SFÂNTUL ILIE

VEZI: Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Pavel, la Mineiele grecești cele noi, este pusă în rând împreună cu a sfinților Apostoli, de unde și noi o am tălmăcit. Însă fiindcă la Tipic nu are slujbă. O am pus deosebi, după slujba Sfinților Apostoli, ca cine va voi și va avea evlavie către Sfântul, să-i cânte slujba după cum va voii.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Ca unii ce erați plini de înțelepciune dumnezeiască, și de lumină și de Dar slăviților, cu alegerea cea aleasă de Dumnezeu, v-ați ales mai de cinste a sluji la trebuințele sfinților, și acum locuiți în ceruri veselindu-vă, neîncetat împreună cu îngerii.

Arătându-vă ca niște făclii luminoase cu Darul Duhului, din-destul ați strălucit lumii lumina cunoștinței, și negura răutății o ați încetat, și mutându-vă de aici, v-ați sălășluit către lumina cea neapusă, Apostolilor.

Să se laude Nicanor cel preasfințit, și Parmena, și Timon, și dimpreună cu dânșii să se cinstească dumnezeiescul Prohor, împlinitorii poruncilor Cuvântului, și îmbogățitorii lipsiților, și rugătorii cei preafierbinți pentru noi către Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pruncă preafericită ca o părtinitoare milostivă credincioșilor, Născătoare de Dumnezeu, aducând rugăciunile noastre Ziditorului, dă răsplătire robilor tăi, milostivire desăvârșită, ca o mântuitoare, și curățire sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând lângă Crucea Fiului și Dumnezeului tău, și uitându-te la îndelungă-răbdarea Lui, Maică Preacurată, tânguindu-te ziceai: Vai mie preadulcele meu Fiu! Pentru ce pătimești acestea fără dreptate? Cuvinte al lui Dumnezeu, ca să mântuiești firea omenească.

Tropar, glasul al 3-lea:

Sfinților Apostoli rugați pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE Octoihului, și al Apostolilor pe 4.

CANONUL Apostolilor

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Făcându-vă preaînțelepților lumină cu împărtășirea cea către Dumnezeu, mântuiți din negura patimilor, pe cei ce prăznuiesc purtătoarea de lumină și cinstită pomenirea voastră, și-i învredniciți luminii.

Îndulcitu-v-ați de dragostea cea preadulce a lui Hristos fericiților, și cu bună credință lepădând cele veselitoare ale vieții celei pieritoare, i-ați urmat Lui, făcându-vă ucenici prea-adevărat.

Slavă...

Pornindu-vă luminători de la Răsăritul cel dătător de lumină, v-ați făcut luminători de suflete, Parmena, Prohore și Timone minunate, și Nicanore de Dumnezeu insuflate.

Și acum..., a Născătoarei:

Căile lui Dumnezeu cele făcute cu naștere străină, și cu unire fără de asemănare, întru tine s-au cunoscut Preacurată. Pentru aceea ca pe o Stăpână a tuturor făpturilor te slăvim pe tine.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veselește de tine...

Ca unii ce erați nori duhovnicești, ați picurat apa cunoștinței adevărului întru sfințenie celor de pe pământ, slăviților.

Ca unii ce ați fost plini de Darul Duhului, preaînțelepților, prin alegerea Lui v-ați rânduit a sluji la trebuințele sfinților.

Slavă...

Să lăudăm pe Parmena cel mărit, și pe înțeleptul Timon, și pe cinstitul Prohor, și pe Nicanor cel cu cuget înalt.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preacurată pe Domnul Cel Bun, care picură dulceață și mântuire de cele rele, Fecioară fără prihană.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Cei ce v-ați arătat trâmbițe dumnezeiești ale adevărului, vasele cele cinstite ale bunei credințe, îndreptători către mântuire celor rătăciți, Apostoli ai Domnului, bucurați-vă, și vă rugați lui Hristos Dumnezeu, cerând să se dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară Preacurată, ceea ce nu știi de mire, care singură ești părtinitoare, și acoperământ credincioșilor, mântuiește de primejdii și de scârbe, și de cumplite nevoi Pruncă, pe toți cei ce au la tine nădejdea, și mântuiește sufletele noastre, cu dumnezeieștile tale rugăciuni.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-te Hristoase Maica Ta cea Preacurată mort întins pe Cruce, striga: Fiul meu Cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, ce este această rânduială negrăită? Prin care ai mântuit zidirea cea înțeleaptă a preacuratelor Tale mâini.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Apostolii Făcătorului de bine ca niște stele neapuse strălucind la înălțimea Bisericii, au risipit întunericul necredinței, și au luminat lumea.

Slujind Evangheliei Darului Prohore preafericite, te-ai făcut prea-ales învățător dumnezeiesc, și mai mare scaunului Nicomidiei, purtând grija turmei lui Hristos.

Slavă...

În ziua ce s-a săvârșit Ștefan întâiul pătimitor, junghiindu-te ca o oaie Nicanore, împreună cu cei două mii ce au nădăjduit întru Hristos, ai moștenit cinste dumnezeiască, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Neispitită de nuntă ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Care mai presus de cuget și de cuvânt S-a întrupat din tine Preacurată; pentru aceasta după datorie te slăvim, și te fericim pe tine Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Tu Doamne ca pe niște trâmbițe ai trimis pe Apostolii Tăi, ca să ridice din mormântul înșelăciunii sufletele celor ce Te laudă pe Tine.

Timon cel sfințit făcându-se păstor Bostrienilor, arzându-se în foc, a câștigat sfârșitul muceniciei cel fericit.

Slavă...

Parmena cel mare, cu sârguință preafierbinte săvârșindu-și dumnezeiasca slujbă, înaintea ochilor Apostolilor a adormit.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te pe tine Preacurată, prin care ne-am mântuit din stricăciunea înșelătorului, și de răutatea vrăjmașului, celui ce ne tiraniza pe noi.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție...

Nicanor vestind viața cea fără de sfârșit, și Crucea și patimile Celui ce pentru milostivirea Sa a pătimit cu trupul, s-a omorât ucigându-se de mâinile iudeilor.

Marele Timon aprinzându-se de dorirea dragostei Domnului, din poruncile celor fărădelege, s-a sfârșit în mijlocul focului, făcându-se dumnezeiască ardere de tot.

Slavă...

Dumnezeiasca și purtătoarea de lumină, și plină de Dar pomenirea voastră Apostolilor, sfințește cugetele tuturor celor ce cu credință o săvârșesc pe dânsa, fericiților.

Și acum..., a Născătoarei:

Cetele îngerilor celor fără de trup, și adunările Apostolilor, și danțurile mucenicilor, te cinstesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, căci negrăit ai născut pe Împăratul tuturor.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Diaconi cinstiți, singuri văzători ai Cuvântului, și vase alese v-ați arătat prin credință, Nicanore și Prohore, Parmena și Timone mărite. Pentru aceasta astăzi a voastră sfințită pomenire prăznuim întru veselia inimii, pe voi fericindu-vă.

SINAXAR

Întru această lună în ziua douăzeci și opta, pomenirea Sfinților Apostoli Prohor, Nicanor, Timon și Parmena.

Stih: Ucenicii Cuvântului Dumnezeu omului cei cu numărul împătrit,

Pe cinstita Treime cu cuvântul, tuturor o au propovăduit.

Întru a douăzeci și opta zi,

Pătrimea tăinuitorilor din viață se săvârși.

Aceștia nevoindu-se prin multe locuri, și pentru că propovăduiau cuvântul credinței și mărturiseau pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și om desăvârșit, fiind munciți de păgâni, și-au luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evstatie, cel din Anghira.

Stih: Preafericite prin înger din râu fiind mântuit,

Sufletul ți-ai dat în mâinile îngerului ce te-a izbăvit.

Acesta era ostaș, și aducându-se înaintea lui Cornelie guvernatorul Anghirei și întrebându-se, mărturisi slobod și cu îndrăzneală pe Hristos, drept aceea a fost bătut fără milă, și pătrunzându-i gleznele îl legară cu ștreanguri, de-l târâră de la cetatea Anghirei până la râul Sangarul, urmând și privind guvernatorul, și acolo băgându-l într-o raclă, l-a aruncat în râu. Iar din voia lui Dumnezeu păzindu-l îngerul, scoase racla afară la uscat, și se află într-însa Sfântul sănătos, cântând Psalmul acesta: Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt.... După aceea aflând aceasta guvernatorul și rușinându-se, scoase sabia și se omorî singur, iar Sfântul Mucenic rugându-se și împărtășindu-se cu dumnezeieștile Taine, printr-un porumb ce a fost trimis de la Cer și mulțumind lui Dumnezeu, și-a dat sufletul în mâna îngerului celui ce s-a arătat, și l-a scăpat din râu. Și s-a îngropat cinstitele lui moaște întru aceeași cetate a Anghirei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Acachie celui nou.

Stih: Lui Acachie tăindui-se grumazul de sabie se săvârșește,

Și albeața sufletului arătându-o, lapte izvorăște.

Tot în această zi, pomenirea târnosirii Bisericii, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu în Diaconia.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Drosis, care în topitoare de aur fiind aruncată, s-a săvârșit.

Stih: Drosis în topitoare de aur fiind aruncată;

Nu s-a aflat necurată nici cu vreo întinăciune amestecată.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei maicii noastre Irina, care era din Capadocia și se află în mânăstirea lui Hrisovalant.

Stih: Irina dedemult cu pace viețuind,

Și acum acolo unde pace izvorăște este locuind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptorul persienesc tinerii...

Cu tot cugetul iubind pe Hristos, care singur este cu adevărat neasemănat întru frumusețe, ați primit moștenirea cea cerească, pururea pomeniților.

Fiind cinstiți de Cuvântul cel ce prin cuvânt ne-a răsărit nouă din Fecioară, cu cuvinte și cu fapte sfințite v-ați arătat mântuitori credincioșilor, povățuindu-i pe dânșii către mărturisire, cei ce sunteți de Dumnezeu cuprinși.

Slavă...

Chinuitu-te-ai străin fericite Nicanore, ucigându-te, de năravul cel rău al necredincioșilor evrei, și aducându-te lui Hristos ca un miel, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin cuvânt ai născut Fecioară pe Cuvântul Tatălui, Care cu cuvântul a făcut Cerul și pământul, și-L slăvești pe Dânsul, Cel ce dă cuvânt celor ce curat cred acum într-însul, Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Din noroiul patimilor și din deșertăciune ați mântuit, pe cei ce s-au plecat învățăturilor voastre, preaînțelepților, și i-ați suit pe dânșii către înălțimea cunoștinței, ca pe unii ce bine au plăcut lui Dumnezeu, și au strigat: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Cu cântări dumnezeiești să se cinstească dumnezeiescul Parmena, dimpreună cu Timon și Prohor cel pururea lăudat, și Nicanor cel minunat, ca niște Apostoli ai lui Hristos, și îmbogățitori limbilor celor ce strigă: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe voi măriților, cei ce erați întru rânduiala celor șaptezeci, și bine aleși, ca niște plini de credință, v-a ales Domnul Apostoli mai aleși, după Petru și după ceilalți, ca să slujiți la treburile sfinților, prealăudaților.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată că au luat sfârșit glasurile grăitorilor de Dumnezeu Prooroci, că tu de Dumnezeu dăruită, pe Domnul Cel mai presus de ființă, Cel arătat de dânșii, l-ai născut spre mântuirea credincioșilor care strigă: Toate lucrurile Domnului, lăudați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; și puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Voi, cei cei sunteți mai aleși cinstiți între diaconi, care ați slujit la treburile sfinților, v-ați arătat vase încăpătoare de toată lumina Cuvântului, și ați dobândit slava cea negrăită, și împreună cu Cuvântul vă îndulciți preaînțelepților.

Astăzi toată zidirea prăznuiește pomenirea voastră Timone, Parmena și Nicanore împreună cu Prohor propovăduitorul lui Hristos, fericindu-vă pe voi după vrednicie, văzătorilor de Dumnezeu preafericiți.

Slavă...

Ca niște Apostoli ai Dumnezeiescului Cuvânt, v-ați ridicat spre mare laudă, și vă veseliți pururea, împreună cu cetele Apostolilor și cu ale îngerilor, cu care dimpreună rugați-vă să ne miluim noi, slăviților.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu bucurie strigăm ție Fecioară glasul Arhanghelului: Bucură-te bucuria îngerilor, cuvântarea cea de cinste a Apostolilor, propovăduirea Proorocilor și încununarea Mucenicilor.

Irmosul:

Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Cuviosul Părintele nostru Pavel Xiropotamiteanul.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Adunarea cuvioșilor, ceata monahilor, veniți să lăudăm pe Preacuviosul Pavel, odrasla cea împărătească, pe minunatul împodobitor al mânăstirii Xiropotamului, și mărirea Atonului, cea preaminunată, care păzește turma sa, de tot felul de ispite și de scârbe.

Ceea ce te-a născut pe tine după numirea bunei sporiri, te-a văzut pe tine ca un miel mai-nainte de a pune tu grâul în vraf, că te luptai cu leii, Cuvioase, și îi biruiai pe ei, vedenie cu adevărat întru semn de a ta sporire, care ai biruit lupta dracilor, și poftele trupești, și cu cuvântul tău pe toți i-ai hrănit.

Lăsat-ai împărăția pământească, pentru dragostea împărăției cerești, Cuvioase, și ai urmat lui Hristos; pentru aceasta te-ai arătat împărățind asupra patimilor, în loc de sceptru purtând tu cinstita Cruce în mâini, și rasă în loc de porfiră, și postul în loc de desfătare, și în loc de scaun, Raiul, Pavele.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Cu bună minte înțelegându-ți bun neamul sufletului, ai grăbit purtătorule de Dumnezeu, a supune pe cel mai rău, la acesta ca la cel mai bun, și a păzi pe cea după chip nevătămată. De aici te-ai înălțat la strălucirea cea dintâi, urând împărăția și lumea și pe stăpânitorul ei; căci toată viața ta pomenirea de moarte punându-o, te-ai făcut vas dumnezeiesc cu punerea, așezându-ți cugetul stăpânitor asupra pierzătoarelor patimi. Pentru aceasta și mutându-te la corturile cerești, fără de mijlocire te rogi Celui cu firea Dumnezeu, pentru cei ce cu credință și cu dragoste săvârșesc pomenirea ta cea pururea cinstită.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile...

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Veniți mulțimea îngerilor, și a cuvioșilor Apostoli, și a nevoitorilor Prooroci, mai cu osebire a dumnezeieștilor patruzeci de Mucenici și preamăritul Pavel, pe noua voastră adăugire, primindu-l, cu bucurie împreună cu el, cântați cântare Treimii, ca cu rugăciunile voastre să ne mântuim de tot felul de supărări.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voii foarte.

Străin făcându-te de a ta patrie, ca alt Avraam te-ai suit în muntele cel sfânt, și pe sineți te-ai adus jertfă cu bun miros, ca pe alt Isaac acela Domnului. Pentru care ai și câștigat binecuvântarea lui Dumnezeu, Căruia nu înceta a aduce rugăciune, pentru noi cei ce săvârșim cu dragoste adormirea ta, mărite.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Având îndrăzneală către Hristos, apără cu căldură pe cei ce cu credință săvârșesc preasfântă pomenirea ta, Pavele Preacuvioase, și scăpându-i din cumplitele patimi și din primejdii, de toată întâmplarea mântuiește-ne, dându-ne sufletească mântuire, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, ca să mărim nevoințele tale cele tari.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Veseli-se-vor pământenii lăudându-se dreptul, preaînțeleptul Solomon a zis, căci pomenirea lui este plină de nemurire. Pentru aceasta și noi adunându-ne astăzi, ne veselim lăudându-te pe tine, podoaba cea veselitoare a cuvioșilor, Pavele Cuvioase, și cu credință toți strigăm ție rugându-ne: Cel ce ai defăimat împărăția pământească, și calea cea strâmtă a părinților cu deamănuntul o ai umblat, iar ridicările dracilor le-ai surpat roagă-te ca să ne mântuim și noi de smintelile, cele ce împrejurul nostru năvălesc cu asuprire, cei ce după datorie te cinstim, și ne îmbogățim avându-te pe tine, izbăvitor și apărător.

Și acum..., a Născătoarei:

De toate primejdiile păzește pe robii tăi, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.

Tropar, glasul al 4-lea.

Îngerul cel în trup, temelia sihaștrilor, Pavel măritul, împodobitorul cel mai întâi al mânăstirii Xiropotamul, cheamă de sus mulțimea îngerilor; iar de jos adună cetele ucenicilor săi, ca să cânte cu cântări dumnezeiască pomenirea sa.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Pe călăreții lui faraon...

Toată dăruirea la oameni, de sus se pogoară de la tine Părintele luminilor; pentru aceasta și mie, celui ce doresc a lăuda cu cântări prealuminată pomenirea preaînțeleptului Pavel, dăruiește-mi Darul Dumnezeiescului Duh, Iubitorule de oameni.

Avut-ai adevărată purtare de nume, Pavele Părintele nostru, suindu-te spre dumnezeiască sporirea sihăstriei, și de tulburările lumești, ca un ascuțit la minte, depărtându-te pe sine-ți, te-ai învrednicit cu cuvioșie, de dumnezeiască odihnă, Cuvioase.

Slavă...

Noi ca cei ce te știm pe tine palat filozofiei celei înalte, cei ce avem prin ajutorul tău spre sălășluire dumnezeieștile tale osteneli, încununând capul tău cu cântări înalte, toți ne rugăm, ca cu rugăciunile tale să ne mântuim.

Și acum..., a Născătoarei:

Avându-te pe tine apărătoare, Născătoare de Dumnezeu, nu ne vom înfricoșa de mulțimea vrăjmașilor, celor ce dau război, împotriva celor ce prin buna cinstire, slăvesc pe Cel întrupat din tine, pe Dumnezeul tuturor și Domnul, pe Care pentru noi roagă-L.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cel ce ai întărit dintru...

Precum marele Moise în muntele Sinaiului, te-ai suit la muntele Atonului, Părinte Cuvioase, și ai primit din mâinile lui Dumnezeu tablele, și noului Israil, ai legiuit cele preabune.

Prietenă și împreună-locuitoare, luând din pruncie bunătatea, ca pe niște gunoaie le-ai socotit pe toate, nou Pavel odrăslind, cu numele și cu fapta, și Crucea pe umeri ridicând, ai urmat lui Hristos.

Slavă...

În loc de sceptru, Crucea, în loc de porfiră rasa, și în loc de împărăția cea cu multă odihnă, alegând asprimea cea monahicească, te-ai sălășluit împreună cu sfinții întru cereștile lăcașuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu sălășluindu-Se în sfânt pântecele tău, S-a întrupat precum știe, Născătoare de Dumnezeu, și nea mântuit pe noi, cu patimile Sale cele purtătoare de viață. Pentru aceasta ușă de mântuire te cunoaștem pe tine Fecioară.

Irmosul:

Cel ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale mă întărește, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dorind viața cea nestricăcioasă, înțelepte, ai trecut cu vederea podoaba cea împărătească, ca pe o vrăjmașă și ca pe niște gunoaie. Pentru aceasta cu veselie, Preacuvioase Pavele, ai venit la muntele Atonului ca un străin; întru care adu-ți aminte pururea de noi cei ce te pomenim pe tine.

Slavă..., Și acum... A Născătoarei:

Ceea ce singură ai născut pe Făcătorul a toate Care s-a întrupat, și ca ceea ce singură ai împodobit omenirea prin nașterea ta Preacurată, mântuiește-mă de cursele vicleanului veliar, întărește-mă pe piatra voilor lui Hristos, rugându-L pe Dânsul neîncetat.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Mai presus decât soarele a strălucit fața ta, Pavele vrednicule de laudă în vremea ce ți-ai dat sufletul, arătându-ți strălucirea.

Rugăciune și smerenie, a avea ucenicii tăi, îi învățai Pavele; căci le ziceai, că fără de acestea, nimeni nu va vedea pe Domnul.

Slavă...

Ogorând brazda minții tale, însutit spic ai dat, de trei ori fericite, de dumnezeiești bunătăți și de vindecări.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o iubitoare de bine, ajută-mi mie celuia ce zac pe patul durerii și al bolii, Născătoare de Dumnezeu, singură pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Nici înălțimea împărăției, nici lipsirea de aceea, nici ostenelile cele peste măsură, întru postire, și altele care bucurându-te, săvârșeai; nici despărțirea despre cele îndulcitoare, au stricat întinderea ta cea către Domnul, Pavele de trei ori fericite.

Îmbogățit fiind tu Preacuvioase Pavele, cu preamultă răbdarea lui Iov, cu plângerea Ieremiei întru toată viața ta, cu întreagă înțelepția lui Iosif, și cu iubirea de străini a lui Avraam, te-ai împărtășit de darurile Duhului.

Slavă...

Următor după toate făcându-te, celui de un nume cu tine, Pavele, acum câștigi împreună cu el nenumărate daruri întru lăcașurile sfinților; care roagă-te, să le dobândesc și eu, locuitorule împreună cu îngerii, Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Ne îmbogățim avându-te pe tine zid, și suntem păziți cu apărarea ta, lăudându-ne cu, dumnezeiasca ta slavă te fericim pe tine; căci tu preasfântă izvorăști veselia și bucuria sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Se laudă Vizantia cu bucurie, ca ceea ce are scutecele tale; iar mânăstirea Xiropotamului se veselește, ca ceea ce are multele tale osteneli, pe care păzește-o de primejdii, Preacuvioase Pavele.

Porfira împărătească, ca gunoaie ți s-a socotit ție, pentru viața cea adevărată, pe care o ai câștigat înțelepte prin posturi și lacrimi, ca cel ce ai defăimat împărăția pământească, Cuvioase Pavele.

Slavă...

Păzindu-ți cugetul netulburat de lumeștile zarve, ai trecut furtuna cea tulburătoare a patimilor, pentru aceasta te-ai și liniștit, la odihnele cele netulburătoare, ca cel purtător de asemenea nume.

Și acum..., a Născătoarei:

O de ne-am izbăvi de cumplitele greșeli, cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu curată, și de am dobândi preasfântă, dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Cela ce negrăit S-a întrupat din tine.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Ca cel ce ai fost sfințit și dumnezeiesc lăcaș al Treimii, prin viața cea întocmai cu a îngerilor, lăudămu-te pe tine, fiii tăi, de Dumnezeu purtătorule. Ci ca cela ce ai spre Aceasta îndrăzneală, roagă-te ca să ne mântuim degrab, din tot felul de scârbe, ca să strigăm ție: Bucură-te Pavele Părintele nostru.

ICOS

Strălucit-a în lume, ca o rază prealuminoasă, viața ta prealuminate Pavele, și luminând cugetele și sufletele tuturor Cuvioase, pleacă pe toți a striga ție cu bucurie unele ca acestea: Bucură-te sfeșnicul Bisericii lui Hristos, bucură-te odrasla credincioșilor împărați. Bucură-te surparea nevăzuților vrăjmași; bucură-te pierzarea văzuților războinici. Bucură-te, că prin bunătate te-ai suit la înălțimea cerurilor, bucură-te că ai defăimat împătimirea cea multă despre lume. Bucură-te, că ai trecut cu vederea sceptrurile împărăției; bucură-te că ai stricat boldurile dracilor. Bucură-te lauda mânăstirii Xiropotamului; bucură-te strălucită sprijineală a Atonului. Bucură-te prin care mânăstirea s-a împodobit; bucură-te prin care tot muntele s-a luminat. Bucură-te Pavele Părintele nostru.

SINAXAR

În această zi pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Pavel Xiropotamiteanul, care a zidit două mânăstiri, a Xiropotamului și a Sfântului Pavel, sau a Sfântului Gheorghe, viețuind la anul opt sute douăzeci, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pavel două monastiri jos întemeind.

Împreună cu îngerii la lăcașurile cele de sus se află locuind.

Lăsând Pavele cămările împărăției pământești,

Te-ai ridicat spre înălțimea împărăției celei cerești.

Mânăstirea athonită Sfântul Pavel, a 14-a în ierarhia celor 20 de mânăstiri athonite, este o mânăstire cu viață de obște. Este situata pe o vale adâncă, chiar sub Vârful Athon și fost înființată în a doua jumătate a secolului al X-lea de Sfântul Pavel Xiropotamitul, care a trăit o perioadă într-o peșteră puțin mai sus de locul unde se află mănăstirea. Sfântul Pavel a întemeiat mânăstirea și a stat ca egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopol pentru oarecare pricini împărătești, a murit pe drum, în corabie, fiind în vârstă de 110 ani. După ce a ajuns corabia la Constantinopol, creștinii capitalei i-au luat Sfântul trup și l-au îngropat cu mare cinste.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...

Tot cugetul tău din pruncie întinzându-l către Mântuitorul, purtătorule de Dumnezeu, ca niște desfătări socoteai multele postiri, strigând: Bine ești cuvântat Doamne în veci.

În ceasul venirii de a doua a Stăpânului, apără-ne pe toți cei ce prin credință te avem pe tine păzitor și apărător, și mântuitor, Preafericite, scăpându-ne de gheenă.

Slavă...

Porțile Cerului s-au deschis ție, ca cel ce ai umblat calea cea strâmtă în lume, și cetele îngerilor te întâmpinau pe tine de trei ori fericite, strigând: Intră în cămara cea de mire, Pavele bucurându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ai născut lumina, de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel întunecat în noaptea păcatelor, luminează-mă tu, fiind primitoare de lumină, curată și fără prihană, ca să te slăvesc pe tine cu dragoste.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori Cuptorul...

Cei ce se află în mânăstirea ta de un obicei, toate cererile cu cucernicie le primesc, de trei ori fericite, Dumnezeu pururea slăvindu-te pe tine și mărindu-te, Cel ce a primit sudorile ostenelilor tale; către care strigi neîncetat: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în vecii.

Ceea ce te-a născut pe tine mai-nainte de nașterea ta, te-a văzut pe tine ca pe un miel Cuvioase, ținând în mâini Crucea, și luptându-te cu doi lei sălbatici, aflându-te deasupra stogului de grâu; semn prea-arătat al sporirii tale celei desăvârșite, biruind trupul și războiul dracilor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cerul cel prealuminos, soarele cel din înălțime cu multe raze, îngerul cel pământesc, iar omul cel ceresc, visteria Duhului, vârful cel plin de lumină al celor din Aton, Pavel după Pavel, ctitorul și împodobitorul turmei Xiropotamului, să se laude cu bucurie.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel omorât întru greșeli, și stricat de otrăvitoarele mușcări, Preacurată, ceea ce fără de ispită de nuntă peste fire ai născut pe Dumnezeu, Cel ce poate da viață tuturor, înviază-l ca să strige: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Prea cu adevărat și moartea ta este cinstită înaintea Făcătorului, Pavele; căci împreună cu sfinții s-a numărat soarta ta cu buna cinste, și întocmai numărat cu cei patruzeci de nevoitori te-ai făcut; cu care împreună roagă-te lui Dumnezeu, pentru turma ceea ce te cinstește pe tine.

Păstoria Xiropotamului, care din temelie prin ostenelile tale o ai ridicat, împărătesei Pulheriei, Pavele înțelepte, și s-a împărtășit de numirea ta, înțelegându-se aur bunătatea, păzește-o Părinte înverzită, până la săvârșire, cu rugăciunile tale.

Slavă...

Turma care ai ridicat prin multe osteneli, spre mărirea nevoitorilor lui Hristos celor patruzeci, și o ai înzestrat cu chip minunat, cu înzestrare preacinstită; cu preasfânt lemnul Crucii, care l-ai luat din visteriile împărătești, păzește-o, ca să te cinstească pe tine Pavele.

Și acum..., a Născătoarei:

Primește rugăciunea mea cea sărăcească, și nu trece cu vederea plângerea și lacrimile și suspinarea; ci ajută-mi ca o bună, și împlinește-mi cererile, căci poți toate ca cea atotputernică, Maică a lui Dumnezeu Stăpânului, de vei lua aminte numai spre jalnica mea smerenie.

Irmosul: Spâimântatu-s-a de aceasta Cerul...

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Pe vârful filosofilor, odrasla împăraților, stâlpul mânăstirii Xiropotamului, pe cel ce a strălucit în Aton, ca soarele între stele, pe Pavel cu cântări să-l mărim; căci acesta a slăvit pe Domnul, defăimând împărăția pământească.

LA LAUDE

Stihirile, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Cinstită cu adevărat se află moartea ta înaintea lui Dumnezeu, Pavele, care ai omorât patimile, și ai urât trupul, și ai surpat puterea vrăjmașului până în sfârșit Părinte. Și acum te rogi pentru cei ce după datorie săvârșesc pomenirea ta mărite, și se închină chipului trupului tău. De două ori.

Pavele odrasla împăraților, tu cu osârdie ridicând pe umeri jugul lui Hristos, ai umblat cu adevărat, calea cea strâmtă care duce la dumnezeiască lățimea Raiului, și ai defăimat pe cea lată, care pe cei ce o călătoresc, îi pogoară cu adevărat întru pierzare. Pentru aceasta cu cântări te lăudăm pe tine.

Cuvioase Pavele, de trei ori fericite, pentru viața cea adevărată, ai defăimat împărăția cea stricăcioasă, și jertfă ostenelilor ți-ai dat trupul tău, avându-ți mintea întinsă cu chip dumnezeiesc, spre desfătarea cea neîmbătrânită și nesfârșită. Pe care acum o ai și dobândit, împreună cu cei patruzeci de nevoitori, stând înaintea scaunului Țiitorului a toate.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Pavele Părintele nostru; că prin tine, pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești, că lui Hristos ai slujit, și a vrăjmașului ai biruit puterea. Cela ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună locuitor; cu care roagă-te Domnului, să miluiească sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, și ne izbăvește pe noi dintru toată nevoia și scârba.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Stâlp în chip de lumină te-ai arătat tuturor Cuvioase; căci fiind împodobit cu toată bunătatea, și înfrumusețându-te cu înțelepciunea și cu cunoștința, și cu blândețea fiind încuviințat, arzându-te de dragostea către aproapele, nou Pavel te-ai arătat nouă, strigând după el: Cine se smintește și eu să nu mă aprind! Și acum nu înceta împreună cu cei de Dumnezeu încununați patruzeci de Mucenici, apărând de sus turma voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, ceea ce ești cetate neclintită, zid nebiruit, folositoarea cea tare, și scăparea sufletelor noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.