SFÂNTUL ILIE

VEZI: Unde este hramul se face Priveghere. Iar prin toate bisericile celelalte Polieleu.

După obișnuitul Psalm, cântăm Fericit bărbatul..., Slava dintâi.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile Sfântului, pe 8. Glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Cel ce după vrednicie ai fost numit Panteleimon, când iubirea de oameni tuturor o ai tins, purtarea de grijă pentru sufletele și tămăduirea trupurilor arătând, atunci cu numirea de milostiv te-ai îmbogățit, răsplătire pentru fapta bună și plată pentru buna credință Mucenice aflând. Purtător de cunună, și nebiruit ostaș al Dumnezeului nostru arătându-te; pe Care roagă-L, să mântuiască și să lumineze sufletele noastre. De trei ori.

Cela ce ai luat Dar de tămăduiri, când buna credință mai mult decât toate ți-ai ales, lipindu-te de dumnezeiască credința maicii tale, și păgânătatea tatălui tău urând, atunci dumnezeiască rază ție ți-a dăruit, adâncul luminărilor, dătătorul de lumină, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce dăruiește lucruri mari, cu dumnezeiasca cunoștință mai-nainte cunoscând strălucirea ta, Pantelimoane înțelepte, care tuturor o ai arătat, creștinește viețuind. De trei ori.

Cela ce din izvoarele Mântuitorului cele fără materie scoți pururea Dar de dumnezeiești tămăduiri, și din-destul le torni și le dai celor ce vin la tine preafericite, pe toți cei ce săvârșesc cu credință, mărită și preasfințită și de lumină purtătoare pomenirea ta, cu Dumnezeiescul Dar luminează-i, cela ce ești uns cu numirea lui Dumnezeu următoare arătat, și cu bunătate, care roagă-te să se dăruiască tuturor, celor ce te laudă pe tine. De două ori.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie.

Strălucit-a astăzi cinstită pomenirea celui fără de argint, care cheamă pe cei credincioși la ospăț de taină, și la adunare de prăznuire, aducând împreunările iubitorilor de praznic, că ne-a sosit nouă doctorul cel făcător de minuni, cel ce vindecă bolile tuturor, Pantelimon, tarele pătimitor, și se roagă cu dinadinsul Domnului, ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda Preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul unul născut, același din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind, și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut; pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumina lină...

Prochimenul zilei, și citirile Sfântului.

Din Proorocia lui Isaia citire:

Cap. 43, Vers. 6.

Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună și se vor aduna boierii dintre ei. Cine va vesti acestea întru dânșii? Sau cele din început, cine auzite le va face vouă? Aducă-și mărturiile sale, și să se îndrepteze, și să asculte, și să zică adevărul. Fiți mie mărturii, și eu martor sunt, grăiește Domnul Dumnezeu. Și pruncul pe care am ales, ca să știți, și să credeți, și să cunoașteți, ca Eu sunt; mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu, și după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, și nu este afară de Mine mântuitor Eu am vestit, și am mântuit și am defăimat, și n-am fost întru voi străin, voi Mie mărturii și Eu martor, Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, și nu este cine să scoată din mâinile Mele; face-voi, și cine va întoarce aceasta? Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuiește pe noi, Sfântul lui Israil.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor. Și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii, și i-a aflat Luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni noroade, și va împărăți într-înșii Domnul în veci; cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul; că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Vers 16.

Drepții în veci vor fi vii, și de la Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei, și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întări făptura cu arme spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-va în loc de platoșă dreptatea, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătatea; și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va ridica război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din praștia mâniei cea zvârlitoare de pietre, pline vor cădea grindine. Înfierbânta-se-va asupra lor apa mării, și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei; și va pustii tot pământul fărădelegea și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultați dar împărați, și înțelegeți; învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Ascultați cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru noroadele limbilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt.

LA LITIE

Stihirile glasul 1, a lui Vizantie.

Cu nevoință bună te-ai nevoit și alergarea muceniciei tale ți-ai săvârșit, Mucenice Pantelimoane. Pentru aceasta întru cele de sus cu îngerii dănțuiești, după vrednicia ostenelilor tale luând împărățiile cele de sus; deci roagă-te tămăduitorule preafericite, să se dăruiască nouă mare milă.

Glasul al 2-lea, ale lui Anatolie.

Fără plată dai oamenilor Dar, Pantelimoane Mucenice mărite, și duhurile gonești, cu chemarea lui Hristos; și orbilor vedere ai dăruit, ca o slugă a Lui de aproape. Deci te roagă tămăduitorule preafericite, să dăruiască lumii pace, și celor ce te iubesc pe tine mare milă.

Lepădat-ai înșelăciunea tatălui tău preamărite, și cuvintele maicii tale înțelepțește primindu-le, mai presus decât aurul roduri ai adus, după glasul Domnului, și tămăduitor prea-ales te-ai arătat, Pantelimoane Mucenice mărite. Și umblând cu Darul pe cale ai aflat un prunc, zăcând jos de năpârcă mușcat, și către Dumnezeu rugăciune făcând, și cu dinadinsul rugându-te, deîndată pe copil l-ai înviat, și fiara o ai făcut de a crăpat. Pentru aceasta fă pomenire și de noi, cei ce săvârșim cu credință pomenirea ta.

Iubit-ai credința maicii tale celei binecredincioasă, și ai îndreptat păgânătatea tatălui tău; căci cu învățăturile lui Ermolae întărindu-te, întru acestea și Botezul ai săvârșit, Pantelimoane Mucenice mărite al milostivului Dumnezeu, vindecătorule al bolilor, și gonitorule al patimilor; roagă-te, să se mântuiască din primejdii, cei ce săvârșesc cu credință pururea cinstită pomenirea ta.

Glasul al 5-Iea, a lui Ghermano.

Preastrălucită pomenirea Mucenicului, luminează marginile ca soarele, și neîncetat dă credincioșilor tămăduiri, boli gonind, și patimile vindecând; că se roagă Pantelimon pururea lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea, a lui Vizantie.

Veniți iubitorilor de Mucenici, cu un cuget toți să lăudăm pe Mucenicul lui Hristos, care pentru buna-credință bine s-a nevoit, și cu Dar pentru biruință s-a dăruit, pe luminătorul lumii, și steaua Bisericii cea pururea luminoasă. Pentru aceasta și strigând către dânsul, să zicem: Pantelimoane Mucenice mărite, fii sufletelor și trupurilor noastre mântuire, și acoperământ neclintit, rugându-te către Domnul neîncetat, ca să ne mântuiască pe noi.

Și acum... A Născătoarei:

Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare, și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pomenirea lui Pantelimon celui milostiv, cu laude să o aducem celor iubitori de Mucenici datorie; că acesta de unul cel neasemănat întru îndurări și în milă, și în milosârdie dorind, a luat de la dânsul Dumnezeiescul Dar.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Cu Darul cunoștinței tu te-ai înțelepțit, gândind prin lucrare, care o ai aflat fericite, suire privirii la cele de sus celei adevărate, de binefăcător făcându-te, celor pătimitori în boli de multe feluri, pe Hristos având dumnezeiască doctorie.

Stih: Sădit fiind în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru va înflori.

Cine va putea spune după vrednicie chinurile care ai suferit bărbătește, Pantelimoane Mucenice, toată privirea patimilor neputernică arătându-o, pentru dragostea ceea ce te-a împreunat pe tine cu Hristos, care acum te preamărește pe tine.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Vizantie.

Bună-credința maicii tale iubind, ai îndreptat nedumnezeirea tatălui tău. Și doctorului sufletelor fiind ostaș, ca un doctor pe tine însuți te-ai pedepsit, și cu Dumnezeiescul Dar întru amândouă bine iscusindu-te, patimilor de tot pierzător, și sufletelor tămăduitor te-ai arătat. Ci ca cela ce ai dobândit întru chinuri întărire, și în rugăciuni răbdare, Mucenice al lui Hristos Pantelimoane, roagă-te cu dinadinsul să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Cele cerești te laudă pe tine, ceea ce ești cu Dar dăruită, Maică care nu știi de mire; și noi slăvim nașterea ta cea neurmată, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Tropar, glasul al 3-lea.

Purtătorule de chinuri sfinte, și tămăduitorule Pantelimoane; roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul Mucenicului, de două ori. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei

După întâia Catismă. Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Bună-credința maicii tale tu o ai păzit fericite, și necredința tatălui tău creștinește o ai îndreptat; pentru aceasta și Dar ai luat de la Dumnezeu Atotputernicul, a vindeca tu bolile neputincioșilor, Mucenice mărite Pantelimoane, ale celor ce aleargă la tine cu credință călduroasă. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nădejdea creștinilor preasfântă Fecioară, roagă neîncetat cu puterile cele de sus pe Dumnezeu, pe Care l-ai născut mai presus de cuget și de cuvânt, să dea nouă tuturor iertare de păcate, și îndreptare vieții, celor ce te slăvim pururea cu credință și cu dragoste.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Ca pe un ostaș al lui Hristos nebiruit, și purtător de chinuri preaviteaz, toți credincioșii te lăudăm, pe tine podoaba Mucenicilor, cu credință prăznuind sfântă pomenirea ta, Mucenice pururea pomenite, și cinstite nevoințele tale cu cântări le mărim înțelepte, și pe Mântuitorul Hristos slăvim. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Mulțimile gândurilor mele celor necurate, și valurile cugetelor celor necuvioase, cine poate să le spună, ceea ce ești cu totul fără prihană? Și sculările asupra ale vrăjmașilor mei celor fără de trupuri, și răutatea lor, cine le va povesti? Ci cu rugăciunea ta, ceea ce ești bună, dăruiește-mi mântuire de toate acestea.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Prăznuiește astăzi lumea, cinstite nevoințele tale Pantelimoane pătimitorule, pe Dătătorul de viață slăvind, Care te-a arătat pe tine cald folositor. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Preacinstite mâinile tale, Maică Fecioară întinzându-le, acoperă pe cei ce nădăjduiesc spre tine, și pe cei ce strigă Fiului tău: Dă Hristoase tuturor milele Tale.

Apoi întâiul Antifon al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Stih: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru vor înflori.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca,

Zis-a Domnul către ucenicii săi, păziți-vă de oameni...

Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile răbdătorului tău de chinuri Pantelimon, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Apoi Stih: Miluiește-ne pe noi Dumnezeule...

Și Stihira, glasul al 2-lea:

Pe Hristos Cel milostiv, roagă-L acum Pantelimoane, dumnezeiescule doctore, să mă mântuiască din patimi, și să mă miluiască.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, și al Sfântului, pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu

Facere a lui Teofan

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos:

Întru adânc a așternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea-rău, Domnul Cel preaslăvit, că cu slavă S-a proslăvit.

Ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, Dumnezeu pe tine alegându-te în pântecele tău cel fără prihană, S-a sălășluit; pe Care roagă-L, ceea ce ești cu totul fără prihană, de prihana greșelilor să mântuiască pe toți, cei ce te laudă pe tine.

Precum zice Psalmistul Curată, dea-dreapta ca o împărătească a Împăratului ce a răsărit din pântecele tău, ai stătut; pe Care roagă-L ceea ce ești cu totul fără prihană, ca stătător deadreapta să mă arate în ziua răsplătirii, dumnezeiască Mireasă.

Firea cea stricată a oamenilor prin toate cele netrebnice, ceea ce ai născut ploaia cea cerească, toată o ai înnoit. Ci mă rog, și brazda sufletului meu cea uscată, arată-o aducătoare de roadă, dumnezeiască Mireasă.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Apropiindu-te de Hristos de bunăvoie, mai-nainte de sfârșitul tău cel întru Hristos, mort ai sculat oarecând; și acum preafericite și pe mine cel omorât cu mușcarea păcatului, mă înviază cu rugăciunile tale, o Pantelimoane.

Răsărit-ai ca o stea, purtând în tinerețe minte de bătrân, și de Dumnezeu gânditoare; și prin frumusețea trupului podoabă sufletească agonisindu-ți, Cuvântului Celui preaslăvit te-ai arătat preafrumos.

Omorându-te lumii, și întru Hristos îmbrăcându-te preafericite, prin baia Botezului, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător, și vas lucrării Duhului; pe toți vindecând, și bolile tuturor tămăduind.

Slavă...

Înțelepciunea prietenă ție câștigându-ți, și părtaș vieții aducându-te, de la dânsa te-ai cinstit, și cu cununa darurilor te-ai împodobit, cu luminarea dumnezeieștilor raze fericite strălucind.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu binecuvântări Preacurată cinstită ai încununat firea cea blestemată de Făcătorul pentru neascultare, ceea ce ai născut pe Hristos, și din stricăciune o ai slobozit. Pentru aceasta bucurându-ne, toți credincioșii pe tine te fericim.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Înflorit-a pustiul ca crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Îmbrăcându-se întru mine omul, din pântecele tău a ieșit Făcătorul, ceea ce ești cu totul fără prihană; haina nestricăciunii dăruind, celor ce s-au golit prin multe lucrări netrebnice.

Pe Cuvântul lui Dumnezeu cel preacinstit l-ai născut Stăpână; pe Care cu osârdie roagă-L, să se milostivească spre smeritul meu suflet, cel mâhnit pentru ocările dulceților.

Rănile sufletului meu tămăduiește-le Preacurată, și smerită inima mea cea otrăvită cu veninul șarpelui, cu doctoria ta cea lucrătoare o vindecă.

Alt Canon,

Irmos același:

Cuvintele Duhului auzindu-le, te-ai făcut ca niște pământ bun și bine-roditor, primind sămânță de mult preț, și rodind de trei ori fericite mântuirea sufletelor.

Omorât-ai măiestria mușcării balaurului, și sufletul ți-ai înviat, cu dumnezeiască insuflare a doua oară născându-te, și Împăratului tuturor înainte stând.

Rușinat-ai porunca cea fără de Dumnezeu a tiranilor, și la Hristos ai alergat, în locul tuturor pe Dânsul câștigând, și te-ai făcut de Dumnezeu înțelepțite mare neguțător.

Slavă...

Credința cea bună a maicii tale o ai iubit mărite, și ai urât nedumnezeirea tatălui tău cea mult tulburătoare, ca un înțelept, lucrul cel mai bun alegându-ți.

Și acum..., a Născătoarei:

Domnul, Cel ce poartă toată făptura cu dumnezeiasca voință, pe mâinile tale S-a purtat Fecioară; pe Care acum roagă-L, să mântuiască din primejdii sufletele noastre.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Mărturisit-ai vitejește pentru Hristos, și părintelui tău credință vestindu-i, la-i tras dintru adâncul păgânătății, prealăudate și neînfricoșându-te de cugetarea cea fără Dumnezeu a tiranilor, ai rușinat îndrăzneala cea neputincioasă a dracilor; pentru aceasta și Dar de la Hristos luând, tămăduiești bolile sufletelor, și ale trupurilor noastre, Pantelimoane prealăudate; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut, pe Cela ce ține lumea; și în brațe ai avut, pe Cela ce cuprinde toate, pe dătătorul de hrană al tuturor, și Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, și cu credință te slăvesc, ca să mă mântuiesc eu de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că poți câte voiești.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu însuți Domnul Te-ai întrupat, și mai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Picătură de umilință rourează-mi mie Stăpână, scoțând toată arderea inimii mele și a întristării mele, și adăugirile cele înșelătoare potolind.

Pe mine cel vătămat cu arma desfătării, și care zac rănit, Preacurată, nu mă trece cu vederea, ci mă vindecă cu sulița și cu sângele Fiului tău și Dumnezeului nostru, Celui ce S-a răstignit.

Ceea ce te-ai îmbogățit cu stăpânia a toată făptura, pe mine cel rău sărăcit, învrednicește-mă Dumnezeiescului Dar, ca să te slăvesc pe tine ca pe folositoarea mea cea bună, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos același:

Rănindu-te cu dragostea Stăpânului, ți-ai împărțit avuția săracilor, pe tine însuți golindu-te spre chinuire, care o ai și săvârșit, nădejdile cele veșnice mai-nainte văzând.

Jertfă de laudă lui Dumnezeu ai adus scârbindu-te arătat de chipurile idolești, și toată, întărâtarea celor păgâni o ai călcat, purtătorule de chinuri.

Celor răniți cu vrăjmășia, și de pizmă biruiți, puterea ta cea nebiruită le-ai pus înainte Mucenice, și întrarmându-te, ai biruit tirania cea păgânească.

Slavă...

Cel ce S-a ținut în brațele bătrânului Simeon, cu cuvintele bătrânului te-a vânat pe tine Pantelimoane, spre dumnezeiasca cunoștință, și spre a multora mântuire și izbăvire.

Și acum..., a Născătoarei:

Doamne și fecioare în urma ta au alergat, văzându-te pe tine Fecioara, Doamna și Maica, că numai tu amândouă întru una le-ai adunat Fecioară, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu și oamenilor, Hristoase Dumnezeule, că prin tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, din noaptea necunoștinței, aducerea am aflat.

Ceea ce ai născut calea vieții Preacurată, povățuiește-mă la calea dreaptă, pe mine cel surpat acum fără pricepere întru ne-calea și prăpastia cumplitelor căderi.

Înstrăinându-mă nebunește fără pricepere de la Dumnezeu Fecioară, curvește am viețuit, în latura patimilor cea depărtată rătăcind; ci mă întoarce și mă mântuiește cu mângâierile tale.

Cu apele tale cele de viață curgătoare adapă pe robul tău, pe cel aprins cu văpaia păcatelor, și ars de năvălirile dracilor, Fecioară Maică preacurată.

Alt Canon,

Irmos același:

Cu bucurie luptele muceniciei le-ai săvârșit, ocrotit fiind cu dumnezeiasca putere, și cu răbdare tare muncile suferind, bucurându-te ai strigat: Pe alt Dumnezeu afară de tine nu cunoaștem.

Fiind pus de față la luptele cele de muncă, Fericite, cu dumnezeiască putere mai presus te-ai făcut decât tirania păgânilor celor fără de Dumnezeu, și decât nebunia cea rătăcitoare întru Hristos puitorul de nevoință îmbrăcându-te.

Înțelepție îndrăzneață având, și tare îndemnare sufletească câștigându-ți, toată rana tare ai răbdat, cu vitejesc gând fericite, prin Darul Dumnezeieștii Cruci fiind întărit.

Slavă...

Vorba cea întunecoasă a celor rătăciți o a defăimat cu cereasca învățătură, purtătorul de chinuri, și s-a făcut multora pricinuitor de preaslăvită mântuire, cu lucrarea Ta Hristoase fiind întărit.

Și acum..., a Născătoarei:

Zicerile înțelepților, și vorbele cele ascunse ale tuturor, și proorociile Proorocilor, Preaslăvită, mai-nainte te-au închipuit pe tine prea-arătat, că era să fii în vremile acestea de apoi Născătoare de Dumnezeu; că afară de tine pe alta curată nu cunoaștem.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

Să nu mă arăți dracilor spre bucurie la judecata ce va să fie Stăpână, ci cu bunăvoință să cauți spre mine, pe Judecătorul și Fiul tău rugându-L.

Cu gândurile Te-am mâniat Doamne, și cu faptele mele cele viclene și fărădelege, spre rugăciune aduc pe Maica Ta, îndurându-te, mântuiește-mă.

De osândă mântuiește-mă Stăpână, pe mine cel ce însumi m-am osândit cu greșalele mele; ca ceea ce ai născut pe Judecătorul și Dumnezeul tuturor cu totul lăudată.

Alt Canon,

Irmos același:

Rătăcirea celor ciopliți o ai scuipat, și înșelăciunea cea înaltă o ai surpat, făcând minuni Cuvioase, și săvârșind tămăduiri, de Dumnezeu înțelepțite.

Purtător de cunună te-ai arătat prea-ales, că tu prin foc și prin apă ai trecut, și pe roată fiind întins, cu preaslăvire ai pierdut pe cei fără de minte.

Slavă...

Semeția tiranilor surpând, bătăi trupește cu anevoie de suferit, întru tăria sufletului ai răbdat cu Darul, de Dumnezeu gânditorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce ține înconjurarea pământului ca un Dumnezeu, în brațele tale S-a cuprins Curată, cu scrierea împrejur a trupului, Cel necuprins după dumnezeiescul chip.

CONDAC, glasul al 5-lea.

Următor fiind Celui Milostiv, și Dar de tămăduiri de la Dânsul luând, purtătorule de chinuri și Mucenice al lui Hristos Dumnezeu, cu rugăciunile tale bolile noastre cele sufletești vindecă-le, gonind pururea smintelile luptătorului, de la cei ce strigă cu credință: Mântuiește-ne pe noi Doamne.

ICOS

Pomenirea celui fără de argint, chinuirea celui viteaz, și doctoriile celui credincios, cu bunăcredință să le lăudăm iubitorii de Hristos. Ca să luăm milă, mai vârtos cei ce v-ați întinat casele voastre precum și eu; că dă tămăduire sufletelor și trupurilor iubiților. Deci să ne nevoim credincioșilor frați, să avem tare în inimile noastre pe acesta, care izbăvește de înșelăciune pe cei ce strigă neîncetat: Mântuiește-ne pe noi Doamne.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Sfântului măritului, marelui Mucenic și tămăduitorului Pantelimon.

Stih: Sângele capului tău Mucenice, a fost cu lapte amestecat,

Pentru care Hristos sângele său cel cu apă amestecat l-a vărsat.

Întru a douăzeci și șaptea zi,

Pantelimon de sabie se săvârși.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Maximian, cu neamul din cetatea Nicomidiei, din tată elin, care în urmă s-a făcut creștin, cu învățăturile fiului său, și din Maica sa Evula, care credea în Hristos. Deci a fost învățat la meșteșugul cel doctoricesc al trupurilor, de Efrosin, care avea mare slavă și se arăta a ști meșteșugul desăvârșit. Iar doctoricescul meșteșug al sufletului cel în Hristos, și credința a învățat de la bătrânul Ermolae preotul, cu care rugând pe Hristos, a înviat pe un copil, ce era mușcat de o năpârcă, și zăcea în drum. Deci a fost botezat de bătrânul Ermolae și povățuit la credință. Iar chipul muceniciei lui a fost așa: Mergând un orb la dânsul, se tămădui. Deci întrebându-se de împăratul cine a fost pricina tămăduirii lui, el răspunse: Pantoleon m-a tămăduit, căci așa îl chema întâi cu numele lui Hristos, în care a spus că și el crede. Deci lui îndată i s-a tăiat capul, iar Pantoleon a fost adus la împăratul, și întrebându-se, și neclintindu-se din credința în Hristos, nici cu făgăduință, nici cu înfricoșări, a fost bătut cumplit și ars cu făclii; însă arătându-i-se Domnul în chipul bătrânului Ermolae, îl îmbărbăta, și i se părea ca a intrat cu dânsul și în fierberea plumbului, în care se băgase Sfântul. Și în mare când l-au aruncat, și rămânând de tot sănătos, a fost dat la fiare, de la care fiind păzit nestricat, a fost legat de o roată țintuită cu săbii, și aruncată de la loc înalt, în jos la vale, apoi luându-și răspunsul cel de pierzare prin sabie, se ruga și plinindu-și rugăciunea, veni glas de sus la dânsul, numindu-l în loc de Pantoleon, Pantelimon. Și când a voit să-i taie capul întinzând ucigașul mâna, se întoarse fierul și se topi ca ceara, pentru care minune crezură ostașii în Hristos. Atunci Sfântul Mucenic își întinse grumazii de bună voia lui, și-i tăiară capul. Și spun cum că a curs lapte în loc de sânge; și cum că pomul măslinului, de care a fost legat Sfântul, îndată a rodit. Și se face soborul lui întru a sa vestită Biserică.

Tot în această zi, orbul care a fost tămăduit de Sfântul Panteleimon, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Orbul lumina ochilor trupești, a aflat,

Și prin sabie și lumina sufletească și-a adunat.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei maicii noastre Antuza mărturisitoarea, cea din sfânta mânăstire a lui Mantineu.

Stih: Antuza către înșelători lăudând pe Hristos cu adevărat,

Iar pe ea Hristos către îngeri o a lăudat.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici o sută cincizeci și trei, care în marea Traciei s-au săvârșit.

Stih: Primește Hristoase al meu, pe nevoitorii aceștia din mare care întocmai fiind,

Cu vânatul din marea Tiberiadei și același număr având.

Tot în această zi, Cuviosul Manuil, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Manuil punându-și cugetul patimilor domnitor,

Mai-nainte de moarte s-a făcut patimilor singur stăpânilor.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Hristodul, care fiind din Casandra, a mărturisit în Tesalonic, la anul o mie șapte sute șaptezeci și șapte, prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Hristodul ridicând Crucea pe umeri prin spânzurare,

Care s-a supus, ca o slugă a lui Hristos mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat și preaslăvit.

Tăria mea și lauda și mântuirea, și folositoare tare, și zid nebiruit fiind Stăpână; pe dracii cei ce se oștesc asupra mea bate-i, care totdeauna caută să mă omoare pe mine.

Pe Dumnezeu întrupându-L din feciorescul tău sânge, ai îndumnezeit Fecioară omenirea, pentru aceasta mă rog ție: Pe mine cel spurcat cu patimile, și stricat cu meșteșugirile vrăjmașului, mă mântuiește cu rugăciunile tale.

Cuptorul mai-nainte a închipuit nașterea ta, ceea ce ești cu totul fără prihană; că pe tineri nu i-a ars, precum nici pântecele tău focul cel nesuferit. Pentru aceasta mă rog ție, de focul cel veșnic mântuiește pe robul tău.

Alt Canon,

Irmos același:

După lege pătimind, și biruind pe vrăjmașul, liman cu totul lin celor ce sunt înviforați în mare, te-ai făcut preamărite, și lumină celor ce sunt întru întunericul vieții, pe care și a cânta i-ai învățat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fericit ești, și bine este ție acum preafericite, celui ce ți-ai luat nădejdea ta cea de trei ori norocită și fericită, cea gătită celor ce strigă Domnului cu credință: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Sufletele sfinților, și danțurile drepților, și ceata cea fără de trup a îngerilor te-a primit pe tine împreună dănțuitor, Fericite. Că tăindu-ți-se grumazii cu sabia, cânți bucurându-te: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Sabia, care ne osebea pe noi dedemult de la pomul vieții, acum întorcându-se, primește pe cei însemnați cu sângele cel ce a ieșit din coasta Fiului tău, cu totul fără prihană binecuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând; iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Râvnește celor bune, de la cele rele depărtându-te, prin purtarea de grijă de dumnezeiești lucruri, suflete al meu, rugătoare pentru tine având pe Maica lui Dumnezeu, și folositoarea tuturor cea nerușinată, ca pe o milostivă și de oameni iubitoare.

Dezlegat-ai de legătura osândirii celei dedemult omenirea, de Dumnezeu Născătoare; pentru aceasta mă rog ție: Dezleagă toată legătura răutății inimii mele, Preacurată, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Raza slavei Tatălui născându-o, inima mea ceea ce se mâhnește pentru ocara greșelilor, Născătoare de Dumnezeu luminează-o, și slavei celei pururea veșnice mă arată părtaș, ca cu credință să te slăvesc.

Alt Canon,

Irmos același:

Îndreptarea firii tale celei bune a vindecat orbirea cea sufletească a părintelui tău, dând lumină preafericite, celor ce aleargă cu credință, și la Mântuitorul Hristos îi îndreptează.

Pentru Hristos junghiat fiind, la viața cea veșnică te-ai mutat, și de Dumnezeu chemat te-ai arătat, cu dumnezeiască numirea cea de la Hristos, fiind cinstit de Dumnezeu înțelepțite, care și preaînalți pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Defăimând bârfirea cea ritoricească și rea a celor înțelepți, cu chemarea lui Hristos, tai rădăcinile patimilor celor cu durere, vindecând pe cei ce preaînalță pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Prea-limpede izvor de nemurire te știm pe tine de Dumnezeu Născătoare, ca pe ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui Celui fără de moarte, carele mântuiești de moarte pe toți, cei ce-L preaînalță pe El în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară s-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

Gustând mâncare necuvioasă Adam, moarte din pom cu amărăciune a cules; iar Fiul tău pe lemn pironindu-Se, dulceața nemuririi a izvorât Preacurată; pentru aceasta pe tine te cinstim.

Împărăteasă ești a Împăratului și Domnului, mai presus de cuvânt născând pe Cela ce a stricat împărățiile iadului, pe Care Fecioară cu osârdie roagă-L, împărăției celei de sus să învrednicească pe toți, cei ce te cinstesc pe tine.

Îmbunătățește Stăpână smerită inima mea, cea înrăutățită prin potopurile desfătărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel Bun, și bună fiind toată, și prin ușile cele bune ale pocăinței mă bagă.

Alt Canon,

Irmos același:

Mutatu-te-ai bucurându-te, la marginea doririlor, unde sălășluindu-te preafericite, a lua preafericit sfârșit cu adevărat te-ai învrednicit, împreună fiind cu Stăpânul tău în veacul nesfârșit.

Dorul ți-ai dobândit, și plinirea dragostei tale, picând încă fierbinte sângele tău, cel ce a curs pentru Hristos, și pentru Dânsul s-a vărsat preafericite; și de la Dânsul ai luat bucurându-te, cununile nevoințelor tale.

Fălcile leilor și gurile fiarelor, ca și Daniil dedemult tu le-ai înfrânat, că știe a se rușina de fapta bună a mucenicilor și firea cea necuvântătoare; pentru aceasta prealăudate, adunându-ne, pe tine te fericim.

Slavă...

Bogată bunătate ți-a dăruit ție Hristos, visterie de tămăduiri nouă dăruindu-ne, și pe tine Pantelimoane, adică pe cel cu totul milostiv cu voința, dându-te tuturor celor necăjiți, și liman lin, și folositor și sprijinitor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca niște lână ploaia cea cerească în pântece zămislindu-o, o ai născut nouă, ceea ce ești cu totul fără prihană, care ne dă dulceață nouă, celor ce-L lăudăm pe Dânsul ca pe un Dumnezeu, și pe tine Născătoare de Dumnezeu prealăudată te vestim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne...

Pantelimoane preaînțelepte, sfințită podoaba cinstiților celor fără de arginți, și a Dumnezeieștilor Mucenici, cere din Cer biruință mai-marilor noștri, și pace lumii Sfinte, și celor ce te laudă pe tine cu credință mântuire, și te roagă cu Maica lui Dumnezeu pentru noi toți. De două ori.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Cu cântări fără tăcere, cu bună credință te cântăm Născătoare de Dumnezeu, strigând: Bucură-te munte; bucură-te scaun purtător de foc al Împăratului tuturor; bucură-te lauda îngerilor, și slava sfinților.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Milei lui Dumnezeu urmând, Pantelimon după adevăr te-ai numit, luând nume deopotrivă și asemenea lucrului, căci ca un milostiv miluiești pe toți, îndoită tămăduire dându-le lor, hrănindu-i, și vindecându-i mărite, și la dumnezeiască și prealuminată cunoștința lui Hristos, aducându-i preafericite. De două ori.

Lucrul rânduielii celei de sus, care s-a făcut peste tine, luminat s-a arătat, că învățându-te prea-arătat a vindeca patimile trupurilor Pantelimoane, doctor sufletelor te-ai arătat gata, cu cuvântul Darului vindecând pe toți, și din înșelăciunea cea întunecată mântuind pe cei ce aleargă la tine.

În locul frumuseții trupului, de Dumnezeu înțelepțite, pusu-ți-ai frumusețea cea sufletească, cu dreaptă nimereală, și podoaba minții în locul podoabei trupului, și pe cei ce priveau, a se minuna i-ai făcut Mucenice. Cu semne luminând și cu minuni, și în floarea tinereților minte de bătrân luând, și cu credința și cu darul strălucind.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Vizantie.

Astăzi a strălucit pomenirea purtătorului de chinuri, veniți credincioșii duhovnicește să ne veselim, și cu cântări să-l încununăm, pentru că pe vrăjmașul cel nevăzut cu puterea Crucii vitejește l-a biruit, și de muncile tiranilor cele nenumărate netemându-se, după lege răsplătirea chemării celei de sus a luat, și acum împreună cu îngerii în veci se veselește. Ci, o Mucenice al lui Hristos Pantelimoane! Tămăduitorule al celor bolnavi, și limanule al celor înviforați, nu înceta rugându-te milostivului Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

De toate primejdiile păzește pe robii tăi, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare, Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâi și cel desăvârșit Otpust.