SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Măritul Atinoghen fiind îmbrăcat în veșmântul cel luminat al preoției, cu vopselele sângelui mai sfințit l-a arătat, cu care a intrat în casă sfântă, să se arate la Atotvăzătorul, și să-i slujească Lui împreună cu cetele cele fără materie, și să se lumineze cu dumnezeiască împărtășire, pe care să-l fericim.

Preaînțeleptul Atinoghen, a adus lui Hristos ceată de pătimitori, care prin credință s-a nevoit tare, și a săvârșit călătoria, cu care împreună biruind pe cel mult meșteșugăreț, s-a înălțat cu cetele mucenicilor, îndumnezeindu-se după Dar, și rugându-se totdeauna pentru noi, cei ce săvârșim pururea sfințită pomenirea lui.

Zecimea de Mucenici cea aleasă de Dumnezeu, surpând săltările patimilor, cu nevoințele sihăstriei s-a chinuit, și pe șarpele l-a omorât, având din putere dumnezeiască ca o bogăție pe sfințitul învățător Atinoghen; prin rugăciunile lor mântuiește-ne pe noi Milostive care totdeauna nădăjduim la Tine Cel preabun.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cei ce suntem cuprinși în scârbe, te rugăm pe tine Preacurată părtinitoarea noastră, nu ne trece cu vederea pe robii tăi, ca să pierim desăvârșit, ci grăbește să ne izbăvești pe noi de urgia și de nevoia, care este asupra noastră, o preafericită Preasfântă curată, căci tu ești nouă zid și ajutor nebiruit.

A Crucii, a Născătoarei:

Ce priveliște este aceasta ce se vede, care se arată ochilor mei? O Stăpâne! Cela ce ții toată zidirea, Te spânzuri pe lemn; Cela ce dai viață tuturor, Te omori, Născătoarea de Dumnezeu plângând, zicea, când a văzut pe Cruce spânzurat, pe Cel ce a răsărit dintr-însa, Dumnezeu și om.

Tropar, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, și al sfinților pe 4,

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Să cântăm Domnului Celui ce a povățuit pe norodul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Împreună cu cetele cele fără trup plimbându-te acum, Ierarhe și Mucenice, vrednicule de minune, păzește pe cei ce cu credință te laudă.

Ca o jertfă curată, cu totul arzându-te de focul chinurilor, te-ai adus lui Dumnezeu prin credință.

Slavă...

Ceata pătimitorilor lui Hristos cea preacinstită, supunându-se legilor Stăpânului, a lepădat sfaturile cele fărădelege.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai mai presus de cuget și de cuvânt pe Cuvântul cel veșnic, făcându-Se trup din sângiurile tale, ceea ce ești neispitită de nuntă.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cela ce ai întărit cerurile...

Mucenicul și Ierarhul Atinoghen, cu plecarea lui către Dumnezeu cea nedezlegată, dezlegând meșteșugurile cele cumplite ale vrăjmașului, s-a învrednicit slavei, împreună cu cei zece ucenici ai săi.

Cu împotrivirile cele mucenicești dumnezeieștii Mucenici au stricat săgețile și boldurile vrăjmașului, și cu strălucirile lor cele dătătoare de lumină, luminează cugetele tuturor.

Slavă...

Cel fără de minte întinzând pe mucenicii cei tari cu curele, i-a șuvițat cu cumplire, bătându-i neîncetat, dar n-a clătinat tăria cea nespăimântată a cugetelor lor.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Preacurată mai înaltă decât cerurile, și pururea mai sfântă decât Serafimii, ca una ce mai presus de ființă ai purtat în pântece pe Stăpânul și Împăratul tuturor.

Irmosul:

Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul, întărește mintea noastră, și inimile ca să te slăvim pe tine, Mântuitorul sufletelor noastre.

Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu sihăstria curățindu-ți mai-nainte sufletul, a doua oară cu chinuirea prin cuget desăvârșit, bine ai plăcut lui Dumnezeu, și te-ai făcut preot și Mucenic, purtătorule de Dumnezeu, și ai adus Stăpânului ceată de ucenici; cu care dimpreună roagă-te neîncetat pentru noi, mărite Atinoghen.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce singură ai născut pe Făcătorul a toată lumea, ceea ce singură ai împodobit omenirea cu nașterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu, mântuiește-mă de cursele vicleanului veliar, și mă întărește pe piatra voirilor lui Hristos, rugându-te neîncetat Celui ce s-a întrupat.

A Crucii, a Născătoarei:

Degrab ne întâmpină mai-nainte până a nu ne robi, când vrăjmașii Te hulesc pe Tine și ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru; pierde cu Crucea Ta, pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cum poate credința dreptmăritorilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Cugetătorii de Dumnezeu cu dumnezeieștile suișuri, cugetând în minte, pe mintea cea mai presus decât toate, nu s-au spăimântat de chinurile cele amare ale trupului.

Atinoghen de Dumnezeu cuprinsul, și sfințitul Mucenic cel nebiruit, făcându-se propovăduitorului Hristos, s-a învrednicit Darului celui dumnezeiesc.

Slavă...

Grăind ritoricește întruparea Cuvântului, ați răbdat chinurile și moartea, mutându-vă către nemurire, Mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Întrupat-ai Preacurată pe Cel mai presus de ființă, Care este întocmai pe scaun cu Tatăl, și S-a unit cu oamenii pentru milostivirea Sa.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mânecând strigăm Ție Doamne: Mântuește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Ascuțindu-ți cugetul cu nepătimirea, ai închipuit patima cea omorâtoare de patimi a celui fără de patimă, vrednicule de laudă.

Măritul Atinoghen cu îndemnările cele dumnezeiești, a adus Stăpânului adunare de ucenici.

Slavă...

Dătătorul de lumină a luminat pomenirea ta Mucenice, împlinind cererile tale, către cei ce cu credință aleargă la tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Știindu-te Maică și Fecioară preasfântă, cu un glas te cinstim, și cu bunăcredință te fericim.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Sihăstrindu-se mai-nainte Atinoghen, și biruind trufia dracilor, a dobândit bună laudă mucenicească, și ceata ucenicilor lui dimpreună cu dânsul s-a încununat.

Cinstită pomenirea ta o luminează Stăpânul tău Fericite, împlinindu-ți rugăciunile cele către Dânsul, că iată cerboaica aduce ție rodul ei cu voie dumnezeiască.

Slavă...

Rai înțelegător v-ați arătat vrednicilor de laudă, având în mijlocul vostru lemnul vieții, și cu florile cele dumnezeiești ați îndulcit de bună mireasmă simțirile tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca un sicriu înțelegător ai purtat pe Dătătorul de lege, ca un sfeșnic luminos ai născut Lumina, ca o rădăcină neadăpată, ai odrăslit Strugurul vieții, Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Urmând cuvântului Stăpânului, ca un păstor ales ți-ai pus sufletul tău pentru oile lui Hristos, sfințite Mucenice Atinoghene, pentru aceasta te lăudăm, și dimpreună cu tine zecimea ucenicilor tăi, care ocârmuindu-se cu frica lui Dumnezeu și cu învățătura ta au pătimit. Drept aceea ca pe niște plăcuți v-a încununat pe voi Stăpânul cu dreapta cea începătoare de viață, pe care rugați-L pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Atinoghen, ce a fost Episcop Pidahtoei.

Stih: Atinoghen de sabie fiind tăiat,

Ca un diamant vitejește a răbdat.

Lui Atinoghen în a șaisprezecea zi,

Sabie ascuțită viața îi răpi.

Acest sfânt a fost din Sevastia Capadociei, în zilele împăratului Dioclețian, și pentru faptele cele bune și smerenia sa, s-a făcut Episcop Pidahtoei. Deci, fiind prins de Filomarh ighemonul, împreună cu zece ucenici ai săi, și răbdând multe munci împreună cu dânșii, își primii sfârșitul prin sabie, însă spun de dânsul, că mai-nainte până a nu fi prins, mergând la mânăstirea sa, nu și-a aflat ucenicii, pentru că erau prinși mai-nainte. Iară întâmpinând pe cerbul acela, pe care îl crescuse la mânăstire, îl binecuvântă, și se rugă a nu se vâna de vânători, nici el, nici seminția lui, ci în toți anii la pomenirea Sfântului să aibă a aduce și el, și cei ce se vor naște dintr-însul, câte un pui de cerb, care lucru a și fost; pentru că în fiecare an la pomenirea Sfântului se vedea după citirea sfintei Evanghelii la biserică unde venea cerbul, și-și aducea puiul degrab, și iarăși ieșea, pe care pui junghiindu-l creștinii cei ce erau strânși acolo, se ospătau bucurându-se întru slava și cinstea Sfântului, care era minune foarte mare la cei ce vedeau, și la cei ce auzeau, și credincioși și necredincioși.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avudirn.

Stih: Sfârșitului lui Avudirn sabia a fost pricina,

Dar totodată aceasta i-a adus lui și cununa.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Dioclețian. Deci, fiind prins, și neîngăduind a face jertfă la idoli a fost întins la pari, și bătut de nouă slujitori. Apoi nevrând a gusta din cele jertfite la idoli, fiind strujit cu unghii de fier; și stând neschimbat și întărit în credință, i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Faust.

Stih: Crucea pe Faust l-a mântuit.

Pentru credință fiind pe ea răstignit.

Acesta a fost în zilele împăratului Deciu, și fiind prins pentru credința în Hristos, pe care mărturisindu-l de față și cu îndrăzneală, a fost răstignit și rănit de săgeți, și stând cinci zile pe Cruce, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Antioh, fratele Sfântului Mucenic Platon.

Stih: Privirea gândului spre Stăpânul care totul vede ți-ai înălțat,

Și până la tăiere Antiohe ai răbdat.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici cei din Pisidia, cincisprezece mii fiind, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Dumnezeieștii nevoitori fiind dintr-un pământ,

Ca la cincisprezece mii, de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, Sfintele Mucenițe femei, multe fiind, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Multe femei, dar de va cerceta cineva câte cu adevărat,

Nu știu, Hristos știe, pentru care capetele li s-au tăiat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Atinoghen, care în foc s-a săvârșit.

Stih: Atinoghen către foc alergând zicea,

Hristoase al sfintei slave, o lină lumina mea!

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorința lui Dumnezeu, și tinerii au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu izvoarele sângiurilor tale ai stins văpaia rătăcirii, și cu focul chinurilor ai făcut cenușă materia răutății, Fericite, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Mucenicii cei ce au încetat prin ostenelile înfrânării săltările trupului, și prin curgerile sângiurilor închinăciunile înșelăciunii, să se laude ca niște ostași ai lui Hristos.

Slavă...

Cu poruncă fărădelege tăindu-vi-se capetele, și trupurile șuvițându-vi-se cu chinuri de multe feluri, ca niște turnuri neclintite nu v-ați mișcat, cuvioșilor Mucenici.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuindu-ne prin tine, cea cu totul fără prihană, de căderea cea dedemult a strămoșilor, strigăm ție bucură-te, și cu credință slăvim, pe Cel ce prin tine ne-a mântuit pe noi din stricăciune.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Uitându-se la dumnezeieștile luminări Atinoghen, a risipit întunericul cel prea-adânc al idoleștei înșelăciuni, și s-a făcut lumină.

Ceata mucenicilor, a îngerilor, a ierarhilor și a cuvioșilor se veselește întru pomenirea cinstiților pătimitori, slăvind pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Tu Ierarhe adunând zecimea mucenicilor celor învățați de tine, te-ai numărat în cetele mucenicilor, cu care dimpreună cu credință te fericim.

Și Crucii, a Născătoarei:

Pe Cuvântul care l-ai născut mai presus de cuvânt, Marie Născătoare de Dumnezeu, roagă-L pentru noi, care te lăudăm cu credință, și te fericim Preacurată.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul și văpaia călcându-o au săltat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Nașterea pururea Fecioarei...

Iată astăzi este ziua cea luminoasă a mucenicilor, care strălucește cu minuni, și cu raze dumnezeiești, luminând inimile credincioșilor, veniți dar să luăm luminare.

Ca niște prinoase curate, și miei fără de prihană, mucenicilor v-ați adus Celui ce S-a născut pentru noi, luând cununile biruinței, de la însuși Acela, puitorul biruinței.

Ostenelile tale purtătorule de chinuri picură dulceață și curățesc toată amărăciunea patimilor, celor ce cu credință năzuiesc la Biserica ta, și cu dragoste prăznuiesc chinuirea ta.

Slavă...

Mucenicilor arătându-vă ca niște stele strălucitoare ziua pe tăria cinstitei Biserici, luminați toată lumea, gonind întunericul ispitelor.

Și acum..., a Născătoarei:

În brațele tale ai purtat pe Dumnezeu, pe Cel ce poartă toate, și ai hrănit pe hrănitorul făpturii, Care s-a asemănat cu noi; pe Care roagă-L Preacurată, să se dea norodului tău izbăvire de toate relele.

Nașterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai-nainte puitorului de lege în munte prin foc și prin rug, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Plinind Hristoase cererea sfințitului tău Mucenic Atinoghen, luminezi acum prin puiul cerboaicei pomenirea lui cea de peste an, care se roagă ție Cuvinte, dimpreună cu zece ucenici ai lui.

A Născătoarei:

Pe Dumnezeu cel ce l-ai întrupat din preacuratele și preasfintele tale sângiuri, Preasfântă Stăpână Preacurată, roagă-L pururea pe Dânsul ca să se milostivească, și să ne mântuiască pe noi, cei ce te lăudăm pe tine preacinstită.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.

CADE-SE A ȘTI:

Că după pomenirea acestor sfinți, adică după 16, ale acestei luni, în Duminica cea dintâi ce vine, cântăm slujba sfinților părinți celor din Calcedon, 630, care s-au adunat la Sfântul și a toată lumea al patrulea Sobor. iar de se va întâmpla această zi, adică 16 ale acestei luni Duminica, se cântă slujba sfinților părinți într-însa; iar slujba Sfântului se cânta la Pavecerniță. Această slujbă este facerea Preasfântului Patriarh al Constantinopolului Filoteu. Iar trebuiește a ști, că slujba aceasta se cântă, adică de se va întâmpla în Duminica de la 13, ale acestei luni până la 19.

SÂMBĂTĂ

La Vecernia cea mică Stihirile Învierii, și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, Fericit bărbatul... Catisma toată.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 10, ale Învierii 3, și a lui Anatolie 1, ale sfinților părinți 6.

Stihirile Sfinților părinți glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea...

Pe tine Cuvântul cel necuprins și netâlcuit, Care trup Te-ai făcut pentru noi, Iubitorule de oameni, Te-a propovăduit cinstită adunarea înțelepților părinți, Dumnezeu desăvârșit și om, îndoit cu firile și cu lucrările fiind, îndoit și cu voile, și unul același după Ipostas. Pentru aceasta împreună cu Tatăl și cu Duhul cunoscându-te pe Tine Dumnezeu unul, Ție ne închinăm, pe dânșii fericind. De două ori.

Pe Pir, pe Serghie și pe Onorie, împreună cu Eutihie, pe Dioscor și pe răul Nestorie, i-ați surpat din amândouă prăpăstiile lor, turma lui Hristos mântuindu-o măriților; îndoit cu firile, și unul după Ipostas, pe Hristos luminat propovăduind, și neamestecat cu singure lucrările arătându-L. Căruia și închinându-ne ca unui om și Dumnezeu desăvârșit, împreună cu Tatăl și cu Duhul, acum pe voi vă mărim. De două ori.

Propovăduit-au de Dumnezeu purtătorii cu un glas dumnezeiasca lucrare cea nezidită, și dumnezeiasca voie a Celui ce a sărăcit după omenire, dând trupului lucrarea cea zidită și voia, ferindu-se de amestecarea firii, și de Ipostatnica despărțire, înțelepțește fericiții. Pe care cu prăznuire de peste ani cinstindu-i noi credincioșii, pe Hristos cu un glas slăvim, Cel ce i-a mărit pe dânșii.

Pe Treimea cea nezidită, purtătorii de Dumnezeu părinți, pe unul Domnul Dumnezeu cu o înțelegere astăzi au propovăduit, singurimea a unei firi întocmai, tuturor arătând cu voie de obște, și cu neosebirea lucrării, fără început și fără de sfârșit, pe Acela prin toate adeverindu-L. Pentru aceasta îi lăudăm pe dânșii, ca pe niște următori Apostolilor, și ca pe cei ce au învățat pe toți a acelora bună vestire.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinți astăzi să-i lăudăm, pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii cântare întocmită de slava lui Dumnezeu, o Treime neschimbată, o Ființă și o Dumnezeire slăvind. Pe surpătorii înșelăciunii, și pe apărătorii dreptcredincioșilor, pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., Dogmatica glasului.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și Paremiile.

De la Facere citire:

Cap. 14, Vers. 14.

Auzind Avraam, cum că se luase în robie Lot feciorul fratelui său, numărat-a slugile sale cele de casă, trei sute și optsprezece; și a gonit în urma lor până la Dan. Și a căzut asupra lor noaptea el, și slugile lui cu dânsul; și i-au lovit pe dânșii, și i-au gonit până la Hoval, care este dea-stânga Damascului. Și au întors toată călărimea Sodomului, și pe Lot feciorul fratelui său l-a întors, și toată averea lui și femeile și norodul. Și a ieșit împăratul Sodomului întru întâmpinarea lui, după întoarcerea lui de la tăierea lui Hodologomor, și a împăraților, care erau cu dânsul, în valea lui Savi; acesta era câmpul împăratului. Și Melchisedec împăratul Salemului scos-a pâine și vin. Și era preot lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Și a binecuvântat pe Avraam, și a zis: Binecuvântat este Avraam lui Dumnezeu Celui Preaînalt, Care a făcut Cerul și pământul. Și bine este cuvântat Dumnezeul Cel Preaînalt, Carele a dat pe vrăjmașii tăi sub mâna ta.

De la a doua lege citire:

Cap. 1, Vers. 8.

Zis-a Moise către feciorii lui Israil, Vedeți! Am dat înaintea voastră pământul, intrând moșteniți pe dânsul, care s-a jurat Domnul părinților voștri, lui Avraam, și lui Isaac, și lui Iacov, să-l dea lor, și seminției lor după dânșii. Și am grăit vouă în vremea aceea zicând: Nu voi putea singur, să vă port pe voi. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit pe voi, și iată sunteți astăzi, ca stelele Cerului mulțime. Domnul Dumnezeul părinților noștri, să vă adauge pe voi, ca să fiți cu miile îndoiți, și să vă binecuvinteze pe voi, precum am zis vouă. Și am luat dintru voi oameni înțelepți, și știuți, și pricepuți, și i-am pus pe dânșii, să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, și peste sute, și peste cincizeci, și peste zece, și logofeți judecătorilor voștri. Și am poruncit judecătorilor voștri în vremea aceea zicând: Socotiți între frații voștri, și judecați cu dreptul între om. Și între fratele lui, și între nemernicul lui. Să nu cunoașteți fețele la judecată, pe cel mic, și pe cel mare să judeci, și să nu te rușinezi de fața omului, că judecata a lui Dumnezeu este.

De la a doua lege citire:

Cap. 1, Vers. 14.

Zis-a Moise către fiii lui Israil: Iată al Domnului Dumnezeului tău este Cerul, și cerul Cerului, pământul și toate câte sunt pe dânsul. Însă pe părinții voștri, a voit Domnul a-i iubi pe dânșii și a ales seminția lor după dânșii pe voi, mai vârtos decât pe toate neamurile, în ziua aceasta, și să vă tăiați împrejur învârtoșarea inimii voastre, și cerbicea voastră să nu o mai învârtoșați; că Domnul Dumnezeul vostru, acesta este Dumnezeul dumnezeilor, și Domnul domnilor, Dumnezeu mare și tare și înfricoșat, care nu se minunează de față, nici la dar. Cel ce face judecată nemernicului, și săracului și văduvei, și iubește pe cel nemernic, șii dă lui pâine și haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, și Lui unuia să-i slujești, și de Dânsul să te lipești, și întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta, și Acela este Dumnezeul tău, Cela ce ți-a făcut ție aceste lucruri mari și preaslăvite, care le-au văzut ochii tăi.

LA LITIE

Stihira hramului, Slavă..., a Părinților glasul al 4-lea:

Pomenirea cea de peste ani astăzi, a purtătorilor de Dumnezeu Părinți, care s-au adunat din toată lumea, întru luminată cetatea Niceei, adunarea drept-măritorilor bine cinstindu-o, cu credință o prăznuim. Că aceștia învățătura cumplitului Arie cea fără de Dumnezeu, cu bun creștinesc gând o au surpat, și de la Biserica cea sobornicească sobornicește l-au gonit; și luminat pe Fiul lui Dumnezeu de o Ființă, și împreună veșnic, mai-nainte de veci a fi, pe toți i-au învățat a mărturisi în Simbolul credinței, cu osârdie și cu bună creștinătate aceasta alcătuind. Pentru aceasta și noi dumnezeieștilor lor dogme urmând, tare crezând, slujim Tatălui, și Fiului, și Duhului Celui Prea Sfânt, într-o Dumnezeire Treimii Celei de o Ființă.

Și acum..., a Născătoarei:

Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, din tot necazul scăpându-ne pe noi, că pe tine una te avem ancoră tare și nemișcată, și a ta folosință am dobândit, să nu ne rușinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine, grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te Stăpână ajutătoarea tuturor, bucuria și acoperământul, și mântuirea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile învierii după Alfa Vita

Slavă..., a Părinților, glasul al 3-lea.

Așezământurilor Apostolești osârduitori păzitori ați fost sfinți Părinți, căci o Ființă a Sfintei Treimi a fi, cu dreaptă credință învățând, hula lui Arie sobornicește ați surpat; cu care împreună și pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului biruindu-l, ați defăimat pe Nestorie, pe Eutihie și pe Dioscor, pe Savelie și pe Sevir cel fără de cap. De a cărora amăgire rugați-vă să ne izbăvim noi, ca viața noastră nespurcată întru credință să se păzească rugămu-vă.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără de sămânță de la Dumnezeiescul Duh, și cu sfatul Tatălui, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce este din Tatăl fără de mamă, mai-nainte de veci, și pentru noi din tine fără de tată fiind, cu trup l-ai născut, și prunc cu lapte l-ai hrănit. Pentru aceasta nu înceta a-L ruga, să se izbăvească din nevoi sufletele noastre.

După Sfinte Dumnezeule..., și după Tatăl nostru...,

Troparul Învierii, Slavă..., Troparul Părinților glasul al 8-lea.

Prea proslăvit ești Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce luminători pe pământ pe Părinții noștri i-ai întemeiat, și printr-înșii la adevărata credință, pe noi pe toți ne-ai îndreptat, mult-îndurate slavă Ție.

Și acum..., a Născătoarei a Învierii:

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut și se roagă pentru noi, și mântuiește, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ori. Slavă..., al Părinților, Și acum..., a Născătoarei a învierii.

După obișnuitele catisme, Sedelnele și cealaltă slujbă a învierii până la Canoane.

CANOANELE

Al Învierii cu Irmosul pe 4, și al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, și ale sfinților Părinți, două pe 8.

Canonul cel dintâi al sfinților Părinți.

Facere a lui Filotei.

Cântarea 1-a, glasul 1.

Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Pe surpătorii înșelăciunii cei drepți, acum a-i lăuda gândind Stăpâne, Darul Tău cel de sus atotputernic, și lucrarea chem. Că Tu ești cu adevărat dreapta Tatălui și puterea.

Cuvintelor Sfinților Prooroci și legilor Evangheliilor urmând de Dumnezeu cel necunoscut și cunoscut, luminat pe noi ne-a învățat înțelepții Părinți, de înșelăciune pe toți izbăvindu-i.

De sus ceata proorocească și dumnezeiesc numărul Apostolilor, de un Dumnezeu în trei Fețe și atotputernic, limpede ne-a învățat; pe Carele cinstiții Părinți luminat l-au descoperit nouă.

Legilor dumnezeiești supunându-se de Dumnezeu purtătorii Părinți, au învățat, ca pe Făcătorul tuturor, cel ce este necunoscut după ființă, bine a-L cunoaște din singure lucrurile cele ce se văd.

A Născătoarei:

Ceea ce ai încăput în pântecele tău cu dumnezeiască lucrare Lumina cea întreit strălucitoare Stăpână, luminează ca o bună inimile celor ce te laudă pe tine cu bună credință, că tu ești lumina și slava, și mântuire veșnică.

Alt canon, al sfinților Părinți

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Pe gonaciul Faraon...

Binecredincioasă adunarea Părinților, strângându-se oarecând asupra lui Eutihie, cu adevărat pe Mântuitorul l-au adeverit în două firi nedespărțite, învățăturilor dumnezeiescului Părinte Chiril urmând arătat, și rămânând întru dânsele.

Numărul cel de șase sute și treizeci al credincioșilor bărbați, înșelăciunea lui Eutihie și eresul lui Sevir surpându-l, au zis: În două firi pe Hristos propovăduim, urmând cuvintelor fericitului Chiril.

Slavă...

Cela ce nu propovăduiește în două firi și lucrări pe Hristos Cuvântul Tatălui, să ia anatemă; că Sinodul al patrulea al sfinților Părinți înțelepțește așa a așezat, deci toți să-i fericim pe dânșii.

Și acum..., a Născătoarei:

Lucruri preaslăvite s-au grăit de tine în neamurile neamurilor, ceea ce pe Dumnezeu Cuvântul în pântece l-ai încăput, și curată ai rămas de Dumnezeu Născătoare Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe tine, cea după Dumnezeu folositoarea noastră.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Unule cela ce știi...

Izvorul cel dintâi al bunătăților, Darul Duhului ca niște râuri pe voi din sine v-a izvorât, ca să opriți înșelăciunea, și pe credincioși să-i adăpați slăviților cu apele bunei credințe, cu propovăduirea Proorocilor, și a Apostolilor.

Pe Serghie și pe Pir căpeteniile cele rele ale eresului, pe Pavel și pe Petru și pe Teodor, vitejește împreună i-ați surpat înțelepților, cinstita Biserică întărind, măriților, cu învățăturile Apostolilor și ale Părinților.

Lucrarea împreună fără de început a fi a Dumnezeirii Celei fără de început, luminat de Dumnezeu purtătorii propovăduind, a învățat zidită a fi lucrarea întrupării celei zidite, în două firi pe Fiul a fi un Hristos vestind.

A Născătoarei:

Cei ce dorim să vedem razele Darului Duhului, și dumnezeiasca strălucire cea neînserată, să alergăm la izvorul Darului, la Maica Făcătorului; că printr-însa credincioșilor se dăruiesc toate cele mai bune.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Cei ce vă făliți fără rușine cu cuvintele lui Sevir cele pline de otravă de moarte aducătoare, rușinați-vă pururea, depărtându-vă toți de Biserică, ca niște lupi și câini răpitori.

Adunările și credincioșii, pe Atotfăcătorul și Mântuitorul în două firi nedespărțite, și în două voi și lucrări Îl cinstim. Pentru aceasta înșelăciunea lui Sevir de tot o lepădăm.

Slavă...

Veniți să lepădăm arătat înșelăciunea lui Sevir, a lui Eutihie și a lui Iacov, a lui Teodor și a lui Dioscor împreună cu aceștia. Iar Sinodul al patrulea al drept-slăvitorilor Părinți să-l lăudăm cu cântări dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai înaltă decât Heruvimii și Serafimii te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare; că tu una ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, neîntinată. Pentru aceasta toți credincioșii cu cântări te fericim Curată.

CONDACUL și ICOSUL Învierii.

Sedealna Părinților, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luminători prealuminați ai adevărului lui Hristos, luminat v-ați arătat lumii preafericiților Părinți, uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare, și stingând amestecăturile cele în chipul văpăii, ale celor rău-slăvitori. Pentru aceasta ca niște Ierarhi ai lui Hristos rugați-vă, să ne mântuiască pe noi. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Degrab primește Stăpână rugăciunile noastre, și le du Fiului și Dumnezeului tău, Doamnă cu totul fără prihană, dezleagă din primejdii pe cei ce aleargă la tine, potolește meșteșugirile împotrivă, și surpă îndrăznirile celor fără Dumnezeu, ce se întrarmează împotriva robilor tăi.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Munte umbros cu Darul...

La legile Duhului cugetare făcând, la legile părintești ce s-au trimis la voi de la Roma, le-ați primit înțelepților, și adeverindu-le cu lumina Duhului, ați întărit bine Biserica.

Cu laude să încununăm dumnezeiască adunarea celor purtători de Dumnezeu, credincioșii; pentru că pe Cuvântul întrupat, Dumnezeu și om, cu lucrările, împreună și cu voile osebite, nouă ne-au propovăduit.

Pe Onorie cel ce prea-mult se înălța cu gândul, de pe scaun și din stăpânia Romei celei vechi oarecând bine l-ați surpat preaînțelepților, și de tot pe el ca pe un nevrednic de stăpânie, și de scaun l-ați vestit.

A Născătoarei:

Ceea ce pe Cuvântul lui Dumnezeu cel Ipostatnic, și lumina cea adevărată ai născut Fecioară, deschide-mi ochii sufletului meu rogu-mă, și strălucirii celei de acolo părtaș mă fă; că tu ești mijlocitoare către Dânsul, și folositoare.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Spune nouă nebune Sevire și zadarnicule, cum să fie o fire împreunată Lumina cea fără de început, Cuvântul și Fiul Tatălui? Că de zici așa, și altă fire ai însemnat; că trupul și Cuvântul nu este o ființă, ci două sunt, nesocotitule.

O fire zicând a Cuvântului a adus că firea cea întrupată a omenirii este neschimbată cu totul, și neamestecată, învățătorul alexandrenilor și cel mai întâi cu scaunul, luminat două firi și două voi a fi învățând pe cei ce voiesc a cunoaște cu dreaptă credință.

Slavă...

Două firi ale lui Hristos toți mărturisim fără amestecare noi toți credincioșii, toată păgânătatea lui Eutihie împreună și a lui Dioscor celui fără minte hulind, urmând hotarului sfinților Părinți, și cuvintelor dumnezeiescului Chiril.

Și acum..., a Născătoarei:

Căruță de Heruvimi tu ești Maica lui Dumnezeu curată, tu încăpere, tu și lăcaș părintescului Cuvânt și Dumnezeu, Care s-a îmbrăcat în trup din preacurate coapsele tale. Pentru aceasta în două firi Celui ce S-a întrupat din tine închinându-ne, neîncetat Îl slăvim.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cel ce ai luminat cu...

Puitori de lege, de Dumnezeu purtători, Hristos v-a arătat pe voi, care ați povățuit prea-bine ca Moise pe noul Israil, și pe Faraon vrăjmașul întru adâncul cel cumplit al pierzării ca și acela l-ați cufundat.

Cât este de frumoasă și de luminată adunarea Părinților, că pe Iisus singur prin sine și împreunat cunoscându-L ca pe un Dumnezeu și om, două lucrări ale Lui tuturor marginilor propovăduiește.

Dar dumnezeiesc scrisorile de la Roma socotindu-le, peste acelea au întărit turnul dreptei credințe, înțelepții dascăli, propovăduind îndoite lucrările lui Hristos, după cum și firile.

Rușinatu-s-au Pavel, Petru și cu Teodor, împreună cu Pir și Serghie și Onorie, cei ce făceau prea-urât amestecare celor două firi ale lui Hristos, cu amestecarea lucrării Lui.

A Născătoarei:

Toată luminarea tu ești Fecioară, și strălucire, lăcaș Luminii celei neapuse fiind, pentru aceasta rogu-mă, cu a ta lumină Maica lui Dumnezeu, ochii sufletului meu luminează-i.

Alt Canon

Irmos: Pentru ce mai lepădat...

O Sevire! Firile lui Hristos nu le amesteca rău, călcătorule de lege, pentru că cei ce se adunase, și toți preafericiții învățători, în două firi, și într-o față pe Hristos tuturor vestindu-l, au așezat.

Luat-a firea omenească adevărat Cel fără de început, Cuvântul Tatălui, ca un iubitor de oameni, vrând să ne miluiască pe noi cei pieriți. Pentru aceasta Îl mărturisesc pe El în două firi și în două voi.

Slavă...

Pe Sevir l-a surpat al patrulea Sobor și pe Dioscor, care au hulit pe Hristos, întărind cartea lui Leon celui mai întâi șezător pe scaunul Romei, foarte bine două firi ale Mântuitorului fără tăiere adeverind.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea rugămu-ne, că pe tine singură creștinii către Stăpânul rugătoare milostivă te punem.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Din pântece pe Iona...

Străină și nouă amestecare a firilor lui Hristos, cu adevărat adunarea cea rea a răspuns, două lucrări amestecând întru o lucrare una și străină. Prin care plinirea dreptcredincioșilor din sfințitele curți o au gonit.

Adunarea deșertăciunii ca să scape de Nestorie cel cumplit, care rău aducea doi fii, s-a alunecat din prăpastie într-o altă prăpastie, hotărând în zadar tulburarea la voirile firilor; dar s-a biruit de Părinții cei dumnezeiești.

Pe Cel ce luminat l-au propovăduit mai-nainte Părinții, Fiu de o Ființă cu Tatăl și cu Duhul; de același adunarea dumnezeieștilor învățători din dumnezeieștile lucrări pe toți au învățat, fireasca lucrare a Lui adeverind, împreună și voia.

Voie Ipostatnică înțelegând, rău au învățat mai-marii războiului, împreună cu voile a fi și fețele celor ce voiesc, pe care prea-bine Părinții biruindu-i, au învățat bine a fi întocmită cu firea lucrarea ei cea de o ființă.

A Născătoarei:

Ușă Dumnezeieștii raze și izvor Luminii celei neapuse, tu te-ai făcut Stăpână; că toată plinirea Dumnezeirii s-a sălășluit negrăit în pântecele tău, ceea ce ești cu totul fără prihană. A căruia lucrarea cea firească și raza o dai, celor ce le trebuiește.

Alt Canon,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Două cărți ale lui Chiril, care au fost trimise oarecând la Singhel mai-marele scaunului despre apus, hulesc toată înșelăciunea lui Sevir, cu bunăcredință pe Hristos propovăduind.

Slavă...

Chiril pe Hristos propovăduiește în două firi, și în două lucrări, eresul lui Sevir celui fără minte biruind. Pentru aceasta toți întru învățăturile lui să rămânem.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară curată și de Dumnezeu Născătoare slăvită Marie, credincioșii după adevăr pe tine te propovăduim, astupând gura lui Nestorie cea hulitoare, și gândul cel rău al lui Dioscor.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Propovăduirea Apostolilor, și învățăturile Părinților, Bisericii o credință a întărit; care și haina adevărului purtând, cea țesută din teologia cea de sus, drept îndreptează, și slăvește taina cea mare a bunei-credințe.

ICOS

Cu înaltă propovăduire să auzim înțelepciunea lui Dumnezeu strigând: Cel însetat să vină la mine, și să bea. Paharul care țin, pahar este al înțelepciunii. Această băutură cu cuvântul adevărului o am scos; apă ce se varsă, nu a grăirii împotrivă, ci a mărturisirii. Care bând Israil cel de acum, vede pe Dumnezeu grăind: Vedeți, vedeți, că însu-mi Eu sunt, și nu mă schimb; Eu Dumnezeul Cel dintâi, Eu și după acestea, și afară de Mine altul nu este nicicum. De aici cei ce se fac părtași, se vor sătura, și vor lăuda taina cea mare a bunei-credințe.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaisprezecea, săvârșim pomenirea Sfinților Părinți celor șase sute treizeci de la Calcedon, care sau adunat la Sfântul și a toată lumea al patrulea Sobor.

Stih: Împreună adunarea de luminători aleasă,

Luminați-mi mintea mea voi cei cu chipul de rază.

Acest sfânt și a toată lumea Sobor s-a făcut în zilele lui Marcian și Pulheriei binecredincioșilor împărați, adunându-se sfinții Părinți cu Darul Duhului Sfânt în vestita Biserică a sfintei Eufimia, și adeverind Sfântul Simbol al celor trei sute optsprezece sfinți Părinți, ce au fost la Niceea strânși. pe care l-au întărit, și l-au pecetluit și celelalte Soboare. Pentru că ocârmuind împărăția Teodosie feciorul lui Arcadie, a fost o întâmplare ca aceasta: Un oarecare Eutihie monah și preot s-a făcut începător eresului, zicând pe Domnul nostru Isus Hristos a fi întru o fire, și întru o lucrare. Care s-a fost scos și s-a caterisit de Flavian Patriarhul Constantinopolului și de ceilalți dreptcredincioși. Iar Eutihie având ajutor pe cei fără de Dumnezeu fameni ai împăratului, n-a încetat a face amestecături, și tulburări, până ce a murit Teodosie. Deci după ce a luat Marchian împărăția, a poruncit să se facă a toată lumea Sobor, și s-au adunat șase sute treizeci de Episcopi, și alcătuind și o parte și alta, adică dreptcredincioșii și ereticii, două tomuri, și deschizând racla sfintei Mucenițe Eufimia, le-au pecetluit, și le-au pus pe pieptul ei, și peste puține zile făcând rugăciune, și deschizând, au văzut și s-au spăimântat; pentru ca au văzut tomul ereticilor lepădat sub picioarele Sfintei, iar al dreptcredincioșilor ținându-l în cinstitele sale mâini. Aceasta făcându-se s-au îngrozit toți, văzând o minune ca aceasta. Și întorcându-se mai vârtos spre credință, au slăvit pe Dumnezeu cel ce face în toate zilele minunate, și peste fire lucruri, spre întoarcerea și folosul celor mulți. Și se face pomenirea aceasta în Sfântă Biserica cea mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cuptor înțelegător...

Pe tine Fiul lui Dumnezeu și om cunoscându-Te mai-nainte cetele teologilor Stăpâne, lumii Te-au propovăduit, îndoit cu voile și cu lucrările Iubitorule de oameni, doimea amândurora firilor Tale adeverind.

Podoabă strălucită Bisericii v-ați arătat, căci bine-primind așezămintele Apostolilor, pe toți i-ați învățat cuvântul credinței, pe Domnul unul din Treime a-L cunoaște Atotfăcător, lucrător, voitor și Atotputernic.

Lumină nezidită și viață nemuritoare cunoscând pe Dumnezeu, bine l-ați propovăduit tuturor, mai presus decât acestea ce sunt mai jos cu firea. Osebirile firești cele din fire cunoscându-le, împreună și cele nedespărțite.

Ca niște fulgere ale Dumnezeieștii lumini pe voi v-a trimis în lume Hristos, ca să ardeți de tot pe lucrătorii înșelăciunii, și toată Biserica să o luminați fericiților, slăvind pe Dumnezeu cel lăudat, și Atotputernic.

A Născătoarei:

Strălucit-a Hristos lumina cea neînserată din pântecele tău mai întâi ieșind, și lumea a mântuit Cel preaînălțat, pe Care roagă-L de Dumnezeu Născătoare, să lumineze ochii cei înțelegători ai inimii mele celei întunecate.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

În două firi, și în două lucrări mărturisind pe Hristos neamestecat, și neschimbat, înșelăciunea lui Sevir o biruim. Pentru aceasta Celui ce a răbdat patimă prin luarea trupului, să-i, strigăm: Bine este cuvântat dumnezeul părinților noștri.

Pe unul cunoaștem Cel de pe lemn și din sânurile Tatălui, ca pe un Dumnezeu întru cele preaînalte, iar în mormânt ca pe Cel ce S-a împreunat cu trupul, Căruia cântăm cu un glas strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Deșertarea lui Arie, celui ce micșoră pe Dumnezeu, și tăierea, încă și amestecarea lui Sabelie, a vrăjmașilor Treimii, credincioșii urându-le, Treimii să-i strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Domnul tuturor, Tatăl numai al unuia născut Fiul, cu dreaptă credință Dumnezeu zicându-te te vestim, și pe unul care din tine iese, Duhul Cel drept, Cel de o ființă, și împreună veșnic știind.

Cântarea a 8-a:

Irmos: În cuptor tinerii lui Israil...

Ca dintr-o îndemnare din dumnezeiască învățătura Apostolilor, și a Proorocilor, Părinții pornindu-se, au propovăduit zicând: Unul este Domnul tuturor Hristos, într-un Ipostas, și îndoit cu firile și cu lucrările.

Ca toată înșelăciunea cea fără de rușine și hulirea, Părinții de la Biserică bine să o dezrădăcineze, împreună au vestit pe Domnul a avea lucrare și voie după ființă nezidită ca un Făcător, și iar zidită ca un om.

Cuvântul lui Dumnezeu ținându-l în mâini ca o sabie, pe vrăjmașii bunei credințe bine i-ați tăiat Părinților; lucrarea și voia Mântuitorului, și toate cele firești ale Lui îndoite a fi cu un așezământ le-ați răspuns, așijderea și firile.

A Născătoarei:

Toată ești frumoasă, toată bună, toată luminoasă de lumină purtătoare, și de Dumnezeu primitoare, cu totul una și strălucită. Pentru aceasta luminează-mi Stăpână ochii inimii mele, celei ce miroase mireasma slavei tale, și este rănită cu dor spre aceea.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori muncitorii...

Să se rușineze fețele, și să se astupe gurile, celor ce nu propovăduiesc pe un Fiu în două firi netăiat, neschimbat, și neamestecat; căci noi dreptcredincioșii slăvim pe Hristos, și după una și a lucra, și a voi nu în două fețe ci în două firi.

Cei ce aveți numirea lui Iacov Chenton, scriindu-vă vouă numele aceluia, răspundeți nouă: Au întru numirea lui v-ați botezat în scăldătoare dedemult? Pentru acestea v-ați depărtat de la Hristos cu adevărat, de bunăvoie umplându-vă de rușine împreună cu mincinosul acela.

În Calcedon Soborul al patrulea pe Dioscor, cu Eutihie pe răul Sevir, i-a surpat, și de tot a tăiat de la dumnezeiască Biserica lui Hristos și Stăpânului, înșelăciunea lor cea spinoasă, care amesteca firile Mântuitorului; cu care împreună noi dreptcredincioșii să-i urâm pe dânșii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe o dumnezeire întreit luminătoare, pe o rază strălucitoare dintru o fire în trei Fețe, pe Tatăl Cel fără început, și pe Cuvântul cel împreună de o Ființă: Tineri bine-L cuvântați preoți lăudați-L, noroade înălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel omorât înviază-l, căzut fiind ridică-l, rănit fiind vindecă-l, mintea mea împacă-o, și potolește valurile ispitelor, Fecioară, și mă mântuiește pe mine cel ce strig: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Chipul nașterii tale...

Având pe Hristos întru voi grăind cele dumnezeiești dedemult, și acum curat cu Cel curat împreunându-vă, fericiților, Biserica Lui o ați întărit, care cu osteneli și cu sudori prea-multe, cu adevărat o ați așezat.

Pildă și îndreptare v-ați făcut la toată Biserica lui Dumnezeu de trei ori fericiților, învățând de întruparea lui Hristos, și grăirea de Dumnezeu a unei Dumnezeiri nefăcute, și acum limba cea vătămătoare după proorocie gonind.

Toată grăirea împotrivă a relei credințe după proorocia părinților bine o ați dezlegat, osebirea lucrării arătând, cea firească a fi nedespărțită, nezidită, după vrednicie grăind, și atotlucrătoare, și atotputernică.

Gura lui Dumnezeu făcându-vă, prin singure lucrările și strălucirile a fi împărtășit, pe Dânsul ca pe un bun l-ați propovăduit Sfinților, pe Cel ce din fire este neapropiat. Pentru aceasta pe voi ca pe niște făcători de bine după vrednicie vă fericim.

A Născătoarei:

Tu ești mie și coroană de aur, și dumnezeiască săvârșirea cântării mele, Prealăudată, care întorcându-mă acum din izgonire o am închinat Fiului tău, cinstită, cântare de mulțumire aducând ție, ceea ce ești pricina bunătăților, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-a Cerul...

Despărțit-a Sevir înșelătorul Biserica lui Hristos cea bine slăvită, și pedeapsă cu sfatul Părinților celor binecredincioși, și pentru hula, și pentru bârfirea sa a luat pe dreptate, și s-a lepădat din adunarea învățătorilor osândit.

Slavă...

Firile lui Hristos pentru ce le împreunezi? Și unire și amestecare aduci împotrivă, patima Crucii și îngroparea adăugând Dumnezeirii Celei nepătimitoare, a unuia născut Cuvântului lui Dumnezeu, o ticăloase Sevire? Pentru aceasta de hulirea ta cea preamare ne scârbim.

Și acum..., a Născătoarei:

Mândria împreună și îndrăzneala vrăjmașilor surpă-o, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și sfaturile celor rău înțelegători Făcătorule; iar adunarea credincioșilor întărește-o neclintită ca un Dumnezeu, cornul înălțându-ne, și în credință întărindu-ne, ca toți pe Tine să Te slăvim.

LUMINÂNDA Învierii.

Slavă..., a Sfinților Părinți.

Podobie: Femei auziți glas...

Pomenirea dumnezeieștilor Părinți astăzi prăznuind, pentru rugăciunile lor cu totul Îndurate rugămu-ne; mântuiește de toată vătămarea eresurilor, pe norodul Tău Doamne, și pe toți ne învrednicește să slăvim pe Tatăl, pe Cuvântul, și pe Duhul Cel Preasfânt.

Și acum..., a Născătoarei:

Pentru rugăciunile Maicii Tale, și ale părinților ce s-au adunat la cele șapte Soboare, preabunule Doamne, dă putere Bisericii, și credința o întărește, și împărăției cerurilor pe toți îi arată părtași, când vei veni pe pământ să judeci toată făptura.

LA LAUDE

Stihirile Învierii, pe 4 și ale sfinților Părinți 4, cu Stihirile lor, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Toată știința sufletească adunând și cu Dumnezeiescul Duh socotind, fericitul și cinstitul Simbolul credinței, cinstiții Părinți cu scrisoare l-au însemnat, întru care prealuminat, de Cuvântul cel împreună fără de început cu Cel ce l-a născut, și cu totul adevărat de o Ființă au învățat, Apostoleștilor învățături urmând arătat, cei bine slăviți și cu totul fericiți, cu adevărat și de Dumnezeu gânditori. De două ori.

Stih: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat, și preaslăvit este numele Tău în veci.

Toată strălucirea Preasfântului Duh cea de înțelegere luând bună grăirea cea mai presus de ființă cu cuvânt scurt și cu multă înțelegere, cu dumnezeiască insuflare au spus, ca niște propovăduitori ai lui Hristos, și desăvârșitori evagheliceștilor dogme fericiții. Și descoperirea așezămintelor celor creștinești de sus luând arătat, și luminându-se au alcătuit credința cea de Dumnezeu învățată.

Stih: Adunați Lui pe preacuvioșii Lui, cei ce așează așezământul de lege al Lui.

Toată măiestria cea păstorească adunând, și mânia cea prea-dreaptă pornind acum cu izbândă, pe lupii cei grei și pierzători i-au gonit, cu praștia Duhului împrăștiindu-i de la plinirea Bisericii, pe cei ce căzuse asupra ca spre moarte, și erau ca niște bolnavi fără vindecare; dumnezeieștii păstori ca niște slugi preabune ale lui Hristos, și ai Dumnezeieștii propovăduiri tăinuitori preasfințiți.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Gheorghe Nicomidianul.

Ceata sfinților Părinți, de la marginea lumii adunându-se, o Ființă a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh a fi a învățat, și o fire; și taina teologiei luminat o au dat Bisericii, pe care lăudându-i cu credință, îi fericim zicând: O dumnezeiască tabără, de Dumnezeu grăitorilor, ostași întrarmați ai oastei Domnului, stele mult-luminoase ale tăriei celei înțelegătoare, stâlpii cei nesurpați ai Sionului celui de taină; florile Raiului cele cu duhovnicească mireasmă, gurile Cuvântului cele cu totul de aur, lauda Bisericii, podoaba lumii, rugați-vă cu dinadinsul pentru sufletele noastre.

Și acum.... A Născătoarei: Prea binecuvântată ești...

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei ceasul întâi și otpustul deplin.