirile, Fecioară Preacurată, ai născut pe Ziditorul și Domnul, Fecioară nespurcată, binecuvântată Maică pururea slăvită.

Alt Canon,

Irmos: De omorârea lui Dumnezeu...

Primind în inimă sămânța poruncilor lui Dumnezeu, însutit și înmiit ai adus rodul spicului celui dumnezeiesc, călugărilor celor ce strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Buzele tale s-au arătat ca un alabastru al Preasfântului Duh, și limba ta cea cinstită ca o revărsare învățăturii, celor ce cu un glas strigă Treimii: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce m-a zidit pe mine, fără sămânță S-a sălășluit în pântecele tău Preacurată, și din tine a ieșit Dumnezeu și om purtând trup, neîmpărțindu-Se în două ipostasuri, nici luând amestecare, Dumnezeul părinților Cel binecuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

După multe chinuri vrăjmașul te-a dat pe tine la săgetături neîmblânzite, de care tăindu-te peste tot, pururea pomenite Procle, cu bucurie ți-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu.

Rănitu-s-a sfinte cinstitul tău trup cu săgetături neîncetate, și a rănit fără de vindecare pe vrăjmașii cei fără de trup, care nu cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Luminându-te cu lumina Darului, și tăvălindu-te pe pământ ca o piatră Ilarie, ai sfărâmat tăriile înșelăciunii, neîncetat cântând: Binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Pâraiele sângiurilor tale cele curse au stins focul păgânătății, și au adăpat pe credincioșii cei ce cântă neîncetat: Toate lucrurile binecuvântați, și lăudați pe Domnul.

A Născătoarei:

Dumnezeu cel ce m-a făcut și m-a zidit, întrupându-Se din preacurate sângiurile tale, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, a înnoit lumea, care strigă așa: Binecuvântați, și lăudați pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Ca unul ce prin dorirea ce ai avut fiind în trup, ai văzut cu lumina cugetului frumusețea Domnului cea neajunsă, și acum lăsând țărâna, te-ai mutat desăvârșit către Cer, și stai înaintea feței Treimii, strigând: Noroade preaînălțați pe Domnul întru toți vecii.

Ție, ca unul ce ai săvârșit îndeletnicirea, și te-ai făcut înfricoșat asupra dracilor, ți-a dat Stăpânul cunună de mult preț, și acum mai luminat decât aurul, și mai frumos decât piatra cea scumpă, și mai presus decât soarele strălucind, stai întru împărăție și nemurire, strigând Părinte: Noroade preaînălțați pe Domnul întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

O preadulce limba ta! Cu care cu înțelepciune ai vânat pe cei înghițiți de vrăjmașul cel viclean, și i-ai mutat către schimbarea cea dumnezeiască, neîncetat strigând: Preoți bine-L cuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu singură Fecioară care ai născut pe Dumnezeu Dătătorul de viață, ai înviat pe cei omorâți cu acul cel de tot pierzător al șarpelui, pe care neîncetat roagă-L, ca să aline ridicările patimilor celor ce cu dragoste cântă: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu. iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și izbăvitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

Iată că a strălucit pomenirea mucenicilor, luminată și sfințită, și însemnătoare de bine, luminând tot pământul, ridicând întunericul răutății, și gonind norii sufletelor, și izvorând daruri de tămăduiri.

Ca doi sâni duhovnicești curgători de laptele tămăduirilor, hrăniți toată inima, și goniți amărăciunea bolilor, și tămăduiți patimi cumplite. Pentru aceasta după vrednicie vă fericiți, sfinților.

Cu picăturile sângiurilor voastre pătimitorilor, roșind haina cea împărătească, pururea pomeniților, și aceea purtându-o frumos, totdeauna împărățiți împreună cu Hristos Cel ce este singur Împăratul și Dumnezeul nostru, rugându-vă pentru lume.

Pământul s-a sfințit cu sângiurile voastre, și cu punerea moaștelor, Biserica celor întâi născuți dumnezeiește se luminează cu rănile voastre, întru care dimpreună cu mucenicii ca niște Mucenici, rugați-vă pentru lume.

A Născătoarei:

Preasfântă curată Maică Fecioară, făcutu-te-ai lăcaș luminii Împăratului tuturor, Celui ce S-a văzut întru materia trupului; și a luminat pe toți cei dintru întuneric. Drept aceea cu credință te fericim.

Alt Canon,

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Astăzi tot pământul s-a adunat, propovăduind numele cel dumnezeiesc al lui Hristos, prăznuind preaslăvită și dumnezeiască pomenirea ta; că tu cu învățăturile cele cu chipuri sihăstrești, Cer l-ai făcut pe el, și ai luminat pe cei ce râvneau cinului călugăresc.

Fulgerele minunilor tale toate marginile au luminat, căci sicriul tău izvorăște tămăduiri, celor ce se roagă cu credință, și Cerul te are pe tine, iar pământul umbra cea pământească a trupului, pe care mai-naintea mormântului o ai veștejit cu înfrânarea ta.

Slavă...

Cugetul cel pământesc nu poate să înțeleagă lumina cea prealuminoasă a Treimii, care o ai primit acum, și arătat te-ai îndumnezeit. Adu-ți aminte de cei ce te pomenesc pe tine preafericite, ca unul ce stai înaintea Treimii.

Și acum..., a Născătoarei:

Pentru lemnul cel înțelegător ne-am arătat lepădați de viața cea dumnezeiască. Iar tu Fecioară ai născut lemnul vieții pe Hristos Dumnezeu, Care a scos din locașurile cele întunecate ale iadului, și a adus către viața ceea ce nu se ia, pe cei ce te laudă pe tine Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cela ce ai împodobit Cerul...

Dorind de viața îngerească, te-ai depărtat de toate frumusețile lumii, și te-ai sălășluit în curțile poruncilor Domnului, și te bucuri împreună cu îngerii.

A Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești pricinuitoare bunătăților, celor ce s-au dat lumii de la Dumnezeu, fă și acum milostiv pe Dumnezeu, Cel bine prefăcător pentru mântuirea cea de obște.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

Spre știință: Potrivit hotărârii Sfântului Sinod data în ziua de 17 Mai 1910, s-a pus aici slujba Icoanei maicii Domnului Prodromița ce se află în Sfântul Munte Athos, pentru ca cine va voi și va avea evlavie, să-i cânte slujba așa cum este aici.

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Prăznuirea pomenirii sfintei Icoane a Maicii lui Hristos Dumnezeu, celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, numită Prodromița.

LA VECERNIA CEA MICĂ

Punem stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Cela ce ești bucuria cetelor cerești...

Veniți toți cu inimă curată și veselă, să lăudăm întru cântări, pe preacurata Fecioară Maria Maica lui Hristos Dumnezeu, păzitoarea noastră, și să o cinstim întru Preasfântul și preaminunatul ei chip, și al preaiubitului său Fiu, cu laude dumnezeiești, umplându-ne de Dar dumnezeiesc.

O preaminunate lucrurile tale! Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos Dumnezeu, căci chipul feței tale și al Fiului tău în Icoană, cu raze strălucitoare, fiind împodobit, l-ai dăruit turmei tale bun păzitor, și tuturor bogat împărțitor de tămăduiri.

Mulțimile cuvioșilor, și cetele dreptcredincioșilor, veniți cu dragoste să ne închinăm preasfintei și de minuni făcătoarei Icoane, cu evlavie sărutându-o, ca pe ceea ce pururea ne apără, izbăvindu-ne din tot felul de ispite și de primejdii.

Bucură-te Împărăteasa tuturor, de Dumnezeu dăruită întru Icoana ta, întru care chipul tău cel cu dumnezeiască minune zugrăvit, l-ai dăruit nouă nevrednicilor, grabnică scăpare, slobozind pururea raze de tămăduiri, celor ce cu dragoste și cu credință se apropie, și de la dânsa primesc dar și mare milă.

Slavă..., Și acum... glasul 1.

Astăzi preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu Maria, de sus privind ne-a dat nouă, spre închinăciune și sfințenie pe al său preacinstit și dumnezeiesc chip strălucitor, vărsând izvor de minuni celor ce cu dragoste se apropie, și cu credință se închină ei, dăruindu-le tămăduiri sufletești și trupești. Căreia și noi cu umilință strigăm: Sfântă Icoană cea în chip de soare! Mângâierea și ajutorul nostru, izbăvește-ne pe toți din primejdii, cei ce căutăm al tău ajutor Stăpână.

LA STIHOAVNĂ

Stilurile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Icoană preaslăvită, a Maicii Stăpânului mântuiește din toate nevoile, pe cei ce cu credință și cu dragoste se închină ție.

Stih: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul.

Nădejdea creștinilor, împărăteasa tuturor Marie, cu Darul chipului tău și al Fiului, mântuiește pe cei ce cu credință și cu dragoste te cinstesc.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Cu cântări după datorie, norodul cel binecredincios, să cinstim Icoana Preacuratei, cea prealăudată, slăvindu-o pe dânsa.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Maica lui Hristos Dumnezeu, împărăteasa tuturor, mânuiește pe cei ce sărută cu dragoste Icoana ta, cea cu chipul prin dumnezeiască minune închipuită.

Tropar, glasul 1.

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei și Dumnezeieștii Icoanei tale, cu dragoste și cu credință închinându-ne o sărutăm mulțumind; căci printr-însa celor credincioși le dăruiești cu adevărat tămăduiri sufletelor și trupurilor. Pentru aceasta strigăm către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată.

Apoi Ectenia și Otpustul

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul psalm citim; Fericit bărbatul..., Slava cea dintâi, iar de se va întâmpla spre Duminică, citim Catisma deplin.

La Doamne strigat-am... punem stihirile pe, glasul 1.

Podobie: O preaslăvită minune...

O preaslăvită minune a preacuratei și Dumnezeieștii fiice Mariei Maicii lui Hristos Dumnezeu, ceea ce numai singură una, a născut, fără de sămânță negrăit, pe Dumnezeu ziditorul nostru. Astăzi ne-a adunat cu Darul său, pe toți din toate laturile, la dumnezeiasca prăznuire, a Preasfântului său chip, celui cu dumnezeiască minune zugrăvit.

O preaminunate lucrurile tale Preacurată Fecioară, căci s-a arătat izvor de minuni curgător, preacinstita și dumnezeiasca ta Icoană, către care să alergăm dar credincioșii, și cu bucurie să o sărutăm luând după vrednicie marele și minunatul har, al preacuratei Fecioare, zicând către dânsa: Bucură-te cea plină de Dar Domnul este cu tine, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.

Pe Icoana ta cea cu chip dumnezeiesc Născătoare de Dumnezeu, o cinstim cu multă evlavie, și ne închinăm ei noi nevrednicii. Pe care o ai dăruit nouă zid și acoperământ, și neprețuită comoară credincioșilor cu frică dar și cu bucurie, pe acest praznic nou, și de minuni izvorâtor, al preaslăvitei pomenirii tale săvârșind, cu dragoste cinstim sfântă Icoana ta.

Bucură-te lauda dreptcredincioșilor preasfântă Fecioară, ceea ce ești tuturor scăpare, nădejde, ajutor și acoperământ despre toți vrăjmașii. Pentru aceasta cinstim Stăpână, Preasfântul chip al Icoanei tale, cel de fulgere purtător, care săgetând pâlcurile drăcești, departe le izgonești de la cei ce cu credință, și cu dragoste se închină, și sărută preasfântă Icoana ta.

Alte, Stihiri glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Veniți acum, o iubitorilor de prăznuire, veniți toată adunarea dreptslăvitorilor, să înălțăm cântări de laude. Veniți să sărutăm cu frică și cu bucurie, pe cinstita și dumnezeiasca Icoană a Fecioarei și Maicii Stăpânului Hristos, și cinstind lucrurile ei cele mari, cu un glas către dânsa, să strigăm: Izbăvește-ne pe noi, preamilostivă, din toate nevoile.

Veniți acum, o iubitorilor de praznic, să cinstim toți cu credință și cu evlavie, înfricoșatele minuni, și cele mai presus de fire lucruri, ale preaslăvitei Maicii lui Dumnezeu; și cu cântări dumnezeiești lăudându-o pe dânsa, cu sârguință să ne închinăm preacinstitei Icoanei sale, celei cu chip strălucitor și preaslăvit.

Mulțimile monahilor, și ale tuturor credincioșilor, acum cu frică și cu dragoste te fericim, mărindu-te pe tine preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască, și slăvim lucrurile tale; căci dai dumnezeiești daruri, celor ce cu credință fierbinte aleargă la tine. Apără și acoperă cu milostivire ca o bună pe cei ce cinstesc bine înfrumusețatul praznic, al Icoanei tale, celei preaslăvite și de minuni făcătoare.

Dat-ai robilor tăi chipul feței tale cel preacinstit, Preacurată păzindu-ne și acoperindu-ne pe noi de toate relele întâmplări, de scârbe și de nevoi, și de tot felul de vrăjmași. Pentru aceasta pe acesta, astăzi dobândindu-l, mulțumind ne închinăm darului tău, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea.

Să strigăm astăzi cu dulce cântare, propovăduind înfricoșatele minuni, ale preacuratei Maicii lui Hristos Dumnezeului nostru, și lucrurile ei cele mai presus de fire. Căci preastrălucitorul și preacinstitul ei chip, cel cu dumnezeiască minune săvârșit, s-a dat spre ajutorul și apărarea noastră. Pentru aceasta și noi pomenirea ei prăznuim, și neîncetat rugându-ne strigăm: Păzește-ne pe noi cu puterea ta cea mare Stăpână, și izbăvește de primejdii și de necazuri, pe cei ce cu credință și cu dragoste te cinstesc pe tine, Fecioară preabinecuvântată.

Ieșire: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la Facere citire:

Cap. 28 Stih. 10.

Ieșit-a Iacov de la fântâna jurământului, și a mers în Haran, și a aflat un loc, și a dormit acolo, căci apusese soarele. Și a luat din pietrele locului aceluia și și-a pus lin și căpătâi. Și a dormit întru același loc, și a văzut vis. Și iată o scară era întărită pe pământ, al căreia cap ajungea la Cer, îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe dânsa, și Domnul era întărit într-însa, și a zis: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Nu te terne, pământul unde tu dormi pe dânsul, ție îl voi da și seminției tale, și va fi sămânța ta ca nisipul mării, și se va lăți spre mare și spre apus, și spre miazănoapte, și spre răsărit. Și se vor binecuvânta întru tine și întru sămânța ta, toate semințiile pământului. Și iată Eu voi fi cu tine păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge, și te voi întoarce la pământul acesta; că nu te voi lăsa pe tine, până când nu voi face Eu toate câte am grăit ție. Și s-a sculat Iacov din somnul său și a zis: Că este Domnul în locul acesta și eu nu am știut. Și s-a temut și a zis: Că înfricoșat este locul acesta, nu este acesta alt, ci casa lui Dumnezeu, și aceasta este poarta Cerului.

Din proorocia lui Iezechiel citire:

Cap. 43, Stih. 26.

Așa grăiește Domnul: Fi-va din ziua a opta și mai-nainte, face-vor preoții pe altar arderile cele de tot ale voastre, și cele ce sunt de mântuirea voastră. Și m-a întors pe mine la calea ușii sfintelor cea mai din afară care caută spre răsărituri. Și aceasta era încuiată. Și a zis Domnul către mine: Ușa aceasta încuiată va fi, și nu se va deschide, și nimeni nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, și va fi încuiată. Că povățuitorul acesta va ședea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea ușii pridvorului va intra, și pe calea lui va ieși. Și m-a dus pe mine pe calea ușii sfintelor cea despre miazănoapte, în preajma casei, și am văzut și iată era plină de slavă casa Domnului.

De la pilde citire:

Cap. 9, Stih 1.

Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi; junghiat-a jertfele sale, și a dres în paharul său vin, și a gătit masa sa. Trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind: Cel ce este neînțelept, să se abată la tine și celor ce le trebuiesc înțelepciune le-a zis: Veniți de mâncați pâinea mea beți vinul care am dres vouă. Lăsați neînțelepția și veți fi vii. Și căutați înțelepciunea ca sa trăiți, și vă îndreptați mintea întru cunoștință. Cela ce învață pe cei răi își ia luiși ocară, și cela ce ceartă pe cel necredincios se ocărăște pe sine. Că certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască. Învață pe cel înțelept și te va iubi pe tine. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fi. Arată dreptului, și va adăuga a primii. Începerea înțelepciunii este frica Domnului și sfatul sfinților priceperea, iar a cunoaște legea, este a gândului bun. Că întru acest chip multă vreme vei trăi, și se va adăuga ție anii vieții.

LA LITIE

Stihirile, glasul 1.

Astăzi împreună ne cheamă pe toată adunarea credincioșilor, prea veselitoarea și preaminunata prăznuire a sfintei Icoane, a prealăudatei Maicii lui Hristos Dumnezeu. Veniți dar iubitorilor de praznic, și iubiților robi ai Stăpânei, să prăznuim cu cântări preasfântă lucrarea aceasta a ei. Căci cei ce aleargă cu credință și cu dragoste către dânsa, se umplu de Dar dumnezeiesc, și dă orice cerere, celor ce cu credință cer de la dânsa. Pentru aceasta toți către dânsa să strigăm: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, păzește-ne pe noi Preacurată de toată vătămarea, văzuților și nevăzuților vrăjmași, pe cei ce ne închinăm preasfintei Icoanei tale.

Glasul al 2-lea.

Mare și preaslăvită minune, tuturor deodată a strălucit, chipul preasfintei Născătoarei de Dumnezeu cel preafrumos și cu totul luminos, însemnându-se cu dumnezeiască minune, pe cinstita ei Icoană. Și cei ce fără îndoială aleargă la dânsa, primesc cererile cele de folos, fiindcă s-a sălășluit întru dânsa, Darul preasfintei Fecioare. Pentru aceasta toți să zicem: Stăpână Preacurată, pe cei ce te cinstesc pe tine izbăvește-i de toate primejdiile.

Asemenea.

Cine nu se va minuna? Cine nu va slavoslovi, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, multele și mai presus de fire minuni ale tale, că tuturor celor ce cu fierbințeală cer de la tine, le dai cu îndestulare, Preacurată Mireasă dumnezeiască. Deci cu dragoste te cinstim pe tine, cea mai înaltă decât Heruvimii, și mai curată decât Serafimii, și cu căldură ne rugăm: Ajutorul tău dăruiește-l nouă căci întru tine nădăjduind ne vom mântui.

Glasul al 4-lea.

Iată acum neașteptat a răsărit ca un soare luminos, praznicul cel strălucit, al preacinstitei și de raze purtătoare, sfintei Icoane de Dumnezeu Născătoarei. Norul patimilor depărtând, și durerile bolilor tămăduind, la care scăpând slugile tale, din primejdii ne izbăvim dobândind sufletească și trupească rourare mântuitoare. Că tu ești scăparea și acoperământul nostru, și prin tine nădăjduim să aflăm milă de Dumnezeu Născătoare. Deci cu frică și cu dragoste căzând, ne închinăm preacinstitei Icoanei tale.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea.

Minunea minunilor preaslăvită, și lucru înfricoșat al firii, tu ești Mireasă dumnezeiască Stăpână, umplând de tămăduiri și de daruri, pe cei ce te cinstesc pe tine. Lumină de raze strălucitoare ne trimite Icoana ta. Răsplătește nouă cu Darul tău, celor ce ne rugăm slavei tale, ceea ce ai născut luminat, pe Soarele Hristos, neamului omenesc. Nu lipsi de a ne acoperi pe noi, și în grabă a ne întâmpina întru necazuri, pe cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea preacinstitei Icoanei tale, celei cu dumnezeiască minune zugrăvită.

LA STIHOAVNĂ

Glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te Maică Fecioară Preacurată și prealuminoasă, de rouă izvorâtoare, și de foc purtătoare, nor de ploaie purtător, ceea ce ai plouat lumii pe Hristos ploaia cea dumnezeiască. Scară cerească de la pământ înălțată. Punte dumnezeiască, ceea ce duci către raiul desfătării. Masă dumnezeiască, ceea ce cu mana cea cerească hrănești pe robii tăi, acoperământul care pe toți îi umbrește, cei ce cu nădejde aleargă către tine.

Stih: Sfințit-a lăcașul său Cel Preaînalt.

Minune nouă cu adevărat, chipul Icoanei tale s-a arătat. O, față preacinstită a preacuratei Fecioare! Pe care văzându-o, toți se spăimântează, pe noi sfințindu-ne și împărțind tuturor daruri cu îmbelșugare. Fiind ca un nor de viață dătător, pe cei binecredincioși rourându-i. Deci minunându-ne, strigăm: Preacurată acoperă și păzește pe toți cei ce se închină sfintei Icoanei tale.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Icoană a Maicii lui Dumnezeu Cuvântului, de fulgere purtătoare, pe cei binecredincioși acoperindu-i, și norii păcatului gonindu-i de la noi, păzește și acoperă pe cei ce te cinstesc, de toată reaua lucrare a cumplitului vrăjmaș, de năvălirile și stricăciunile lui. Și ne izbăvește de lumeasca tulburare, ca cu al tău ajutor mântuindu-ne, cu cântări să te lăudăm; cu dragoste și cu mulțumire cinstindu-te, pe tine te slăvim.

Slavă..., Și acum..., glasul al 5-lea:

Pe norul cel purtător de lumină, pe crinul cel pururea vecuitor, pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, să o lăudăm zicând: Bucură-te împlinirea Proorocilor și a mai-nainte vederilor. Bucură-te adeverirea propovăduirilor Apostolilor. Bucură-te slava arhiereilor, podoaba preoților, strălucirea mucenicilor, înfrumusețarea cuvioșilor, întărirea monahilor, și tăria tuturor credincioșilor, bolnavilor tămăduitoare, sărmanilor îngrijitoare, și a săracilor bogăția cea nedeșertată, râul vieții cel nemuritor, tuturor pricinuind străine minuni. Mântuiește rugămu-ne, pe cei ce cu dragoste prăznuiesc preaslăvită pomenire a minunatei închipuiri a slăvitei tale Icoane, celei de minuni făcătoare.

La Binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glasul 1.

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei și dumnezeiești Icoanei tale, cu dragoste și cu credință închinându-ne o sărutăm mulțumind; căci printr-însa celor credincioși le dăruiești cu adevărat tămăduiri sufletelor și trupurilor. Pentru aceasta strigăm către tine: Slavă fecioriei tale. Slavă milostivirii tale. Slavă purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată. De două ori.

Apoi aceasta:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce ești plină de Dar, Marie Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. O dată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de trei ori, vezi la Binecuvântarea pâinilor.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Și citirea Cuvântului Praznicului.

Tablă de Dumnezeu scrisă te cunoaștem Preacurată, și scaun cu adevărat al Stăpânului Hristos; pentru aceasta sfintei Icoanei tale, celei ce poartă adevărat chipul tău, cu evlavie și cu dragoste ne închinăm, primind Dar și tămăduire bolilor sufletești și trupești.

Slavă..., Și acum... iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Neispitită de nuntă Preacurată, cum zămislești în pântece pe Ziditorul tuturor și Dumnezeu? Tâlcuiește nouă cuvântul tainei tale. Prea-adevărat este aceasta și netâlcuit, îngerilor și oamenilor neînțeles, înălțimea și adâncimea, mărimea și lățimea necuprinsei tale nașteri. Pentru aceasta lăudăm, cinstită zugrăvirea sfintei Icoanei tale cea de minuni făcătoare.

Slavă.., Și acum... iar aceasta. Și cântăm Polieleul, și Cuvânt bun, apoi aceste mărimuri.

Mărimu-te pe tine preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Mireasă nenuntită, și cinstim toți dumnezeiască Icoana ta.

Altă pripeală,

Bucură-te ceea ce ești plină de Dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând; și prin tine cu noi.

Cu stihirile acestea:

1. Adu-ți aminte Doamne de David și de toate blândețile lui.

2. Preaslăvite s-a grăit pentru tine cetatea lui Dumnezeu.

1. Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău.

2. Sfințit-au lăcașul său cel preaînalt, Dumnezeu este în mijlocul ei și nu se va clinti.

1. Iată o am auzit pe ea în Eufrata, aflatu-o-am pe ea în câmpiile Dumbrăvii.

2. Că a ales Domnul Sionul, osebitu-l-au pe el spre lăcaș Luiși.

1. Sfântă este Biserica ta, minunată întru dreptate.

2. Casei tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile.

1. Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul.

2. Bine este cuvântat Dumnezeu în veac și în veacul veacului.

1. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Slavă ție Treime Sfântă, Părinte Cuvinte și Duhule sfinte zicând: Slavă ție Dumnezeule.

2. Și acum și pururea și în vecii vecilor amin.

Bucură-te ceea ce ești plină de Dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând: și prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă ție Dumnezeule. De trei ori.

După Polieleu, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul.

Pe sfântă Icoana ta cea cu chip strălucitor, și mai presus de cinste, de Dumnezeu dăruită, curată Fecioară, credincioșii cu multă evlavie o cinstim, și cu cununi de laudă o împodobim. Dar cine poate după cuviință să spună minunile tale, care prin Darul chipului tău, tuturor pricinuiești? Preaslăvite cu adevărat sunt lucrurile tale, Mireasă dumnezeiască.

Slavă..., Și acum.... Iar aceasta.

Apoi Antifoanele: Din tinerețele mele..., Glasul al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul.

Stih: Răspuns-a inima mea cuvânt bun.

Toată suflarea să laude pe Domnul. De trei ori

Evanghelia de la Luca

(I, 39 - 49, 56)

În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraș al lui Iuda, și a intrat în casa lui Zaharia, și s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul și se bucură duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei sale. Iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic și sfânt este numele Lui. Și a rămas Maria împreună cu Elisabeta, ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.

Și Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum... iar aceasta.

Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta, curățește fărădelegile noastre.

Și stihira glasul al 2-lea.

Chipul sfintei Icoanei tale, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, izbăvește de toată vătămarea, pe cei ce se apropie cu dragoste, și la dânsul aleargă. Deci ne rugăm, mântuiește pe cei ce se nădăjduiesc spre ajutorul tău, cinstind preasfântă Icoana ta, cea cu dumnezeiască minune zugrăvită.

CANOANELE două

Irmoasele amânduror canoanelor de câte două ori și Troparele pe 12.

Cânt Maicii Domnului cântare nouă.

Canonul 1

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă. Ca Ție ca într-o alăută întru omorârea trupului, să cântăm cântare de biruință. De două ori.

Dă-mi Dar cuvântului Fecioară, ca să încep a lăuda slăvitele minuni ale preastrălucitei Icoanei tale, cu luminată cunoștință, Stăpână de Dumnezeu dăruită.

Veniți împreună cu mine mulțimea monahilor, și în grabă alergați, ca cerbul cel însetat spre izvoarele apelor, ca să aducem laudă și împreună să cântăm dumnezeieștii Icoane cântare de biruință.

A lăuda cu cuviință, și cu cântări de laudă a încununa preacinstită Icoana ta, nu este cu putință preanevinovată. Deci, în loc de cuvinte mari, primește credință mică, și iartă pe robii tăi.

Având pe Vistierul înțelepciunii, supunându-se rugăciunilor tale, ca maicii celei iubite, un fiu preaînțelept, pică o picătură de Dar dumnezeiesc, Fecioară Preacurată în inimile noastre, ca să putem lăuda sfântă Icoana ta.

Slava pământenilor preaîncuviințată Fecioară, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Cuvântul Tatălui. Învrednicește dumnezeieștii măriri, pe cei ce după cuviință cinstesc sfântă Icoana ta.

Împărații pământului, boierii și judecătorii norodului, patriarhii, arhiereii și toate noroadele, văzând Preacurată sfânt lăcașul acesta, și minunată Icoana ta, pe tine te preaslăvesc, minunea ta o vestesc, și pe acest lăcaș îl fericesc.

Canonul 2

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe norodul Său prin Marea Roșie cântare de biruință că S-a proslăvit. De două ori.

Cine poate Stăpână a înțelege sau ce cuvânt Fecioară va arăta, cum chipul sfintei Icoanei tale s-a zugrăvit, deși noi nu ne pricepem, însă acum ne închinăm ei cu bună credință.

Preaslăvite sunt de Dumnezeu Născătoare, toate minunile tale, câte ai făcut prin sfântă Icoana ta, Preacurată Mireasă nenuntită.

Slavă...

A înțelege milostivirea ta, nu poate mintea omenească, căci tu preasfântă Fecioară ești apărătoarea obștei acesteia, cine dar nu se va minuna.

Și acum...

Nu dormitezi, neadormita noastră păzitoare, Fiică dumnezeiască, ci păzind turma aceasta cu multă trezvire, toată primejdia departe de la dânsa o gonești.

Catavasie:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duhul, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arătă luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Cela ce ești mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălțime pe pământ, și firea omenească cea smerită o ai înălțat, din iadul cel mai de jos, că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni. De două ori.

Icoana ta cea preaslăvită, văzându-o Preacurată, norodul cel binecredincios al Țării Românești, strălucind ca un nor fulgerat, se întreba zicând: Ce minune înfricoșată! Ce taină neașteptată este aceasta fraților.

Vestea minunilor sfintei Icoanei tale, în tot pământul s-a împrăștiat, pentru aceasta Fecioară, toți împreună aleargă, noroadele și semințiile, și căzând se închină ei, cu multă evlavie.

Ca și cu un nor luminos și strălucitor, se acoperă acest, sfânt lăcaș prin sfântă Icoana, ta și luminezi ochii sufletelor noastre, cei ce sunt întunecați cu întuneric de păcate.

Ușă a milostivirii fiind tu Marie, a acestui sfânt lăcaș bună păzitoare, ușa mântuirii deschide-o nouă, și ne dă ca în viitor să viețuim întru fapte cuvioase și petrecere curată.

Precum sunt ochii în mâinile stăpânei sale, așa și ochii noștri în mâinile tale, o sfântă Icoană cu minune dumnezeiască zugrăvită.

Ca un fulger prealuminat, preacinstită Icoana ta, în mijlocul norodului fără încetare strălucind, a îndemnat pe privitori, a striga ție binecuvântată Fecioară: Mari sunt minunile tale.

Alt Canon,

Irmos:

Tu ești tăria celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu. De două ori.

Puternicul tău ajutor dăruiește-l nouă cea fără prihană, celor ce dea pururea stând înaintea sfintei Icoanei tale, cu dragoste și cu credință ei ne închinăm.

Milostiv să ne faci nouă Curată pe Fiul tău, și ușa Edenului deschide-ne tuturor, celor ce cu curat cuget, din suflet ne închinăm sfintei Icoanei tale.

Slavă...

O preasfântă Fecioară! Cum vom lăuda darurile sfintei Icoanei tale, că ne izbăvești de multe primejdii, pe noi robii tăi, păzind nevătămat lăcașul acesta.

Și acum...

Lăcașul tău Stăpână ca un Cer îl socotesc, iar chipul tău ca o lună strălucită și minunile Icoanei tale pe stele le închipuiesc; iar soare strălucitor pe Fiul tău Îl numesc.

Catavasie:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au adunat ceata duhovnicească întărește-i și întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicește-i.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Să se bucure Cerul, și pământul să se veselească; căci cea mai presus decât îngerii, astăzi pe pământ Fecioara, cheamă pe tot neamul omenesc și îngeresc, la dumnezeiasca prăznuire a cinstitului ei chip, și al Fiului său, care dăruiește nouă toate cele de folos, și tot felul de tămăduiri. Pentru aceasta Născătoare de Dumnezeu cu bucurie cântăm ție așa: Slavă venirii tale în chipul tău Curată, ceea ce cu adevărat ai lucrat minune preaslăvită.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Sfatul cel neurmat și dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avvacum socotindu-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne. De două ori.

Ca o scară ce duce la ceruri, având noi Preacurată, cinstită Icoana ta, în acest sfințit lăcaș astăzi, toți ne-am adunat nevrednicii robii tăi, împreună a prăznui arătarea ei în lume, pe care mântuiește-ne preamilostivă Doamnă.

Precum ai dat biruință dreptcredincioșilor mai-nainte, asupra vrăjmașilor și luptători de icoane, așa și pe noi robii tăi, dumnezeiască Mireasă, întrarmează-ne cu putere asupra a trei vrăjmași: A trupului, a lumii și a diavolului.

Fii cu noi robii tăi, fii totdeauna, o preastrălucită Icoană, și nu te depărta de turma ta nici odinioară, căci pe tine te avem lumină, viață și apărătoare.

Mântuiește mântuitoarea lumii, mântuiește sfânt lăcașul acesta, de cutremur, și de orice necaz ce ar veni asupră-ne, pentru nenumărate păcatele noastre, că tu ești păzitoarea noastră Stăpână.

Fiind tu dumnezeiescul clește focului Celui nematerialnic, ca un foc scânteietor se arată Icoana ta, arzând cu totul materia patimilor noastre, izbăvește-ne dar Stăpână de focul cel veșnic.

Blândă și veselă la față învrednicește-mă Stăpână a vedea sfântă Icoana ta, în ceasul morții mele dându-mi dezlegare greșelilor, și sufletului mântuire.

Alt Canon,

Irmos:

Pe a ta în-omenire, pe care mai-nainte de veci, mai-nainte o ai hotărât, și mai pe urmă ai binevoit a o săvârși Doamne, o am auzit și cu frică o am lăudat. De două ori.

Pe cei ce cinstesc Preacurată, și se închină cu credință sfintei Icoanei tale celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, de toată nevoia păzește-i ceea ce ești cu lucrul și cu numele dulceața a toată lumea.

O ceea ce ești pricina tuturor bunătăților! Marie împărăteasa tuturor, și atoate-stăpânitoare. O, preaslăvită Icoană! Lauda chinoviului nostru, învrednicește-ne pe noi a fi locuitori lăcașurilor tale celor de sus.

Slavă...

Nimenea să nu se îndoiască, și să fie necredincios minunii Dumnezeieștii Icoane, ca să nu cadă în dumnezeiasca urgie; ci să creadă toate cu inimă curată, ca să primească cu îmbelșugare Darul Dumnezeieștii Fiice.

Și acum...

Curățește preanevinovată Fiică, toată necurăția sufletului nostru celui plin de multe patimi, ca totdeauna să sărutăm în mintea noastră cinstită Icoana ta, și să te mărim pe tine preaslăvită dumnezeiască Mireasă.

Catavasie:

Cela ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălța, luând din Fecioară pe cel căzut, și la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălțându-l. De două ori.

O cât de înfrumusețată! O cât de strălucită! Și ca un soare se vede preasfântă Icoana ta, strălucind pe toți prin bogatul ei Dar cel de raze purtător, pe cei ce se închină ei întru umilința sufletului.

Toată această frățime de tine adunată a românilor de pretutindenea, cu fierbinte dragoste a primit, slăvită și minunată Icoana ta Fecioară; asemenea dar și noi și toți următorii noștri cu credință neclintită, cu inimi învăpăiate, o primim și îi slujim.

Ca o Maică milostivă ești acestui smerit lăcaș, veselindu-ne pe toți prin sfântă Icoana ta cu minune zugrăvită, deci milostivă arată-te spre noi, și ne învrednicește a face voia Fiului tău Iisus Mântuitorul nostru.

Cum vom lăuda fapta minunatei femei celei cuvioase, căreia arătându-te în vis fiind la moșia sa, i-ai poruncit ca în grabă să alerge, unde dumnezeiescul tău chip cu minune s-a zugrăvit, și căzând ei, să i se închine, care n-a întârziat a împlini porunca ta.

Pe toți cei ce aleargă la sfântă Biserica aceasta Stăpână, dreptcredincioși creștini, aducând daruri ție Preacurată, și ne miluiesc pe noi, miluiește-i și tu Stăpână cu bogate dăruiri.

Pe tot binecredinciosul tău popor, care cu evlavie din locuri depărtate, aleargă către sfântă Icoana ta, binecuvintează-l Stăpână, și pe toată casa lor ferește-o de toate relele întâmplări.

Alt Canon,

Irmos:

Din negura patimilor ca dintr-o noapte prea-adâncă mântuindu-mă, învrednicește-mă, să mânece duhul meu rogu-mă, la lumina zilei poruncilor Tale Hristoase. De două ori.

Pe tine păzitoarea noastră toți te rugăm, ca să binecuvintezi toate intrările și ieșirile noastre din lăcașul acesta ca să strigăm ție: Bine ești cuvântată tu Preacurată.

Puternicul tău ajutor am dobândit dumnezeiască Icoană, izbăvindu-ne de toată reaua întâmplare noi robii tăi, deci precum în viața noastră așa și în vremea morții, de moartea cea amară pe noi ne mântuiește.

Slavă...

De toate bolile trupești tămăduiește preaîndurată, și de patimi sufletești vindecă prealăudată, prin puternicele tale soliri cele către Fiul tău, pe toți cei ce cu credință aleargă la sfântă Icoana ta, și închinându-se ei te cheamă întru ajutor.

Și acum...

Izbăvitoare arată-te Născătoare de Dumnezeu, turmei tale acesteia, izbăvindu-o de toată asuprirea și cumplita năvălire a celor ce în veci nu se închină Icoanei tale. Iar pe clerosul tău și credinciosul norod, cei ce se închină chipului tău cu credință, păzește-l de orice stricăciune.

Catavasie:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Venit-am întru adâncurile mării și m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe, ci ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive. De două ori.

Arhanghelii și Îngerii, Heruvimii și Serafimii, Începătoriile și Domniile, Stăpăniile și Scaunele, și toate celelalte puteri, laudă Fecioară sfântă Icoana ta.

Caută Doamnă din Cer spre turma ta aceasta, care pururea te cinstește, și liniștește furtuna cea pornită asupra noastră, a ispitelor și a necazurilor, prin Darul sfintei Icoanei tale.

Rănindu-mă cu săgețile răutăților, și plin fiind de cumplite răni, tămăduiește-mă preanevinovată, cu Darul sfintei Icoanei tale, căreia cu evlavie mă închin și o sărut.

Ușa pocăinței deschide-o mie de Dumnezeu Născătoare, ca prin mijlocirea ta să deschid ușile Raiului; căci tu ești ușa celor ce se mântuiesc, și păzitoarea și întărirea turmei tale acesteia.

Ne-depărtându-se de sânurile părintești Dumnezeul tuturor, s-a ținut în fecioreștile tale brațe, Maică prea fără prihană, gătind tuturor odihnă și toate bunătățile, celor ce se închină preasfintei Icoanei tale.

Tărie ești și sprijineală și păzitoare robilor tăi tu Fecioară ceea ce nu știi de nuntă, zid nesurpat de către fața vrăjmașului, izbăvindu-ne de necazuri și de primejdii, pornind spre fugă taberele vrăjmașului, prin razele cele de foc purtătoare ale cinstitei Icoanei tale.

Alt Canon,

Irmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, ci ca Iona mă rog: Dumnezeule din stricăciune scoate-mă. De două ori.

Marie ceea ce nu știi de nuntă, numele cel preadulce, și decât aurul și decât pietrele cele de mult preț mai scump, comoară neprețuită și neîmpuținată, izbăvește de toată răutatea pe robii tăi, care neîncetat slavoslovesc chipul tău cel cu preaslăvită minune zugrăvit.

O ceea ce ești desfătarea cea preamare a îngerilor! Bucură-te Stăpână, trandafirul cel tainic al Raiului, ajută celor ce se închină cinstitei Icoanei tale.

Slavă...

Liman de scăpare și zid nebiruit, dumnezeiască apărare și ancoră a nădejdii, toți dobândind sfântă Icoana ta, strigăm neîncetat: Izbăvește-ne de scârbe, de focul cel veșnic, și de viermele cel neadormit.

Și acum...

Nu va putea limbă stricăcioasă să povestească noianul minunilor tale, care faci neîncetat turmei tale, prin sfântă Icoana ta curată Mireasă dumnezeiască.

Catavasie:

Înțelepții lui Dumnezeu, care săvârșiți acest praznic dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu; veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintru dânsa.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Chipului tău Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioșii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzești și ne izbăvești din toate ispitele și de relele întâmplări; deci mulțumind strigăm ție: Bucură-te Fecioară nădejdea și slava creștinilor.

ICOS

Îngerii din Cer și mulțimea oamenilor de pe pământ, în douăsprezece zile să ne adunăm într-un glas, și să lăudăm toți pe preacinstita Icoană a preacuratei Maicii lui Dumnezeu, al căreia preastrălucit chip nouă nevrednicilor l-a dăruit, și s-a arătat de multe și mari minuni făcătoare. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm către dânsa: Bucură-te Icoană a Maicii lui Dumnezeu. Bucură-te de strălucirea cea sfântă a chipului tău. Bucură-te ceea ce pe cei binecredincioși îi păzești. Bucură-te ceea ce pe vrăjmași îi izgonești. Bucură-te podul cel ce duci de la pământ la Cer. Bucură-te ceea ce ai sugrumat pe balaurul cel stricător. Bucură-te că pe cei ce aleargă la tine îndată îi izbăvești. Bucură-te că pe cei ce te cheamă văzut îi tămăduiești. Bucură-te Icoana Fecioarei, mântuirea credincioșilor. Bucură-te Maica Stăpânului, apărătoarea monahilor. Bucură-te prin care bucuria a strălucit. Bucură-te prin care întristarea a pierit. Bucură-te Fecioară, nădejdea și slava creștinilor.

SINAXAR

Întru această zi prăznuim pomenirea Minunii sfintei Icoane celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, numai singure dumnezeieștile Fețe, adică: a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și a dumnezeiescului său Fiu Iisus Hristos, ce prin dumnezeiască iconomie, cu minune s-a închipuit în capitala Moldovei Iași, în anul de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântului, 1863, luna Iunie 28 de zile. Căreia pentru praznicul sfinților Apostoli, ce cade a doua zi, i s-a așezat prăznuirea în 12 zile ale lui Iulie; care făcătoare de minuni Icoană, întru același an s-a adus în Sfântul Munte Athos; și se află în Chinoviul Român în sfânta biserică Catedrală ce are hramul Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, și a preacuratei Maicii Sale pururea Fecioarei Maria, cu ale căreia sfinte și preaputernice rugăciuni Hristoase Dumnezeule miluiește-ne, și cu judecățile care știi, mântuiește-ne pe noi. ca un bun și de oameni iubitor, Amin.

Stih: Icoană a Maicii lui Dumnezeu de minuni izvorâtoare.

A Miresei celei preacurate, cu chipuri dumnezeiești.

Celor ce te roagă sa le fii acoperământ și păzitoare.

De toate ispitele și de nevoi să-i mântuiești.

Dându-le dar și vindecare de toate bolile.

Și a dobândi prin tine toate cererile.

POVESTIRE

Pentru Făcătoarea de minuni Icoană a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei, și pururea Fecioarei Maria, cea cu dumnezeiască minune săvârșită, numită Prodromița, binecuvintează Părinte.

Plină de bucurie, plină de duhovnicească veselie, și de toată lauda, este prăznuirea noastră care o săvârșim astăzi, fraților creștini, întru pomenirea minunii ce s-a făcut cu această preaslăvită Icoană a Maicii lui Dumnezeu, a cărei istorie se începe întru acest fel, după cum urmează cuvântul.

Iubiții mei creștini! Știm că întru cele mari și fără de număr milostiviri, ce cu neîncetare se revarsă de la Părintele îndurărilor, asupra preaiubitei fiicei sfintei și dreptslăvitoarei Biserici, este un bogat dar al bunătății lui Dumnezeu, și proslăvirea sfintelor icoane pe pământ, prin o mai presus de fire și prin minunata putere dumnezeiască a facerii de minuni, ce săvârșește prin ele minunatul întru sfinții săi Dumnezeu. Care și prin sfintele icoane proslăvește, pe cei ce îl proslăvesc prin credință vie, și viață plăcută lui, prin acest mare dar, a celor mari dăruiri dumnezeiești, cu primirea dreptei și adevăratei credințe s-a luminat și strălucește și a noastră patrie, și bisericile ce sunt în România, s-au făcut pomi de viață, și slobozind din sine adânci rădăcini ale credinței celei drept-slăvitoare. În toate părțile ei au adus roduri de drepte slăviri și îmbelșugate, pe cât cu întâietatea la locurile sădirii lor, așa și pe toată fața pământului României o au împodobit, cu roditoarele sale mlădițe prin ceata cea cu mult număr a sfintelor și de minuni făcătoarei icoane, și nu numai în fericitele zile ale dreptslăvitorilor noștri strămoși, care ardeau cu duhul pentru dreapta credință, a înmulțit Domnul minunile sale, prin arătarea și descoperirea sfintelor icoane, atât a preacuratei Maicii lui Dumnezeu; precum și a plăcuților lui, spre facerea de bine a sufletelor și a trupurilor, celor ce cu credință aleargă spre închinăciunea sfintelor icoane — Cel ce pe cei drepți iubește, și pe păcătoși miluiește — ci și în timpurile noastre aceste sărace de credință a revărsat asupra noastră un îmbelșugat râu de aceeași nepomenită a sa milostivire, ca să adape inimile cele cuprinse de uscăciunea puținei credințe, spre a răsări într-însele fapte bune creștinești, și în privirea ochilor noștri s-a săvârșit o lucrare dumnezeiască, și cu voința Domnului a răsărit pe tăria gânditorului nostru Cer a dreptslăvitoarei noastre Biserici, această icoană neisprăvită de mână omenească; care împodobindu-se cu strălucitoarele raze a facerilor ei de minuni, și tuturor cinstitorilor celor fără de număr, care de la marginile lumii aleargă către strălucirea sa, viață și bucurie le izvorăște. În anul 1863, părinții ieroschimonahi Nifon și Nectarie, fondatorii schitului Prodromul din Sfântul Munte Athos, plecând să vină în țara românească pentru trebuințele acelui schit, aveau în inima lor o mare dorință și evlavie, pentru o sfântă icoană mai însemnată și de minuni făcătoare a Maicii lui Dumnezeu, ca să fie întru această sfântă nouă Biserică, spre mângâierea celor ce se vor afla întru acest sfânt lăcaș, după cum mai toate mânăstirile Sfântului Munte, au câte o icoană făcătoare de minuni. Deci aflându-se părinții Nifon și Nectarie, în orașul Iași, capitală a Moldovei, au început a cerceta acolo, pentru un zugrav mai iscusit și cu viață plăcută lui Dumnezeu, care să le zugrăvească o icoană a Maicii lui Dumnezeu. Și din pronia dumnezeiasca, au găsit pe un zugrav bătrân, cu numele Iordache Nicolau, cu care s-au și învoit să le facă această sfântă icoană după modelul ce i-au dat părinții; însă i-au pus și îndatorire ca să lucreze cu post, adică: De dimineață până când va flămânzi neluând nimica în gură; iar după masă să nu mai lucreze la această sfântă Icoană, ci alt lucru să facă până a doua zi; și într-acest fel să urmeze cu lucrul Icoanei până la săvârșirea ei. Și a primit numitul zugrav învoiala aceasta cu toată mulțumirea și evlavia, decât numai zicând că el nu poate lucra acum ca mai-nainte, că a îmbătrânit și-i tremură mâinile; iar părinții Nifon și Nectarie l-au mai îmbărbătat zicându-i, să se silească și să aibă credință că îi va ajuta Maica lui Dumnezeu. Și așa bunul bătrân zugrav a început lucrul cu multă evlavie, și lucră bine și cu bună sporire câmpul și hainele, iar fețele le-a lăsat la urmă după obiceiul zugrăvesc. Deci după ce au isprăvit veșmintele după știința meșteșugului său, a început a lucra la chipul Maicii Domnului și al Domnului nostru Iisus Hristos, dând mâna întâi și a doua, au mai rămas puțin ca desăvârșit să le îndrepteze și să le săvârșească. A doua zi de dimineața s-a sculat și a început a lucra iarăși la fețe, ostenindu-se cu mare stăruință mai toată ziua, ca doară ar putea să le îndrepteze și să le săvârșească; însă lucrul ieșea cu totul dimpotrivă, că nu numai nu a putut să le îndrepteze, ci mai ales desăvârșit le-a stricat, încât au rămas cu totul fără de chip, strâmbe. urâte, și nepotrivite. Acestea văzând blagoslovitul bătrân zugrav, foarte s-a mâhnit și s-a scârbit, nepricepându-se ce va să fie lucrul acesta, și a încetat de a mai lucra zicând: Păcat de osteneala și postul ce am suferit atâtea zile, lucrând la această Icoană în zadar; Dumnezeu să mă ierte, nu știu ce să mai zic. Că de astă-noapte cu toată silința mă chinuiesc, și nu pot să le îndreptez; ba încă, acum chiar desăvârșit le-am stricat, făcându-mă ca un ieșit din minte, ca și cum mi-aș fi uitat meșteșugul. Din întâmplare s-au dus în ziua aceia pe la dânsul părinții Nifon și Nectarie, ca să vadă cum urmează cu zugrăvirea sfintei Icoane; și când au văzut-o și ei întru acea stare nepotrivită, foarte s-au mâhnit și s-au scârbit până la suflet, socotindu-se nevrednici darului și voinței Maicii lui Dumnezeu, după care a început și tristul zugrav a le povesti întâmplarea ce a pătimit. Acestea auzind părinții mai mult s-au mâhnit și s-au amărât, zicând: Ca nu voiește Maica Domnului la dorința și evlavia lor, însă părinții nu s-au împuținat cu totul, ci au lăsat lucrul la buna voință a Maicii lui Dumnezeu, și mângâind încă cât au putut și pe tristul zugrav, i-au zis să nu se împuțineze, ci să se apuce și să isprăvească icoana pe cât îi va fi cu putință, fiindcă ei tot o vor lua, orișicum va fi, și plata ostenelii lui îi vor da-o deplin, după cum s-au tocmit cu dânșii. În acea vreme s-a întâmplat de era acolo cu părinții și Părintele ieromonahul grecul Grigorie Esfigmenitul, în sinodia Părintelui Arhiereu Nil Pentapoleos, care și el văzând Icoana într-acest fel, a zis părinților Nifon și Nectarie: Păcat de cheltuielile ce faceți sfinția voastră, vă rog nu mai duceți astfel de icoană în Sfântul Munte, că acolo sunt destui zugravi cu mult mai buni, care pot cu adevărat să vă facă o icoană cum se cade, după dorința sfințiilor voastre. Părinții i-au răspuns: Că poate vor dărui-o acolo în țară la vreo biserică mai săracă. Apoi părinții au plecat și s-au dus la metohul lor, iar bătrânul zugrav a acoperit Icoana cu o pânză curată, și încuind cu cheia ușa odăii unde lucra Icoana a rămas foarte scârbit nemâncând nimic în ziua aceia, ci numai tot se ruga și se închina până la obosire, și așa s-a culcat fiind acum seara. A doua zi sculându-se mai de dimineață, și luând cheia, a deschis ușa odăii unde lucra, și a început a-și găti cele trebuincioase pentru zugrăvit, având multă dorință și evlavie ca să se apuce de lucru; și făcând câteva metanii, se închina și se ruga Maicii lui Dumnezeu, ca să-i lumineze mintea și să-i ajute ca să nu pătimească ca ieri. Și așa mergând la Icoană ca să se apuce de lucru, a ridicat pânza de pe fața Icoanei; atunci O! Minunile Maicii lui Dumnezeu vede cu adevărat că sfintele fețe sunt cu dumnezeiască minune îndreptate, încuviințate și de sineși săvârșite, și pline de dumnezeiesc Dar și Har după cum se vede chiar și acum, sfânta aceasta de fața Icoana a preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Aceasta preaslăvită minune, văzându-o bătrânul zugrav, împreună cu ucenicii săi, foarte se minunau și proslăveau pe Maica lui Dumnezeu, că ea singură cu minune dumnezeiască și-a proslăvit sfânta sa față, și a Fiului său, pe care minune spre mai bună adeverire, cu înscris și punerea peceții și a iscăliturii lui, a dat părinților Nifon și Nectarie, care mărturie s-a pus să se păstreze în arhiva acelui schit. Iar cuprinderea ei este într-acest fel: Eu Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însuși mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită în modul următor: După ce am isprăvit veștmintele, după meșteșugul zugrăviei mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Hristos; după ce am dat mâna întâia și a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârșit, privind eu la chipuri cu totul au ieșit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul; și așa fiind, seara m-am culcat scârbit nemâncând nimic în ziua aceia, socotind că a doua zi sculându-mă să mă apuc mai cu dinadinsul. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei Icoană; și când m-am dus să mă apuc de lucru, o preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile drese desăvârșit precum se vede, și eu văzând aceasta minune n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși cu greșeală am făcut aceasta ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei sfinte Icoane.

Minunea aceasta s-a întâmplat noaptea spre 28 Iunie și pentru viitoarea prăznuire a sfinților Apostoli, s-a mutat slujba Icoanei astăzi la 12 Iulie; care minune după cum am zis văzându-o zugravul de mai sus numit, s-a minunat și cu spaimă privind nu se pricepe cum s-a făcut aceasta. Asemenea și ucenicii lui văzând s-au spăimântat, și au început a chema prietenii și vecinii de primprejur ca să vadă, și îndată s-a umplut casa zugravului de norod, care se minuna de proslăvirea acestei sfinte Icoane, și toți se închinau aprinzând lumânări, îndulcindu-se duhovnicește de privirea dumnezeieștilor fețe, așa de bine încuviințate și minunate. Părinții Nifon și Nectarie, fiind la metohul schitului, dintru acel oraș Iași, îngrijați și întristați, neștiind nimica de această minune, văd de năprasnă că vine unul din ucenicii zugravului foarte repede și obosit, spunând în gura mare: Să trimiteți curând să ia sfânta Icoană, fiindcă, în noaptea aceasta singură s-a zugrăvit, și acum poporul nu mai încape privind aceea minune. Deocamdată părinții nu credeau cele grăite de ucenic, și cu ideea aceasta au trimis pe Părintele Dosiftei schimonahul care avea ascultarea de mitocariu în Iași; și ajungând Părintele Dosiftei la casa zugravului, nu putea intra sa vadă sfânta Icoană, de îmbulzeala poporului; deci îndată luând o trăsură, și învelind sfânta Icoană cu o pânză curată, a adus-o la metoh urmând și poporul. Iar în metoh venind, au închis porțile și n-au mai lăsat pe nimeni sa intre, până se vor sfătui ca ce este de făcut. Grabnic părinții au făcut cunoscut sfintei Mitropolii de această minune. Și venind însuși Prea Sfințitul Mitropolit Calinic Miclescu, cu tot clerosul său, au văzut sfânta Icoană, și crezând i s-au închinat cu toată evlavia, minunându-se și zicând: Cu adevărat mare dar nea dăruit Maica lui Dumnezeu prin această minunată și preaslăvită Icoană a sa. Apoi dând binecuvântare de sfințirea apei, a năvălit poporul la metoh spre închinarea sfintei Icoane, și cerând a le citi paraclise, și a face aghiazmă, cu care stropindu-se a început Darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin această sfântă Icoană, și a face minuni, pe care din cele multe, puține vom spune aici, spre slava lui Dumnezeu și a Prea Curatei Maicii Sale; și pentru ca să nu mâniem pe Dumnezeu tăcând adevărul, că pe unele le-au văzut cu ochii lor părinții Nifon și Nectarie, împreună cu alți frați care erau la metoh; iar altele s-au văzut când s-a adus această sfântă Icoană: Un om avea albeață pe amândoi ochii încât se ședeau luminile ochilor lui ca laptele de albe, și aducându-l cei ce-l purtau s-a închinat la sfânta Icoană, stropindu-se și spălându-și ochii cu aghiazmă, dându-i de a și băut, luând și acasă ca sa bea și să se mai spele, spunându-i să aibă credință la Maica Domnului; și așa făcând, peste trei zile, a venit ca să mulțumească Maicii lui Dumnezeu, arătându-și ochii că s-au curățit și văd luminat. Altul avea lepră, peste tot trupul lui erau numai bube; care închinându-se cu credință și stropindu-se cu aghiazmă, a căzut lepra de pe trupul său ca niște solzi și s-a curățit. Un boier a venit și a spus, că un fiu al lui acum de trei zile, numai pentru că suflă se mai cunoaște cum că este viu; iar altminterea este cu totul mort; și rugându-se la această sfântă Icoană a Maicii Domnului, a luat aghiazmă și s-a dus de l-a stropit, dându-i și în gură puțină ca să bea. Și îndată s-a trezit copilul cu totul sănătos, pe care l-a adus tatăl său de s-a închinat la sfânta Icoană, și a mulțumit Maicii lui Dumnezeu. Acestea și altele multe: Bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap și de măsele, de ochi, de vătămături. Și alte feluri de boli, sfânta această Icoană a tămăduit, pe care părinții de la metoh nu le-au însemnat, fiind obosiți de îmbulzeala poporului, care cerea neîncetat a le citi paraclise și aghiezme, încât nu puteau să țină socoteală de cine cu ce se folosește, și mai ales că erau amenințați de orășeni de a le opri Icoana acolo, zicând că a lor este, fiindcă în lași s-a făcut minunea, cu zugrăvirea dumnezeieștilor ei fețe. Acestea înțelegând părinții Nifon și Nectarie, și văzând că se înmulțește poporul neîncetat, au ridicat cu grăbire sfânta Icoană, și au plecat spre Sfântul Munte. Deci plecând din lași, au venit cu sfânta Icoană în orașul Huși. Dar și aci, mult s-au mirat, cum a simțit poporul, fiindcă seara târziu au sosit la Episcopie, și a doua zi când s-a luminat, tot orașul a simțit ca și cum le-ar fi vestit cineva, și îndată s-a umplut Episcopia de popor. Însă părinții îndată au plecat, temându-se nu cumva să-i urmărească de la Mitropolie, că acum se înștiințase și Vodă Cuza și zicea: Să se oprească sfânta Icoană, fiindcă s-a făcut minunea în țară. Ducând sfânta Icoană, la casa doamnei Ecaterina Șuțu, care cu multă dragoste și cucernicie a primit venirea sfintei Icoane, cu părinții. Unde aflând protoiereul din Bârlad, a poftit pe părinți, să aducă sfânta Icoană în Catedrala orașului, ca să se închine tot poporul de acolo. Și începând a se închina mulțimea din acel oraș, iarăși sfânta Icoană a săvârșit și acolo multe minuni, dintre care vom spune pe una mai însemnată: În orașul Bârlad era un dascăl foarte pricopsit la învățături și înțelept, care avea la școala lui pe fiii celor mai însemnate persoane de acolo, și spunea pentru dânsul bârlădenii, că este foarte de treabă și cinstit, decât numai la biserică nu merge, fără numai la sfintele Paști. Acela auzind de venirea sfintei Icoane, a trimis trăsura sa, rugând pe părinți să facă osteneala să meargă cu sfânta Icoană la casa lui; dar părinții nu au voit, trimițându-i răspuns: Că mai cuviincios este să vină el la sfânta Icoană, și astfel el a trimis trăsura în trei rânduri, ca să meargă părinții cu Icoana la el. Apoi s-au rugat mulți oameni, și au îndemnat pe părinți a merge cu Icoana la dânsul, pentru folosul sufletului lui. Deci părinții când au voit să ia sfânta Icoană și să o pună în trăsură, așa de grea s-a făcut, încât abia patru inși cu mare greutate o au dus până la trăsură, și când au voit să o pună în trăsură a trosnit așa de tare sfânta Icoană, încât toți s-au spăimântat. Și caii de la trăsură au tresărit, iar tocul Icoanei s-a desfăcut din toate încheieturile lui. Atunci au cunoscut toți că nu voiește Maica lui Dumnezeu să meargă acolo; iar înapoi întorcându-o doi oameni, o au adus foarte ușor. Asemenea o doamnă evlavioasă, foarte mult bolnavă, fiind afară la moșie, se temea să se suie în trăsură, ca să nu moară pe drum până în oraș, i s-a arătat această sfântă Icoană în vedenia visului, poruncindu-i să se scoale curând și să vină la Bârlad ca să se binecuvinteze de la sfânta Icoană; și cum s-a suit în trăsură, îndată s-a cunoscut desăvârșit sănătoasă; și venind la părinți, a mărturisit, zicând: Cu adevărat, pe această sfântă Icoana, o am văzut astă-noapte în vis, care mi-a zis, să vin cât mai în grabă la Bârlad, să apuc închinarea ei, și acum iată sunt sănătoasă. Din Bârlad, au venit părinții cu sfânta Icoană la Galați, și au pus-o în biserica sfinților împărați. La această biserică un zugrav lucra meșteșugul său; și văzând îmbulzeala poporului la sfânta Icoană, s-a mirat foarte, și a început a ocărî pe oameni făcându-i înșelați și proști, care nu cunosc nimica, au doară credeți voi, basmelor călugărești. Nu vă amăgiți, că greșiți; și altele mai multe zicea. Acestea bârfind și însuși se uita cu obrăznicie în fața sfintei Icoane, ocărând pe popor în gura mare; atunci deodată Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea feții sale, atât la îngrozit, încât s-a înfricoșat cu totul, și apoi el singur s-a făcut propovăduitor poporului, zicând: Să creadă că cu adevărat sfânta Icoană, cu minune dumnezeiască este zugrăvită. După plecarea sfintei Icoane din Iași, în urmă au urmat o preaslăvită minune, și de mare mirare în acel ținut. Într-un han la drum, era un evreu cu soția sa și cu copii; acel evreu ducându-se după negoțul său, a lăsat în han pe soția sa cu copiii și o slugă. S-a întâmplat însă și a murit unde s-a dus, și un alt prieten al lui, evreu asemenea, îngropându-l a luat marfa și paralele rămase, aducându-le evreicei, soției mortului, spunându-i de întâmplarea morții bărbatului ei. iar după ce s-a dus evreul acela străin, vrăjmașul a pus în mintea slugii, ca să omoare pe evreică și luându-i averea să se ducă de acolo. Deci pândindu-o noaptea când era singură numai evreica cu copiii, a intrat la dânsa pe când dormea, și a început a o amenința că o va omorî de nu-i va da banii. Iar ea văzând primejdia, și după toate rugămințile nefolosind nimica, a scos tot ce a avut, și i-a dat, numai să-și scape viața. Și luând sluga aceea banii și lucrurile date, a intrat în altă grije socotind, că evreica avea să spună ori la cine va veni în han, și va fi vădit. Deci ca să fie fără de grijă, s-a plecat în gândul său, să o spânzure; și gătind spânzurătoarea, evreica plângând se ruga către dânsul, ca să o lase cu viață, dar el își căuta de planul său. Între acestea și-a adus aminte evreica de zugrăvirea cu dumnezeiască minune a sfintei Icoane, fiindcă străbătuse această veste pretutindenea; și la acea nevoie a început cu lacrimi a se ruga ca o creștină, zicând: Maica Domnului! Dacă cu adevărat chipul tău s-a zugrăvit cu dumnezeiască minune; precum am auzit, izbăvește-mă de această primejdie, că atunci voi crede, și mă voi boteza eu, și toată casa mea. Acestea și alte mai multe zicând evreica cu mare plângere, sluga s-a apropiat la evreică să o pună în laț; dar socotind el că este prea sus și nu o va putea ridica, a pus un scaun sub el, și lațul în gât, să vadă dacă este potrivit; și cum a călcat el nu se știe, că a sărit scaunul de sub picioarele lui, și a rămas singur spânzurat. Iar evreica văzând această minune, a crezut cu toată casa sa, și s-a botezat după cum se făgăduise. La plecarea părinților Nifon și Nectarie din Galați cu sfânta Icoană aproape de pornire fiind, s-a făcut fața sfintei Icoane, ca ghermesit adică valuri dea curmezișul obrazului ca asudată, apoi intrând în vaporul austriac, Loid, se mirau toți de acest chip minunat al sfintei Icoane, câți se aflau în vapor, nu numai călătorii creștini ortodocși, dar și austriecii matrozi, cinstindu-l și închinându-i-se, după care ajungând părinții cu sfânta Icoană în Sfântul Munte, la sarsanaua schitului, au trimis veste sus la schit, ca să se pogoare preoții îmbrăcați în sfintele veșminte, cu cântări, și tămâieri, spre întâmpinarea sfintei Icoane, și așa dusă fiind sfânta Icoană, cu mare pompă, în sunetul clopotelor, s-a așezat în sfânta aceasta Biserică, unde se vede de toți, și i se face astăzi această obștească prăznuire. În acest schit, se afla atunci un frate topit de boală cu numele Inochentie, care numai pe suflare se cunoștea că este viu, de trei săptămâni nemâncat, și nu mai vorbea nicidecum. Și cum a intrat sfânta Icoană în schit, ca dintr-un somn s-a trezit și a cunoscut că a venit Maica lui Dumnezeu închipuită pe Icoană; deci a cerut să-l ducă ca să se închine și el, și închinându-se, acesta a grăit către Sfânta Icoană: Maica lui Dumnezeu! De-mi este de folos să mai trăiesc însănătoșește-mă, căci cred că poți; iar dacă trăind, mai râu mă voi strica, mai bine să mor acuma, decât să mă chinuiesc așa; fie voia ta, cum voiești Stăpâna mea și cum cunoști că îmi este de folos. Acestea el zicând s-a întors la chilia sa, vesel și plin de duhovnicească bucurie; dar însă nu ne-a spus nimica, ci îndată a cerut cămașă curată ca să se schimbe, apoi a cerut să se îmbrace și în toată rânduiala monahicească, că era schimnic. Și cerând împărtășirea preacuratelor Taine: Trupul și sângele lui Hristos Mântuitorul nostru, după ce s-a îmbrăcat și s-a împărtășit, n-a trecut un ceas de când se închinase la sfânta Icoană și și-a dat duhul, încă și alt frate anume Serghie, crezându-și minții sale, a fugit din schit nespunând nimănui, și s-a dus de s-a băgat într-o peșteră pustie, cu socoteală ca să se apuce de o nevoință mai mare. Odată rugându-se el după obicei, s-a pogorât deasupra capului său un luceafăr luminos, și sta așa în vederea ochilor lui; însă el își făcea canonul său. Apoi acel luceafăr, atât de tare a trăsnit, încât a căzut la pământ, și desăvârșit a amețit, și a surzit, și după trei zile s-a deșteptat, însă desăvârșit surd și de tot slăbit; cu toate acestea, cum a putut a venit la schit, și a mărturisit întâmplarea, dar altă ispită: Că toți cei ce-l vedeau îi auzeau și înțelegeau ce spunea el. Iar ceea ce i se spunea, el nimica nu auzea, fără numai prin scrisoare se înțelegeau cu dânsul. Și făcându-li-se milă l-au dus la sfânta Icoană, înălțând cu dinadinsul rugăciuni pentru el. Și așa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat că i-a venit auzul ca și întâi. Altă dată un meșter dintre cei ce lucra în schit, din neștiute judecățile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rău îl muncea, și aducându-l dinaintea sfintei icoane, citindu-i acatiste și paraclise, s-a izbăvit de acea neputință. Și aceste spuse sunt numai care s-au văzut cu ochii, de unii din părinți, și altele ni le-au spus cei care s-au folosit, de la această sfântă Icoană. Pricina însă care ne-a îndemnat să însemn și aceste puține, este pentru slava Maicii lui Dumnezeu, și spre folosul celor care nu cunosc minunea zugrăvirii acestei sfinte Icoane. Iar dacă cineva nu crede, noi nu păgubim nimica, fiindcă ne-am făcut datoria cuvenită, a scrie aceste minuni. Noi însă credem și mărturisim, că Maica lui Dumnezeu, pururea a săvârșit, și săvârșește minuni, până la sfârșitul veacurilor, din bunătatea sa, spre folosul color ce cred și se închină ei, cu credință și cu dragoste. Într-un an, Iulie în zece, părinții din Chinovii, rânduiți a pescui, s-au pogorât noaptea la mare la Arsana, ca să arunce toate mrejele spre pescuire, deși în timpul acesta nimeni, nici mânăstirile, nici oricare alt pescar, nu aruncă mreje, fiindcă apa este caldă, și peștele umblă în fața apei pe deasupra, și de aceea nu se prinde peștele în mreje. Însă părinții, fiind trei la număr, au zis: Noi să cercăm și să aruncăm mrejele, și Maica lui Dumnezeu, de va voi, puternică este. Iar unul dintre acești trei monahi; fiind cam cu îndoială, a îndrăznit a zice întru sineși: Să văd acum dacă Icoana aceasta a Maicii Domnului s-a zugrăvit cu minune, după cum spun părinții; — să facă să se prindă pește în timpul acesta de vară, și atunci voi crede fără îndoială. Și așa au aruncat în mare cinci bucăți de mreje, optzeci de stânjeni bucata, și le-au lăsat în mare, nu trei ceasuri după obicei, ci cinci ca să se pescuiască bine; apoi începură a le scoate, și nu găseau întru o bucata de mreajă decât 4 sau 5 peștișori mici, așa au urmat la toate bucățile de mreje; iar când au scos bucata cea mai de pe urmă, au început acești părinți a cârti, că Maica Domnului nu a voit și păcat, ziceau de osteneala care o au făcut dânșii; și acum scoseseră mreaja mai mult de jumătate. Când iată că fără de nădejde fiind, Maica lui Dumnezeu nu i-au lăsat împuținați, arătându-le minune. — Că dintr-un capăt de mreaja au scos 30 oca de pește. Mărimea acestei sfinte Icoane, este în lungime de 41, palme, fără latul după analoghie. Nu este făcută după nici una din icoanele făcătoare de minuni, ci este făcută după un nou plan al zugravului. Fața ei este ca vopseaua grâului; nasul, gura, bărbia sunt foarte potrivite la măsuri, iar ochii, atâta dar au, ca și cum ar soarbe inima privitorilor; cu toate acestea, căutătura este cu stăpânire; și privind cineva cu înțelepciune și cu luare aminte, în fața acestei sfinte Icoane, va vedea caracter de mare neam, amestecat cu o blândețe, cu care arată că este însăși Maica lui Dumnezeu închipuită pe Icoană, și plină de Dar dumnezeiesc și nu poate nimeni să o privească fără să nu simtă în inima sa dulceață duhovnicească, bucurie și umilință, fără numai de va fi vreun om prea cerbicos și întunecat la minte, ca să nu simtă nimica dintru acestea, că numai din privirea ei se încredințează fiecare cum că nu este săvârșită de mână de om, precum mărturisesc și străinii care vin de o văd, că nu stă numai într-un chip sfânta ei față, ci uneori se cam smolește, alteori se îngălbenește, iar la privegherile cele de toată noaptea, la praznice împărătești, și mai ales la această prăznuire de acum, atât este de veselă și voioasă cum este un trandafir, încât privitorilor nu li se pare că văd chip, ci ca și cum ar privi chiar pe adevărata Maica lui Dumnezeu, și stă în strană în mijlocul bisericii, cu podoabe încuviințată, ochii tuturor atrăgând, și nesățioase priviri având. Și precum odinioară a văzut-o Sfântul Dionisie Areopagitul, în Sfântul Sion, asemenea și în Sfântul Munte, au văzut-o deștept fiind în dumnezeiască vedenie, Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, șezând pe scaun, ca o împărăteasă, înconjurată de îngeri și de arhangheli, și de toți cuvioșii Sfântului Munte, slăvindu-o și închinându-i-se ei, care avea palate de aur înalte, către partea ce se zice Vigla; în care loc acum cu ajutorul ei, s-a făcut aceasta nouă biserică, întru slava Fiului ei, spre mântuirea monahilor Români și; tuturor credincioșilor ortodocși. Mulțumită dar fraților, toți să dăm lui Dumnezeu, pentru această preaslăvită și nouă minune, că la Dumnezeu toate sunt cu putință, precum vedem prin Sfintele Scripturi. Drept aceea noi toți câți ne-am adunat la aceasta sfântă și veselitoare prăznuire a maicii lui Dumnezeu, căzând înaintea acestei sfinte Icoane a ei, ce își are închipuite fețele cu minune, să strigăm credincioșii: Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Marie, sprijinitoarea și apărătoarea noastră, cerem a ta nebiruită apărare; Împărăteasa Cerului și a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele Prodromița, adică înainte mergătoare, întărește-ne întru lucrarea faptelor bune, și ne du întru împărăția cerească; povățuiește-ne pe noi și pe toți dreptcredincioșii creștini, spre a vedea și veșnic a ne îndulci, de slava Fiului tău și Dumnezeului nostru, că binecuvântată și prea proslăvită ești, în vecii vecilor, amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată dănțuiau strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Arată-ne nouă acum păcătoșilor milele tale cele dedemult Stăpână, câte noi le știm după psalmistul; iar părinții noștri cu adevărat le-au și văzut, ca să putem a povesti și noi altora slăvirile sfintei Icoanei tale.

Lăcașul tău Fecioară rai se vede astăzi având lemn de viață pe Icoana frumuseții tale, cu dumnezeiască minune zugrăvită, căreia toți cu bucurie, cu dragoste și cu bună cucernicie o sărutăm, printr-însa mântuindu-ne.

Lăudăm cu multă cucernicie sfântă Icoana ta Preacurată, și intrând în sfânt lăcașul tău, dumnezeiască veselie și sănătate primim toți, Mireasă a lui Dumnezeu.

Icoana ta Fecioară cu minune zugrăvită, ai dăruit-o turmei tale, mângâiere sufletească întru necazuri, și întru primejdii păzitoare, tuturor celor ce locuiesc întru acest sfințit lăcaș.

Seara și dimineața și în miezul zilei, în noapte și în miezul nopții, în toată vremea și în tot ceasul, ne rugăm ție cu lacrimi și cu suspinuri, și cinstind Icoana ta cu frică o sărutăm. Pentru aceasta nu ne lăsa pe noi Stăpână.

Turma ta strigă către tine, dacă tu nu vei păzi cetatea noastră, după cum cântă David, în zadar ar priveghea cel ce o păzește. Pentru aceasta păzește-ne Stăpână sub acoperământul aripilor Icoanei tale Fecioară.

Alt Canon,

Irmos:

Tinerii cei de Dumnezeu cinstitori, în Babilon chipului celui de aur, nu s-au închinat; ci în mijlocul cuptorului celui cu foc fiind rourați, cântare au cântat grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Rugători fierbinți la sfânta Icoana ta, toți ne apropiem cu cucernicie, nu ne lăsa Preacurată, să pierim noi robii tăi; ci ne mântuiește Stăpână și nevrând noi.

Apărătoare și hrănitoare vieții noastre pe tine te cunoaștem noi robii dumnezeiască Maică, căci nimic având prin tine toate le avem, slavă multei milostivirii tale.

Slavă...

Tu ești Fecioară porumbița cea una aleasă a lui Dumnezeu, și prin înălțimea cea mai presus de slavă zburătoare; iar lăcașul tău Preacurată este grădină cu tot felul de izvoare vii și răcoroase, și rai cu tot felul de pomi în veci înfloritori și roditori.

Și acum...

Vezi sfânt lăcașul acesta și preaslăvit al Stăpânei, vezi și privește tu, o închinătorule și închină-te dumnezeieștii ei Icoane, cu dragoste și cu evlavie strigând: Slavă ție.

Catavasie:

N-au slujit făpturii înțelepții lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului bărbătește călcându-o s-au bucurat cântând: Prealăudate Doamne al părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

În văpaie de foc stau ție înainte Heruvimii și Serafimii Doamne, și toată zidirea, cântare frumoasă cântă ție: Lăudați, binecuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Când a sosit Stăpână preasfântă Icoana ta, toată mulțimea turmei tale a alergat, cu nespusă bucurie spre întâmpinarea ei, pe care cu dulci cântări în biserică o au adus.

Ipostatnică viață ai născut Fecioară pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pe Acela ca pe un bun Preacurată roagă-L ca să ne scrie în cartea vieții, pe noi cei ce cu dragoste cinstim sfântă Icoana ta.

Rupe zapisul fărădelegilor mele dumnezeiască Mireasă, ceea ce ai născut bucuria lumii, și umple de Dar sufletul meu, ca să strig ție bucurându-mă: Bucură-te scăparea neamului nostru.

Icoana ta Stăpână celor ce în Sfântul Athon locuiesc, s-a arătat liman de mântuire, și tămăduire de tot felul de boli, pentru aceasta pururea slăvim mila și puterea ta.

Lăcașul tău Stăpână se curățește prin strălucirile tale, și se împodobește prin dumnezeiești cântări, învistierindu-se cu dumnezeiască icoana ta, iar dumnezeiescul tău staul prin Darul tău cel mare se arată cer gândit.

Lăudămu-te pe tine frumusețea lui Iacov, de Dumnezeu dăruită. Bucură-te slava îngerilor; bucură-te mântuirea celor muritori; bucură-te scularea lui Adam; bucură-te izbăvirea Evei. Bucură-te prin care această Chinovie românească se păzește de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți.

Alt Canon,

Irmos:

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul și văpaia călcând, au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Împărații pământului, boierii și judecătorii norodului, Patriarhii, Arhiereii și toate neamurile văzând Preacurată sfânt lăcașul acesta, și sfântă Icoana ta, pe tine te preaslăvesc, minunea propovăduiesc, și pe acest lăcaș îl fericesc.

De la marginile pământului vin limbile, ca să vadă sfânta și dumnezeiască Icoana ta, cea cu dumnezeiască minune zugrăvită, și din suflet strigă către tine cu fierbințeală: Cu adevărat Preacurată Mireasă dumnezeiască, frumusețea Icoanei tale mai dulce decât luna, și decât soarele mai strălucitoare este.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Tu numai una Stăpână ești toată frumusețea a marelui Dumnezeu, lună nouă și aleasă, venind în această lume luminezi pe cei dintru întunericul vieții preacurată, și mai ales pe această Chinovie, căreia te-ai dat spre păzire, și mângâiere robilor tăi, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Și acum...

Sfeșnic preastrălucit al Luminii celei cu trei Sori, luminează-ne pe noi cântăreții tăi, de sus privind Fecioară, și ne învață a cânta: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Maica lui Dumnezeu în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Catavasie:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. atunci fiind închipuită iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

La Cântarea a 9-a: Ceea ce ești mai cinstită... nu cântăm, fără numai de se va întâmpla Duminica, și mai-nainte de Irmos și de tropare cântăm pripelile acestea.

Mărește suflete al meu pe preacurata Fecioară Maria una de Dumnezeu Născătoare.

Irmosul:

Eva adică prin păcatul neascultării blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit, pentru aceasta toți te slăvim. De două ori.

Mărește suflete al meu pe Icoana preasfintei Fecioare, cea de lumină purtătoare.

Nectar de milostivire Stăpână ne-ai izvorât nouă, prin ivirea sfintei Icoanei tale, de unde curg râuri dulci și prea veselitoare, fântâni preacurate, și pâraie de viață purtătoare, din care Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă închin ei cu credință, adapă-mă Preacurată.

Mărește suflete al meu pe sfânta Icoană a prea binecuvântatei Stăpânei cea de minuni făcătoare.

Icoana ta Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, este ca un noian de bunătăți, și a toată desfătarea, sufletelor îndulcire, trupurilor alinare, și străină privire a darurilor tale, întru-tot binecuvântată, Marie prealăudată.

Mărește suflete al meu pe sfânta Icoană cea în chip de soare a pururea Fecioarei.

Frumos acoperământ te-am dobândit pe tine Fecioară multmilostivă, cei ce locuim în acest sfințit lăcaș; deci deschide-ne nouă prin cheile bunătății tale, ușa milostivirii Fiului tău și Dumnezeului nostru, deschide-ne Stăpână și ușa Împărăției celei de sus.

Mărește suflete al meu pe dumnezeieștile Fețe, a Maicii și a Fiului singure închipuite.

O frumusețe nespusă! O dulceață îmbătătoare, a Icoanei tale Preacurată Fecioară! De care cer să mă satur, și să mă fac al acestora adevărat doritor, ca să strig ție: Mântuiește-mă, mântuiește-mă Stăpână, că tu ești mântuirea tuturor.

Mărește suflete al meu pe sfânta Icoană cea de toate vindecătoare, și de ispite izbăvitoare.

N-a pierit nimenea curată Stăpână, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credințe, fără numai cei ce din zavistie s-au lepădat ca să nu se închine vederii chipului tău.

Mărește suflete al meu pe Fecioara Maica, slava îngerilor, și acoperământul oamenilor.

Împarte Fecioară bogăția Darului tău, celor ce cu bună cucernicie slăvesc sfântă Icoana ta, dăruindu-le pace în toată viața lor, îmbelșugare bunătăților, mântuire sufletelor, și Împărăția Cerurilor, Marie Maica lui Hristos Dumnezeu.

Alte pripeli, glasul al 8-lea.

Îngerii și oamenii preasfântă Icoana ta cea Preacurată o cinstim după vrednicie.

Irmos:

Străin lucru este maicilor fecioria, străină este și fecioarelor nașterea de fii, iar întru tine Născătoare de Dumnezeu amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate semințiile pământului, pe tine neîncetat te fericesc. De două ori.

Îngerii și oamenii întrunindu-ne, într-un glas să lăudăm pe Maica pururea Fecioară.

Avându-te pe tine măririi și de obște fericire de Dumnezeu Născătoare, toți cei ce te cinstim pe tine, și cu credință apropiindu-ne la sfânta Icoana ta, cu evlavie ne închinăm, și cu frică o sărutăm, izbăvește-ne pe toți de necinstea cea viitoare, și învrednicește-ne slavei și desfătării celei veșnice, întru lăcașurile drepților.

Toți să alergăm către Icoana uneia dumnezeieștii Maici, și căzând înaintea ei cu frică să cerem milă.

Râu de dulcețuri și izvor de desfătări, Maică cerească, și miere din piatră izvorâtă, îmbelșugare de veșnice daruri dobândind sfântă Icoana ta Fecioară, cei ce locuim în sfânt locașul acesta, cu mulțumire închinându-i-ne, slăvim pe Fiul tău, te lăudăm pe tine, și cinstim Icoana ta cea de minuni făcătoare.

Mireasă cea mai frumoasă între femei, acoperă-ne cu Darul tău de sus, pe noi cântăreții tăi.

Lumină ești celor întunecați, și liman neînviforat Fecioară, celor ce se învăluiesc în viforul acestei vieți, și sunt înconjurați de năvălirile ispitelor, că preacinstita ta Icoană, o ai dăruit spre scăparea tuturor, celor cu dreaptă credință, și cu cucernicie închinându-se o sărută.

Maica lui Dumnezeu Fecioară fără prihană învrednicește-ne, acoperă-ne, și ne apără de toate ispitele.

Ție Preacurată Fecioară cu evlavie îți strigăm: Bucură-te Fiica Părintelui Celui veșnic, Maica Fiului întrupat, și Mireasa Preasfântului Duh; căci tu ești lauda îngerilor, ție îți cântă adunarea oamenilor, Cerul și pământul, marea și văzduhul, adâncurile și toate tăriile; binecuvintează cu cuviință preacinstit numele tău.

În loc de Slavă...

Preasfintei Treimi, Tatălui, Cuvântului, și Duhului ne închinăm, Ceea ce din neființă toate le-a făcut.

Treime fără de început, Părinte, Fiule și Preasfinte Duhule, pe cei ce dumnezeiește Te laudă, acoperă-i și-i păzește, cu solirile preacuratei Fecioarei de Dumnezeu Născătoare, de toată nevoia și întâmplarea păzește-i, pe cei ce cinstesc și se închină sfintei Icoanei sale cu credință.

În loc de, Și acum...

Împărăteasa tuturor de Dumnezeu Născătoare, Maică preaînălțată, pe cei ce cu cununi de laudă împodobesc sfântă Icoana ta, izbăvește-i de toată vătămarea.

O prealăudată Maică, ceea ce ai născut izvorul mântuirii și al faptelor celor îmbunătățite, pe Hristos Dumnezeu, ceea ce te-ai arătat râu cu adevărat de bunătăți, pe cei ce din tot sufletul cinstesc și se închină preasfintei Icoanei tale în tot locul, izbăvește-i de gheenă, și a dobândi mântuire învrednicește-i.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu și să strige: Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu curată pururea Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas de bucurie...

Bucură-se astăzi marginile lumii întru preaslăvită pomenirea cinstitei și de minuni făcătoare Icoanei tale, pe care ai dăruit-o nouă robilor tăi, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, tămăduindu-ne de bolile cele cumplite, numai cu atingerea ta, ceea ce ai născut pe Hristos vindecătorul omenirii.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Veselești o preasfântă Fecioară, pe tot omul care cu credință te cheamă, și cu dragoste cinstește chipul tău, dăruind daruri minunate, și veșnice bucurii, ceea ce toate le poți, ca o Maică a lui Dumnezeu atotputernică.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești...

Bucură-te și te veselește adunarea dreptcredincioșilor, înalță glas de bucurie, întru cântări dumnezeiești, lăudând pe Stăpâna și Doamna noastră, în chipul său și al Fiului, împodobite pe Icoană. Care neîncetat ne revarsă nouă nori de minuni, întărire sufletelor, și sănătate trupului.

O Fecioară ceea ce ești dumnezeiască înflorire a fecioriei, și podoaba tuturor fecioarelor, și celor ce doresc de feciorie; preaslăvite și minunate lucruri, Dumnezeu a săvârșit întru tine din început. Muntele cel sfânt, lăcaș Dumnezeiesc, astăzi ne-ai dăruit nouă Icoana ta cea minunată, spre neîncetata bucurie.

Veniți acum să dănțuim întru duhovnicești cântări, o iubitorilor de praznic! Și cu credință să prăznuim cinstind pomenirea înfricoșatei și preaslăvitei minuni, a Maicii lui Hristos Dumnezeu, care cu negrăit chip, și-a închipuit dumnezeieștile fețe pe sfânta sa Icoană, de la care primim tot felul de tămăduiri.

Aceasta este ziua Maicii Domnului, bucurați-vă popoare; că iată preacurata Fecioară, pe preasfânta sa Icoană, o au dăruit nouă nevrednicilor, zid nesurpat către potrivnici, acoperământ și apărare către stricăciunea bolilor, și chezași de mântuire pentru noi, către Fiul său și Dumnezeul nostru.

Slavă... Și acum...

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări duhovnicești, veselindu-ne, că privind de sus împărăteasa a toate Maica și Fecioara, cu binecuvântări încununează, pe cei ce o laudă pe ea. Împărații și domnii să alerge împreună, și pe împărăteasa să o laude întru cântări; pe ceea ce a născut pe Împăratul, Cel ce pe cei ținuți de moarte mai întâi, a-i slobozi cu iubirile de oameni bine ai voit. Păstorii și învățătorii, pe preacurata Maica Păstorului Celui bun, adunându-ne să o lăudăm. Pe sfeșnicul cel cu raze de aur, norul cel purtător de lumină, pe cea mai desfătată decât cerurile. Sicriul cel însuflețit, scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea de aur de mană primitoare, ușa Cuvântului cea încuiată, a tuturor creștinilor scăpare. Cu cântări de Dumnezeu cuvântătoare, lăudându-o așa să zicem: Palatule al Cuvântului, învrednicește-ne pe noi cei smeriți, Împărăției cerurilor, că nimica nu este cu neputință, mijlocirii tale.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.