SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

O preaslăvită minune! Sprânceana cea înaltă, a celui ce zicea că va pierde pământul și marea, la pământ o a smerit, o fecioară tânără și cu totul fără prihană, măiestriile lui biruind. O puterea Crucii și a Darului! Care a întărit arătat toată neputința noastră. De două ori.

Muceniță Marina preamărită, ceea ce în cereștile lăcașuri după vrednicie te-ai sălășluit, cu cetele feciorești, și cu oștile mucenicilor; pe cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta, și se apropie cu căldură la acoperământul tău, mântuiește-i cu rugăciunile tale, și le cere iertare de greșeli de la Dumnezeu, și mântuire și mare milă. De două ori.

Muceniță Marina prealăudată, nici focul muncilor, nici dulceața desfătării, nici bucuriile lumii, nici frumusețea tinereților, nu te-au despărțit de dragostea cea către Hristos, dorind ca să dobândești frumusețea cea mai presus de minte a cinstitului tău Mire; căreia te-ai și învrednicit, de Dumnezeu fericită. De două ori.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cu glas de bucurie, și cu psalmi de cântare, să lăudăm pe Marina Mucenița, că a surpat pe pământ înșelăciunea idolilor, și pe vrăjmașul cel împotrivă luptător bărbătește sub picioarele sale l-a supus. Pentru aceasta și săvârșindu-se, la Cer a zburat, pe cap cunună purtând, și strigând: De Tine Mirele meu doresc, și a dorului dragoste având, pentru Tine trupul meu focului l-am dat. Să mă sălășluiesc dar în lăcașurile Tale cele veșnice, unde este lăcașul celor ce se veselesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Trecut-a umbra legii, și Darul a venit; că precum rugul n-a ars fiind aprins, așa Fecioară ai născut, și Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății. În locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți toți iubitorilor de Mucenici, cu credință să cinstim pe ceea ce tare a pătimit pentru Stăpânul tuturor, pe Mucenița Marina mireasa lui Hristos. Că cu haina fecioriei împreună și cu a cinstitei mucenicii, trupul împodobindu-și, ca o îmbrăcăminte de aur pe sine și-a pus, și cu îndoite cununi s-a înfrumusețat, și acum stă înaintea Dătătorului de cununi.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi Dumnezeul lui Israil.

Mare este isprava ta, mare cu adevărat și preaslăvită biruința ta. Că cu fire bine temătoare fiind, și bine smerită, pe balaurul cel nevăzut, muntele cel mare, pe cel cu minte mult-meșteșugitoare, Marino tu cu adevărat l-ai prins, ca pe o pasăre neputincioasă și călcându-l dănțuiești acum cu îngerii, ceea ce ești vrednică de minune.

Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul, și a căutat spre mine.

Cuvântului Celui ce S-a arătat pe pământ, mireasă aleasă te-ai arătat tu Marino cu adevărat, cu frumusețea dumnezeieștilor fapte strălucind, și ai uscat cu Darul săditurile nedumnezeirii. Pentru aceasta preasfințită pomenirea ta cinstim, și cu dragoste sicriul moaștelor tale acum îl cuprindem, dar de tămăduiri dintr-însul luând.

Slavă..., a sfintei, glasul al 6-lea.

Dea-dreapta Mântuitorului a stătut fecioara, și purtătoarea de chinuri și Mucenița, îmbrăcată fiind cu bunătățile nebiruit, și împodobită cu untuldelemn al curăției, și cu sângele patimii, și strigând către Dânsul cu bucurie: Făclii ținând, la mireasma mirului tău am alergat Hristoase Dumnezeule, că m-am rănit cu dragostea Ta eu, să nu mă osebești pe mine Mire ceresc. Pentru rugăciunile ei Atotputernice Mântuitorule, trimite nouă milele Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Mucenița Marina, să se miluiască sufletele noastre.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, fără mucenicine. Și al Sfintei pe 6.

CANONUL Sfintei

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Muceniță ceea ce dănțuiești întru Dumnezeu, și ești plină de strălucirile Lui, dă-mi mie raze de lumină purtătoare, cu rugăciunile tale împodobită fecioară.

Lucrul cel nestătător și stricăcios al celor trecătoare, înțelepțește l-ai trecut cu vederea, cu înțeleaptă minte fiind împodobită Muceniță a lui Hristos, și după dreptate te-ai învrednicit strălucirii celei de sus.

Rugător viu către tine cinstită, cu rugăciunile tale de greutățile vieții mântuiește-mă, Muceniță de chinuri purtătoare, și potolește tulburarea patimilor mele.

Cu înțelepciunea și cu Darul luminându-se mintea ta Marino, de îngrozirile tiranilor nu te-ai temut, Muceniță a Mântuitorului, cu dumnezeiască putere fiind întărită.

A Născătoarei:

Calea vieții ai arătat, viața cea înființată zămislind, și trupește născându-o pe ea, Maica lui Dumnezeu și legăturile morții le-ai rupt.

Vezi la Mineiele grecești cum și la izvoade, sunt două Canoane ale Sfintei, cărora și noi urmându-le am adaos și al doilea Canon.

Alt CANON al Sfintei

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Strălucindu-te mărit cu luminile mucenicilor, dănțuiești împrejurul lui Dumnezeu, îndumnezeindu-te sfințit, prealăudată, și prin rugăciunile tale dând luminare, celor ce te laudă pe tine.

Ogorând cu chinuirea holda cea sufletească, cugetătoare de Dumnezeu, ai lucrat spicul muceniciei, care se păzește de lucrătorul Cel ce ți-a dat ție putere, fecioară Muceniță, vrednică de minune.

Vopsindu-ți porfiră din sângiurile tale, și împodobindu-te luminat ca o fecioară, arătat locuiești în curțile împărătești cele de sus, și te-ai luminat cu luminile cele dumnezeiești, Muceniță Marina.

Slavă...

Întărindu-te cu puterea Duhului Celui ce lucrează toate, vitejește prin împleticiri ai smerit pe tiranul cel tare, care se slujea cu mare trufie, și l-ai supus sub picioarele tale Muceniță prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai vas încăpător Dumnezeiescului Dar, Născătoare de Dumnezeu preacurată. Pentru aceea dorind de tine Marina, ca o fecioară după tine s-a adus Fiului tău.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu este sfânt ca Domnul, și nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe care Îl laudă toată făptura, și nu este drept, afară de Tine Doamne.

Nici focul, nici rănile, nici tăierea de sabie, nici cruzimea tiranilor, nici moartea, nici sălbătăcirea fiarelor nu te-a osebit pe tine de dumnezeiasca dragoste, preafericită.

Fost-ai turn nemișcat și neclintit în vreme de primejdie, preamărită, temelie de evlavie, pusă fiind pe piatra credinței preafericită.

Izvoarele sfintelor tale sângiuri cele vărsate, frumoasă fecioară, au stins înșelăciunea idolilor, și au adus Mirelui tău norod de Mucenici.

Curgerile Sfântului tău sânge vărsându-se, toată înșelăciunea idolească au stins, bună fecioară, și adunare de Mucenici ai adus Mirelui tău.

A Născătoarei:

Întărindu-ne cu Darul, de Dumnezeu Născătoare, cu un gând pe tine te slăvim. Că pe Cel ce S-a făcut trup, Care a fi tuturor a dat, l-ai născut, și lumea ai înnoit.

Alt Canon,

Irmos: Se veselește de tine Biserica...

Poftind patima Celui nepătimitor, Care s-a omorât pentru noi, ai luat moarte mucenicească, cinstită Muceniță.

Dorind să câștigi daruri mari ai suferit durerile trupului, ca și cum ai îi fost în trup străin, preacinstită.

Cu picăturile sângiurilor tale ai stins focul nedumnezeirii, și cugetele credincioșilor le-ai adăpat, o Muceniță Marina.

Slavă...

Ca o Muceniță arătând cu tărie, împotrivire mucenicească, pe zvârlitorul de călcâi cu călcâiele tale cele frumoase l-ai sfărâmat.

Și acum..., a Născătoarei:

Chiar și adevărat Născătoare de Dumnezeu, te credem credincioșii; căci tu ai născut pe Dumnezeu, făcându-Se trup Preacurată.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Marina Muceniță a lui Hristos, te lăudăm pe tine credincioșii. Că pe tiranul vrăjmaș, întru puterea Crucii cu picioarele tale l-ai călcat vitejește, și te-ai făcut nouă vitează în credință, toată puterea vrăjmașului călcând, și din Cer ai luat cunună pe capul tău pururea mărită. Pe Hristos roagă-L, să mântuiască pe toți, cei ce săvârșesc pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând, și cu mintea a socotit de ploaia cea de pe lână întru zămislirea ta cea fără sămânță de Dumnezeu Născătoare; de rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit. Și mărturisind logodnicul tău și păzitorul, preoților a strigat: Fecioara naște, și după naștere iarăși rămâne Fecioară.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat sânurile părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Lui Dumnezeu plăcută a fost viața ta cu adevărat, de îngeri s-a arătat prea-dorită, iar de oastea dracilor, și de slugile sălbătăciei acelora neapropiată te-ai arătat. Că lui Hristos ai strigat: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Pe pământ nevoindu-te preafericită, și durerile cele vremelnice răbdându-le, în ceruri acum răsplătire de la Stăpânul ai luat Muceniță preamărită, în vecii nesfârșiți cu îngerii strigând: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Acum de tine se bucură danțul fecioarelor, acum adunarea mucenicilor se veselește, acum și mulțimea dreptcredincioșilor adunându-se, dănțuiește bucurându-se strigând Stăpânului cu glasuri fără tăcere: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Toată bună ești fecioară și neîntinată, și cu totul te-ai arătat mireasă fără prihană Iubitorului de frumusețea sufletelor, că prin aprinderea muncilor preafericită, te-ai arătat mai luminată lui Hristos cântând: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

A Născătoarei:

Numai tu Preacurată și după naștere ai rămas, că tu una pe Cuvântul cel ipostatnic, pe Fiul cel ce de pe un scaun cu Tatăl, din tine întrupat l-ai născut dumnezeiască Mireasă, și ai purtat în brațe pe Cel neîncăput de nimenea, Care ține stăpânia a toate.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Strălucind cu luminile muceniciei, și fiind împodobită cu cununa nestricăciunii, cu bucurie stai înaintea Mirelui tău Hristos, o Marino Muceniță prealăudată.

Pe cel ce prin înșelăciune a dat cu călcâiele în Eva cea dintâi, l-ai răsturnat, și l-ai surpat cu împotrivirile cele mucenicești, arătându-l neputincios, și bucurându-te strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Vrăjmașii cei răi, ca niște lupi, rupându-te cu chinurile pe tine mielușeaua cea nespurcată, Muceniță, te-au săvârșit pe tine dumnezeiască jertfă, și junghiere lui Dumnezeu cu totul fără prihană.

Slavă...

Urmând dumnezeieștilor urme ale Păstorului, ai răbdat patima cea de bunăvoie pentru El, Muceniță, și te-ai sălășluit în staulul cel ceresc, unde sunt cetele mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești cu totul fără prihană, și te-ai arătat singură mai sfântă decât Heruvimii, mântuiește de toată primejdia sufletele noastre, celor ce cu credință te lăudăm pe tine, Preacurată Fecioară Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

În priveliștea pătimitorilor, călătorie preatare ți-ai săvârșit fecioară, că dumnezeiescul dor slăbiciunea femeiască o a întărit, luminat arătându-ți gândul Muceniță, cum că este însuși stăpânitor peste patimi.

Picăturile sângiurilor tale Muceniță picurând, îmbrăcăminte de mult preț și haina nestricăcioasei veselii ți-au țesut, cu care acum de Dumnezeu înțelepțită, în Cer îmbrăcată fiind, cu îndrăzneală stai înaintea Mirelui.

Cu legăturile rugăciunilor tale fecioară, pe șarpele cel măreț l-ai legat, și mândria lui ceea ce se înălțase mai-nainte, o ai smerit pe pământ; că a plini voia celor ce se tem de Dânsul, știe ca un bun Cel ce vede toate.

Cu dumnezeieștile steme ale slavei celei preaînalte, te-a împodobit Mirele Cuvântul cu adevărat pe tine, ceea ce ai pătimit pentru Dânsul, îndumnezeindu-te, și care ai suferit văpaia focului și durerile bătăilor.

A Născătoarei:

Curățită văzând firea omenească de blestemul cel dintâi, cu nașterea fecioriei tale, ceea ce ești cu totul fără prihană, slăvim pe Cel ce S-a născut din tine pentru milostivire, una Preacurată. Pe Care roagă-L Fecioară să ne mântuiască pe noi.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Apropiindu-te mai arătat de lumina cea mare, te-ai făcut lumină, și luminezi pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină.

Numai de frumusețile tale ca o fecioară mă îndulcesc, strigă Marina, pe tine Doamne iubindu-te de sabie mă junghii.

Cu curgerile sângiurilor celor ce ți s-au vărsat pe nedreptate, ai uscat pârâul nedumnezeirii al celor cu credință rea, și focul înșelăciunii l-ai stins Muceniță.

Slavă...

Rumeneala fecioriei făcându-o mai luminată cu vopselele sângiurilor tale, te-ai adus pe sineți lui Dumnezeu mai strălucită.

Și acum..., a Născătoarei:

Pârâul stricăciunii s-a încetat, că Fecioara a născut fără stricăciune, pe Cel ce a mântuit din stricăciune firea oamenilor cea stricată.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Frumusețe pusă înaintea lui Hristos și neîntinată te-ai arătat, și ca un izvor limpede, și grădină mult roditoare, Marino preamărită, și de aproape mireasă, și rai nefurat.

Fecioara cea prea-bine încuviințată în urma Ta a urmat, alergând la mireasma mirurilor Tale Stăpâne, preacuratei patimii Tale celei preacinstite prin răbdare urmând.

Răbdat-ai bărbătește lupte, Muceniță mult-pătimitoare, și pe cel ce mai-nainte cu vătămare de minte mult se lăuda, cu sunet l-ai pierdut, cu puterea Crucii, o Marino ceea ce ești doamnă numită.

A Născătoarei:

Marie ceea ce ești curat și preacinstit lăcaș Făcătorului tuturor, dă-mi lacrimi curățitoare de suflet, și ascultă rugăciunea mea, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas de...

Cu vărsarea sângiurilor ai uscat mările credinței celei rele, iar cinstită Biserica lui Hristos o ai adăpat, o Marino purtătoare de chinuri, lauda fecioarelor.

Neudată ai trecut valul chinurilor, pentru aceea te-ai liniștit necufundată la limanul cel fără de valuri, și te îndulcești de liniștea cea adevărată, ceea ce ești pururea pomenită.

Gonaciul cel viclean, a poruncit a se bate fără de milă, și a se zdrobi cu toiege, mielușeaua Domnului ceea ce își avea cugetul întărit spre Hristos.

Slavă...

Mânecat-ai către Hristos Soarele cel neînserat și cu luminările Lui ți-ai luminat sufletul, de Dumnezeu cugetătoare, și te-ai mutat către lumină veșnică, Muceniță purtătoare de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditorul, Cel ce prin voirea Sa a înfășurat marea cu ceață, S-a născut ca un prunc din pruncă Fecioară neispitită de nuntă, înfășat negrăit în scutece.

CONDAC, glasul al 3lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu frumusețile fecioriei fiind împodobită fecioară, cu cununi nestricăcioase te-ai încununat Marino, și cu sângiurile muceniciei vopsindu-te, și cu minunile tămăduirilor luminându-te Muceniță, ai luat cu bună credință plată de biruință pentru pătimirea ta.

ICOS

La Mirele tău Hristos, cu dragostea inimii tale din pruncie fiind aprinsă, ai alergat curată ca o căprioară însetată la izvoarele apelor celor dea-pururea curgătoare, fecioară Muceniță; și cu chinuirea pe tine singură păzindu-te, mireasă bine mărită, la cămara cea nestricăcioasă a Făcătorului tău cu adevărat ai ajuns, îmbrăcată, împodobită de cunună purtătoare, biruitoare, de făclii purtătoare, bine înflorită, cămara cea nestricăcioasă dobândind, și luând ca niște aur plată de biruință pentru pătimirea ta.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea Sfintei marei Mucenițe Marina.

Stih: Sabia te taie pe tine Marino, prin a călăului mână,

Iar mâna Domnului cu Dumnezeiescul Dar îți dă cunună.

Marinei în a șaptesprezecea zi,

Sabia prin tăiere viața îi răpi.

Aceasta a fost din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una născută unui Edisie popă idolesc. Și dându-o tată-său pe seama unei femei, după ce muri mumă-sa și ducându-se ea de doisprezece ani, se rugă să învețe credința creștinilor. Și se învață de la unii ce erau dintru acel sat, și când a fost ca de cincisprezece ani, poftea să săvârșească lupta muceniciei. Iar ighemonul Olimvrie dacă află de dânsa, trimise de o prinse, și o băgă în temniță. Deci peste puține zile scoțând-o, o a adus la judecata sa, și văzându-o s-a spăimântat cu totul de frumusețile ei, și întrebându-o de unde este, și cum îi este numele, ea zise: Marina mă cheamă, născută și crescută din Pisidia; și cred în numele Domnului meu. De aceea nevrând ea a se lepăda de Hristos, porunci de o întinseră, și a fost bătută cu toiege fără milă, până s-a roșit pământul de sângele ei. De aceea porunci de o spânzurară, și-i strujiră trupul ei mult timp, apoi o băgară în temniță. Și se făcu cutremur mare, cât se cutremură temnița, și iată ieși dintru o parte a temniței un balaur șuierând tare și târându-se, se părea că varsă foc împrejurul Sfintei, de aceea speriindu-se ea foarte, și îngrozindu-se, rugă pe Dumnezeu, și așa acel groaznic balaur s-a prefăcut arătându-se în chip de câine negru; iar Sfânta luându-l de păr, și găsind un ciocan, îl bătu pe cap și peste spinare până îl slăbi. Deci după aceasta aducându-se Sfânta la a doua cercetare, și rămânând tare în credința lui Hristos, a fost arsă cu făclii, și băgată cu capul în jos într-un vas plin de apă, și rămânând nevătămată, prin aceasta mulți crezură în Hristos, cărora li s-au tăiat și capetele. Pentru care pornindu-se ighemonul cu mânie, i-a tăiat și ei capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Sperat și Veroniche.

Stih: Veroniche sângele grumazului l-a amestecat,

Cu sângele celui din grumazul lui Sperat.

Tot în această zi, Sfântul Efrasie Episcopul Ionopoliei, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Cu faptele Efrasie, pe Cuvântul ai veselit.

Și calea cea spre Cer bucurându-te ai călătorit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Lumina cea neapropiată Marino, a luminat după vrednicie sufletul tău, și cu razele luminii sale te-a strălucit pe tine, ceea ce strigi: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Ridicatu-te-ai la dumnezeiasca înălțime cu adevărat, că minte înaltă tu ți-ai câștigat, și în cămară luminoasă tu te-ai sălășluit, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Mireasă de aproape Stăpânului te-ai arătat, Marino de Dumnezeu purtătoare, și ca o Muceniță nebiruită strigi către Dânsul: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

A Născătoarei:

Domn nu este din Iuda ci a lipsit, că din tine negrăit a răsărit Stăpânul, nădejdea tuturor neamurilor. Pe Care bine-L cuvintează toate neamurile, semințiile și limbile.

Alt Canon,

Irmos: În cuptorul persienesc...

Fiind aprinsă de focul cel dumnezeiesc, nu te-ai îngrijorat de foc, pentru aceea rourezi totdeauna credincioșilor ape dumnezeiești de tămăduiri, uscând supărarea patimilor, purtătoare de chinuri Marino.

Cu multe feluri de chinuri îngrozindu-te pe tine tiranul, a aflat sufletul tău cu adevărat mai tare decât piatra căci strigai: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Tu ai adus la Mirele tău ca o zestre popor și adunare care a crezut întru Dumnezeu, Cel ce a lepădat întunericul înșelăciunii prin minunile tale cele dătătoare de lumină.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel curat, singură pe tine Fecioară, ca pe o curată și nestricată te-a iubit, și întrupându-Se din tine, Doamnă, a înnoit pe om de iznoavă, Cela ce a mărit pe Marina cu minuni.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Muziceștile organe împreună glăsuind, și popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deira, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat, și L-au preaînălțat întru toți vecii.

Cuget curat câștigându-ți, tare ai răbdat chinurile, și cu cununi de biruință te-ai încununat, strigând: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cămară de taină Marino, Mirele sufletelor Dumnezeu Cuvântul, ție ți-a gătit în ceruri, pe Care văzându-L, strigi: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu bunătăți de multe feluri împodobindu-te la mai multe daruri te-ai învrednicit, marginea doririlor văzând, și strigând: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pricină de mântuire multora te-ai arătat, de chinuri purtătoare, și popor de Mucenici ai adus lui Hristos, cu un glas cântând: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Curățire nouă prin tine s-a dat, de Dumnezeu Născătoare, că tu una ai răsplătit datoria, pe Dumnezeul tuturor și Stăpânul zămislindu-l spre mântuirea tuturor.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Și trupul și sufletul le-ai păstrat lui Dumnezeu cu feciorie, și chinuirea ta cea pururea pomenită, mărită o ai adus ca o zestre preacinstită, și ai intrat în cămara Mirelui cea înțelegătoare, luminând pe cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cugetătorii deșertăciunii cei vrednici focului, slujind cuvintelor vrăjmașului tiran, de vie te-au băgat în foc Muceniță, dar nu te-ai ars fiind răcorită de focul dragostei Mirelui, și cinstindu-L pe El, cugetătoare de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Stătut-ai înaintea divanului, propovăduind pe Hristos Dumnezeu nemuritor, Care a răbdat răstignire, și a omorât înșelăciunea, și viață nemuritoare a dăruit credincioșilor, care strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai înaltă decât cerurile, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu cel ceresc, pe Cela ce a făcut cerească toată frământătura pământenilor, și a luminat pomenirea Marinei cea cinstită, Căruia îi strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

Marino, Muceniță a lui Hristos, viața cea veșnică și nepieritoare în Raiul desfătării cu cuvință arătat ai cules, că sabia ceea ce se învârtea o ai trecut fără vătămare, cu sângiurile mucenicești strălucită fiind, luminată bună fecioară.

Arsu-ți-a tot cugetul cel materialnic și de lume iubitor, dumnezeiasca dragoste Muceniță, și te-a arătat Muceniță preatare, pe tine ceea ce ai strălucit mai-nainte cu fecioreștile tale raze, Marino preacinstită. Pentru aceasta toți cu credință te fericim.

Dezleagă-mi legăturile greșelilor mele cu rugăciunile tale, mireasă aleasă, și zapisul păcatelor rupe-l, Muceniță ceea ce stai bine împodobită înaintea lui Hristos Mirelui tău Celui cu totul Îndurat, și negura patimilor mele o risipește.

Încetat-a întărâtarea cea cumplită a celui viclean, că iată fecioare neaducându-și aminte de firea femeiască au pătimit, și asupra lui luminat biruință luând, acum au îndreptat arătat nădejdea strămoașei.

A Născătoarei:

Viață coaptă culeg, nevătămată fiind de pomul cunoștinței; că tu Preacurată pe Hristos pomul vieții ai odrăslit, Cel ce cunoscute a făcut tuturor intrările vieții. Pentru aceasta Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu bună-credință te vestim.

Alt Canon,

Irmos: Piatra cea netăiată...

Cetatea Antiohienilor se laudă cu scutecele, și cu chinurile tale Muceniță; iar Biserica celor întâi născuți de sus are dumnezeiescul tău duh, care se bucură împreună cu drepții.

Văzându-ți îngerii chinurile cele pentru credință, Muceniță Marino, s-au minunat cum ai rușinat cu fire femeiască, pe cel ce odinioară a omorât pe strămoașa în rai.

Ca o purtătoare de chinuri preafrumoasă, și ca o fecioară vrednică ți-ai împletit cununa dreptății după lege, ca una ce ai călcat cu trup pe cel fără trup, și te-ai arătat purtătoare de biruință.

Pe tine te cinstim, rânduneaua cea înțelegătoare, și Mielușeaua cea nestricată, și porumbița care ai aripi luminate ca aurul prin mucenicie, și zbori către Dumnezeu, și acolo te odihnești Marino.

Slavă...

Având fecioria ca un trandafir cu bun miros, ai înflorit ca crinul în văile mucenicilor o pătimitoare Marino Muceniță! Și te-ai făcut dumnezeiască mireasă Mirelui tău.

Și acum..., a Născătoarei:

Din pântecele tău cel neispitit de bărbat Fecioară, ne-a răsărit nouă lumină. Cu ale cărui luminări dumnezeiește luminându-se cea cu numele bucuriei, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie: Cela ce ai împodobit cerurile...

Marino Muceniță a Domnului, și bună fecioară mireasă, mântuiește pe poporul tău și cetatea, rugând pe Dumnezeu, ca să ne mântuim toți de stricăciune, de mânie și de primejdii.

A Născătoarei:

Ceea ce ești turn de aur împletit, și cetate cu douăsprezece ziduri, și tron cu raze de soare, și scaun al Împăratului, minune necuprinsă de minte; cum ai hrănit cu lapte pe Stăpânul?

LA LAUDE

Stihirile glasului al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Munci cu multe dureri suferind preamărită, cu minte bărbătească dintru acelea ai scăpat, și capiștile idolești ca niște praf le-ai spulberat, și pe tiranul tare l-ai surpat; ceea ce ești de chinuri purtătoare, și pe cel ce se lăuda că mai presus de stele își va pune scaunul, tu l-ai rușinat Marino, și popoare ai luminat. De două ori.

Pe balaurul începătorul răutății, cel ce pe Eva a golit cu călcarea poruncii mai-nainte, Muceniță mărită, prin Cruce l-ai omorât, cu îndoitele tale lupte cu bună-credință legându-l, pe Hristos putere având. Pe Care roagă-L, să mântuiască din stricăciune și din nevoi, pe cei ce săvârșesc cu credință pururea cinstită pomenirea ta.

Ca niște zestre de mult preț Mirelui tău ai adus de chinuri purtătoare mărită, adunare sfântă care a crezut minunilor, celor ce ai săvârșit cu credință, și mai presus decât chinurile, și decât focul cel ce te-a ars, și decât muncile te-ai arătat, întru Hristos Cel ce ți-a dat ție biruință din Cer, fecioară, cu dumnezeiască lucrare.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Pe calea chinuirii călătorind, de sfatul părintesc ai fugit, Marino preacinstită; și ca o fecioară înțeleaptă, făclie purtând, ai intrat în curțile Domnului tău; și ca o Muceniță cu bărbăție Dar ai luat, a vindeca toată boala din oameni. Ci și pe noi care te lăudăm pe tine, mântuiește-ne de durerile sufletești, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Mucenița Marina, să se miluiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Iar nefiind Slavoslovia cea mare, zicem Stihoavna din Octoih, Slavă... glasul al 6-lea, cea de la laude.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala și Otpustul.