SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Cu nebiruită putere de sus ai îmbrăcat Doamne pe pătimitorul Tău, și l-ai întărit pe el să rabde munci pentru Tine, ca un nevoitor, de la vrăjmașii cei fărădelege, și să primească cununa muceniciei. Prin care trimite-ne nouă iertare păcatelor, Iisuse preaputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Pătimitorul Tău Doamne întrarmându-se cu Crucea, și înfierbântându-se de râvna Ta, a ars toate capiștile idolilor, și surpând taberele începătorului de rele, măritul Emilian, a primit darurile biruinței de la Tine Stăpâne, împărăția cea cerească, și se roagă, să ne mântuim noi.

Stea luminoasă ai arătat Bisericii pe Mucenicul Emilian, și ostaș prea-ales, care luminează acum toată lumea cu lucrări de minuni tainice, și gonește întunericul nedumnezeirii; de la care luminându-ne, cu dumnezeiască cuviință te lăudăm pe Tine Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Șterge întinăciunea inimii mele celei ticăloase, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, și toate rănile și bubele ei cele din păcate curățește-le Preacurată, și întărește nestatornicia cugetului meu, ca să slăvesc puterea ta și ajutorul cel mare, eu ticălosul și netrebnicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Preacurata Stăpână pe Hristos omorându-Se, și omorând pe cel viclean, plângându-L ca pe un Stăpân, laudă pe Cel ce a ieșit din pântecele ei, și mirându-se de îndelungă-răbdarea Lui, strigă: Fiul meu preadorite! Nu uita pe roaba ta, nu zăbovi Iubitorule de oameni, Cela ce ești dragostea mea.

Troparul, glasului al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Emilian întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE Octoihului și al Mucenicului pe 4.

CANONUL Mucenicului

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii; și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Să lăudăm astăzi pe Dumnezeul nostru Cel peste toate, și pe Mucenicul lui să-l cinstim; căci după lege s-a chinuit, și a primit cununa biruinței cu puterea Duhului.

Îmbrăcându-te cu puterea Celui ce a purtat neputința noastră, pentru bunătatea Sa, mărite Mucenice, ai dezgolit trufia cea deșartă a slăbiciunii idolilor, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Unimea Dumnezeirii Cea întreit numărată, Care se unește întru una și aceeași fire, cu bucurie o ai propovăduit pururea pomenite; și nevoindu-te foarte tare, ai stricat înșelăciunea dumnezeilor celor mulți, vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Tăria mea și lauda, și lumina inimii mele este Hristos Domnul, pe Care l-ai născut în două firi, și se cunoaște într-un Ipostas, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Legea Dumnezeului nostru s-a făcut sfeșnic picioarelor tale, și lumină cărărilor tale, prin care ai împiedicat pașii celor fărădelege, ca un Mucenic lăudându-te.

Îndreptând cărările cugetului tău către limanul cel lin al voirii lui Dumnezeu, înțelepte, ai scăpat din marea mulțimii dumnezeilor, care se învăluia de duhul vicleniei.

Slavă...

Puterile cele cerești s-au uimit de dumnezeieștile chinuri ale lui Emilian, de credința și de bărbăția lui cea până la sfârșit, cum el fiind cu trup, smerindu-se, a surpat pe vrăjmașul cel fără de trup.

Și acum..., a Născătoarei:

Trecând peste legile firii la nașterea ta cea mai presus de fire, ai rămas Fecioară după naștere, Maică Fecioară, că ai născut pe Ziditorul a toată zidirea, Preacurată.

Irmosul:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i; și întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Sedealna, glasului al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Aprinzându-te de râvna cea dumnezeiască, nu te-ai spăimântat de focul ce este rob asemenea cu tine; ci intrând cu voire nespăimântată în focul cel aprins, te-ai ars cu totul, și te-ai adus ca o jertfă Stăpânului, mărite Mucenice. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nu s-a despărțit de firea cea dumnezeiască, făcându-Se trup în pântecele tău, ci întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naștere Fecioară ca și mai-nainte de naștere, însuși Domnul, ceea ce ești cu totul fără prihană; pe Care cu osârdie roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea Preacurată, Fecioara Maica Cuvântului cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel ce a strălucit dintr-însa fără de durere, ca o Maică plângând a strigat: Vai mie Fiul meu! Cum pătimești? Vrând să mântuiești pe om de ocara patimilor.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cela ce șade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Dragostea cea dumnezeiască a lui Dumnezeu minunat te-a aprins; pentru aceea ai răbdat focul bătăilor celor amare și pe dumnezeii celor fără de Dumnezeu i-ai ars, și ai răcorit sufletele credincioșilor, Preafericite.

Defăimat-ai cele lumești, numai pentru cele ce sunt stătătoare, și tot sufletul tău l-ai legat de dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea ai risipit puterea necredinței, purtătorule de chinuri Emiliane, vrednicule de laudă.

Slavă...

O fire, o slavă a Dumnezeirii Celei în trei Sori slăvind cu bună credință Emiliane, ca un ostaș viteaz ai intrat la priveliște, și pe balaurul cel tare l-ai surpat la pământ.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Doamnă, care singură te-ai aflat loc de sfințenie Celui ce ne-a sfințit pe noi, pe tine te slăvim; prin care noi cei ce locuim pe pământ, ne-am făcut cerești, și ne-am învrednicit vieții celei adevărate.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani; tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Cu picăturile sfințitelor tale sângiuri Emiliane, ai stins focul nedumnezeirii; pentru aceasta ai izvorât izvor de minuni, care oprește iezerele patimilor, și îneacă bolile, și cufundă pe draci.

Întinzându-te pe tine cel rău-credincios, a poruncit să te bată, pentru aceasta rupându-ți-se trupul tău, și cu răni rănindu-ți-se, ai închipuit fericită patima Celui ce S-a rănit pe Cruce, pătimitorule.

Slavă...

Fiind plin de darurile Duhului, tămăduiești patimi nevindecate, încetezi arsura bolilor, gonești hulirile cele viclene, și tuturor celor din scârbe le ajuți, vrednicule de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu doctoria ta cea foarte lucrătoare vindecă-mă pe mine cel rănit de sabia păcatului, ca una ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, care S-a rănit cu sulița pentru mine, și a rănit inima șarpelui, preacurată Fecioară.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Fericit și plin de dumnezeiasca slavă te-ai aflat cu mucenicia fericite, și împreună cu îngerii locuiești în ceruri, rugându-te să se mântuiască sufletele noastre.

Nu ți-ai cruțat mărite trupul cel muritor; pentru aceea omorându-te prin chinuri, ai moștenit nemurirea cea veșnică a Celui ce a omorât patimile.

Slavă...

Sicriul moaștelor tale preafericite viteazule Mucenice, izvorăște mir ca un pârâu, și totdeauna încetează bolile cele nevindecabile ale oamenilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Eva a cules din lemn roadă aducătoare de moarte; iar tu Preacurată, ai rodit Lemnul vieții, a căruia gustare a înviat pe toți morții.

Irmosul:

Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea, mult-Milostive.

CONDAC glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Arătatu-te-ai luminos luminător Mucenice, și cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, mărite Emiliane.

SINAXAR

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Emilian.

Stih: Emilian în cuptorul cel cu foc aruncat fiind,

Cu îngerii împreună veselindu-se înaintea lui Hristos este stând.

Pe Emilian în a optsprezecea zi cu adevărat,

În cuptorul cel cu foc l-au aruncat.

Acesta a fost din Durostor cetatea Misiei din Tracia, rob fiind unui elin în zilele lui Iulian paravatul și ale lui Capitolie vicarul; deci crezând în Hristos, și scârbindu-se de idoli, aflând vreme cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat în capiștea idolilor, și a sfărâmat toți idolii, și risipi jertfele. Însă, încăpând alții la nimicire pentru aceasta, el merse de se vădi, și a fost bătut cu vine de bou. Și băgându-l într-un cuptor cu foc și rămânând nears, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Pavel, Teis și Valentina.

Stih: Egiptenește, Pavele, cu limba neamului vorbești,

Dar nu și cu credința, căci de sabie te sfârșești.

Pe Valentina și pe Teis spânzurate,

Vrăjmășii lui Dumnezeu le strujesc ca pe cele cu înșelătorii neîmpăcate.

Aceștia erau frați, egipteni cu neamul, și fiind aduși în Cezareea, stătură de față înaintea ighemonului Firmin, și arzându-le tălpile picioarelor cu arsuri iuți, au fost munciți cu sabie și cu foc. Însă pe Sfânta Teis, întinzându-o pe lemn. A fost strujită fără milă. De aceea aducând pe Pavel, și muncindu-I, se ruga pentru toți cu glas mare, pentru creștini, pentru iudei și pentru samarineni și ca să înceteze goana; toți au fost cuprinși de compătimire, și așa i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint cel din Amastrida,

Stih: Ca pe un miros de Iachint Cuvinte primește,

Pe Iachint, cel ce de împungerile trestiilor se săvârșește.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcel, care fiind întins pe pat de fier înfocat, s-a săvârșit.

Stih: Culcându-se Marcel pe patul înroșit,

Somnul cel preafericit a adormit.

Tot în această zi, sfinții Mucenici Dasie și Maron, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: A capului lui Dasie tăiere,

A fost lui Maron spre asemenea sfârșit povățuitoare.

Tot în această zi, Cuviosul Pamvo, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pamvo pe sineși cu viață s-a răstignit cu adevărat,

Și ție Mântuitorule celui ce Te-ai răstignit s-a înfățișat.

Tot în această zi, pomenirea celor întru Sfinți părinților noștri Ștefan Arhiepiscopul Constantinopolului cel din Amasia, și Ioan Mitropolitul Calcedonului.

Stih: Amândoi Episcopii dezlegare de pământ primind,

Înaintea Episcopului îngerilor acum se află stând

Tot în această zi, înnoirile Bisericii, Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei, întru ale lui Calistrat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Luminându-te cu Darul Dumnezeiescului Duh, ai intrat în focul cuptorului, Mucenice de Dumnezeu insuflate, și cântai: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Înfierbântându-te de dragostea doritului tău Hristos, nu te-ai spăimântat de foc, întru care răcorindu-te cu Duhul, cântai: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă...

Cu frumusețea chinurilor tale te-ai asemănat cu cei fără de trup, înțelepte, cu care împreună stând înaintea lui Hristos Cel preafrumos, îi cânți veselindu-te: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Mireasă a lui Dumnezeu cea cu numele de Doamnă, cu credință strigăm ție bucură-te; căci ai născut bucuria cea negrăită, pe Hristos Domnul, Căruia strigăm: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Sfărâmând închinăciunile înșelăciunii, preaînțelepte, ai slobozit din legături pe cel prins în locul tău; și însuți desăvârșit ai mers către mucenicie prealăudate, strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Iată că m-am aflat la cei ce nu mă caută, și m-am arătat celor ce nu întreabă de mine, strigai pururea pomenite, înțelegeți cei fărădelege. Căci ca un miel fără de răutate te-ai sârguit a te jertfi, strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Marele Emilian, punându-ne înainte ca niște bucate luptele lui, ne-a chemat pe noi la ospăț, duhovnicește dar să ne veselim, și să cântăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Plouă-mi mie picături de milă, ceea ce ai născut izvorul milei, și ploile păcatelor mele usucă-le, și îmblânzește valurile cele sălbatice ale sufletului meu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu Marie, ca să te slăvesc întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată. Pe toată lumea ridică să-ți cânte Tie: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Eva adică prin boala...

Dorind a vedea bucuria și veselia lui Dumnezeu cea negrăită, toate dulcețile cele veselitoare din viață le-ai defăimat mărite, și ai săvârșit mucenicia bucurându-te; pentru aceasta cu dragoste te fericim.

Frigându-te cu focul, ca o jertfă te-ai adus la dumnezeiasca masă, Celui ce S-a jertfit ca o oaie, păzindu-te cu mirosul cel duhovnicesc, și învrednicindu-te slavei celei adevărate; pentru aceea toți te fericim prealăudate.

Astăzi ne-a strălucit nouă pomenirea ta mai mult decât soarele, veselind toată inima, și luminând cugetele credincioșilor și gonind întunericul bolilor; pe care după vrednicie o fericim, pătimitorule.

Slavă...

Adunarea cea aleasă a celor întâi născuți te-a câștigat pe tine cetățean împreună cu dânșii, toți mucenicii, împreună cu cuvioșii văzând că dănțuiești, se veselesc. Cu care împreună adu-ți aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine, mare Mucenice cel cu nume mare.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-mă cu lumina ta Prealăudată, pe mine care umblu întru întuneric. Dă-mi mână de ajutor, gonește norii sufletului meu, încetează valurile patimilor mele, ceea ce ești scăparea celor deznădăjduiți.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.