SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 ale Mucenicului 3, și ale Muceniței 3.

Stihirile Mucenicului glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Mucenice de Dumnezeu cugetătorule Calinic, cu bună credință alegând mai bine a muri, decât a trăi, ai închipuit adevărat moartea lui Hristos. Pentru aceasta ai câștigat nemurirea, și fericirea cea neînserată, cu bucurie sălășluindu-te unde sunt cetele îngerilor și ale tuturor pătimitorilor.

Mucenice preafericite Calinic, având pe Dumnezeu cel nevăzut, ajutor nebiruit, către vrăjmașii cei nevăzuți, ai ridicat mari semne de biruință ale nemuririi, ca unul ce cu răbdarea chinurilor tale ai surpat, pe cel ce se lăuda că va pierde pământul și marea, și l-ai înecat pe dânsul în curgerea sângiurilor tale.

Pe părtinitorul bunei credințe, și surpătorul vrăjmașului, și tovarășul mucenicilor, care s-a făcut lăcaș Preasfântului Duh; pe ostașul Împăratului Hristos, avuția cea cu adevărat necheltuită a tămăduirilor; pe minunatul Calinic astăzi cu laude să-l cinstim.

Alte stihiri ale Sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca pe o fecioară și Muceniță, ca pe o mireasă a lui Dumnezeu nestricată, ca pe una ce strălucești cu Dumnezeiescul Duh, ca pe una ce ai iubit pe Hristos, și pe vrăjmașul l-ai rușinat, ca pe una ce cu tărie te-ai chinuit și ai răbdat munci de multe feluri, cu credință te lăudăm pe tine Teodota, și săvârșim pomenirea ta cea luminată și mântuitoare.

Logodindu-te cu Hristos întru Duhul prin credință, arderea membrelor tale, durerile, chinuirea și muncile cele multe, vărsarea sângelui, le-ai adus ca o zestre de mult preț, și te-ai așezat în cămara de mire cea dumnezeiască, purtând cunună Teodota, rugându-te pentru toți cei ce te cinstesc.

Ca pe un diamant nebiruit, ca pe o Muceniță cugetătoare de Dumnezeu, ca pe una ce ai risipit înșelăciunea vrăjmașului, ca pe una ce cu cuget viteaz ai călcat la pământ pe vrăjmașul Evei, și ca pe una ce ai încăput întru desfătarea Raiului, și te-ai îndumnezeit, și ai câștigat împărtășirea cea Cuvioasă, te lăudăm mărită Teodota.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Stăpână palatul lui Dumnezeu cel purtător de lumină; bucură-te veselia îngerilor; bucură-te chemarea lui Adam și mântuirea Evei; bucură-te scara cea înțelegătoare, care mută pe cei muritori către slava cea cerească și nepieritoare. Bucură-te tăria dreptcredincioșilor împărați, și păzitoare nebiruită.

A Crucii a Născătoarei:

Dacă te-a văzut pe Tine Doamne, Fecioara și Maica Ta spânzurat pe Cruce, se uimea de mirare, și uitându-se la Tine, zicea: Ce răsplătire Ți-au dat Ție Stăpâne, cei ce s-au îndulcit cu multe daruri de la Tine? Ci mă rog, nu mă lăsa singură în lume, ci grăbește de înviază, împreună înviind pe strămoși.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., al Sfintei, glasul același.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih pe 6 și din Minei două pe 8.

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Armele lui Faraon, și puterea lui le-a aruncat în mare Cel tare întru războaie; să-i cântăm cântare nouă, că S-a proslăvit.

Punându-te pe căruță înțelegătoare, cu adevărat ai înecat cetele egipteanului celui înțelegător, în Marea Roșie cea din sângiurile tale, lauda mucenicilor Calinic.

Cu dumnezeiască haină îmbrăcându-te înțelepte, te-ai dezbrăcat de podoaba cea pământească, și ai alergat către priveliște, și arătat pe vrăjmașul l-ai biruit, Preafericite.

Prin legăturile chinurilor tale dezlegând măiestriile cele cu multe împletituri ale vrăjmașului, l-ai trântit la pământ ca pe un nelucrător, și l-ai sfărâmat cu picioarele tale, Calinic.

A Născătoarei:

Pe tine ceea ce te-a văzut mai-nainte ceata Proorocilor ca o ușă cerească și rug nears, te cunoaștem Maică Fecioară curată, căci ai născut pe Dumnezeu.

Alt CANON, al Sfintei.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Muceniță a lui Hristos Teodota, ceea ce ești luminată cu strălucirea muceniciei și a fecioriei, roagă-te pentru lăudătorii tăi, să se lumineze cu Darul Dumnezeieștii dări de lumină.

Ceea ce te-ai întărit cu Dumnezeiescul Duh, și ai rușinat mulțimea duhurilor celor viclene, Teodota prealăudată, luminează cu lumini duhovnicești, pe cei ce te laudă pe tine.

Slavă...

Fiind împodobită prealuminat cu învățăturile cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate, după lege ai mers către luptă, Muceniță mărită pururea pomenită, și ai nebunit sfaturile celor fără de credință.

Și acum... A Născătoarei:

Adusu-te-ai fecioară pe urma celei alese și cinstite mai presus de cuget, Maicii lui Dumnezeu, ca să stai înaintea Împăratului Hristos, și te-ai făcut prinos sfințit Bisericii celei cerești.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Cela ce întărești tunetul, și zidești duhul, întărește-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, și să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

Fiind rănit de dragostea lui Hristos, Mucenicul, răbdând în priveliște, strigă: Către mirosul mirurilor Tale voi alerga, urmând patimii Tale cu chinuirea cea prin sânge.

De săgețile șarpelui te-ai păzit nevătămat, căci amăgitorului celui ce a găurit cu piroane călcâiul tău, i s-a sfărâmat capul de chinurile tale, Calinic.

Cu sabia Duhului tăind spinii înșelăciunii, ai ogorât credința lui Hristos, aducând roduri însutite Stăpânului tău, Preafericite.

A Născătoarei:

Zămislind în pântecele tău Fecioară pe Dumnezeiescul Cuvânt, Cel mai-nainte decât tine, și aplecând ca pe un prunc pe Cel fără de început, numai tu te-ai făcut Maică nașterii, și facerii netâlcuite.

Alt Canon,

Irmos: Se veselește de tine...

Tiranul cel păgân biruindu-se de împleticirea cuvintelor tale, socotea ca prin închisoare să-ți biruiască bărbăția ta.

Dorirea ta cea către Dumnezeu și insuflarea Mântuitorului, a arătat osârdia sufletului tău cu bună tărie, Muceniță a lui Hristos.

Slavă...

Nevoitu-te-ai a defăima trupul, și a purta grijă pentru suflet. Pentru aceea ai răbdat sfărâmându-te cu bătăi cumplite.

Și acum..., a Născătoarei:

Punându-te tu pe jăratecele cele mucenicești, te-ai făcut tămâie Cuvioasă Jăratecului Celui înțelegător, Care S-a născut din Fecioară.

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Având râvnă dumnezeiască înlăuntrul sufletului tău mărite, tare ai înfruntat pe cei ce făceau fărădelege în deșert, și primind muncile, ți-ai săvârșit nevoința cu cuget viteaz, Mucenice Calinic. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Sedealna Sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat...

Ca o Muceniță fără prihană iubind pe preafrumosul Hristos, prin tot felul de osteneli și scârbe, înfrumusețându-ți sufletul cu curăția, te-ai logodit cu Dânsul. Pentru aceasta te-ai învrednicit cămărilor celor cerești, rugându-te Lui pentru noi, cei ce te cinstim pe tine, cinstită fericită.

Și acum..., a Născătoarei:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne milostivindu-te spre noi, sârguiește, că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua și Fecioara cea Preacurată, dacă a văzut pe Fiul ei, care l-a născut, întins pe Cruce, se rănea la suflet cu dureri de moarte, și tânguindu-se striga: Iubitul meu Fiu, unde este aducerea aminte de Darul și de minunile care a luat de la Tine poporul cel nemulțumitor? Dar acestea acum le pătimești, ca să mântuiești neamul omenesc, laud milostivirea Ta.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Dumnezeule auzul Tău, și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat Doamne, că de lauda Ta este plin pământul.

Fiind spălat în curgerile sângiurilor tale preafericite, te-ai arătat foarte curat cu duhul, și ai ajuns la odihna celor fără de trup, Mucenice Calinic.

Piatră adevărată de mult preț te-ai zidit Bisericii, și capiștile idolilor le-ai clintit, și cu împotrivirea cea neplecată a chinurilor tale le-ai surpat la pământ.

Momelile cele cu adevărat otrăvite ale vrăjmașilor le-ai lepădat Mucenice, și întărindu-ți sufletul întru cuvintele Duhului, ai ridicat semn de biruință împotriva înșelăciunii.

A Născătoarei:

Moise cel mare, însemnându-te mai-nainte pe tine rugul cel din Sinai, te-a văzut acum nears, purtând în pântecele tău Focul Dumnezeirii, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Pentru dragostea chipului tău...

Fiind întraripată cu dragostea Stăpânului, și mutându-ți cugetul către doritul Tău, nu simțeai muncile cele cu dureri, cugetătoare de Dumnezeu.

Cel ce a amăgit pe Eva în Rai, se calcă acum sub picioarele cele frumoase ale tinerei Teodota, Muceniței celei cugetătoare de Dumnezeu.

Slavă...

Fiind logodită cu Mirele Cel nemuritor, prin moartea trupului te-ai mutat către viață, câștigând sfârșitul cel veșnic prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind învățată cele dumnezeiești, strigai Celui întrupat din Fecioară Doamnă și Născătoare de Dumnezeu, Tu îmi ești Iubitorule de oameni tăria și lauda.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Răsare-mi mie Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, și Te laudă pe Tine; că Tu ești Dumnezeul nostru, și la Tine scap, Împăratul păcii.

Căzut-am Doamne în noroi nesuferit, și întru adâncul păcatului, și fiind înfipt în viforul faptelor mele celor cumplite, strig Ție: Tu-mi fii mie ajutor.

Pironindu-ți picioarele cu încălțăminte înfocate Mucenice, la călătoria muceniciei tale cântai: Bogat m-am veselit Stăpâne puitorule de nevoințe, rabd răni, cu nădejdea răsplătirilor.

Cu untuldelemn al tău bine neguțătorindu-ți milostenia, ți-ai luminat candela muceniciei preafericite; prin care cu totul te-ai făcut jertfă curată, și ardere-de-tot bineprimită.

A Născătoarei:

Propovăduirea Proorocilor, și lauda Apostolilor, și podoaba mucenicilor, tu ești Născătoare de Dumnezeu Preacurată, că ai purtat pe Dumnezeiescul Cuvânt mai presus de cuvânt, pe Cel născut din Tatăl mai-nainte de veci.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Gândul tău Teodota, prin bună credință unindu-se cu dragostea Ziditorului, tare ai defăimat răsfățările lumii.

Îndreptându-ți cugetarea către veșnica veselie cea viitoare, nu te-ai îngrijit de întristarea muncilor și a durerilor.

Slavă...

În locul ostenelilor și al durerilor de chinuri, care ai pătimit, ți s-a dăruit ție prelungire de zile și bucurie veselitoare, cugetătoare de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Născându-Se Hristos din Fecioara cea singură Maică lui Dumnezeu, dumnezeiești daruri izvorăsc fecioarelor și mucenițelor.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Cufundat fiind în viforul păcatelor, și ca în pântecele chitului fiind ținut, strig către Tine cu Proorocul: Doamne, scoate viața mea din stricăciune, și mă mântuiește.

Staulul turmei tale s-a ferit necălcat de fiarele eresurilor, că având toiagul cel tare al chinurilor tale mărite, s-a arătat izgonitor lupilor.

Întru chinuirea ta noaptea înșelăciunii s-a gonit, și întru mărturisirea ta preamărite, frumusețea credinței a răsărit ca soarele la marginile pământului, ostașule al Treimii.

Ca un propovăduitor preaiscusit al credinței prea-gata, strigai către păgânul: Ce îngrozești pe cel ce are suflet mai tare decât diamantul? Căci săgețile celor fărădelege sunt stricate.

A Născătoarei:

După naștere, precum și mai-naintea nașterii ai rămas neispitită de nuntă, și nepipăită; căci taina cea dintru tine, Mireasă a lui Dumnezeu, se cunoaște că este mai presus de tot cugetul și de tot cuvântul.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Săbiile vrăjmașului au lipsit de tot, căci acum îl calcă pe el fecioare fete tinerele, întărindu-se arătat cu puterea Crucii.

Căderea strămoașei Eva o au îndreptat fiicele ei, încununându-se cu darurile biruinței, și arătat ridicând multe feluri de semne ale biruinței.

Slavă...

Arzându-te de dragostea Mirelui tău Muceniță Teodota preaînțeleaptă, ai răbdat iuțimea focului, și văpaia înșelăciunii cu vitejie o ai stins.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu gură grăitoare de Dumnezeu, și cu limbă cugetătoare de Dumnezeu, ai lepădat momelile tiranilor, Muceniță, Dumnezeu cuvântând pe Cel întrupat din Fecioara Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strică către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Cele de sus frumoase după vrednicie acum le-ai moștenit, căci de dragostea lui Hristos foarte aprinzându-te Calinic, asupra focului printr-aceasta bărbătește ai îndrăznit. Căruia și acum stându-i înainte, nu înceta rugându-te pentru noi toți.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și noua, pomenirea Sfântului Mucenic Calinic.

Stih: Calinic în cuptorul cu foc fiind aruncat,

Cununa cea cu biruință împodobită și dumnezeiască a aflat.

Calinic în a douăzeci și noua zi,

În cuptor ars cu foc se săvârși

Acesta se trăgea cu neamul din Cilicia și era din foarte bun, întărindu-se pe sine și întemeindu-se cu frica lui Dumnezeu, și a fost dascăl de mântuire a multora și învăța pe cei ce erau dați nebunește la idoli, să se lase de cele deșarte, și să cunoască pe Atotfăcătorul. Drept aceea fiind prins și adus la Sacherdon ighemonul, a fost dat de dânsul la tot felul de muncii, și încălțându-l cu încălțăminte de fier, care avea piroane ascuțite, a fost silit să alerge pană la cetatea Gangrei, care era departe de optzeci de stadii și mergând numai șapte stadii, se opriră de sete ostașii cei ce-l trăgeau, și nu puteau să meargă mai-nainte, iar Sfântul rugându-se, făcu de izvorî apă dintr-o piatră seacă, care curge până în ziua de astăzi. De aceea sosind la Gangra, a fost băgat într-un cuptor de foc, și și-a dat sufletul la Dumnezeu. Și se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian și aproape de locul ce se numește Petrian.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Teodota, împreună cu fiii săi.

Stih: Pe Teodota focul cuptorului o pune lui Dumnezeu dată,

Împreună cu ai ei trei iubiți fii totodată.

Aceasta a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasă, și nevoindu-se la poruncile lui Dumnezeu, și învățându-și pruncii spre cunoștință dumnezeiască, pe vremea când era și sfânta Muceniță Anastasia. De aceea fiind prinsă de stăpânitorul Lefcait, care îi făcea silă să și-o ia femeie, ea nu vru nicicum. Drept care a fost trimisă către Nichitie stăpânitorul Bitiniei, de care fiind băgată împreună cu câte trei pruncii săi într-un cuptor de foc, își luă cununa muceniciei, și se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, care în mare s-a săvârșit.

Stih: Mamant ca un sfetnic de taină al pescarilor,

Cuteazâ să cerce adâncurile mărilor.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Vasilisc bătrânul, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Și tu Vasilisc tăierea capului suferind,

Psalmicește pe aspidă și vasilisc te afli călcând.

Tot în această zi, Sfântul Constantin Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Așezată ai în Eden mai întâia ședere,

Constantin al Constantinopolului președinte.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici, tatăl și Maica, împreună cu doi fii ai lor, care în foc s-au săvârșit.

Stih: Tatăl, Maica și fiii împreună arzându-se,

Neamul nevoitorilor adică, născătorii și fiii veselindu-se.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ioan ostașul.

Stih: Pe barbari, nu știu dacă până în sfârșit i-ai călcat,

Dar pe draci până în sfârșit i-ai biruit cu adevărat.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Veniamin și Virie, cei aproape de palaturile din Evdom.

Stih: Doi nevoitori, sfintei Treimi de față stând,

Și acum cu îngerii împreună, cerescul locaș locuind.

Tot în această zi, pomenirea binecredinciosului împărat Teodosie cel tânăr.

Stih: Împărăția nu ți s-a făcut oprire,

Ție, Teodosie spre mântuire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Focul arzând în cuptor se întindea, tinerii se răcoreau, și lăudând grăiau: Bine ești cuvântat, Cela ce unul ești Dumnezeul părinților noștri.

Îngrozirile muncilor mie îmi sunt pricinuitoare de desfătare, strigă Mucenicul, că nici focul, nici bătăile, nu mă vor despărți de doritul meu Cel adevărat.

Cu ajutorul lui Hristos întărindu-te mărite, ai trântit la pământ pe vrăjmașul biruindu-l, și împotriva tiranilor te-ai arătat purtător de numele cel bine biruitor.

Prin chinuirile tale mărite ai rușinat pe diavolul, iar pe îngeri i-ai veselit, și către Hristos strigai: Bine ești cuvântat, Cela ce singur ești Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Prin nașterea ta Preacurată Fecioară ai dezlegat blestemul strămoașei Eva, că ești Maică Stăpânului tuturor, ceea ce ai pricinuit bucurie la toți.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii lui Avraam...

Dorind de Împărăția Cerurilor Muceniță, neabătut ai umblat pe cărarea cea strâmtă, prin chinuire strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Faptă de fiară foarte crudă a arătat necredinciosul, tăindu-te cu bătăile pe tine Muceniță Teodota, care strigai: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Plată răbdării și suferinței tale ți-a dăruit ție Hristos, mărire și desfătare nepieritoare, Teodota, care strigai: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu singură Mireasă a lui Dumnezeu născând pe Hristos, Viața cea nemuritoare, ai ridicat firea omenească cea omorâtă; binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Toate le-ai așezat cu înțelepciunea Ta Stăpâne, și fundul pământului iarăși precum știi, l-ai întărit, temelia lui înfingându-o pe ape nemărginite. Pentru aceasta toți strigăm, cântând: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Bucură-te desfătarea ostașilor adevărului, bucură-te înfrumusețarea și lauda credinței; bucură-te luceafărul cel prealuminos al mucenicilor, cel ce ai risipit înșelăciunea, și prin chinuirea ta ai luminat lumină în lume, preaînțelepte Calinic.

De împotrivirea luptelor tale s-a rușinat tiranul, și de rănile tale s-au biruit chinuitorii; de piroanele călcâiului tău fericite s-a rănit înșelăciunea, și chinuindu-te în foc, s-au ars și s-au prăpădit toate capiștile idolilor.

Slujindu-te tu Calinic cu îndrăzneala ce ai către Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru cei ce te cinstesc pe tine, părtinește turmei tale, scoțându-o pe dânsa din cursele vrăjmașului cele de multe feluri, și întărind credința, căci întru tine se laudă și se întărește.

A Născătoarei:

Cu Duhul te însemnează mai-nainte pe tine Fecioară, Proorocii, cort și masă, năstrapă și sfeșnic, munte preasfânt și nor, lespede și sicriu, toiag și ușă dumnezeiască. Prin care tuturor oamenilor s-a deschis Raiul cel dedemult.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Niciuna din cele rele, nici focul, nici bătăile, nici zdruncinările mădularelor, nici moartea n-a putut să rupă unirea ta cea către Stăpânul, purtătoare de chinuri, ci strigai: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Mirele tău Hristos văzându-te preacinstită, că strălucești cu daruri îndoite, casă de mire veselitoare și curată ți-a dăruit ție acum; de care dorind cu fierbințeală, bucurându-te cântai: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Putere pe potriva doririi tale arătat a suflat întru tine doritul tău Hristos, prin care ai înfruntat nedumnezeirea cea nesuferită, preafericită, și ai suferit supărări de multe feluri, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Urmând cuvintelor tale, te fericim pe tine de Dumnezeu fericită, aflându-te pe tine dumnezeiască pricină de fericire, care ne-ai născut nouă pe Cuvântul cel fericit, Căruia strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Nașterea ta cea fără sămânță Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu laude fără tăcere o slăvim.

Țesutu-ți-s-a de sus haina credinței, prin care în priveliște ai dezgolit pe vrăjmașul, mărite Mucenice.

Nebunindu-se tiranul socotea să plece pe Mucenicul cu momeli, dar el se întărea în credință.

Prin focul chinurilor tale dreaptă ardere de tot, și tămâie primită te-ai adus lui Dumnezeu, Calinic mărite.

Credincioșii te cunoaștem ca pe un nou rai, adăpat cu dumnezeieștile ape ale ostenelilor și chinurilor tale.

Frumoase sunt picioarele tale pătimitorule Calinic, care s-au țintuit cu piroanele, și au mers către dumnezeiasca propovăduire.

A Născătoarei:

Acoperământ și liman pururea te avem pe tine Preacurată, și armă și întărire, și nădejde nesmintită întru primejdii.

Alt Canon,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Muceniță vrednică de minune, cugetătoare de Dumnezeu, ceea ce pururea strălucești cu luminile Darului, roagă-te Mirelui tău Celui nemuritor, pentru noi cei ce cu dragoste te lăudăm, să ne fie milostiv.

Ca o fecioară și Muceniță cu adevărat bineplăcând, prin amândouă bunătățile, cu îndrăzneală stai înaintea divanului Stăpânului, Celui ce ți-a suflat ție putere, și te-a încununat cu dare bogată.

Slavă...

Toată ești frumoasă Teodota, dorită Stăpânului, toată ești purtătoare de lumină, și prihană nicicum nu este întru tine Muceniță; căci tu ești dăruită prea-ales cu daruri îndoite.

Și acum... A Născătoarei:

Mireasă și Născătoare te-ai arătat Împăratului tuturor, căci tu din veci te-ai cunoscut mai sfântă decât toată zidirea, și prin tine mântuindu-ne, te slăvim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a de sus...

Ca ceea ce viețuiești întru Dumnezeul Cel viu, și după moarte ai izvorât mir din sângiurile cele viețuitoare, și te-ai învrednicit a fi moștenitoare vieții Lui, păzind pe cei ce te laudă cu dragoste Teodota.

A Născătoarei:

Ceea ce ești mai desfătată decât cerurile, ridicându-te către Cer, ca ceea ce ești bună, nu ne părăsi pe noi, pe cei de jos pământeni, ci îți tinde mâinile către Domnul Cel Milostiv, a mijloci pentru lume.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.