SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești Bucuria...

Foca Mucenicul lui Hristos, umplând pahar din sângiurile cele mucenicești, varsă vindecări credincioșilor și gonește bolile cu preaînaltă propovăduirea muceniciei cheamă pe toți, veniți cei însetoșați de credință, de luați râuri de daruri.

Cu dumnezeiasca ta împotrivire, prin puterea Treimii, surpând înșelăciunea nedumnezeirii, și tulburarea mulțimii dumnezeilor, Mucenice Foca, ca aurul ai suferit arătat tăierea sabiei prin arsura focului, și săgețile mulțimii muncilor.

Tu dumnezeiescule pătimitor; făcându-te propovăduitor lui Dumnezeu dătătorului de viață, te-ai arătat surpător morții, pătimitorule, drept aceea încredințându-ți viața către Cel nemuritor te-ai mutat către lumina cea neînserată a lui Dumnezeu, fericite Foca.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Din pruncie te-ai făcut iubitor Domnului, Foca preafericite înțelepte, căci luând pe umeri arma Crucii, neabătut ai mers pe calea adevărului. Prin care te-ai făcut de un lăcaș cu îngerii, și luptător împotriva dracilor, și al lumii rugător vestit te-ai arătat, sfințite Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

De toate primejdiile păzește pe robii tăi binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Dacă Te-a văzut pe Tine Doamne, Fecioara și Maica Ta, spânzurat pe Cruce, se uimea, și uitându-se la Tine zicea: Ce răsplătire a dat Ție, cei ce s-au îndestulat cu multe daruri de la Tine Stăpâne? Dar mă rog nu mă lăsa singură în lume, ci grăbește de Te scoală sculând dimpreună și pe strămoși.

Troparul, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih și al Sfântului, pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Razele de lumina Dumnezeieștii pronii celei mai presus de ființă te-au luminat mărite, din însăși nașterea ta. Pentru aceea te-au arătat luminător prealuminat la marginile pământului fericite Foca.

Din pruncia ta mărite ca un finic înalt te-ai înălțat către înălțimea bunătăților celor înțelegătoare, și înmulțind rodurile pătimirii tale, ai îndulcit pe toți cu împărtășirea minunilor tale.

Cu măiestria cuvintelor tale înțelepte, ai surpat întăririle capiștilor nedumnezeirii, și ai păzit Biserica lui Hristos, nemișcată întărindu-o cu învățături.

Slavă...

Pe gândul cel înalt al nebuniei, de la înălțime l-ai trântit, surpându-l pe dânsul cu Darul cel adevărat al cuvintelor tale Cuvioase, și ai câștigat prin biruințe mucenicești, semne de biruință împotriva lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Zavistia în rai s-a făcut pricinuitoare morții oamenilor, Preacurată, iar Cel ce S-a născut din tine, Fiul lui Dumnezeu Tatălui, cu sunet o a prăpădit, dând nemurire neamului nostru preafericită.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veselește de tine...

Cea dimpreună glăsuire a credincioșilor o ai tocmit spre lauda lui Hristos, iar glasurile nedumnezeirii cu împotrivirea ta le-ai tulburat Mucenice.

Dragostea ta cea către Dumnezeu, te-a tras de la cele pământești către Cer, și chinuindu-te cu trupul, te-a numărat în cetele cele înțelegătoare.

Luminând pe cei credincioși cu strălucirile minunilor tale, ai stins focul nedumnezeirii cu ploile cuvintelor tale fericite.

Slavă...

Ca cu niște vopsele luminoase ai vopsit podoaba preoției cu sângiurile tale cele mucenicești, și cu preoția ai slujit lui Hristos, Celui ce este lumină.

Și acum..., a Născătoarei:

S-a rupt zidul cel din mijloc al blestemului nostru, Preacurată Stăpână, prin nașterea ta cea mai presus de gând, și ne-am unit cu firea cea dumnezeiască.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Jertfă fără de sânge aducând tu lui Hristos, Foca, jertfă te-ai adus pe sineți prin sânge, Ierarhe cuprinsule de Dumnezeu. Drept aceea petrecând cu bucurie, adu-ți aminte de cei ce săvârșesc cu credință dumnezeiască, și de bine însemnătoarea ziua pătimirii tale Părinte.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Făcătorul a toată lumea, ceea ce singură ai împodobit omenirea cu nașterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu, mântuiește-mă de cursele vicleanului veliar, și mă întărește pe piatra voirilor lui Hristos, rugând pe Dânsul neîncetat, pe Care l-ai întrupat.

A Crucii, a Născătoarei:

Înălțându-Te ai înălțat pe cei căzuți odinioară, iar pe mine m-ai surpat cu înălțarea Ta, o lumina ochilor mei! Primește Fiule patima pentru noi de bună voie, rabdă Crucea, cuiele, buretele și sulița, prin care ai dat Darul nepătimirii.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Biserica lui Hristos, care se bătea de valuri în noianul necredinței, o ai tras tu Foca la limanurile bunei credințe, ca să strige neîncetat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Scuturând de la viața cea trupească lucrul cel pământesc, și viețuind mărite, cu trupul ai săvârșit călătoria îngerească Foca; drept aceea cu Darul te-ai făcut înger în trup.

Slavă...

Izvorul cel nedeșertat al Mântuitorului, te-a umplut pe tine de ape dumnezeiești înțelegătoare, Ierarhe mărite, și te-a pus înaintea tuturor râu de Dar pururea curgător.

Și acum..., a Născătoarei:

Ale nașterii tale celei străine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat foarte sunt minunate, și negrăite preaslăvite minuni, în care se biruiește tot cugetul, și tot gândul.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce te laudă pe Tine cu credință.

Prădând întăririle vrăjmașului cu puterea minunilor, Foca, pe cei mântuiți i-ai adus Domnului ca niște prăzi.

Săgetăturile cele ce veneau asupra ta, le-ai împins înapoi în inimile celor ce le trimiteau, iar tu înțelepte te-ai păzit nevătămat.

Slavă...

Sfărâmat-ai Foca capul balaurului, surpându-l pe dânsul vitejește, cu puterea cea dumnezeiască a pătimirii tale celei tari.

Și acum..., a Născătoarei:

Să roureze Cerul veselie și bucurie pe pământ, că pământul a dat acuma veselie la înălțime pe însăși Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Din noroiul și dintru adâncimea nedumnezeirii ai scos turma ta mărite, pe care curățindu-o cu apa facerii de fii, o ai înălțat către lumina Darului.

Cela ce și-a pus șederea cea înțelegătoare pe nor, te-a mărit pe tine Foca, ca să ajungi cu călătorie prin văzduh la cei ce ți se roagă în primejdiile mării, și ale scârbei.

Slavă...

Dezlegat-ai împleticirile minciunii, și cu legăturile adevărului ai legat limbile cele grăitoare ale deșertăciunii, cugetătorule de Dumnezeu, și ai propovăduit în lume cuvântul credinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Odrăslit-ai lumii roada unirii celei nestricate, care se arată pricinuitoare nestricăciunii celei veșnice, celor ce cu credință și cu dragoste te cinstesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 6-lea:

Podobie: Plinind rânduiala cea...

Ca un arhiereu ai adus jertfă, Părinte, și mai pe urmă jertfă vie te-ai adus pe tine însuți pentru Hristos Dumnezeu, mărturisind după lege, întărindu-te de la îngeri, și moartea voind, fiind împreună cu cei ce-ți strigă ție: Vino Foca cu noi, și nimenea împotriva noastră.

ICOS

Dorind de viața cea îngerească, și călcând hrana cea pământească, după vrednicie să ne curățim buzele și limba, ca cei ce împletim cântări și viersuri lui Foca preotul, căci fără opreală intrând pe ușa cea cerească, a aflat mergere înlăuntru, și privește la Cel dorit și slăvit de îngeri, că de acolo poate a ruga pe unul Milostivul tămăduitorul bolilor celor sufletești. Căci a luat munci pentru Dânsul, deci să-l lăudăm pe el, și să-i strigăm, privind spre noi: Vino Foca cu noi, și nimenea împotriva noastră.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și treia aducerea moaștelor Sfântului sfințitului Mucenic Foca.

Stih: Lumina Domnului, mărite Foca inima ți-a luminat,

Și pe aceea vas de lumină o ai arătat,

Noul Israil, nou sicriu ridicând, arată,

Care moaștele lui Foca, ca pe alte table le poartă.

Întru a douăzeci și treia zi,

Moaștele lui Foca se ivi.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.

Stih: Baia lui Foca era atotcurățitoare,

Căci era baie de luptă, iar nu de spălare.

Foca acesta este nu sfințitul Mucenic cel mai de sus, nici Foca grădinarul, ci altul al 3-lea, cu același nume, care și acesta a fost în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele cele bune și cu petrecere neprihănită. Deci, a fost adus la eparhul African, și întrebându-se de dânsul, grăi cuvinte dumnezeiești cu îndrăzneală, și învăță credința în Hristos. Deci, apucându-se African a huli, pe Hristos și a face rău Sfântului, se făcu cutremur, și fără veste căzând împreună cu slujitorii zăcea fără suflare. Ci pe acesta l-a înviat Sfântul, căci îl rugă femeia lui. După aceea îl duseră la împăratul Traian și mărturisind pe Hristos, a fost spânzurat și strujit și băgat într-o varniță, apoi închizându-l într-o baie ce era foarte arsă, și rugându-se și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Apolinarie și Vitalie, episcopii Ravenei.

Stih: Pe Apolinarie fiind tăiat

Vitalie îndată ca să-l ajungă a alergat.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Apolonie Episcopul Romei.

Stih: La Apolonie lupta era ostenicioasă îndoindu-se,

Cu focul și cu săgeții; arcelor luptându-se.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici celor ce s-au săvârșit în Bulgaria creștini în zilele împăratului Nichifor.

Stih: Pe bărbații drepți și nu cu multe feluri de obiceiuri,

Bărbații ucigași îi omoară cu munci de multe feluri.

Tot în această zi, pomenirea celor șapte Mucenici din Cartagen.

Stih: Șapte nevoitori de sabie murind,

Se înfățișează la Hristos sfinții, la Cel Sfânt.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Anei celei din Lefcadia.

Stih: Cugetul tău cel legat, legăturile trupești aruncând,

Nimic oprindu-te Ano, pe Dumnezeu ești văzând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Fiind pironit de dragostea lui Hristos Mucenice înțelepte, mulțimea muncilor și a îngrozirilor celor înfricoșate, nu te-a smintit de la întărirea unirii și a legăturii celei către Hristos.

Datu-ți-ai sângele tău Mucenice ca un prinos Celui ce și-a dat sângele Său izbăvire pentru noi, și ai cântat strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Slavă...

Prin bunătate lepădând greutatea pământească, dumnezeieștii îngerii ai lui Hristos, din porunca Lui zburând, pe tine pătimitorule te duceau prin văzduh dimpreună cu dânșii, ca mai-nainte pe Avacum.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzut-au îngerii, Născătoare de Dumnezeu, lucruri străine la nașterea ta, pe firea cea stricăcioasă a neamului celui din țărână, întoarsă înapoi către lăcașul cel nepieritor, și fără stricăciune, și către slava cerească.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Având în sufletul tău neîncetat focul dragostei lui Hristos, Foca fericite, neoprit ai săvârșit călătoria către Dânsul prin chinuire, prin care nimerind ceea ce ai dorit, strigi împreună cu cetele cele fără de trup: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Pierit-au închinăciunile rătăcirii cele putrede ale elinilor, și au tăcut toate viclenirile înșelăciunii, și minciuna s-a vădit, căci pătimitorii lui Hristos cu cunoștință adevărată au propovăduit, că înțelepciunea lui Dumnezeu este Ipostatnică.

Fiind încins cu puterea cea nebiruită a Sfântului Duh, ai arătat împotrivire nebiruită și bărbăție neînfrântă, bătând război pentru turma ta Foca și biruind, dimpreună cu îngerii lauzi pe Dumnezeul tuturor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Dar îndestulat ți-a dăruit ție Hristos, Foca pururea pomenite, care dai deopotrivă darurile minunilor tuturor, celor ce cer de la tine, și neîncetat strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce de toate este neapropiat din fire, sălășluindu-Se întru tine Curată, și îmbrăcându-Se cu firea noastră, ca un Milostiv s-a arătat apropiat după trup, și S-a amestecat cu noi. Pentru aceea cu multă dragoste te slăvesc, și te cinstesc, și te laud pe tine Preacurată.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Bunătățile tale cele purtătoare de lumină, avându-le ca un car cu chip de foc, Cuvioase, ai zburat către lăcașurile cele cerești, unde te-ai și odihnit petrecând dimpreună cu cetele cele fără de trup.

Cu curgerea Dumnezeieștii înțelepciuni și cu mulțimea cuvintelor ai risipit materia înșelăciunii, și sufletele celor binecredincioși le-ai adăpat, și le-ai făcut roditoare de lucruri dumnezeiești prin credință.

Întru lupta nevoințelor tale ai văzut lumina cea mai presus de lumină, privirea cea înțelegătoare, a doritului Hristos puitorului de nevoință, și prin sfârșitul chinurilor te-ai nevoit să o ajungi pe dânsa Mucenice.

Slavă...

Ca unul ce acum mai luminat vezi slava Ziditorului, roagă-te Lui, pentru cei ce te laudă pe tine cu dragoste Foca, ca să se împărtășească de slava și de luminarea Lui cea mai bună.

Și acum..., a Născătoarei:

Îți laud Darul Fecioară și, măresc slava ta, căci cu adevărat tu ești luminarea sufletului meu, cu adevărat și mângâierea tuturor robilor tăi celor ce te cinstesc, și te laudă pe tine Stăpână.

Irmosul:

Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din capul unchiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Lumină neschimbată...

Înfrumusețarea Arhiereilor, și sprijinitor săracilor, și turn bunătăților, tu te-ai arătat, cugetătorule de Dumnezeu Părinte. Pentru aceasta adu-ți aminte de toți, cei ce te cântă pe tine Foca.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.