SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Domnul, Cel ce este Soarele dreptății celei adevărate, luminându-ți cugetul cel curat, cu dumnezeieștile cunoștințe, te-a mântuit de necunoștința întunericului celui prea-adânc, Muceniță Hristina, de Dumnezeu fericită. Pentru aceea ai sfărâmat închinăciunile vicleniei, și cu tărie ai închipuit patimile lui Hristos.

Răbdând durerile trupului, cu bucurie te-ai mutat către desfătarea cea fără durere, Hristino, unde ajungând împodobită ca o mireasă aleasă a Împăratului Hristos, prealăudată, adu-ți aminte de cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta, ca să aflăm milă și izbăvire de cele rele.

Cu șuvițările trupului tău ca și cu niște podoabe împodobindu-te, ca o mireasă te-ai îmbrăcat Muceniță cu porfira cea luminată, vopsită din sânge și împodobindu-te cu dumnezeieștile lumini, cu bucurie stai acum înaintea Mirelui tău Hristos, Hristino, îndestulându-te totdeauna de îndumnezeire dimpreună cu fecioarele și mucenițele.

Slavă..., glasul al 2-lea, al lui Anatolie.

Ca un alabastru de mir, ți-ai adus sângele mirelui tău lui Hristos, Muceniță Hristino, purtătoare de chinuri nebiruită. Și răsplătire ai luat de la Dânsul cunună nestricată, vrednică de laudă. Pentru aceea prin cuvântul tău cu chemarea Preasfântului Duh ai ridicat viu pe cel omorât de mușcăturile șerpilor celor otrăvitori. Drept aceea te-a și învrednicit cămărilor celor cerești, Iisus Iubitorul de oameni și mântuitorul sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește din primejdii pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu; că toți după Dumnezeu, la tine scăpăm ca la un zid nesfărâmat, și ca la o părtinitoare.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Multe dureri răbdând la răstignirea Fiului și Dumnezeului tău Preacurată, suspina-i lăcrimând și văitându-te: Vai mie Fiul meu preadulce! Cum pătimești fără dreptate, vrând să mântuiești pe toți pământenii cei din Adam? Drept aceea preasfântă Fecioară cu credință pe tine te rugăm, fă-ni-l pe Dânsul nouă milostiv.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfintei, glasul al 2-lea, a lui Gheorghe.

Prin curăția ta cea feciorească făcându-te mireasă lui Hristos, cu bunăvoirea Tatălui, și cu împreună lucrarea Duhului, cu adevărat ți-ai arătat fapta de potriva numelui tău cea cu numire de Hristos, iar cu luptele muceniciei ai strălucit mai luminat decât razele soarelui. Pentru aceea ca o jertfă curată, și fără prihană te-ai adus la masa cea cerească, veselindu-te în veci dimpreună cu cetele fecioarelor și ale mucenițelor, cu care dimpreună roagă-te Hristino cea purtătoare de numele lui Hristos, să se dăruiască celor ce te cinstesc pace și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Bucură-te, ceea ce te-a văzut odinioară ușă închisă, cel ce vedea prin Duhul Sfânt, prin care a trecut singur pricinuitorul tuturor. Bucură-te auzire aleasă, minune preaslăvită. Bucură-te năstrapă cu totul de aur, care porți mana; acoperământul și sprijineala tuturor creștinilor. Bucură-te ceea ce singură ești tare scăpare robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă ai văzut spânzurat pe lemn Strugurul cel copt Curată, care l-ai purtat în pântece nelucrat, tânguindu-te te văitai și strigai: Fiul meu! Picură must prin care să se ridice toată beția patimilor, făcătorule de bine, prin dumnezeieștile rugăciunile mele, ceea ce te-am născut, ca un milostiv.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Octoihului, fără mucenicine. Și al Sfintei, pe 6.

CANONUL Sfintei

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Bucură-te purtătoare de chinuri prealăudată Hristino, care te-ai arătat Muceniță Mântuitorului nostru Hristos, și ai părăsit toată rătăcirea și necredința cea părintească.

Văzând pe vrăjmașul surpat și zăcând înaintea picioarelor pruncei purtătoarei de chinuri, să dăm cu toți laudă Mântuitorului, Celui ce o a arătat pe dânsa purtătoare de biruință.

Slavă...

Dorit-ai să vezi curat podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceea te-ai înfrumusețat pe sine-ți luminat cu dumnezeieștile chinuri, ceea ce ești purtătoare de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas; de care dorind Hristina, a câștigat lauda muceniciei.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Întinzându-ți ochii și cugetul la Cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor, ai cunoscut pe Ziditorul tău.

Pe credința cea către Dumnezeu o ai avut bogăție nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.

Slavă...

Tu Muceniță fiind cumplit legată de lemn, și suferind șuvițări, laudă de mulțumire lui Hristos făcătorului cântai.

Și acum..., a Născătoarei:

Alină-mi tulburarea cugetelor, curată Stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ca un alabastru de mir, sângele tău cinstită cu dragoste l-ai adus lui Hristos Mirelui tău, și ai primit de la Dânsul răsplătire vrednică de laudă. Pentru aceea ai luat Darul tămăduirilor cu puterea Duhului și ai izgonit toată tabăra dracilor, Muceniță Hristina mărită.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, ceea ce ești nădejdea creștinilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu, care l-ai născut mai presus de gând și de cuvânt, dimpreună cu cetele cele de sus, să ne dea nouă iertare de păcate și îndreptarea vieții tuturor, celor ce cu dragoste și cu credință te slăvesc pururea.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea nespurcată văzând pe Mielul și Păstorul mort spânzurat pe lemn, tânguindu-se zicea văitându-se ca o Maică: Cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu? Și patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Îndulcindu-te de dumnezeieștile priviri ale Mirelui tău, Muceniță cea cu numele lui Hristos, și uitându-te la frumusețile Lui, te desfătai cu bătăile.

Mărescu-te pe Tine Doamne, Mucenița legându-se la roate a strigat, și slăvesc numele Tău, al Celui ce împuternicești pe cei ce te doresc pe Tine.

Lipitu-m-am pe urma Ta Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruință, când pătimeai strigai Muceniță.

Slavă...

Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Hristino, ticălosul tatăl tău cel fără Dumnezeu și cumplit, te îngrozea cu chinuri de munci.

Și acum..., a Născătoarei:

Slăvitul între Prooroci Isaia toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mânecând strigăm Ție Doamne, mântuiește-ne pe noi; că tu ești Dumnezeul nostru afară de Tine pe altul nu știm.

Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup Muceniță, îngerii cei cerești te hrăneau pe tine cu hrană îngerească.

Nu te-ai lepădat de piatra vieții Muceniță Hristina, pentru aceea legându-te de piatră vrăjmașii te-au aruncat în apă.

Slavă...

Răpitu-te-ai către înălțime, zburând ca o turturea, cu aripile Dumnezeiescului Duh, și te-ai odihnit la Ziditorul tău.

Și acum..., a Născătoarei:

Înviază-mă pe mine, cel ce sunt mort prin păcat, Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pe viața cea fără de păcat.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Îndulcitu-ți-s-a inima de dulcețile doritului tău Cel preadulce, purtătoare de chinuri, și alergând către mirosul, patimilor Lui, strigai: Mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta Împărate al tuturor, și pentru dragostea Ta mă junghii.

Văzându-te tatăl tău, Muceniță, că iubești pe Tatăl Ceresc, a arătat către tine minte barbaricească, și te-a supus la munci de multe feluri, că nu și-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.

Slavă...

Ca un crin și ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picând Dar de mir făcut cu miresme, și ai miresmat inimile credincioșilor, cinstită Muceniță cea cu numele lui Hristos, ceea ce ești părtașă sfinților îngeri.

Și acum..., a Născătoarei:

Înțelegând grăitorii de Dumnezeu Prooroci adâncimea tainei tale Fecioară, fiind luminați mai-nainte de Dumnezeiescul Duh, proorocește au vestit înainte, că vei să fii prea-adevărată Maică Stăpânului tuturor.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai arătat...

Porumbiță cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur, și către înălțimea cerurilor ai sosit cinstită Hristino. Pentru aceea săvârșim mărită prăznuirea ta, închinându-ne cu credință sicriului moaștelor tale, din care izvorăște tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor și trupurilor.

ICOS

Lăudând întru cântări cu bună credință pe Sfânta Treime, cinstită fecioară Muceniță, celor ce erau atunci întunecați cu ceața mâniei celei cumplite, ai arătat acum lumina Treimii, luminând pe credincioși, și din mâna muncitorului, ca a doua Tecla, de cei fărădelege, ai scăpat, și ai trecut prin mijlocul curselor. Pentru aceasta cu adevărat lăudând cinstim mutarea ta, mulțumind unui Dumnezeu, Celui ce pentru tine a dăruit dumnezeiască tămăduire sufletelor și trupurilor.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și patra pomenirea Sfintei Mucenițe Hristina.

Stih: Pe Hristina cu Mirele Hristos o a unit cu adevărat,

Mireasa fără prihană sângele mucenicesc ce s-a vărsat.

Pe Hristina în a douăzeci și patru zi,

Cu lovirile sulițelor o omorî.

Aceasta a fost din cetatea Tirului fiică oarecăruia Urban stratilat, care suindu-o într-un turn înalt, și punând și pe dumnezeii săi acolo cei făcuți de aur și de argint, și cu alte podoabe împodobiți, porunci să petreacă acolo și să aducă jertfe la idoli. Iar Sfânta socotind cu cuget drept, că cu adevărat nu sunt dumnezei idolii cei neînsuflețiți și făcuți de oameni, se rugă lui Dumnezeu, și căutând pe o fereastră a văzut Cerul, și din făpturi înțelegând pe Făcătorul, a sfărâmat idolii tatălui său și i-a împărțit săracilor. Deci, pentru aceasta a fost dată la tot felul de munci de tatăl său, și a fost băgată în temniță, unde rămânând multă vreme fără mâncare, primea hrană îngerească și se tămădui de durerile rănilor. După aceea, a fost aruncată în mare, și de la Domnul primii dumnezeiescul Botez, și fu scoasă la uscat de dumnezeiescul înger. Deci, dacă îi prinse de veste că este vie, fu închisă în temniță din porunca tatălui său, care întru acea noapte și-a lepădat spurcatul său suflet. Apoi, luând în locul lui domnia un oarecare Dion, aduse spurcatul pe Muceniță la întrebare, și ea mărturisind pe Hristos, fu muncită cumplit. Și făcând minuni preamărite, a tras la credință trei mii de oameni. Iar după Dion luă domnia un oarecare Iulian, care o băgă într-un cuptor de foc, și rămânând nearsă, fu osândită de a dat-o la târâtoare înveninate și porunci, de i se tăiară sânii, din care spun că a curs lapte în loc de sânge. Și porunci să i se taie limba, și în cea de apoi fiind lovită de slujitori cu sulițe, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Capiton, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Capiton ochiul sufletului Stăpânului atoatevăzătorului,

Îl tinde, iar grumazul sabiei călăului.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Imeneu, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Se bucură Imeneu mergând spre tăiere,

Precum mirele când merge spre cea de nuntă cântare.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ermoghen, care dezrădăcinându-i-se toți dinții s-a săvârșit.

Stih: Fără de milostivire toți dinții i s-au dezrădăcinat,

Și de fiitoarea scrâșnirea dinților Ermoghene ai scăpat.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Teofil cel de la Zachint, care a suferit mucenicia în Hiu la anul o mie șase sute treizeci și cinci, de foc s-a săvârșit.

Stih: Teofil în Hiu prin foc s-a săvârșit,

Cu Dumnezeu împrietenindu-se, o bună norocire ce a dobândit.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Atanasie cel de la Hiu, care suferind mucenicia în Constantinopol la anul o mie șase sute șaptezeci, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Atanasie dă ceva și primește fericirea,

Dă capul și ia nemurirea.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Împreunându-te cu focul cel vâlvâietor, lăudai pe Făcătorul de bine al tuturor, care a răcorit inima ta, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Dorind să dobândești numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de Hristos fecioară, cântându-i: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Cu ploile sângiurilor tale ai uscat râurile nebuniei idolești, și acum revărsând noianuri de tămăduiri, încetezi văpaia patimilor, fecioară Muceniță.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu dumnezeiasca ta zămislire trecând peste legile firii Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor și a chinurilor, înecând pe șarpele întru adâncimea chinurilor tale Muceniță. Pentru aceea ai ajuns la limanurile Raiului cele fără de valuri, strigând: Preoților binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Omorât-ai pe șarpele cel cumplit, cu lupte de viață, și cu cântările rugăciunilor tale ai adormit fiarele cele sălbatice, și ai rămas fără de vătămare de dânsele Hristino, cântând Ziditorului: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de mușcăturile șerpilor celor otrăviți, Muceniță purtătoare de chinuri, căci Dumnezeu cel ce a ascultat rugăciunile tale Hristino, a călcat moartea prin dumnezeiasca Sa îngropare, către care neîncetat strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești tare ajutătoare credincioșilor, pururea Fecioară, mântuiește-mă de înșelăciunea vicleanului balaur, care mă vrăjmășește cumplit, și se silește să mă smerească. Că tu ești îndreptare nerătăcită, celor ce nădăjduiesc întru tine, și care strigă neîncetat: Noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Cu adevărul Născătoare...

Fiind luminată și strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Hristino Muceniță mult-pătimitoare.

Frumoasă este podoaba, care iubindu-o Hristos, Cel ce întrece pe toți cu frumusețea, te-a învrednicit cămărilor celor cerești.

Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trup Muceniță, și te-ai rânduit dimpreună cu adunarea nevoitorilor, rugând pentru noi pe Cel cu totul îndurător.

Slavă...

Pomenirea ta Hristino luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu razele darurilor Duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Iubitoare de bine Fecioară, îmbunătățește sufletul meu cel înrăutățit de păcate, și mă mântuiește de văpaia cea veșnică cu rugăciunile tale.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele celor fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul în biserică...

Pe tine care te-ai făcut ca un vas de bună treabă și cinstit Stăpânului, te cinstim după datorie Hristino; căci cu adevărat ai fost lauda mucenicilor și slava fecioarelor, și tămăduitoare bogată te-ai arătat de la Dumnezeu pruncilor celor sugari.

A Născătoarei:

Cetele îngerilor cinstesc nașterea ta, că numai tu ai umplut de bucurie cele de pe pământ, pentru aceea te slăvim credincioșii cu laude, slavoslovindu-te pe tine cea fără prihană, că tu răsărind lumină celor dintru întuneric, ai răsărit zorile de ziuă.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea, a lui Vizantie singur glasul.

Slăvimu-ți Hristoase milostivirea și bunătatea cea multă, care ni s-a făcut nouă; căci și femeile cu puterea Crucii Tale, lubitorule de oameni, au încetat înșelăciunea nebuniei idolești. De tirani nu s-au spăimântat, pe cel viclean l-au călcat și pe urma Ta au putut veni, spre mirosul mirului Tău au alergat, rugându-se pentru sufletele noastre.

Părăsind avuția părintească, și curat dorind pe Hristos, a câștigat Mucenița mărirea și avuția cerească, și fiind îngrădită cu toată întrarmarea Darului, cu arma Crucii a călcat pe tirani. Pentru aceasta îngerii mirându-se de luptele ei ziceau: A căzut vrăjmașul, biruindu-se de femeie, și s-a arătat Mucenița purtătoare de cunună, și Hristos împărățește în veci ca un Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Puterea Crucii Tale Hristoase a făcut minune, căci și Mucenița Hristina s-a nevoit cu nevoință de chinuire. Pentru aceea lepădând slăbiciunea firii, vitejește a stătut împotriva tiranilor; drept aceea primind și darurile biruinței, se roagă pentru sufletele noastre.

Fiind Muceniță Hristino în mâini Crucea ca o armă tare, credința ca o pavăză, nădejdea ca un coif, dragostea ca un arc, bărbătește ai biruit chinurile tiranilor, și dumnezeiește ai surpat viclenirile dracilor, și tăindu-ți-se capul, dănțuiești întru Hristos, rugându-te neîncetat pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Împăratul slavei Hristos, trăgându-se de îndulcirea frumuseții tale celei feciorești, te-a logodit pe tine Luiși ca pe o mireasă fără prihană prin împreunare nestricată, căci cu voirea Sa dând putere frumuseții tale, te-a arătat nebiruită împotriva vrăjmașilor și a patimilor, ca pe una ce ai răbdat munci amare, și chinuri foarte iuți. Și cu cunună îndoită te-a încununat, și te-a pus deadreapta Lui ca pe o mireasă împodobită; roagă-L pe Dânsul fecioară Muceniță Hristino prealăudată, să se dea lăudătorilor tăi mântuire, viață și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Bucură-te cămara...

Primit-ai, Cel ce ești fără de păcat, a da răscumpărare și preț pentru noi, Hristoase al meu, sângele Tău cel vestit și preacurat, Cela ce voiești să dobândească toți mântuire. Pentru aceasta văzându-te Maica Ta pironit, tânguindu-se se zgâria pe obraz, zicând: Fiul meu, Mielule Cel fără prihană, Care voiești să mântuiești lumea cu sângele Tău Cel cinstit, cum ai apus de la ochii mei Mântuitorule? Soarele cel neapus, Cel ce dai tuturor luminare pace și mare milă.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfintei, glasul 1, a lui Ciprian.

Părăsind lumea, și dorind pe Hristos, Hristino prealăudată, te-ai numărat împreună cu cetele cele de sus, cerșindu-ne nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce primești rugăciunile păcătoșilor, și nu defaimi suspinurile celor scârbiți; roagă-te Celui ce a ieșit din curat pântecele tău, să ne mântuim noi preasfântă Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Sabie a trecut prin inima mea, o Fiule zicea Fecioara, dacă a văzut pe Hristos spânzurat pe lemn, și o a spintecat Stăpâne, precum odinioară a zis Simeon; ci scoală-Te nemuritorule, și slăvește împreună cu Tine pe Maica și roaba Ta, rogu-mă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.