SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Miruri ai adus lui Hristos, Care s-a pus în mormânt, și a insuflat înviere tuturor morților, și tu văzându-L pe El întâi, te-ai închinat Lui lăcrimând, Marie purtătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Văzând pe Hristos pironindu-Se pe Cruce Magdaleno, plângeai și strigai: Ce lucru este aceasta ce se vede? Cum moare viața? Și zidirea văzând se cutremură, și luminătorii se întunecă. Drept aceea roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Fiind dimpreună cu Ziditorul tău, Marie mărită, te-ai umplut de multă minte și de cunoștință adevărată, și ai propovăduit noroadelor patimile Lui și smerirea. Drept aceea roagă-te pururea pomenită, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă... glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Întâi tu Magdaleno Marie ai văzut învierea cea dumnezeiască a pricinii celei dintâi a bunătăților, a Celui ce cu milostivire a îndumnezeit firea noastră. Întâi te-ai arătat și evanghelistă, strigând Apostolilor: Luați veselie, și veniți de vedeți pe Hristos, că a înviat și dă lumii mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Nimenea năzuind la tine, nu iese rușinat Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cere Darul, și ia dăruirea spre folosul cererii.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Preacurata dacă Te-a văzut pe Tine spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga ca o Maică: Fiul meu și Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu! Cum suferi patimă de ocară?

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, din Octoih.

Sau acestea glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Urmând urmelor lui Hristos Celui ce S-a arătat, și slujind Lui foarte cu osârdie prin cuget drept, cinstită mironosiță, nici după moarte nu l-ai lăsat pe El; ci mergând ai adus miruri cu lacrimi, prealăudată. Drept aceea prăznuim preasfințită pomenirea ta.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Tu prealuminată Marie dorind a vedea în mormânt pe viața cea omorâtă, ai venit noaptea, și auzind pe îngeri zicând că S-a sculat Hristos, precum mai-nainte a zis, degrab ai alergat spunând Apostolilor, și lepădând posomorârea de la sufletul tău, în loc de plângere, ai luat bucurie negrăită, cinstită.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Astăzi credincioșii bucurându-ne, întru pomenirea ta purtătoare de mir slăvim pe Domnul Cel Preabun, care te-a mărit acum pe tine. Pe care neîncetat roagă-L preacinstită, ca ceea ce pururea ai îndrăzneală către Dânsul, ca să câștigăm și noi slava cea veșnică și luminarea sfinților, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Vizantie.

Maria Magdalena, ca o următoare slujind cu credință lui Hristos Dumnezeu, Celui ce de voia Lui, din prisosul milostivirii S-a sărăcit cu a mea sărăcie, văzându-L pe lemn întins, și în mormânt închis, strigă vărsând lacrimi: Ce vedere străină este aceasta? Cel ce înviază morții, cum se socotește mort? Ce miresme voi aduce, Celui ce m-a mântuit de putoarea cea rea a dracilor? Ce lacrimi voi vărsa, Celui ce a primenit de lacrimi pe strămoașa mea? Dar Împăratul a toată lumea, arătându-i-se ei ca un păzitor grădinii, cu roua cuvintelor Lui pierde arsura ei, zicând către dânsa: Mergând către frații mei, strigă bune vestiri de bucurie; sui-mă-voi către Tatăl meu și Tatăl vostru, și Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru, ca să dau lumii mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ce vă vom numi...

Cele cerești te laudă pe tine cea plină de Dar, Maică ceea ce nu știi de mire, și noi slavoslovim nașterea ta cea neurmată, Născătoare de Dumnezeu; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua dacă și-a văzut Mielul întins pe lemnul Crucii de bunăvoie, striga ca o Maică, tânguindu-se cu plâns: Fiul meu! Ce vedere străină este aceasta? Cela ce dai viață tuturor ca un Domn, cum Te omori îndelung-Răbdătorule, Cela ce dai oamenilor învierea. Slăvesc a Ta multă pogorâre Dumnezeul meu.

Tropar, glasul 1.

Lui Hristos Celui ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Magdaleno Marie ai urmat, ale Aceluia îndreptările și legile păzind. Pentru aceasta astăzi preasfințită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credință și te cinstim cu dragoste.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Octoihului, fără mucenicine, și al Sfintei pe 6.

CANONUL Sfintei

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Ceea ce ești împodobită cu dumnezeieștile frumuseți, și strălucită cu vărsările luminii celei dumnezeiești, luminează inima mea cea întunecată, cu rugăciunile tale, Marie.

Arătatu-te-a sfințit Cuvântul Tatălui, mântuindu-te de duhurile răutății, Căruia făcându-te următoare, te-ai umplut de darurile Preasfântului Duh.

Slavă...

Umplându-te de ape făcătoare de viață, din fântâna cea îndestulată a Stăpânului, Celui ce S-a arătat pe pământ pentru milostivire, ai uscat râurile cele tulburi ale păcatului.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te Fecioară ca pe o Maică a Celui din fire Ziditor, căci firea oamenilor cea greșită o ai împăcat cu Dumnezeu, Preacurată Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Doamne carele ai făcut...

Iubind pe întâiul pricinuitorul bunătăților, pe Cela ce a îndumnezeit firea noastră prin milostivire, ai mers după Dânsul cu osârdie Marie, plecându-te poruncilor Lui celor dumnezeiești.

Slavă...

Tu Marie văzând întâi dumnezeiasca înviere, cu veselie ai ajuns la mormântul Mântuitorului; pentru aceea te-ai arătat binevestitoare, strigând: Hristos s-a sculat, plesniți cu mâinile.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel întrupat din curatele sângiuri Preacurată, m-a izbăvit pentru bogăția bunătății Sale, stricând hotărârea blestemului celui vechi; pe Care roagă-L neîncetat, să mântuiască turma ta.

Irmosul:

Doamne Cela ce ai făcut, cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor, și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Pe următoarea lui Hristos, și cea mai întâi între mironosițe, care bine a vestit Apostolilor, zicând: Bucurați-vă! Toți cu psalmi și cu cântări să o mărim, laudă înălțând Domnului tuturor, Celui ce un izvor ca acesta de minuni în lume nouă ne-a dăruit.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Tu Marie Magdaleno ca o următoare adevărată arătat ai slujit Cuvântului, Celui ce S-a sărăcit din prisosul milostivirii Sale, și văzându-L pe El spânzurat pe Cruce, și pus în mormânt, te tânguiai lăcrimând. Pentru aceea te cinstim, lăudându-te cu credință Marie pururea pomenită, purtătoare de mir prealuminată, și cu un glas strigăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu credință prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o Fecioară, și care singură între femei ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile oamenilor te fericim. Că întru tine s-a sălășluit Focul Dumnezeirii, și ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul și Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc după vrednicie slăvim preasfântă nașterea ta, și cu un glas strigăm ție: Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de păcate să dăruiască, celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

A Crucii, Născătoarei:

Văzându-te Fecioara și Maica Ta Iisuse pe Cruce, cu plângere striga lăcrimând: Vai mie Fiul meu cel preadulce! Cum Te-a spânzurat fără dreptate pe Cruce fiii evreilor cei cu adevărat nemulțumitori? Dar acestea le pătimești cu trupul precum bine ai voit, ca un Îndurat, Fiul meu, Dumnezeule suferitorule de rele, mult-Milostive Doamne, ca să mântuiești din pântecele balaurului pe omul care l-ai zidit, laud pogorârea Ta cea desăvârșită.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Purtând cuget nesupărat de deșertăciunea lumii, ai slujit Celui ce a venit să mântuiască pe toată lumea din înșelăciune.

Spălându-te cu lacrimile, și apucând înainte la mormântul vieții, ai văzut înger vestind învierea lui Hristos, Marie.

Slavă...

Inima ta întru îndreptările lui Hristos s-a făcut fără prihană, și numai de Dânsul ai dorit, de Cel frumos întru podoabă, vrednico de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Somnul păcatului m-a cuprins întru adormirea lenevirii lui, ci tu Pruncă, cu rugăciunea ta cea priveghetoare scoală-mă pe mine către pocăință.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă.

Pe cel ce a amăgit odinioară pe strămoașa prin cuvinte, și o a izgonit din rai, văzându-l ea acum pe acela călcat sub picioarele sfintelor femei, care au avut cuget bărbătesc, se bucură în veci împreună cu dânsele.

Rănindu-te de dorirea dragostei celei dulci, a Celui ce S-a culcat în mormânt, Care dă viață tuturor, i-ai adus miresme cinstită Marie Magdaleno, și ai vărsat aromate de lacrimi.

Slavă...

După dumnezeiasca patimă, și după înfricoșata înviere a Mântuitorului, ai alergat pretutindenea, vestind Cuvântul cel cinstit, și ai vânat ca o următoare a Cuvântului, pe mulți din cei amăgiți de necunoștință, slăvită Marie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce bine a voit a se naște din tine pentru nemăsurată mila Sa, Acela m-a îndreptat pe mine, care am fost căzut în prăpăstiile păcatului, cele cu multe împleticiri; pe Care roagă-L, să mântuiască de toată vătămarea, pe cei ce cu credință te laudă pe tine preasfântă Fecioară.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule.

Cu răcorirea cuvintelor tale cinstită ai ridicat arsura întristării Apostolilor, dacă ai strigat că Hristos s-a sculat, Viața s-a arătat, Soarele cel luminos a strălucit.

Slavă...

Iată că a strălucit luminată pomenirea ta Marie, luminând pe cei ce într-însa te laudă pe tine cu credință, și gonind întunericul supărării viclenilor draci, vrednico de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai sfințenie înțelegătoare, și jertfelnic nepipăit sfeșnic cu chip luminos și pod, care treci către Dumnezeu, pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Dumnezeu cel mai presus de ființă, umblând în lume cu trup, mironosiță, adevărat următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ți-ai avut către Dânsul. Pentru aceasta și tămăduiri preamulte ai făcut, și după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.

ICOS

Lumina lumii Hristos, neadormită văzând căldura credinței tale, și iubirea dragostei cea nedezlipită, înțeleaptă, întâi ție S-a arătat pe Sine înviat din mormânt, de noapte aducând miruri cu lacrimi Celui nepipăit, și El ție răsplătindu-ți, îți dăruiește lucrarea cea întocmai Duhului, și-ți arată suirea către Părintele Său Cel fără de început, sfat înfricoșat! Și te trimite cu dumnezeiești bune-vestiri către înțelepții Săi tăinuitori, cei cuprinși de frică, ca să propovăduiești scularea Lui. Pentru aceasta preamare îndrăzneală către Dânsul având, pentru lume te rogi pururea.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și doua, primenirea Sfintei aducătoare de Mir, și întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena.

Stih: Cu pipăiri materialnice,

Hristoase al meu de tine se atinge,

Aceea către care ai zis.

Marie de mine nu te atinge

Maria Magdalena întru a douăzeci și doua zi,

Din viața aceasta se săvârși.

Aceasta venind către Hristos, a urmat după dânsul. Ea era de la Magdala, în hotarele Siriei. Și fiind bântuită de șapte draci, cu Darul lui Hristos se mântui de dânșii. Și urmând după dânsul până la patima sa, se făcu și mironosiță, și întâi ea văzu Învierea, și împreună cu cealaltă Marie, adică cu pururea Fecioara Născătoarea de Dumnezeu, când târziu, întru aceea ce lumina spre una din Sâmbete, a văzut pe înger, precum scrie Matei Evanghelistul. Iar dimineața văzu doi îngeri cu veșminte albe șezând. Și iarăși pe singur Domnul, care părându-i-se ca este grădinarul, auzi de la dânsul cuvântul ce i-a zis: Nu te atinge de mine. Deci după dumnezeiasca și Sfânta Înălțare, mergând la Efes la Sfântul Apostol Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, răposă acolo cu cuviință. Și se îngroapă la intrarea peșterii în care au adormit sfinții și fericiții șapte tineri. Iar după aceea în zilele fericitului întru pomenire împăratului Leon aducându-se moaștele ei, se puseră în mânăstirea ce a făcut el Sfântului Lazăr, în care i se face și soborul în toți anii. Și în curator aproape de Tavru,

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Cuvioase Mucenițe Marcelia.

Stih: Deși nouă tuturor Marcelo este necunoscut,

Chipul nevoinței tale, dar lui Hristos este știut

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Având pe Cuvântul întru ajutor, ai izgonit multe feluri de boli, Căruia îi stai acum înainte, ceea ce ești aducătoare de Mir, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Singură ai văzut mai-nainte de ceilalți pe viața noastră Hristos sculat, și l-ai socotit pe Dânsul a fi grădinarul, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Încetat-ai pornirea morții, ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu cel nemuritor, și l-ai născut Preacurată, Căruia toți cântăm: Bine este cuvântat rodul pântecelui tău Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Viața ta s-a arătat luminată, o Magdaleno! Fiind strălucită cu luminile faptelor celor îmbunătățite ale Dumnezeieștii propovăduiri, și aplecării tale către Dumnezeu, și cu razele dragostei către Ziditorul tău, Căruia dimpreună cu îngerii cânți: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe lângă Cruce ai stătut mărită, văzând junghierea cea fără dreptate, a Celui ce S-a smerit pe Sine pentru nespusa Sa milostivire, și fiind revărsată de lacrimi, strigai Mario: Ce este această minune străină? Cum, fiind din fire viață, se omoară? Și moare Cel ce a omorât moartea.

Și acum..., a Născătoarei:

Toți cu un cuget te slăvim pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu, și mai aleasă decât toate făpturile Preacurată, că prin tine a pierit osânda cea din Adam, și ființa oamenilor cea lepădată s-a unit cu Dumnezeu, cântând: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Către dumnezeiască bucurie te-ai mutat acum, către lățimea Raiului cea desfătată, către lăcașuri înțelegătoare, și mai presus de lume, unde sunt cetele cuvioșilor, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, luminată Marie mironosiță. Pentru aceea toți te fericim.

Nimic n-ai cinstit mai mult din cele de pe pământ, decât dragostea lui Hristos Dumnezeu. Ci rănindu-te numai de frumusețile Lui, și de razele cele ce fără mijlocire se trimit de la Dânsul, și urmând după urmele Lui preacinstită, strigai: Pe Tine Te slăvesc mult-Milostive.

Slavă...

Nimerind îndumnezeire făcătoare de Dumnezeu, și desfătându-te din pârâul Darului și primind răsplătirile ostenelilor, după dumnezeiasca cuviință, și numărându-te dimpreună cu ceata Apostolilor, Magdaleno următoare a Cuvântului, păzește cu rugăciunile tale, pe cei ce te cinstesc cu dragoste.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o Maică a Celui ce a pătimit pentru noi, mântuiește-mă pe mine de patimi pierzătoare de suflet, ca o milostivă rupe lanțurile greșelilor mele. Ca una ce ești bună îmbunează-mi acum sufletul meu cel necăjit de supărările dracilor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud pe tine Preacurată.

Irmosul:

Spăimăntatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare, de Dumnezeu, cu începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Irmos: Femei ascultați glas...

Marie cea cu nume de doamnă, și următoare a lui Hristos, dimpreună cu celelalte mironosițe, și cu Fecioara Maria, ceea ce singură este Maică a lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Domnul, Care s-a răstignit pentru noi, cei ce te cinstim cu dragoste pe tine mironosiță.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfintei glasul al 8-lea, cea de la stihoavna de seară.

Și acum..., a Născătoarei aceleași.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.