SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Irmos: Ca pe un viteaz...

Tu Mucenice Chiric cu minte desăvârșit, iar în trup nesăvârșit, vitejește ai rușinat pe tiranul cel cu minte de prunc. Pentru aceasta înaintea divanurilor celor de judecată cu cruzime te-a supus la moarte, pe tine cel ce erai logodit cu viața cea nesfârșită, la care te-ai suit, fiind rourat cu sângele ce încă îi ieșea abur.

Ca o vie prea-roditoare din adăpările Duhului, aduci pe Chiric, care a odrăslit din pântecele tău, mărită Iulita, jertfindu-se și storcându-se cu adevărat în linurile cele mucenicești, cu care dimpreună izvorând vin de umilință, veselești inimile celor ce cu credință săvârșesc pomenirea voastră.

Dându-te la munci și la multe feluri de chinuri, ai răbdat bărbătește vrednică de laudă. Dar văzând cu ochii tăi sfârșitul fiului tău Iulito, ai săvârșit îndoită mucenicie; pentru aceasta ți-a dat ție și cununile îndoite puitorul de nevoință, Cel ce dăruiește biruință, celor ce se chinuiesc cu toată puterea.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Veniți toți de vedeți priveală străină și minunată! Cine a văzut prunc de trei ani, rușinând pe tiran? O minune! Mama aplecă, și cel ce sugea strigă celei ce-i da sân: Nu te spăimânta Maica mea de îngrozirile cumplitului stăpânitor al lumii, căci Hristos este nădejdea celor ce cred într-însul.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Sfinții Apostoli, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Născătoarea de Dumnezeu Preacurată, văzând Viața noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga: Fiul meu și Dumnezeul meu! Mântuiește pe cei ce Te slăvesc pe Tine.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Cel de trei ani propovăduia Treimea, și cela ce sugea sân pe maică-sa o întărea, zicând: Încetează o maica mea de tânguirea lacrimilor, că Ziditorul vede deasupra, și mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne mântuiește pe noi, din toată nevoia și scârba.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...

Junicea cea nespurcată, văzându-și Vițelul spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu jale striga: Vai mie preaiubite Fiule! Ce răsplătire dă Ție norodul evreilor cel nemulțumitor? Vrând să mă facă fără de Tine Fiule preaiubite.

Troparul glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, fără mucenicine, și al Sfinților pe 6.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Propovăduind pe Cuvântul cel ce adevărat S-a născut din Tatăl, și S-a întrupat din Maică, v-ați făcut mărturisitori patimilor Lui, prin patimi și prin moarte.

Dumnezeiasca Muceniță ca o lună luminoasă fiind, dimpreună cu soarele Chiric, ce s-a născut dintr-însa, luminează toată lumea cu razele minunilor.

În locul celor curgătoare ai schimbat cele ce nicidecum nu se mișcă, Muceniță, și purtând pe fiul tău în brațe, dimpreună cu el ai întunecat rătăcirea celor fărădelege, și a diavolului.

Slavă...

Fiind de neam mărit, prin mucenicie și prin chinuri de multe feluri te-ai făcut fiică împăratului Celui nemuritor, Muceniță Iulita.

Și acum..., a Născătoarei:

Încetat-a moartea prin tine și boldul iadului s-a prăpădit Maică curată; că tu ai născut pe Stăpânul Cel nemuritor, Care s-a omorât după trup.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Doamne cela ce ai făcut...

Învrednicitu-v-ați cămărilor celor cerești, și săvârșirii celei luminate, și laudei celei veșnice, măriților Mucenici, pierzând boldurile diavolului cu ostenelile pătimirilor.

Ca un puișor frumos de porumbiță curată ai urmat ei stând împotriva amăgitorului, care a venit la tine cu momeli, și s-a nevoit să te robească pe tine cel nebiruit, mărite Chiric.

Slavă...

Pe șarpele cel trufaș, care și-a pus gura la Cer, și se lăuda să piardă pământul, un prunc fără de răutate cu toată întrarmarea Crucii de tot l-a surpat l-a pământ, și l-a prăpădit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul, care a înființat toată lumea, nedeșertând sânurile Cele părintești, a locuit în pântecele tău cel fără prihană, și S-a văzut trup fără schimbare, și pe oameni i-a îndumnezeit, Preacurată.

Irmosul:

Doamne Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor, și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Scdealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Veniți iubitorilor de Mucenici să lăudăm pe mărgăritarii cei înțelegători, și nevoitorii Domnului, pe Chiric, și pe maica lui; căci hrănindu-l pe el cu lapte în trei ani, l-a adus jertfă fără de prihană lui Dumnezeu, pentru aceea a luat de sus dimpreună cu dânsul cununile biruinței, și se veselesc dimpreună cu Hristos, către care să strigăm cu credință: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu mă rog vindecă-le, și-mi dăruiește iertare greșelilor mele, celui ce nebunește le-am făcut, sufletul mi-am spurcat, și trupul mi-am întinat ticălosul. Vai mie! Ce voi face în ceasul acela? Când vor despărți îngerii sufletul meu de săracul meu trup, fii-mi atunci ajutătoare și folositoare, că pe tine te avem nădejde noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielul și Păstorul și Mântuitorul, dacă l-a văzut Mielușeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând, și cu amar strigând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei, și izvorule al bunătății, milostivește-te și dăruiește iertare de greșeli, celor ce laudă cu credință dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Cu trup de prunc, și cu cuget foarte întreg, Mucenice, ai surpat pe începătorul răutății, pe cela ce a lucrat cu răutate viclenirea.

Ca o vie foarte roditoare Muceniță Iulita, ai odrăslit strugurul, pe Chiric cel cu adevărat viteaz, din care pică vinul cel dulce al muceniciei.

Cu milostivire te uitai ca o mielușea la miel, la Mucenic, Iulito, cea vrednică de minune, junghiindu-te Muceniță mărită.

Slavă...

Cu dumnezeiască smerire fiind îngrădiți, purtătorilor de chinuri ați surpat pe tiranul cel trufaș, și ați luat cununile biruinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Legile firii se schimbă Preacurată, întru nașterea ta cea mai presus de fire, că ai născut pe Ziditorul mai presus de gând și de cuvânt.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Întinzându-te cugetătorule de Dumnezeu, și topindu-te la trupul tău de bătăi, te-ai dezbrăcat de grosimea stricăciunii, și te-ai îmbrăcat cu podoaba, cu care Cel singur născut din Fecioară, purtând trup, a îmbrăcat pe oameni, îndumnezeindu-i.

Dezbrăcatu-te-ai la trup Muceniță pururea pomenită Iulita, nebăgând în seamă rușinea cea trupească, și îmbărbătându-te vitejește, cu rușine veșnică ai îmbrăcat pe vrăjmașul, care a dezbrăcat pe Eva odinioară.

Slavă...

Tăindu-ți-se capul Muceniță, ai zdrobit capul șarpelui, și lipsindu-te de avere, ai moștenit împărăția cea cerească, care nu se mută, luând împărăția dimpreună cu toți mucenicii, prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu a luat din tine trup cu minte, și cu suflet, și pentru milostivire S-a făcut om, și m-a îndumnezeit pe mine, cel ce am fost lepădat pentru călcarea poruncii; pe Care roagă-L ca să mântuiască toată lumea, preasfântă Fecioară.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către...

Prin ocârmuirea Crucii înotat-au prealăudații apa cea nestatornică a chinurilor celor multe, și arătat au ajuns la limanul cel prea-lin, înecând pe Faraon cel nevăzut în pâraiele sângiurilor lor.

Întru cinstită pomenirea ta Iulita, cetatea Iconiei care te-a crescut, dănțuiește, și Tarsul se laudă; căci într-însul ți-ai săvârșit nevoința muceniciei, împreună cu fiul tău, și te-ai învrednicit cununilor biruinței.

Slavă...

N-ai băgat în seamă chinurile cele de multe feluri prealăudată, și te-ai arătat turturea foarte frumoasă, și zburând dimpreună cu puișorul tău, și înălțându-te peste toate cursele șarpelui foarte înțelepțește, te-ai odihnit la lăcașurile cele cerești.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu secera cea tăietoare a rugăciunilor tale Doamnă, taie din rădăcină cugetele cele rele ale sufletului meu, și-l arată pe el roditor, rogu-mă. Că ai născut pe săditorul Dumnezeu, și Mântuitorul tuturor.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

În brațe purtând, Mucenița lui Hristos Iulita pe Chiric, în priveliște ca o Maică bucurându-se, a strigat: Tu ești Hristoase lauda mucenicilor.

ICOS

Mintea mea luminează-o Hristoase cu lumina poruncilor Tale, ca după vrednicie să pot lăuda pe sfinții Tăi, și nevoințele să le spun. Și ce limbă va putea să spună chinurile, care au răbdat, și luptele? Deci pentru aceasta cad către tine Iubitorule de oameni, iertare dă-mi sufletului meu celui ticălos, dăruindu-mi vreme de pocăință; că spre aceasta voind, ai luat trup, ca pe toți la viață să-i aduci. Care nevoitorii dobândind, neîncetat cântă: Tu ești Hristoase lauda mucenicilor.

SINAXAR

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Chiric, și Iulita.

Stih: Iulita împreună cu fiul său s-a nevoit,

Ea cu grumazul tăiat, iar fiul său cu capul zdrobit,

Pe lulita o au tăiat în a cincisprezecea zi.

Iar fiului său Chiric capul său îi zdrobi.

Aceasta a fost pe vremea împăratului Dioclețian, trăgându-se cu neamul din Iconia iar pentru goana creștinilor, ce se ținea acolo, luă pe fericitul Chiric fiind de trei ani, și merse la Seleucia. Deci, aflând și acolo aceeași pornire asupra creștinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde muncea pe creștini oarecare ighemon Alexandru, om crud și sălbatic la fire. Acesta prinzând pe Mucenița, o a bătut pe ea, și urând copilul de la dânsa, și neputând ighemonul să-l tragă la sine cu măguliri și cu mângâieri, ci uitându-se întins la Maica sa, și abia rupând cu graiul de chema numele tui Hristos, iar ighemonul i-a dat cu piciorul în pântece, cât putu, și-l aruncă de pe scări și lovindu-se cu capul de zid își sparse capul, și așa și-a dat fericitul său suflet. iar fericita Iulita, după multe munci, nevrând să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul, și a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintele nostru Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului.

Stih: Iosif scaunul cel pământesc părăsind,

Acum înaintea scaunului Domnului este stând.

Acest fericit a fost pe vremea împărăției lui Teofil, născut fiind din iubitori de Dumnezeu și binecredincioși părinți, anume Fotino și Teoctista, și frate celui dintru sfinți Teodor mărturisitorul și egumenul Studiților. Acesta pentru cea vrednică de laudă viața sa, cu obșteasca alegere a luat ocârmuirea Bisericii Tesalonicenilor. Și aflându-se acolo puțină vreme, din poruncă împărătească s-a întors la Constantinopol, și stând de față împreună cu bunul său frate Sfântul Teodor, și netemându-se nici înduplecându-se după cuvintele necredinciosului Teofil, și cercetându-se ca un închinător dumnezeieștilor icoane, îndată pe mărturisitorul Teodor îl trimise izgonit la iezerul Apoloniadei. Iar fericitul Iosif încăpând la multe închisori, și chinuindu-se cu pătimirea cea rea, și fiind silit iarăși de un oarecare necredincios, ce era trimis de necredinciosul împărat, și răspunzând Sfântului tot cele dintâi, mai mari patimi și nevoi decât cele dintâi a suferit, și la mai întunecoase și mai cumplite închisori a încăput. Întru care răbdând multe și nesuferite chinuri, și dosădindu-se cu foamea și cu setea, și cu toată altă patima rea, se duse la repausul cel veșnic. Cu ale căruia rugăciuni să ne izbăvim de toate relele, Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Lolian.

Stih: Cu picioare osârduitoare a alergat calea cea spre sfârșit,

Lolian care de lovirile picioarelor a murit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Zdrobindu-ți trupul cu toiege călcătorul de lege, cugetătoare de Dumnezeu Iulita, nicidecum nu a strămutat întărirea gândului tău, că țineai în mână toiag de putere, Crucea lui Hristos.

Pătimitorii lui Hristos cu ploile sângiurilor, care li s-au vărsat au stins focul nedumnezeirii strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Purtând în brațe Muceniță, pe cel ce l-ai născut, ai venit la luptă, și îndoit ai săvârșit chinuirea cea bună, strigând: Doamne Dumnezeule bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Urmând cuvintelor tale, te fericim toate neamurile Doamnă, că te-ai arătat Maică fericitului Dumnezeu, Care face fericiți pe cei ce cred într-însul.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cei ce s-au făcut cu Darul...

Stelele cele luminoase, care nerătăcit sunt înfipte pe întărirea Bisericii, și luminează pământul cu minunile, se cinstesc astăzi cu credință de toți, cei ce cuvintează cu laude pe Hristos în veci.

Arătatu-te-ai cugetătoare de Dumnezeu rădăcină sădită de Dumnezeu, care aducând ca o ramură tinerică pe cinstitul tău fiu, ai veștejit odraslele necredinței, strigând dimpreună cu el și zicând: Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Fiind tu junice preafrumoasă Iulito, aduci ca pe un vițel tânăr pe măritul Chiric jertfă vie, Mielului Celui ce a răsărit din Fecioară, și S-a junghiat pentru milostivirea Sa cea desăvârșită.

Și acum..., a Născătoarei:

Întrupându-se Cuvântul din preacuratele tale sângiuri, Doamnă Preacurată, a îndumnezeit prin dumnezeiasca cunoștință, pe cei plecați mai-nainte către patimile trupului cele necuvântătoare, pe care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului și văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Înfricoșa-tu-s-a tot auzul...

Sicriul măriților pătimitori, adăpându-se de Darul Dumnezeiescului Duh, poartă tămăduire. Veniți de luați și vă sfințiți sufletele, și vă curățiți de boli, cei ce sunteți iubitori de Mucenici, slăvind pe Dătătorul bunătăților.

Ca niște trandafiri, ca niște crini cu bun miros, ca niște odrasle dumnezeiești ale Raiului, ați înflorit în văile mucenicești fericiților, picurând veselia cea făcătoare de miresme, și veselesc inimile și sufletele credincioșilor cu bună mireasmă de taină.

Înfrumusețatu-v-ați buni biruitori Mucenici, cu rănile cele mucenicești, și arătat asemănându-vă cu îngerii stați înaintea lui Hristos Dumnezeu, purtând luminat diadema biruinței veselitoare, și cerând iertare de păcate, celor ce vă cinstesc pe voi.

Slavă...

Mucenița ca o mielușea aducându-și pe fiul său ca pe un miel, a trecut prin mijlocul lupilor neprinsă, și s-a sălășluit dea pururea în staulul cel ceresc. Cu rugăciunile lor Doamne mântuiește-ne pe noi, care cinstim pomenirea lor cea sfințită.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-mi ușă a Luminii sufletul meu cel orbit de patimi, și întunecat de cugete viclene, și primejduit. Și mă ferește de supărări, de nevoi și de scârbe, ca să te slăvesc pe tine, ceea ce ești nădejdea, și întărirea credincioșilor.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespus-a lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât, până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul în biserică...

Fiind nesăvârșit la vârstă, ai fost la minte întreg preaminunat, Chirice purtătorule de chinuri, dimpreună cu hrănitoarea ta maică Iulita, ați luat cununa muceniciei, dimpreună cu toți sfinții; cu ale cărora rugăciuni și noi să ne învrednicim milei.

A Născătoarei:

Bucură-te palat veselitor, bucură-te scaune al Domnului; bucură-te sceptru preaminunat; bucură-te nor ușor; bucură-te cădelniță de aur; bucură-te Maică Preacurată, și tronul Împăratului; bucură-te liman cu bună liniște, și părtinitoarea tuturor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

A lui Ghermano, însuși glasul.

Pe pătimitorul cel viteaz, și propovăduitorul credinței, dimpreună cu maica sa cea cugetătoare de Dumnezeu, să-i fericim după vrednicie. Căci aceștia tare nevoindu-se, vitejește cu puterea Crucii au surpat pe vrăjmașul începătorul răutăților. Pentru aceasta au și primit cununi, de la puitorul nevoinței Dumnezeu; Căruia cu îndrăzneală neîncetat se roagă, să se mântuiască, cei ce cu credință laudă sfântă pomenirea lor.

Glasul al 2-lea, a lui Vizantie.

Veniți credincioșii să ne adunăm, ca cu laude să încununăm pe sfințita doime, care ține credința Treimii. Că au călcat cu picioarele lor înșelăciunea idolilor și nebunia tiranilor. Pe aceștia lăudându-i, să strigăm, zicând: Bucură-te Iulito preacinstită, ceea ce ai lepădat slăbiciunea cea femeiască, și bărbătește te-ai nevoit chinuindu-te; bucură-te Chirice preafericite, cel ce ai fost cu vârstă de trei ani, și pe mult-meșteșugărețul vrăjmaș l-ai surpat. Bucurați-vă slava noastră, și lauda celor ce cu credință prăznuiesc sfințita voastră chinuire. Pe care vă rugăm, să rugați pururea pe Domnul tuturor, să se dăruiască lumii pace, și sufletelor noastre mare milă.

Asemenea, a lui Mavrolcon.

Cel ce din scutece ai fost plin de Dar, și ai avut minte de căruntețe, în biruința chinurilor tale Mucenice Chiric, ca unul ce ești mare mărturisitor Treimii, împreună cu maica ta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască lumii pace, și sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., asemenea, a aceluiași.

Prunc te-ai arătat între Mucenici, întreg te-ai cunoscut la minte, și de când ai primit pe Cuvântul Cel fără de început prealăudate, nu te-ai spăimântat de focul celor fărădelege. Deci dimpreună cu maica ta roagă-te Ziditorului, ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum.... A Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Când Mielușeaua cea nespurcată a văzut pe Mielul său trăgându-Se de voie la junghiere ca un om, tânguindu-se zicea: Te grăbești să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut. Ce este aceasta ce ai făcut Izbăvitorule a toată lumea? Însă laud și slăvesc bunătatea Ta cea desăvârșită, care este mai presus de cuget și de cuvânt, Iubitorule de oameni.

STIHOAVNA din Octoih.

Slava, glasul al 4-lea, a lui Anatolie.

Bucură-te și te veselește, cetatea Iconiei; că dintru tine a răsărit roadă de bună laudă, Iulita cea prealăudată, și buna biruitoare Muceniță, și cel dintr-însa cinstit prunc Chiric, cel cu nume de propovăduitor; că toată măiestria tiranului veliar călcându-o ei bărbătește, după vrednicie au primit cununile biruinței, propovăduind noroadelor, să cinstească și să se închine Preasfintei Treimi. Drept aceea și noi cu îndrăzneală strigăm lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui ce i-a mărit pe dânșii, ca să împace lumea, și să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

De toate primejdiile păzește pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn...

Sabie cu două ascuțișuri, precum a zis Simeon ai suferit în inima ta Preacurată, și te-ai rănit cu dânsa la cele dinlăuntru, și la cugete, când ai văzut pe Fiul tău spânzurat pe lemn, preacinstită. Pentru aceea și strigai: Fiul meu nu mă trece cu vederea, ci grăbește de înviază, precum mai-nainte ai zis, îndelung-Răbdătorule.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.