SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6,; ale Arhanghelului 3, și ale Cuviosului 3.

Stihirile Arhanghelului, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Gavriil cel mai mare, mintea cea cu chip dumnezeiesc, cea luminoasă și cerească, privește la Lumina cea în trei Sori, și cântă cu cetele cele de sus, dumnezeiasca și înfricoșata cântare; rugându-se să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Taina cea mare, cea neștiută mai-nainte de îngeri, și mai-nainte de veci ascunsă, ție unuia s-a încredințat Gavriile, și aceasta uneia celei Curate o ai spus, în Nazaret venind. Cu care roagă-te să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Cela ce pururea ești plin de lumină, și faci voia, și plinești poruncile Atotțiitorului, mai-marele îngerilor Gavriile prea-alesule, mântuiește pe cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste, pururea cerșind, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Alte Stihiri ale Cuviosului glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Părinte purtătorule de Dumnezeu Ștefane, întărindu-ți cugetul cu înțelegere dumnezeiască, foarte luminat; și îndreptând mânia cu bărbăția, și pofta cu întregimea minții, și toată puterea sufletului cu dreptatea, prea-înțelepțește ai alcătuit căruță de bunătăți prea-veselitoare; pe care suindu-te, cu bucurie te-ai înălțat către înălțime.

Părinte grăitorule de Dumnezeu Ștefane Cuvioase, luminatu-ți-ai cugetul cu teologia, punând fericite mânia înainte ca pe un purtător de suliță împotriva eresurilor celor hulitoare, pentru dorirea desfătării celei de sus. Căreia te-ai învrednicit a te împărtăși fericite dumnezeiescule, ca unul ce stai înaintea scaunului Împăratului tuturor, și Atotțiitorului.

Părinte grăitorule de Dumnezeu Ștefane, trudindu-ți gândul despre toate părțile prin înfrânare, l-ai plecat să alerge în sus către pricina cea dintâi, și liniștind tulburarea lumii, și lepădându-te de grijile ei, pururea ai fost amestecat prin curăția cugetului, cu dorirea cea cu adevărat desăvârșită, cugetătorule de Dumnezeu, Cuvioase.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie,

Bucurați-vă împreună cu noi toate căpeteniile cetelor îngerești, că cel mai-nainte stătător al vostru, și al nostru folositor, marele Arhistrateg, în ziua de astăzi întru cinstită Biserica lui, cu mărire arătându-se, o sfințește. Pentru aceasta după datorie cântându-i lui, să strigăm: Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, mai-mare Gavriile Arhanghele.

Și acum..., a Născătoarei:

Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese rușinat de la tine, Fecioară Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ci cere dar, și primește dăruirea spre folosul cererii.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurând, plângând a strigat ca o Maică: Fiul meu și Dumnezeu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimi de ocară.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Mintea cea mai-nainte de veci, a doua lumină te-a așezat pe tine Gavriile, care cu împărtășiri dumnezeiești luminezi lumea, și ne descoperi nouă cea din veac dumnezeiască și cu adevărat mare taină, pe Cel ce S-a întrupat în pântece fecioresc, Care a fost fără de trup, și S-a făcut om, ca să mântuiască pe om.

Stih: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri, și slugile Tale pară de foc.

Înaintea scaunului Dumnezeirii celei în trei luminătoare stând, și din-destul fiind strălucit cu dumnezeieștile străluciri, cele ce ies neîncetat de acolo, pe cei ce dănțuiesc pe pământ cu bucurie, și te laudă pe tine, de negura patimilor mântuiește-i, și cu luminare îi strălucește, Gavriile mai-marele Voievod, rugătorule pentru sufletele noastre.

Stih: Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte.

Sfărâmă întărâtările celor din Agar, care asupra turmei tale adesea năvălesc, potolește despărțirile Bisericii, alină viforul ispitelor celor fără măsură. Izbăvește de nevoi și de primejdii, pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, și sub acoperământul tău aleargă, Gavriile, mai-marele Voievod, rugătorule pentru sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea, a lui Ioan monahul.

Ca cela ce ești mai mare cetelor și apărător, și îngerilor povățuitor, și mai-mare Voievod, din toată nevoia și necazul, din boli și din cumplite păcate mântuiește, pe cei ce te laudă cu tot adevărul, și te roagă pe tine slăvite, ca cel ce fără materie fiind cu adevărat, vezi pe cel fără materie, și cu lumina cea neapropiată a slavei Stăpânului ești strălucit. Că Acela cu iubire de oameni trup pentru noi din Fecioară a luat, vrând să mântuiască pe om.

Troparul, glasul al 4-lea.

Maimare Voievodule al oștilor cerești, rugămu-te pe tine noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor slavei tale celei netrupești, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: Mântuiește-ne din nevoi Gavriile, ca un mai mare peste cetele puterilor celor de sus.

Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Ștefane, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a. Născătoarei.

Vezi: Iar slujba sfintei Golinduh s-a așezat să se cânte întru această seară la Pavecerniță.

CANONUL Sfintei Golinduh.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Cu bucurie stând mărită Muceniță înaintea Stăpânului în Cer, și luminându-te cu dumnezeieștile străluciri, luminează-ne pe noi cu rugăciunile tale cele bine-primite.

Scăpând de întunericul cel persienesc, ca o stea luminoasă a bunei credințe ai strălucit, și prin dumnezeiască cunoștință ai luminat sufletele multora, de Dumnezeu fericită.

Slavă...

Urmând patimii Celui ce a pătimit pentru noi, te-ai înfrumusețat pe sine-ți cu podoabele muceniciei, și acum cu bucurie ai intrat în cămara Mirelui cea înțelegătoare, Golinduh prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditorul vrând să curețe firea noastră de întinăciunea răutății, S-a întrupat din pântecele tău cel curat. Pentru aceasta toți te slăvim, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Mintea ta luminându-se de tot cu plecarea cea către Dumnezeu, s-a învățat cele dumnezeiești, și întărindu-se într-însele, nemișcat a lepădat întunericul necredinței, Muceniță Golinduh.

Având pe Hristos putere, ai alergat către Botez, și cu bună credință ți-ai schimbat numele, precum și credința ta cea rea, prin insuflări dumnezeiești, Muceniță.

Slavă...

Stând cu credință întru sfințite descoperirile cuvintelor înțeleaptă, te-ai învățat într-însele minunat cea dumnezeiască arătare a lui Hristos cea către noi, Muceniță.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătat am văzut pe Dumnezeu întrupat din curatele tale sângiuri, Fecioară, Care a luat pentru milostivirea Sa chipul nostru. Pentru aceasta cu credință te slăvim Preacurată.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Hristos este puterea mea...

Picioarele tale prealăudată, îndreptându-se pe calea cea către Domnul, nu s-au zăticnit de vrăjmașul, împiedicând cărările lui, prin Dumnezeiescul Duh.

Sârguindu-te Muceniță a te dezlega din tulburarea patimilor, și din înșelăciunea cea vicleană, cu bucurie ai primit legături, legând cu dânsele toată înșelăciunea vrăjmașului.

Hristos Domnul ți-a dat ție putere ca să suferi chinuri și zdruncinări rele, prin care ai surpat toate măiestriile vrăjmașului, fecioară vrednică de minune.

Slavă...

Uimindu-te prin cuget prealăudată Golinduh, ai văzut pe strămoșii tăi în foc, care își petrecuse viața lor întru necredință. Pentru aceasta cu credință ai alergat la Botez.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca una ce ai născut pe Dătătorul de bine pentru prinosul bunătății, ai dezlegat legătura călcării de poruncă. Drept aceea credincioșii te slăvim pe tine Maică Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea ta...

Întărindu-te la cuget sub păzirile cele preaîntărite, ai răbdat multă vreme, arătându-te păzitoare poruncilor lui Hristos, podoaba mucenițelor, prealăudată Muceniță.

Prin înger luminos dezlegându-te de legăturile ce le purtai, ai alergat către întâmpinarea preasfințitului bărbat, cel ce de la Domnul s-a trimis către tine mărită.

Slavă...

Cu bucurie ai locuit în groapa cea întunecoasă, și prea-adâncă, ca și Daniil cel minunat, petrecând împreună cu balaurul, care cunoscându-te mărturisitoare patimilor lui Hristos, s-a cucerit ție cinstită.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcându-mă spurcat la cuget și netrebnic de multe călcări de porunci, te rog pe tine Maica lui Dumnezeu, singură nespurcată, ca să te milostivești spre mine, și să mă mântuiești prin mijlocirile tale.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Vrăjmașii cei răi te-au aruncat în groapă prea-adâncă, întru care multe zile nu ai primit nicicum hrană din mâna omenească, căci te hrăneai cu pâine dumnezeiască, slăvind pe Ziditorul.

Fiind păzitoare cuvintelor celor dumnezeiești, te-ai osândit la închisoare de mulți ani, sfărâmându-ți trupul cu toate chinurile cele sihăstrești, și supunând patimile Muceniță.

Slavă...

Când te băteai cu ciomege, și te sfărâmai la oase cu pietre fără milă, nicicum nu ai băgat seamă de Sfântul tău trup căci dragostea cea dumnezeiască te întărea, prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel preaînălțat țesându-și lui și îmbrăcăminte din curatele tale sângiuri, a înfrumusețat cu podoabe dumnezeiești pe cei dezbrăcați. Pentru aceasta cu dragoste te fericim Preacurată.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Dătător de rouă...

Cei fără minte golindu-te pe tine, batjocorit te înconjurau prin tot orașul, iar tu cinstită, nicicum n-ai avut grijă de rușinea cea văzută, căci cu ochii sufletului vedeai slava cea gătită acolo.

Ca una fără trup ai suferit bătăile, de Dumnezeu fericită, căci Hristos, Cel ce S-a îmbrăcat în trup pentru noi, te întărea stând lângă tine, și păzind inima ta neclintită de dumnezeiasca dragoste, Muceniță Golinduh.

Închisoarea cea de mulți ani vitejește o ai răbdat, vrednico de minune, și purtând cătușele ca o podoabă, te-ai făcut părtașă cinstitelor patimi ale lui Hristos, precum și slavei lui, Muceniță Golinduh.

Slavă...

Maica ta plecându-se învățăturilor tale prealăudată, a primit a doua naștere prin apă și prin Duh, luminând Dumnezeu arătat cugetul ei prin descoperiri înfricoșate.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Preacurată te avem pururea îmblânzire către Dumnezeu, ci izbăvește-ne pe noi din chinurile cele înfricoșate de acolo, și ne mântuiește de toată îngrozirea și viclenirea vrăjmașilor celor văzuți și celor nevăzuți.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Din văpaia cuvioșilor...

Pe tine ceea ce ai răbdat chinuri prea-mari, și închisoare de mulți ani, prin dumnezeiască îndemnare te-a slobozit din legături vrăjmașul cel prea-râu, Muceniță pătimitoare, și luminat mărită.

După nenumărate osteneli ale chinuirii te-ai dat pe sineți sihăstriei celei desăvârșite, râvnind cu adevărat cinstitei Mucenițe celei dintâi Tecla, cu care împreună te lăudăm, Muceniță.

Întraripatu-te-ai de dragostea Atotțiitorului, și ca o porumbiță a lui Hristos ai trecut toate cursele vrăjmașului și te-ai unit cu Dumnezeu, vrednico de laudă Muceniță.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Prin înțelegere cu dumnezeiască dragoste, din-destul ai primit luminile cele de acolo; prin care roagă-te Muceniță acum, să ne luminăm și noi, cei ce săvârșim sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce prin nașterea ta ai stârpit toată răutatea înșelătorului, îmblânzind pe Dumnezeu, Preacurată, arată inima mea roditoare, fiind stearpă de toată fapta bună.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Fiind încă în trup, te-ai învrednicit, de Dumnezeu cugetătoare, a vedea prin strălucirea minții, bunătățile cele vecuitoare acolo, întru a cărora împărtășire dumnezeiască aflându-te acum, roagă-te lui Dumnezeu să le dobândim și noi.

Străduirea ta cea tare și dumnezeiască și vitează, ca lumina și ca soarele a strălucit, și cu lumina cunoștinței de Dumnezeu a luminat inimile credincioșilor, și a risipit tot întunericul înșelăciunii, fericită de Dumnezeu.

Împodobitu-te-ai pe sineți cu îmbrăcăminte vopsită cu strălucirile sfințitelor tale sângiuri, și haina ta cea sângerată o ai arătat prin dar izvor de minuni, celor ce cu cuget preacurat se ating de dânsa, Muceniță.

Slavă...

Adormirea ta cea dumnezeiască s-a preamărit, ducându-te cetele îngerești către Domnul. Pentru aceasta toți cu veselie prăznuind, săvârșim pomenirea ta, Muceniță pătimitoare a lui Hristos, vrednică de minune.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin glasul îngerului Preacurată, ai primit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel ce a binevoit a se asemăna cu noi; pe Care roagă-L Preacurată, ca să aflăm noi milă, și iertare păcatelor. Drept aceea cu glasuri de mulțumiri pururea te slăvim.

Deci cântăm Stihirile cele de la Vecernie, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Tu cinstită Golinduh ne-ai răsărit de la Persia nouă stea prealuminoasă, luminând lumea cu strălucirile bunătăților, și cu luminile chinurilor, izgonind și noaptea nedumnezeirii. Pentru aceasta astăzi cu bucurie prăznuind pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cu credință te lăudăm.

Prin dumnezeiești învățături ai cunoscut cinstită pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a venit către cei de pe pământ, și luminându-te la ochii cugetului tău, vitejește ai alergat către toată lupta vrăjmașilor celor nevăzuți, și ai prăpădit trufia lor. Pentru aceasta Domnul Cel preabun te-a încununat pe tine cu diademe de biruință.

Când pătimeai de bătăi și de închisori de mulți ani, ți-ai păzit mintea ta nerănită, purtătoare de chinuri mărită, și fiind aruncată multe zile în groapă prea-adâncă, te hrăneai cu hrana cea nestricăcioasă, unde având dimpreună locuitor balaur viclean, ai rămas nesupărată de stricăciunea lui, Muceniță.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Fecioară, ușa Cuvântului, Maica Dumnezeului nostru, roagă-te să ne mântuim noi.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 4, și al Arhanghelului pe 6, și al Cuviosului pe 4.

CANONUL Arhanghelului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul ul 4-lea:

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Ca unul ce prin împărtășirile cele fără de materie ale luminii celei desăvârșite ești lumină dumnezeiască, și fără materie, rogu-te Arhanghele, să mi se lumineze gândul meu prin rugăciunile tale, ca să te laud.

Astăzi să adunăm cete dumnezeiești, cu bucurie cinstind pe cel mai mare al minților celor fără de trup, care a vestit bucuria cea negrăită, ce a venit în lume pentru bunătatea Sa.

Noi, cei ce dorim de tine Gavriile, avându-te pe tine părtinitor prea-mare, și către Dumnezeu ajutor, și zid și întărire, ne mântuim de primejdii, și de stricăciunea șarpelui, lăudându-te.

A Născătoarei:

Dacă te-a văzut Gavriil pe tine Stăpână curată, ceea ce ești fără prihană, luminat a strigat către tine: Bucură-te ceea ce ești neispitită de nuntă, mântuirea oamenilor, lauda și cuvântarea cea cinstită a îngerilor.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos: Întru adânc a așternut...

Aducându-ți datoria învățăturii tale preafericite, ne plătim datoria, împletindu-ți cunună de laude, iar tu preafericite primind cu blândețe, dă-mi mie darul Duhului cu rugăciunile tale.

Pornirea patimilor celor pierzătoare o ai veștejit Părinte, ca unul ce ai avut cunoștință cugetătoare de Dumnezeu, că ai fost milosârd, bine-primitor, și blând, și cinstit, fiind încununat cu cuvântul înțelepciunii și al cunoștinței Ștefane.

Slavă...

Sfințit te-ai împodobit pe tine Părinte, prin cunoștință și prin lucrare de faptă și prin daruri, grăitorule de Dumnezeu, Ștefane, fiind împodobit cu graiul cel dumnezeiesc și cu Darul, și de nădejdea ce ai avut, nu te-ai lipsit preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai cu adevărat mai aleasă decât toate zidirile cele văzute și cele nevăzute, Preacurată, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit să se întrupeze în pântecele tău. Căruia cu îndrăzneală te roagă, să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu; ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i; și întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor slavei învrednicește-i.

Cu împărtășirea luminii celei prea fără materie ca cel ce ești fără materie cu adevărat Gavriile, mai presus de materie fiind luminat, lumină a doua te-ai văzut, pe oamenii cei materialnici, care te laudă pe tine, totdeauna luminându-i.

De mai mare laudă te-ai învrednicit, mare taină nouă descoperindu-ne, cela ce ești mai mare între îngeri; prin care ne-am ridicat de pe pământ la înălțimea cea mai mare, cei ce mult te cinstim pe tine.

Arată-te din Cer tuturor, celor ce cu dragoste te căutăm pe tine pururea, și alină viforul cel pornit asupra noastră, al ispitelor și al necazurilor, o Gavriile mai-mare Voievodule.

A Născătoarei:

Descoperindu-ți ție odinioară Gavriil taina cea ascunsă dedemult, Fecioară, a strigat: Bucură-te cămara lui Dumnezeu, întru care sălășluindu-Se, pe toți oamenii i-a îndumnezeit, ca un Îndurat.

Alt Canon,

Irmos: Înflorit-a pustiul...

Strălucit-a viața ta în lume ca soarele cel cu totul luminos, purtătorule de Dumnezeu, Ștefane, și a luminat, pe cei ce cu credință și cu dragoste se țin de tine.

Cu învățăturile tale Cuvioase se luminează marginile pământului, că ai strălucit ca un luminător în Biserica lui Hristos, întru care s-a întărit inima ta, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

Păzitu-ți-ai sufletul nerobit de patimi, și de dezmierdările trupului, cinstite purtătorule de Dumnezeu Ștefane. Pentru aceea acum te lăudăm după vrednicie.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai cu curăție, strălucind ca crinul în mijlocul spinilor cu strălucirea fecioriei tale Stăpână, Născătoare de Dumnezeu preacinstită.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca crinul Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Cercând adâncimea înțelepciunii Ștefane, te-ai învrednicit, a o câștiga după bună, plăcere, și prin dureri ai dobândit, piatra cea de mult preț a înțelepciunii preafericite.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Marele Gavriil arătându-se Voievod îngerilor, pururea cântă cu dânșii cântarea cea dumnezeiască a Treimii, bucurându-se. Pentru aceasta să-l lăudăm toți întru credință cu glas mare, cu cântare slăvind pe dumnezeiescul Arhanghel.

Slavă..., Sedealna Cuviosului, glas și Podobie asemenea,

Sângele tău înțelepte, cu taină a strigat de pe pământ către Dumnezeu, ca al lui Abel, de Dumnezeu înțelepțite; că luminat ai propovăduit pe Treimea cea nezidită. Pentru aceasta Cuvioase, ca un păstor strălucind, ai gonit pe lupii eresului cu praștia Duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce nu știi de mire curată de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ești folositoarea creștinilor și acoperământul, mântuiește de primejdii și de necazuri, și de asuprelile cele rele, pe toți cei ce au nădejdile întru tine Curată, și mântuiește sufletele noastre cu dumnezeieștile tale rugăciuni.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înțelegându-l a strigat: Slavă Hristoase puterii Tale.

Stătut-ai odinioară Gavriile după vrednicie minunate, prin împărtășirile Dumnezeieștii stăpânii luminând pe Proorocul Daniil, punându-i lui prin Duhul arătarea celor nevăzute.

Cu guri de tină te lăudăm cu bucurie pe tine, cela ce ești cu firea de foc; scoate-ne pe noi totdeauna din focul cel ce arde, cu dumnezeieștile tale mijlociri Gavriile.

În haină dumnezeiască mai mult decât soarele strălucită cu slavă negrăită fiind îmbrăcat, mai-mare voievodule al slujitorilor, stai înaintea Împăratului Ceresc, veselindu-te.

A Născătoarei:

Cunoscându-te pe tine Gavriil, că ești cu totul curățită de Duhul, arătat a strigat către tine Preacurată: Bucură-te mântuirea blestemului, și înnoirea strămoșilor.

Alt Canon,

Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol...

Tu Ștefane te-ai făcut cunună sihaștrilor, fiind împodobit cu bunătatea ca cu o piatră de mult preț, căci te-ai arătat podoabă cu adevărat de Dumnezeu dăruită, fericite.

Înțelepciunea cea dumnezeiască o ai cinstit purtătorule de Dumnezeu, pentru aceea te-a luminat ea pe tine cu cununile darurilor, pricinuindu-ți ție slava cea veșnică, Părinte cinstite.

Slavă...

Cunună neveștejită ți-a împletit ție Stăpânul, ca unul ce este drept, făcându-ți răsplătire pentru bunătate, preafericite, că tu te-ai făcut ucenic curat slavei cugetătorului de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Eva mi-a adus mie roada omorârii, iar tu Preacurată născând Viața cea ipostatnică, iarăși m-ai înviat. Pentru aceea strig către tine: Bucură-te pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Cu împărtășirea minții celei dintâi fiind luminat, a doua lumină te-ai văzut, strigând împreună cu cetele îngerești cele nenumărate: Sfânt este Tatăl Atotfăcătorul, Fiul cel împreună fără de început, și Duhul Cel de pe un scaun.

Chipul tău este de foc, frumusețea prealuminată, de care se minunează tot gândul; slava îți este mare, Gavriile preamărite, mai-marele dumnezeieștilor îngeri, podoaba tuturor celor ce te laudă pe tine cu credință.

Dumnezeiescul Zaharia dacă te-a văzut pe tine odinioară, stând împreună în vremea cădirii, a rămas mut; că n-a crezut vestirii tale, celei înfricoșate, pe care i-ai spus-o Gavriile mai mare Voievodule.

A Născătoarei:

Biserică de sfințenie fiind, ceea ce ești cu totul fără prihană, prin glasul lui Gavriil Arhanghelul, ai născut pe Cela ce Se odihnește întru sfinți, pe Dumnezeu Cel Prea Sfânt, Care pe toți sfințește, și din nevoi îi scoate.

Alt Canon,

Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Cu dragostea nepătimirii ai stins pornirea patimilor, de Dumnezeu purtătorule Ștefane; și ți-ai luminat starea sufletului prin priviri și prin fapte Părinte.

Cu minte curată ai citit Scripturile Duhului grăitorule de Dumnezeu Ștefane, și ai adunat dumnezeiasca avuție a privirii și a faptei, Cuvioase Părinte.

Slavă...

Cercând a afla adâncimea înțelepciunii, ai luat Ștefane cât a fost spre întrebuințare, și prin osteneli ai primit mărgăritarul cunoștinței cel de mult preț.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, iată precum a zis Isaia mai-nainte, ai primit în pântece mai presus de cuvânt pe Hristos Dumnezeu, și mai presus de fire l-ai născut pe El Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

Limbile pământești nu pot să te cinstească pe tine mintea cea luminoasă și cerească, care ești strălucit prealuminos cu dumnezeiești străluciri, mai presus de minte negrăit.

Cela ce ești raze de soare mult-luminoase, mai-marele Voievod al slugilor celor de foc, cu rugăciunile tale către Stăpânul cele de lumină purtătoare, pe cântăreții tăi din întunericul patimilor scoate-i.

Sfaturile păgânilor risipește-le, credința ortodoxă întărește-o, așează împerecherile Bisericii, Arhanghele, cu rugăciunile tale cele către Făcătorul a toate.

A Născătoarei:

Cuvintelor lui Gavriil celor dumnezeiești ascultătoare ai fost Curată, și pe Cuvântul cel prea fără de început l-ai născut cu trup, Care a mântuit lumea de necuvântare.

Alt Canon,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Arătatu-te-ai luminător lumii prea-luminat, Părinte Ștefane, luminând cu luminile cuvântului, pe cei ce aleargă la tine cu credință și cu dragoste.

Fericit ți-ai petrecut viața, că închizându-ți simțirile, ai ieșit afară din tulburarea lumii, și ai vorbit cu Dumnezeu Ștefane.

Slavă...

Foarte frumoasă, foarte bună este cununa, cu care acum te-a încununat Domnul tău, înălțându-te cu bunătățile, și împărățind patimile, prea-alesule.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de fire ai născut Fecioară, și în veac petreci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei adevărate ale Fiului și Dumnezeului tău.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Tu fiind mai-mare peste slujitorii cei fără de trupuri ție unuia s-a încredințat înfricoșată taina cea rânduită mai-nainte de veci, Gavriile preaslăvite, nașterea adică cea negrăită a sfintei Fecioare, către care ai strigat: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar. Pentru aceasta după datorie credincioșii cu veselie pururea te fericim.

SINAXAR

În această lună, în ziua a treisprezecea, soborul Arhanghelului Gavriil.

Stih: Pe Voievodul Gavriil se cuvine cu cântări a-l lăuda.

Pentru că a vestit maicii Cuvântului bucuria,

În a treisprezecea zi împreună ne-a adunat.

Gavriil cel ce Fecioarei, bucură-te a cântat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Ștefan Savaitul.

Stih: Ștefan și de spini, și de cursă, și de înghețările din viață a scăpat,

Și apunând de pe pământ, în grădinile Edenului a intrat.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Golinduh, ce s-a numit pe urmă Maria,

Stih: Corturile Muceniței Golinduh în Eden se află alcătuite,

Iar corturile tale, după Valaam ca izvoarele umbrite.

Aceasta a fost din Persia, și locuia cu un bărbat ce era mai-mare peste fermecători, pe vremea lui Hosroiu împăratul Perșilor, și a lui Mavrichie împăratul Romanilor. Care făcându-se în vedenie a văzut pe îngerul lui Dumnezeu, care i-a arătat ei un loc întunecat și plin de foc, întru care a văzut pe strămoșii ei care au fost închinători de idoli. Mai arătându-i încă și alt loc luminos, întru care se veseleau și dănțuiau aceia care slujise lui Hristos. Deci voind și ea ca să intre în locul acel plin de lumină, s-a oprit de către îngerul cel ce se arăta, care i-a zis cum că în locul acela necredincioșii nu pot să intre. Deci îndată după vedenia aceea, venindu-și întru sine fericita, a crezut în Hristos și s-a botezat, numindu-se Maria. Deci pentru pricina aceasta s-a osândit atât de către bărbatul său, cât și de către împăratul. Și se trimise la cetățuia Litei și trăind optsprezece ani într-acea închisoare și nevrând a se supune poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care locuia un balaur mare, și făcând acolo 4 luni, îl îmblânzi în așa chip, încât se culca și se odihnea deasupra lui. Luat-a și Dar de la Dumnezeu să nu mai gândească de foame. De aceea scoțându-o de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Hosroiu, ca să o cerceteze, și a fost bătută cu toiege, de-i sparseră sânii, și băgându-o cu capul într-un sac plin de funingine de la un cuptor cu foc, și legându-l tare, fu aruncată într-un loc osebit, și fiind păzită fără nici-o vătămare; o a dat la o casă de curvie, și mergând mulți neastâmpărați acolo, nu o aflau, că o preamărită oarecare vedenie, o ascundea. De aceea trăgându-o ca să-i facă moarte, fu mântuită de înger. Iar ei părându-i rău ca nu pătimii, stătu îngerul asupra ei cu sabia în mână, și o lovi peste grumazi; și i se păru că o taie, și cum că a dat sânge din tăietură, din care i s-a cruntat hainele ce purta, care făcea multe tămăduiri, iar Sfânta mergând la Ierusalim și închinându-se la sfintele locuri, și cunoscând de la Dumnezeu osebirea credinței Bisericii Ortodoxe, și a celorlalte eresuri și mergând în Constantinopol și intrând într-un mormânt mic, a lăsat aceste putrede și trecătoare și s-a mutat către Dumnezeu.

Tot în această zi, Cuvioasa Sara, care cu pace s-a săvârșit,

Stih: Primește pe noua Sara sânurile deschizând.

O Avraame bărbat al Sarei, celei vechi fiind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate Domnul părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Nașterea lui Ioan slăvite o ai vestit oarecând Zahariei înlăuntrul Dumnezeieștii biserici, stând el și cântând Mântuitorului tuturor: Prealăudate Doamne al părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Preaslăvită bună cuviința Bisericii tale Gavriile, prealuminat sfințește sufletele credincioșilor, și le poruncește să strige cu mare glas: Prealăudate Doamne al părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Luminat fiind cu taină mai-mare Voievodule, cu împărtășirea Luminii celei dintâi, a doua lumină cu adevărat te-ai văzut, luminând totdeauna pe cei ce cântă: Prealăudate Doamne al părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Trimis a fost Gavriil mai-marele Voievod, să-ți vestească ție bucurie, Fecioară Maică curată, prin care întristarea a încetat, blestemul cu adevărat s-a făcut neroditor, și binecuvântare a înflorit credincioșilor în veci.

Alt Canon,

Irmos: Porunca tiranului...

Cuvintele dogmelor tale Cuvioase, luminându-se de Darul Duhului, dau miros; că cinstind o Dumnezeire în trei Fețe, și luând întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de miros bun, preafericite.

Viața potrivindu-se cu cuvântul tău Părinte, îndoite cununi ți-a pricinuit ție preafericite, că te-ai făcut organ înțelepciunii Părinte preacinstite, strigând Ziditorului tău: Bine ești cuvântat, și prea proslăvit.

Slavă...

Cu minte curată, și cu strălucirea cugetului, și cu curăția trupului, și cu cinstită feciorie ți-ai petrecut viața, cugetătorule de Dumnezeu, arătându-te prinos prea-ales Văzătorului a toate, și Atotțiitorului.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndreptând viața mea povățuiește-o către limanul tău cel cu totul liniștit Preacinstită, ceea ce ai născut pe Dumnezeu izvorul bunătăților, care dă tuturor credincioșilor îndestularea bunătății.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu sfințite cuvinte de sfințenie poporul cel sfințit pe tine te laudă veselindu-se; că tu Arhanghele pe Cuvântul cel a toate pricinuitor, care a luat trup ca și al nostru, l-ai vestit Fecioarei, celei ce este dintre noi, mai presus de gând și de cuvânt. Pentru aceasta pe tine te cinstim întru toți vecii.

De mintea cea mare și dintâi fără materie lipindu-te Arhanghele, cu gura ta cea de foc cânți dulce cântare înfricoșată, care cântă cetele tuturor îngerilor strigând: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu veselie săvârșind pururea călătoriile cele dumnezeiești, treci toate cele cerești și cele pământești, împlinind pururea sfințitele voiri ale lui Hristos Dumnezeului a toate, Gavriile mai-întâiule stătătorule al îngerilor, cela ce ești lauda celora ce cu credință pururea te slăvesc.

Cu trupul după Ipostas, Cuvântul a Se amesteca cu oamenii vrând, te-a avut pe tine mai-nainte mergând, și mai-nainte gătindu-o lui sfințită cămară, o sfințite Gavriile strigând: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Ca pe un scaun împărătesc înfrumusețat, ca pe ceea ce este mai presus decât toate făpturile, ca pe ceea ce una a înființat, care a îndumnezeit pe oameni cu mai bună unirea nașterii celei negrăite și străine, pe Fecioara cea binecuvântată să o lăudăm.

Alt Canon,

Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Cunună frumoasă a pus pe creștetul tău Hristos Dătătorul de viață, Ștefane, cela ce porți nume de cunună, pentru sudorile și pentru ostenelile tale cele nenumărate, care bucurându-te te-ai nevoit, fiind înfierbântat de dragostea Lui.

Trecând peste toată simțirea preafericite, te-ai unit cu mintea cea dintâi, prin curăția sufletului, și prin cinstită viețuire, purtătorule de cunună Ștefane, strigând: Preaînălțați toate lucrurile pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu dragoste prea-mare urmând viața cea dumnezeiască a purtătorului de Dumnezeu Sava, preafericite Ștefane, ai râvnit cinstea viețuirii lui, prealăudate; căci cu adevărat te-ai făcut pildă aceluia prea-aleasă.

Și acum..., a Născătoarei:

Mintea cea nepătimitoare în pântecele tău s-a unit cu mintea cea omenească, și cu grosimea trupului, s-a făcut sub vreme Cel mai presus de vreme. Pentru aceasta cu credință și cu dragoste te slăvim Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfințita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.

Stai cu frică înaintea scaunului Darului slujind, și strălucit fiind cu vărsările de lumină cele mai presus de gând, și cu sfințenie îndumnezeit, și lumină fiind văzut, și luminând cu mijlocirile tale, pe cei ce te cinstesc cu credință, sfințite Gavriile Arhistrategule.

Ca un Cer cu stele împodobit te vezi cu dumnezeiești străluciri, și ca un Voievod în mâini ții sceptrul prea-luminat, și străbați tot pământul, voia Stăpânului totdeauna făcând, și din nevoi pe cei credincioși scoțând.

Așează furtuna cea cumplită a barbarilor, care totdeauna se ridică asupra robilor tăi. Încetează dezbinările Bisericii. Dă celor ce te laudă pe tine mântuire de greșeli. Dăruiește împăraților biruință Gavriile, cu folosința ta cea fierbinte.

Preabună însoțire și preaslăvită, Mihaile și Gavriile, stând înaintea scaunului Dumnezeieștii slave, cereți tuturor iertare de păcate, și mântuire de nevoi ca niște folositori, și ca cei ce urmați bunătății Stăpânului întru toate.

A Născătoarei:

Lumina strălucirii nașterii tale a luminat toată partea cea de sub soare, și pe mai-marele întunericului l-a pierdut, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, lauda îngerilor și mântuirea tuturor oamenilor, celor ce te laudă pe tine cu neîncetate glasuri.

Alt Canon,

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără...

Preacinstite Ștefane, curat îndulcindu-te acum, și dobândind desfătarea cea mai presus de gând, unde cetele sfinților dănțuiesc împrejurul lui Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc acum, trage-i către tine, cu mijlocirea ta, fericite.

Mutatu-te-ai veselindu-te către săvârșirea doririlor, către însăși arătată fericire, către frumusețea cea prea-aleasă, către viața cea cu adevărat nesfârșită, către lumina cea neînserată, purtătorule de Dumnezeu Părinte Ștefane.

Slavă...

Fiind dat lui Dumnezeu din vârstă mică, ca soarele ai strălucit întru adunarea sihaștrilor, răspândind bunătățile viețuirii tale ca niște raze, prea-dulce Ștefane, purtătorule de Dumnezeu Părinte Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți Proorocii cunoscând de departe cu ochi proorocești au glăsuit mai-nainte, că vei să fii Maică Făcătorului a toate și Stăpânului tuturor. Pentru aceea Prealăudată, te propovăduim Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Luminându-te negrăit de strălucirile cele dumnezeiești ale Treimii, Celei mai presus de lumină, străbați toată lumea ca fulgerul Arhanghele, plinind dumnezeiasca poruncă, Gavriile, cela ce ești în chipul fulgerului, apărând și păzind, și acoperind pe cei ce luminat te laudă pe tine.

A Născătoarei:

Pentru neoprirea cea dedemult, vai mie ticălosul, m-am golit de chipul cel mai bun, cu care am fost împărtășit prin lucrarea cea dumnezeiască, iar Tu Hristoase ca un milostiv, împărtășindu-Te mie negrăit, ai luat din partea cea mai proastă, înnoindu-mă pe mine, din sângiurile cele feciorești, Cuvinte.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Gavriile Arhanghele al lui Dumnezeu, mai-mare Voievod dumnezeiesc, și slugă te-ai arătat, și cu strălucirile și razele Lui luminându-te, fără mijlocire după împărtășire a doua lumină te-ai făcut, și luminezi împrejurul pământului, strălucind cu podoaba slavei Lui. De două ori.

Gavriile mai-marele îngerilor, lauda ta este slăvită, și puterea minunată, Harul dumnezeiesc, și fața Cuvioasă, chipul tău de foc, dregătoria ta înaltă și preacinstită, strălucirea fără materie; voința nemișcată spre rău, ci îngăduind spre lucrul cel mai bun.

Gavriile mai-marele cetelor, mai întâi vestitorule al bucuriei celei de taină, credincerul cel slăvit al Maicii lui Dumnezeu, cu care roagă-te Făcătorului tuturor, să mântuiască de nevoi și de necazuri, pe cei ce te cinstesc pe tine și primesc cu credință dumnezeieștile tale bunevestiri, totdeauna.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Unde umbrează Darul tău Arhanghele, de acolo se gonește puterea diavolului, că nu suferă să vadă lumina ta, luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm, săgețile lui cele purtătoare de foc, cele pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, mântuindu-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă Gavriile Arhanghele.

Și acum..., a Născătoarei:

Ție ne rugăm, ca unei Maici a lui Dumnezeu binecuvântată, roagă-te ca să se mântuiască sufletele noastre.

STIHOAVNA din Octoih.

Slava aceasta de la Laude, glasul al 5-lea.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.