SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stilurile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Întru unire de cuget locuind pustiul fericiților, prin dumnezeieștile rugăciuni și prin privirile cele prealuminate, înțelepțește ați vestejit mișcările trupului, și făcându-vă inima primitoare darurilor duhovnicești, o ați îmblânzit, Simeoane și Ioane întărirea sihaștrilor.

Cu prefacerile de nebunii ai nebunit pe înțeleptul răutății, Fericite, arătat săvârșind semnele cele minunate, gonind dracii și luminând pe cei ce erau în noaptea păcatului, și primind de la Dumnezeu nepătimire, în mijlocul tulburărilor ți-ai păzit cugetul netulburat, Părinte Simeoane.

Umblând pe pământ ca un înger, și având viețuire cerească, te-ai arătat cumpătat la cuget, iertător și iubitor de Dumnezeu și plin de dragoste de Dumnezeu insuflate, smerit și blând. Pentru aceasta Părintele Cel Ceresc s-a odihnit întru tine, ca pe un curat sfințindu-te pe tine fericite Simeoane.

Alte Stihiri ale Proorocului, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Iezechiil minunate! Curățindu-ți mai-nainte sufletul și trupul, de Dumnezeu fericite, prin curăția cugetului, înțelepțește ai văzut pe Fulgerul cel mai presus de gând, și slava cea negrăită a Domnului înțelepte, ceea ce se poartă de dumnezeieștii Heruvimi, și se suie, și se laudă de mulțimea gurilor.

Iezechiile de Dumnezeu primite asemănându-te lui Hristos, ai suferit osteneala datoriei celei străine, cumplit certându-te, scriind mai-nainte mântuirea și izbăvirea lumii, ce va să fie prin Crucea cea cinstită; de care să se împărtășească toți, cei ce acum te laudă pe tine, roagă-te, de Dumnezeu arătătorule.

Iezechiile de Dumnezeu insuflate! Primind carte din mâna Atotțiitorului, mai dulce decât mierea gurii, te-ai arătat sfințit arătător și teolog de Dumnezeu văzător, și ai dat înțelepciune norodului celui ce mânia pe Dumnezeu, mărite.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te căruța cea cu chipul de soare a Soarelui celui neapus, ceea ce ai strălucit pe Soarele cel necuprins cu gândul. Bucură-te gând care strălucești cu luminări dumnezeiești strălucirea fulgerului, care luminează marginile pământului cu lumina cea adevărată ca de aur, ceea ce ești, preafrumoasă și cu totul fără prihană, care luminezi credincioșilor lumina cea neînserată.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Preacurata pe Hristos Iubitorul de oameni răstignindu-Se și cu sulița împungându-Se, plângea strigând: Ce este aceasta Fiul meu? Ce ți-a răsplătit Ție poporul cel nemulțumitor pentru binele ce le-ai făcut lor? Și Te grăbești să mă faci fără de Fiu, preaiubite! Mă minunez Milostive de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

Troparul, glasul al 4-lea.

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Slavă..., a Proorocului, glasul al 2-lea.

A Proorocului Tău Iezechiil pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

Un CANON din Octoih, pe 6, ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Cuvioșilor.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Cu împărtășirea ta cea către Dumnezeu, Cuvioase, te-ai făcut lumină și mergând către însăși dorirea cea desăvârșită, ai luat împlinirea nădejdilor tale celor bune, Părinte Simeoane.

Aprinzându-te de dragostea cea către Dumnezeu, toate le-ai părăsit Părinte, aflând împreună călător pe măritul Ioan; cu care împreună ai săvârșit călătoria mântuirii, veselindu-te.

Biserica te-a cunoscut pe, tine înțelepte Simeoane, sfeșnic luminat purtător de strălucirile Preasfântului Duh. Pentru aceasta se veselește întru purtătoare de lumină pomenirea ta.

Dorind a vă îmbogăți de cele ce nicicum nu se deșartă cu cuget viteaz, ați lepădat bogăția și mărirea cea vremelnică, și desfătarea cea curgătoare și vrednicia cea lumească înțelepților.

A Născătoarei:

Fiul lui Dumnezeu știindu-te pe tine Preacurată, frumoasă și aleasă și preacinstită, S-a făcut ție Fiu, făcând fii lui Dumnezeu prin Dar pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Alt CANON al Proorocului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Să cântăm Domnului...

Mie celui ce voiesc a lăuda pe Iezechiil Proorocul Tău, Doamne, dă-mi Har făcătorule de bine și Dar duhovnicesc.

Având înălțări sfințitul Iezechiil, singur văzătorul celor negrăite cu slava Domnului se strălucește.

Slavă...

Cugetul zburdărilor celor trupești supunându-l, și viața ta îndreptându-o, te-ai arătat Prooroc primitor de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătându-te cu totul luminat, pe prealăudata ușă ceea ce caută spre răsărit, pe Fecioara o propovăduiești, de Dumnezeu insuflate.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Cu osârdie te-ai dezbrăcat Simeoane către luptele cele înțelegătoare, înfrângând taberele vrăjmașului cu dumnezeiescul ajutor al Duhului.

Arătându-te nerobit de arsura dezmierdărilor, ai ars materia patimilor cu jăratecele dumnezeieștilor tale rugăciuni, vrednicule de laudă.

Cu bicele rugăciunilor și cu bătăile înfrânării, Cuvioase Părinte Ioane, ai rănit Egiptul patimilor.

Sihaștrii Tăi Iisuse au omorât pe vrăjmașul cu bucurie, dorind de moartea Ta cea purtătoare de viață.

A Născătoarei:

Născut-ai Preacurată, ceea ce ești fără de prihană, pe Pricinuitorul a toată lumea, care izbăvește pe oameni de căderea cea cumplită a călcării de poruncă.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea...

Răsărirea morților cea scrisă mai-nainte, ca un Prooroc o vezi, Mărite, omorârea patimilor dobândind.

Iezechiile arătătorule de Dumnezeu, făcându-se Dumnezeu milostiv zidirii Sale, minte dumnezeiască te-a arătat pe tine celor rătăciți.

Slavă...

Cel ce șade pe Heruvimi, fulgerul Dumnezeirii, te-a luminat pe tine mărite, arătându-Se ție grăitorule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Țarină curată, cu ochii cei mai-nainte văzători, Proorocul Tău a văzut intrarea fecioriei, cea păzită Ție Făcătorule de bine.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

CONDACUL Proorocului, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Arătatu-te-ai Prooroc lui Dumnezeu, Iezechiile minunate și întruparea Domnului mai-nainte tuturor ai vestit, a Mielușelului și Ziditorului Fiului lui Dumnezeu, Care s-a arătat în veci.

Sedealna cuvioșilor glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Lățindu-se cu credința dumnezeieștii părinți, au umblat dimpreună pe calea cea cinstită, strâmtorând toate măiestriile balaurului. Pe aceștia pe toți să-i cinstim cu cuget de bună credință, prăznuind sfințita lor pomenire, întru slava lui Hristos Dumnezeului nostru.

Slavă..., altă Sedealnă a Proorocului, glasului 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Strălucindu-te cu Duhul cel dumnezeiesc, întruparea Cuvântului mai-nainte o ai limpezit, cel ce ești mare între dumnezeieștii Prooroci, Iezechiile de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta ca pe un Prooroc cu sfințenie te fericim pe tine, și prăznuim astăzi pomenirea ta cu o întocmire strigându-ți ție înțelepte: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară nădejdea creștinilor, roagă-te neîncetat dimpreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care l-ai născut mai presus de gând și de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare păcatelor, și îndreptare vieții, celor ce cu credință și cu dragoste te slăvesc pururea pe tine.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea nespurcată, văzându-și Mielul și Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o Maică văitându-se: Cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt? Fiul meu! Și patimile cele de bunăvoie? Preabune Dumnezeule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Pornindu-vă către cărările dreptății, ați sosit către dumnezeieștile ogrăzi ale purtătorului de Dumnezeu Nikon, cuvioșilor, îmbogățindu-vă de învățăturile lui, cu lumină de mântuire.

Cuviosul purtătorul de Dumnezeu văzându-vă pe voi, că sunteți deopotrivă la năravuri și cugetați dimpreună cele de cinste, prin dumnezeieștile învățături v-a împodobit pe voi cu dumnezeiasca îmbrăcăminte a călugărilor.

Darul Preasfântului Duh aflând inima ta fericite, înfrumusețată cu obiceiurile cele adevărate, mai presus o a strălucit, Părinte Simeoane, vrednicule de minune.

Darul Sfântului Duh aflând inima ta tablă curată Părinte, a scris într-însa nepătimire desăvârșită, credință și dragoste curată.

A Născătoarei:

Prea proslăvitul Dumnezeul nostru, Cel ce șade pe scaunul Cel înalt, te-a avut pe tine, ca pe un scaun de Heruvimi odihnindu-Se în brațele tale, Marie prealăudată.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

A vedea cu uimire vedeniile cele dumnezeiești după ce te-ai învrednicit, ai căzut cu fața la pământ și ai auzit glasul Duhului Celui Dumnezeiesc.

Negrăite lucruri învățându-te, și cu poruncile cele dumnezeiești luminându-te, mâna Stăpânului tău și Atotstăpânitorului peste tine a fost.

Slavă...

Alesule Iezechiile, cartea cea dată gurii tale din mâna Domnului, a îndulcit inima ta, și te-a săvârșit Prooroc dumnezeiesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Te-a văzut pe tine Fecioară Iezechiil dumnezeiască ușă luminoasă, prin care a trecut Domnul, încuiată păzindu-o pe aceasta.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Primind lumină prealuminată Ioane, te-ai arătat ca soarele, micșorând întunericul dracilor, vrednicule de laudă.

Întraripându-se cuvioșii de dragostea lui Hristos, cu înțelepciune au lepădat dragostea trupurilor, ca pe niște spumă de mare.

Întărindu-vă la suflete cu putere dumnezeiască, ați locuit în pustiu, pustiind patimile, părinților cugetătorilor de cele cerești.

A Născătoarei:

Curgerea stricăciunii s-a contenit, că Fecioara fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire și de cuvânt, rămânând iarăși Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Mânecând strigăm către tine...

O fericite Iezechiile, primitorule de Dumnezeu, pe toți păcătoșii ai povățuit prin cuvintele tale, a se întoarce spre pocăință.

La toate s-a asemănat Domnului, Proorocul, căci și pentru păcatele cele străine se ruga.

Slavă...

Iezechiile Proorocule, limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, căci cu strălucire cerească ai fost înfrumusețat.

Și acum..., a Născătoarei:

Ești ușă dumnezeiască, pe care te-a văzut Iezechiil, și din care ne-a răsărit nouă Dătătorul de lumină Domnul.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Jertfi-voi ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Fiind mintea ta cu totul neîncetat întinsă prin cugetări către Dumnezeu, n-a cruțat dragostei celei trupești, pricinuindu-ți ție Simeoane, câștigarea bunătăților.

Înțelepțește se fățărnicea Simeon cu prefacerea de nebunie, nebunind pe înțeleptul răutății, prin lucrurile cele înțelepte ale Duhului, Celui ce toate le înțelepțește.

Petrecând în lume fericite, nu ai primit nicicum întinăciune sau prihană, ci mai vârtos cu rugăciunile tale cele curate, ai curățit întinăciunea sufletelor celor ce alergau la tine.

Fiind mai înalt decât cugetele cele trupești, nu te-ai rănit la cuget, dezbrăcându-te în mijlocul femeilor, Simeoane, căci ai fost îmbrăcat cu podoaba nepătimirii.

A Născătoarei:

Cu gura, cu cugetul și cu inima te propovăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, că prin tine Preacurată m-am împăcat, fiind eu lepădat pentru călcarea poruncii celei dintâi a strămoșului.

Alt Canon,

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Proorocule minunate, învrednicitu-te-ai a vedea pe Dumnezeu, de toată arătarea cea materialnică curățindu-te preafericite.

Făcându-te mai înalt decât trupul, prin puterea Duhului, prea cu înălțare te-ai ridicat și te-ai arătat plin de lumina cea curată.

Slavă...

Având viața proorocească, dând dănțuire de cântare, vezi pe Heruvimi pe Atotțiitorul.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Maica și Fecioara cea întru adevăr, întru închipuire o ai văzut ușă mult luminoasă, pe mijlocitoarea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, mult-Milostive Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Cei ce ați săvârșit viață creștinește cu bună credință, vase curate Treimii arătându-vă, Simeoane și Ioane de Dumnezeu purtători prealăudați, acum cereți să trimită din-destul curățire și pace sufletelor noastre, părinți preafericiți.

ICOS

Odraslele Dumnezeieștii vii fiind, din copilărie ați primit înțelepciunea cea cerească; de care lipindu-vă, de pe pământ v-ați osebit, și la înălțime ați alergat. Din flori fără materie cununi împletindu-vă, și peste sfințitele voastre capete punându-le, părinților, v-ați arătat împodobiți. Pentru aceasta faceți milostiv pe Dumnezeu, ca să-mi dea mie înțelepciune de cuvânt, ca să laud după vrednicie viața voastră slăviților, pe care o a preamărit Hristos Dumnezeul nostru, părinți preafericiți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și una, Preacuvioșii părinții noștri Simeon cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos, și Ioan împreună pustnicul.

Stih: Prin osteneli trupul tău ți-ai veștejit,

Și răsplătirea ostenelilor, tu cel cu numele Darului, ai dobândit.

Simeon cel nebun pentru Hristos dedemult,

Acum înțelept întru Domnul s-a făcut.

Simeon în a douăzeci și una zi, cu adevărat,

Prin moarte de aici s-a mutat.

Aceștia au fost din cetatea Edesei ce se afla în Siria, pe vremea împărăției lui Iustin cel tânăr. Care fiind porniți din dragoste dumnezeiască, se duseră la sfânta cetate și închinându-se lemnului celui de viață făcător, au mers la mănăstirea Sfântului Gherasim, și luând Sfântul chip de la Sfântul Nikon, cel ce era atunci egumen, ieșiră din mănăstire mai-nainte de a plini cele șapte zile, ce este obicei a păzi monahii cei tunși din nou, și mergând înainte la pustiu au rămas într-însul patruzeci de ani, petrecând cu toată nevoința și petrecerea cea grea. După acestea Ioan adică a rămas în pustiu până la sfârșit; iar fericitul Simeon se întoarse la sfânta cetate, și închinându-se mormântului Domnului celui de viață purtător, s-a rugat lui Dumnezeu, ca să fie ascuns de către oameni. Și prefăcându-se nebun, se duse la cetatea Emesa și arătând multe minuni cu acea prefacere a lui, a răposat în Domnul. Și s-a cunoscut după moartea lui povestind oarecine de minunile lui, măcar că nu s-a iertat a veni la pomenire celelalte minuni ale lui, iar însă de trebuință este să spunem cea mai de pe urmă, pentru că luându-l doi oameni ca să-l îngroape, așa negrijit, nescăldat, netămâiat și neslujit cu cântări, și ducându-l până la un loc unde erau oameni mulți, și trecând cu dânsul pe lângă casa unui evreu, atunci se arătă moaștele Sfântului, unde se duceau cu cinste și cu pompă, Cu atâta slavoslovie, și cu mulțime de oameni cântând, într-atâta cât plecându-se evreul cel mai-nainte zis, și văzând că ducea pe Sfântul numai doi oameni singuri, zise: Fericit ești tu nebune, că neavând oameni sa te slujească, ai luat puterile cerești de te slujesc cu laude. Deci, pogorându-se și el, îl acoperi cu mâinile lui, și-l îngropa. Și după câtva zile venind prietenul lui Ioan ce pustnicise cu dânsul, l-a aflat ca s-a mutat către Domnul. Viața acestora caută-o mai pe larg la viețile sfinților.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iezechiil.

Stih: Iezechiil și în Cer evreiește era vorbind,

Adonat te văd pe tine, Domnului zicând.

Acesta era fiul lui Buzi, din Arira pământul părinților, și a proorocit douăzeci de ani. Apucând mai-nainte de întruparea Domnului cu patru sute șaptezeci și șapte de ani. Iar când s-a robit evreii la Babilon, s-a dus și el împreună cu dânșii. Și după ce a proorocit multe proorocii norodului Iudeu, a dat și acest preamărit semn, adică: Să ia aminte la râul Babilonului cel numit Hovar, și când vor vedea ca se usucă, atunci să nădăjduiască că va să vină asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea creșterea apei, atunci să nădăjduiască, ca se vor întoarce la Ierusalim. Deci acolo locuind, odată s-a adunat la dânsul mulți evrei, fiindcă se temeau, ca nu cumva haldeii să se scoale asupra lor și să-i omoare. Pentru aceasta Proorocul a făcut ca sa stea apa râului, pe care trecându-o evreii de cealaltă parte au scăpat; iar haldeii de vreme ce au îndrăznit ca să-i gonească pe dânșii, s-au înecat în râu. Acesta odată prin rugăciunea sa a dat evreilor celor ce flămânzise îndestulată hrană de pești; și multora ce leșinase le-a cerut de la Dumnezeu viață și mângâiere. Oarecând haldeii necăjind pe norodul israiletenesc, acesta a mers la începătorii lor și făcând înaintea lor semne, i-a înfricoșat, și i-a făcut să înceteze a mai supăra pe Israil. Ci de vreme ce Israelitenii strigau, că am pierdut nădejdea noastră și mai mult nu nădăjduim a ne libera de robie, pentru aceasta Proorocul acesta cu minunea învierii oaselor morților, care a văzut în vedenie, a înduplecat pe norod, cum că este nădejde de liberarea lui lsrail. Acesta a văzut forma Bisericii, precum a văzut-o și Moise, și a zis că iarăși se va zidi, precum a zis și Daniil. Acesta a pedepsit la Babilon pe seminția lui Gaad, fiindcă aceasta a păcătuit Domnului, socotind, că păzește legea Domnului. Și a făcut ca șerpii să le omoare pruncii și dobitoacele lor. Și mai-nainte le-a spus că nu se va întoarce norodul lui lsrail la Ierusalim, ci vor rămâne la Mideni, până când se vor părăsi de rătăcirea și răutatea lor. Pentru aceasta și seminția aceea adică a lui Gaad, nesuferind să audă acestea, a omorât pe fericitul acesta Prooroc, ca pe unul ce li se împotrivea în toate zilele, și-i mustra pentru închinarea idolilor. Deci l-a îngropat pe el norodul lui lsrail în țarina lui Tur, în mormântul lui Arfaxad. Și este mormântul acestuia peșteră îndoită; iar îndoită se zice câci este ascunsă, și are înlăuntru întoarcere, care o arată pe ea a fi două peșteri. Deci era Proorocul acesta la chipul trupului acest fel: Lungăreț la cap, statul de mijloc, uscat la față, și barba avându-o deasă, lungă și ascuțită.

Tot în această zi, Sfinții trei Mucenici cei în Melitina, care pe pietre târâți s-au săvârșit.

Stih: Din mijlocul pietrelor, împreună vor da glas,

După Scriptură, trei care târâți pe pietre, morți au rămas.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Iust și Matei, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Doi bărbați grumazii la sabie și-au dat,

Și pentru obștescul sfârșit, și cununile obștești au luat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evghenie, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Bine fie lui Evghenie pentru a sa vitejie.

Care ca un Evghenist stând i s-a tăiat grumazul de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Teodor și Gheorghe.

Stih: Teodor și Gheorghe prin nevoință,

Împotriva înșelăciunii au ridicat mare senin de biruință.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Teodor, Trofim și alți treisprezece.

Stih: Teodor și Trofim, întru cerească sălășluire.

A aflat hrană și cu Dumnezeu împrietenire,

Având Trofim tovarăși treisprezece bărbați,

Împreună cu el nevoitori, de sabie au fost tăiați.

Tot în această zi, soborul Sfântului Mucenic Acachie la Eptascala, și soborul Sfântului Elefterie, aproape de Zirolof, și soborul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu întru ale lui Armatie

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Fiind cuprins Părinte de dumnezeiască dragoste, cu râvnă dumnezeiască, te-ai dat pe sineți cu totul bucuros ca să mântuiești pe alții, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Luat-ai Părinte hrană dată ție din Cer, și cu aceasta ai hrănit pe toți, cei ce au primit porunca ta cu bună plecare și ai părăsit păcatul cel râvnitor de cele de pe pământ, Fericite.

Urmând hotarelor părinților, înțelepte, de stricăciunea lui Origen celui rău-credincios ai învățat ca să fugă, cei ce strigă: Bine ești cuvântat in Biserica slavei Tale, Doamne.

A Născătoarei:

Ceea ce ești lăcaș sfințit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Blagoslovită ești tu între femei ceea ce ești cu totul fără prihană, Stăpână.

Alt Canon,

Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Arătatu-te-ai Biserică însuflețită a lui Dumnezeu, o preafericite purtătorule de Dumnezeu, și măsurarea Bisericii în taină te-ai învățat, cu duhul cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Fiind cu totul premenit întru uimire, odinioară întru cetate sfântă, și prin arătare învățându-te tainele cele dumnezeiești, te-ai deprins a cânta: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Rugăciuni aduci Stăpânului, arătându-te preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, vrednicule de minune, și jertfele norodului ce stă înainte și cântă: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

A mântui ființa cea omenească vrând Cuvântul Cel Înalt, trecând prin ușa cea feciorească, cu trup îmbrăcat dintr-însa. Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stea cu totul luminoasă ești povățuind către viață pe cei din noroiul patimilor, că ai făcut pe femei necuvioase, a viețui întru curăție, și gonești boli cumplite, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Fiind întreg la minte și vrând să te batjocorești și să te hulești pentru Domnul, cu ascunsul minunilor celor înțelepte, pe mulți ai vânat Cuvioase, cu suflet curat strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Când se împlinea trecerea de patruzeci de zile postindu-te, aveai pe Duhul Sfânt, Cel ce te hrănea Cuvioase cu veselie cerească, căruia cu duh vesel strigai: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Strălucitu-ne-a nouă Domnul din tine Fecioară curată, pe Care roagă-L totdeauna, să lumineze pe cei ce te laudă pe tine, și să ne mântuiască pe noi de primejdii, care strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Pe împăratul ceresc...

Fiind împodobit cu sfințitul Dar al proorociei, te-ai luminat cu cântări lăudând în veci pe Dătătorul de viață Hristos.

Iezechiil fiind privitor al slavei Tale, și plecat pe genunchi, primește-l ca un bun rugător pentru lume, ca să te cântăm pe Tine Hristoase întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

La tainele cele mai presus de minte te-ai deprins Iezechiile, aprinzându-te de dorul cel dumnezeiesc, strigând: Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

De noapte mânecând Iezechiil, te-a văzut pe tine Fecioară, pârâul iertării, și către Domnul a strigat: Pe Tine Te înălțăm în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să...

Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Fiind dați Treimii din toată inima cu osârdie, și luând de la dânsa raze de lumini, cu bună dare v-ați făcut luminoși la chip, și dănțuiți dimpreună cu îngerii.

Fiind împreunați cu dragoste dumnezeiască și luminându-vă cu sihăstrie, ați ajuns acum la împărtășirea bunătăților celor nădăjduite, și ați aflat desfătarea cea fericită, fericiților de Dumnezeu.

Luminătorii pustnicilor, cei ce sihăstrește au surpat măiestriile vrăjmașului, luminându-se cu tot felul de bunătăți, au mers către ceruri, îndulcindu-se de Dumnezeire.

Pentru ostenelile și sudorile voastre ați moștenit veselia ceea ce nicidecum nu are sfârșit, întru care desfătându-vă Simeoane Cuvioase, și Ioane mărite, aduceți-vă aminte de noi neîncetat.

A Născătoarei:

Mântuiește-mă ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Făcătorul de bine al tuturor, risipește norii sufletului meu, Doamna tuturor Stăpână preasfântă, și mă fă tare împotriva patimilor, celor ce ridică război asupra mea.

Alt Canon,

Irmos: Nașterea pururea Fecioarei...

Tu te-ai învrednicit a vedea pe Cel ce în taină te-a învățat cele negrăite, pe Cel arătat în foc și în rug dedemult lui Moise, fiind tu strălucit Proorocule cu raza bunei credințe.

Legii puitor și tăinuitor, și preot te-ai arătat, și Prooroc preaînțelept, asemenea Stăpânului făcându-te, și părtaș patimilor, acum te-ai arătat moștenitor.

Credincioșii acum având izvor curgător învățăturile tale cele prealăudate, și carte preasfințită, luăm neîndoită mântuire sufletelor.

Slavă...

O negrăită și dumnezeiască arătarea de lumină, întru care acum te desfătezi fericite! Și de departe vezi întru Părintele pe Fiul, și pe Duhul, trei Ipostasuri ale Dumnezeirii.

Și acum..., a Născătoarei:

Armă a noastră și perete tu ești Născătoare de Dumnezeu, apărătoare celor ce nădăjduiesc întru tine, pe tine și acum te îndemnăm spre rugăciune, ca să ne izbăvim de vrăjmașii noștri.

Irmosul:

Nașterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai-nainte puitorului de lege în munte prin foc și prin rug, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Un suflet purtând în două trupuri părinților ați avut, și un gând întru mijlociri osebite, o Simeoane și Ioane, pentru aceasta vă lăudăm pe voi.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Îndulcirea îngerilor, bucuria scârbiților, părtinitoarea creștinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi și ne mântuiește de muncile cele veșnice.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.