SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6. Ale Crucii 3, și ale Sfântului 3.

Stihirile Crucii glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Toată firea omenească acum înainte-prăznuind cu bucurie, să sălteze; căci lemnul Crucii se pune înainte tuturor credincioșilor, ca o doctorie necheltuită, și dezlegare de boli și de patimi, și de toată vătămarea.

Veniți credincioșilor să vedem minune străină, cum lemnul Crucii oprește arderea tuturor bolilor, și stinge răutatea patimilor, a celor ce cu credință prăznuiesc mai-nainte, și cinstesc prăznuirea ei.

Cei vii împreună și cei morți prăznuiți înainte, căci lemnul vieții, care a omorât iadul, păzitoarea oamenilor, învierea morților, vine ca să dea acum tuturor oamenilor Dar de tămăduiri fără de pizmuire.

Alte Stihiri ale Sfântului, glasul și Podobia asemenea.

Ca un purtător de numele pricopselii, cu dumnezeieștile bunătăți pricopsindu-te, și neînvăluindu-te de înșelăciunile lumii, ai strălucit mai luminat decât razele soarelui, și luminând adunările credincioșilor, ai aflat sfârșitul cel fericit, Evdochime.

Inima cea milostivă și lesne iertătoare, sfeșnicul dragostei, părtinitorul săracilor, acoperitorul celor goi și celor lipsiți, chipul curăției, împlinitorul poruncilor Domnului, Evdochim acum să se laude.

Cu inima ta cea curată ai căutat pe Dumnezeu, și te-ai scârbit de toate dulcețile lumii, Evdochime cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta încredințat ai primit de la Dumnezeu și răsplătirea ostenelilor, precum la sfârșit cu adevărat s-a arătat.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Pomenirea Atotdreptului se face cu laude, cu care împreună și a ta pomenire se laudă, Evdochime robul lui Hristos; că armă ai avut Crucea, și tărie credința cea către Treimea Cea de o Ființă. Pentru aceasta te odihnești împreună cu îngerii, pururea pomenite.

Și acum..., a Crucii, glasul 1, a lui Andrei Ierusalimiteanul.

Astăzi cu adevărat cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David a luat sfârșit, că iată arătat ne închinăm așternutului preacuratelor tale picioare, și întru umbra aripilor tale nădăjduindu-ne întru-tot îndurate, strigăm către Tine: Să se însemneze peste noi lumina feței Tale, cornul credinciosului Tău norod înălțându-l, prin înălțarea cinstitei Crucii Tale Hristoase, mult-Milostive.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., Și acum..., a Crucii, glasul al 2-lea.

Tu-mi ești acoperământ tare Crucea lui Hristos cea în trei împărțită, sfințește-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credință și cu dragoste să mă închin ție și să te slăvesc.

Tropar, glasul al 4-lea.

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereștile lăcașuri, păzește și după moarte nevătămat trupul tău, Sfinte; că tu cu curăție și cu cinstită viață fericite ai viețuit, nespurcându-ți trupul. Pentru aceasta cu îndrăzneală roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., Și acum..., glasul 1.

Mântuiește Doamne norodul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta; biruință poporului nostru, asupra celor potrivnici dăruiește, și păzește cu Crucea Ta pe norodul Tău.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Crucii de două ori. Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iar al Crucii.

CANOANELE

Unul din Octoih, cu irmosul pe 6, și din Minei două, pe 8.

CANONUL cinstitei Cruci.

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos: Cântare de biruință...

Crucea cea Dumnezeiască mergătoare înainte, revarsă razele darurilor, și luminează pe toți cei ce se închină ei, și cu bunăcredință cântă pe Hristos Cel răstignit.

Închinăciunea Crucii înalță pe cei ce cu dragoste o slăvesc și cu credință, că pe Dumnezeu și Domnul l-a purtat, Care a pătimit cu trupul, și ne-a zidit pe noi prin patimile cele dumnezeiești.

Închinăciunea Crucii izvorăște bună mireasmă a darurilor, și pe toți cei ce slăvesc pe Hristos, pururea îi umple de mireasmă, și toată răutatea sufletelor o ridică.

A Născătoarei:

Pe Domnul Cel ce S-a întrupat din tine Mireasă dumnezeiască, și a primit Cruce și moarte, Mântuitor cunoscându-l pe Dânsul, Îl lăudăm, pe tine fericindu-te.

Alt CANON, al Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea:

Irmos: Întru adânc a așternut...

Având viață înaltă, și cu suișurile cele dumnezeiești făcându-te cu totul luminat, cere-mi luminare mie, celui ce îți laud cinstitele bunătăți, întru care pricopsind, ai câștigat, ceea ce ai nădăjduit, Evdochime.

Iubind învățăturile cele ce insuflau mirosuri, și petrecând întru înălțările sfințitelor Scripturi, te-ai abătut de la stricăciunea și necinstea dezmierdărilor, și te-ai împodobit cu mirosul cel bun al dumnezeieștilor daruri.

Slavă...

Priveghind fericite, ai gonit dormitarea de la ochii sufletului tău, și adunându-te cu Dumnezeu, prin stările cele de toată noaptea, nebiruindu-te de nevoințele firii; pentru aceasta cu adevărat ai ajuns la ziua cea neînserată.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o cămară însuflețită a lui Dumnezeu, și ca pe o cădelniță a Jăratecului Celui înțelegător, și purtător de lumină, să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu cea pururea fericită, strigându-i: Bucură-te pricina înnoirii celei de mântuire.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Să se întărească inima mea...

Crucea care a săvârșit minuni preaslăvite, întru închipuiri mai-nainte fiind închipuită, acum închinată fiind, lucrează mai minunate, sfințind și luminând, pe cei ce slăvesc pe Ziditorul.

Ceea ce întru războaie este biruință dumnezeiască, Crucea lui Hristos fiind închinată, oștirea vrăjmașilor biruindu-o, tare biruințe dăruiește împăraților celor dreptcredincioși.

Toiagul Domnului, Crucea înainte fiind pusă, prin case și prin lăcașuri, temelia acestora o păzește neclintită, și toată asupreala și măiestria potrivnicilor o biruiește.

Crucea Domnului fiind închinată cu bună cinstire, de dumnezeiești daruri, și de tămâie înțelegătoare umple pe cei ce i se închină ei, și norii năpastelor și ai supărărilor îi ridică.

A Născătoarei:

Dintru adâncul înșelăciunii a scos omenirea, Cel născut dintru tine, cu lemnul Crucii Născătoare de Dumnezeu, și la a Sa înțelegere a înălțat pe cei ce te slăvesc pe tine cu bună creștinătate.

Alt Canon,

Irmos: Pe piatra credinței...

Revărsând izvoarele cuvintelor celor izvorâtoare de viață ai băut apa mântuirii, vărsând păcatul cel prea-amar, și cântând lui Dumnezeu Evdochime ziceai: Că nu este sfânt afară de Tine Doamne.

Avut-ai milostivire, râvnind lui Hristos, împărțitu-ți-ai averea la cei lipsiți, care ți-a pricinuit ție avuția cea cerească, pe care o ai și dobândit Evdochime, strigând: Că nu este sfânt afară de Tine Doamne.

Slavă...

Unitu-te-ai cu Ziditorul prin dragoste dumnezeiască, primit-ai moștenirea cea cerească preafericite Evdochime. Pentru aceasta bucurându-te, te-ai făcut Dumnezeu după Dar și cântând ziceai: Că nu este sfânt afară de Tine Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind mai cinstită decât îngerii, ai purtat în pântecele tău pe Ziditorul îngerilor, Maica lui Dumnezeu, și l-ai născut spre mântuirea oamenilor, care cântă ție: Că nu este fără prihană afară de tine Stăpână.

Irmosul:

Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept, afară de Tine Doamne.

CONDAC glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Cinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiesc sicriul moaștelor tale, deci toți cei ce se apropie, și se închină, toată vătămarea dracilor gonesc, și de feluri de boli se izbăvesc degrab, fericite Evdochime.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Pricopsindu-te cu fapte bune, te-ai lămurit prin supărări ca aurul în cuptor, Evdochime pururea pomenite, și izvorăști minuni, și încetezi boli, și rogi totdeauna pentru noi pe preabunul Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să câștigăm iertare păcatelor.

Luminos se arată Cerul mai mult decât soarele, cu lumina Crucii, luminând toate cu razele sale; pentru aceasta Tu Mântuitorule al tuturor, Iubitorule de oameni, printr-însa luminează mintea noastră și simțirea, că noi avem pe dânsa armă păcii, nebiruită biruință.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Cu duhul mai-nainte...

Fulgerele darurilor le întinde celor ce o închipuiesc, cinstita și dumnezeiasca Cruce, și fiind închipuită, tare gonește din văzduh pe începătorul întunericului, și strălucește pe cei ce cântă pe Hristos Dumnezeu.

Inimile cu închipuirea sa cuprinzându-le, preacinstita și dumnezeiasca Cruce, marea patimilor o alină, și încetează întreitele valuri ale primejdiilor, și întru liniștea dreptății aduce pe cei ce cu dragoste o cinstesc pe Dânsa.

Semnul cinstitei Cruci ca niște scântei de foc raze aruncând, arde toată lucrarea vrăjmașului, gonindu-i puterea, și pe mulți credincioși îi ușurează, care Îl laudă, și-L cântă cu dragoste pe Hristos Cel pironit deasupra ei.

Ridicați vor fi toți necurații și necredincioșii, a nu vedea slava Domnului, cinstita și Sfânta Cruce; iar credincioșilor aceasta mărire le este, și armă, și scăpare, și zid tare de scăpare.

Toată negura cea groasă a înșelăciunii se ridică prin tine cinstită Cruce, arma dreptcredincioșilor; și tot eresul din nou se pierde, și Biserica se luminează prin Cel răstignit cu trupul, tare prăznuind cele de biruință.

A Născătoarei:

Te slăvim cu dragoste pe tine Preasfântă curată, ca pe Stăpâna noastră și împărăteasa tuturor, cei ce ne-am luminat cu patimile Fiului tău, și făcător de bine al tuturor l-am cunoscut pe Dânsul, slavă darurilor Lui.

Alt Canon,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Din tinerețe ai avut cuget dreptcredincios, viață nespurcată, și gând lesne iertător, vrednicule de laudă, păzind nevătămate dogmele părinților.

Nici tulburarea lumească, nici stăpânirea dregătoriei, nici mărirea cea pieritoare, n-a stricat dorirea ta cea către Domnul, Evdochime, ci cu adevărat bine a pricopsit în fapte dumnezeiești.

Cu cugetările cele dumnezeiești totdeauna fiind înălțat, ai smerit pe vrăjmașul, și ai primit lucrarea tămăduirilor Evdochime, prin judecățile cele drepte ale Celui ce toate le ocârmuiește.

Slavă...

Sicriul moaștelor tale picurând dulceața tămăduirilor celor bogate, gonește patimile celor ce cu credință te cinstesc pe tine Evdochime, și arde toate cetele dracilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai pe Dumnezeu Prealăudată, pe Cel ce se laudă de oștile cele de sus, făcându-Se om cu adevărat; pe care nu înceta rugându-L pentru robii tăi, pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Strălucește nouă lumina...

Acum cei ce ne închinăm cu credință Crucii celei preasfinte, armei noastre celei puternice și nebiruite, care stă de față, putere nebiruită luăm asupra vrăjmașilor.

Pe ceea ce a făcut a izvorî apă din piatra cea închipuitoare și netăiată, acum ținându-o, și cinstitei Cruci închinându-ne, luăm izvorul darurilor.

Cu raze de aur Crucea lui Hristos arătându-se nouă, ne dă daruri sufletelor cu Darul, celor ce ne închinăm ei, și pe Domnul Dumnezeu Îl cântăm dea pururea.

A Născătoarei:

Crucea Fiului tău și Dumnezeului nostru, Mireasă dumnezeiască, toiag al puterilor ținându-o cu credință, te cântăm pe tine împărăteasa tuturor, fericindu-te.

Alt Canon,

Irmos: Luminarea celor ce zăceau...

Fiind luminat cu raza cea cinstită a curăției și cu legea ei îngrădindu-te, cugetătorule de Dumnezeu, nepoticnit ai trecut noaptea vieții, întraripându-te cu privirile cele dumnezeiești, și te-ai sălășluit către viața cea dumnezeiască.

Acum se vede întru tine mare minune și plină de mirare, cum după îngroparea cea cu adevărat de multă vreme, zăcând trupul în mormânt, se păzește netopit, Fericite, după judecățile care știe Dumnezeu, Cel ce te mărește pe tine.

Slavă...

Bine fie ție pentru îndrăzneala ce o ai către Dumnezeu, bine fie ție pentru dorirea din inimă care o ai avut către Dânsul, ca unul ce ai pricopsit după numele ce porți, și minunat ai strălucit cu dumnezeieștile străluciri, și ai luminat adunările credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te totdeauna Fecioară Maică, Celui ce S-a întrupat pentru noi, cei ce te lăudăm, ca să ne mântuim de patimi și de primejdii, și de răutăți pierzătoare de suflet și de scârbe, și de văpaia cea veșnică și de iad.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Proorocul Iona urmând...

Preacinstita Cruce închinată fiind acum, bucuria învierii lui Hristos mai-nainte o vestește, și frumos propovăduiește moartea începătorului răutăților.

Înfiptu-s-a pe pământ cinstita Cruce și scară înțelegătoare se face credincioșilor către Cer, și suire celor ce i se închină ei și o cinstesc.

Cinstita Cruce în mijlocul pământului răsădindu-se, acum ramurile darurilor le răsfiră întru sineși, și pe toți cei ce se închină ei, îi umbrește.

Crucea, care a despicat Marea Roșie, mai-nainte fiind închipuită, acum fiind închinată, marea primejdiilor și a patimilor o desparte, și pe cei ce i se închină ei îi mântuiește.

A Născătoarei:

Din pământ ne-a tras pe noi Fiul și Dumnezeul tău către viața cea cerească, pe Cruce suindu-Se, pe cei ce pe tine Maica Lui cu adevărat te cinstim.

Alt Canon,

Irmos: Întru adâncul greșalelor...

Sudorile tale fericite cu picăturile cele preadulci, au picurat și veselie și luminare de tămăduiri, întru lauda lui Hristos Dumnezeului nostru.

Făcându-te bună viță în curțile lui Dumnezeu, ai odrăslit vie mult-roditoare Lucrătorului sufletelor, și ai păstrat strugurii bunătăților.

Slavă...

Dorit-ai de împărăția lui Dumnezeu, și împărățind împotriva patimilor, după bună-voirea lui Dumnezeu, ai dobândit bucuria drepților, pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o preafrumoasă ai ajuns a fi aleasă lui Dumnezeu, și te-ai făcut Lui loc desfătat, și cămară și sfeșnic și masă.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC glasul al 2-lea.

Pe cele de sus dorindu-le, împreună cu cele dintru înălțime te-ai împreunat, cu suirile cele dumnezeiești ale faptelor celor bune; căruță de foc sufletul ți l-ai săvârșit preafericite Evdochime. Și pe pământ viețuind, ca un nematerialnic, Ziditorului tuturor i-ai fost spre bună plăcere.

ICOS

Cu dreaptă-credință viață îndoită ai arătat fericite, întru amândouă lui Dumnezeu bine-plăcându-i, Evdochime; drept aceea ai aflat moștenirea împărăției cerurilor, și acum petrecând împreună cu sfinții, stai înaintea Stăpânului tuturor, și trupul tău ferindu-ți-l fără spurcăciune, nedezlegat l-ai lăsat celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine. Că viețuind mărite cu curățenie, Ziditorului tuturor i-ai fost spre bună plăcere.

SINAXAR

În această lună, în ziua a treizeci și una, pomenirea Sfântului și dreptului Evdochim.

Stih: Dumnezeiescul Evdochim căruia viața i se socotea râs,

Dumnezeu binevoind, din viață s-a dus.

Evdochim în a treizeci și una zi,

Pașnic sfârșitul vieții primi.

Acest fericit a fost pe vremea împărăției lui Teofil, urâtorului de Hristos și luptătorul de icoane, ai cărui părinți se aflau cu viața strălucită, pentru că erau patricieni și dreptcredincioși, numindu-se Vasilie și Evdochia, fiind crescut bine de dânșii spre buna faptă, a fost cinstit de împăratul Teofil cu dregătoria candidatului, și a fost pus serdar mare peste oști, întâi în Capadocia, după aceea în țara Harsianilor. Deci fiind cumpănă dreaptă și canon, care păzea toată îndreptarea, făcând multe milostenii în toate zilele, și bine-lucrând și rodind pe la biserici, ajutând văduvelor și săracilor, și în scurte cuvinte, se purta și făcea tot felul de bunătăți; așadar fericitul acesta dumnezeiește viețuind, căzând într-o boală trupească, și-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui plinindu-i voia, îl îngropară cu hainele lui cu care era îmbrăcat, mărindu-se de Dumnezeu cu multe minuni, pe care acum nu le putem spune cu amăruntul. Și s-a făcut mutarea moaștelor sale la Vizantia, în șase zile ale lui iulie, iar sfânta sa adormire în treizeci și una de zile ale aceleiași luni.

Tot în această zi, pomenirea târnosirii cinstitei case a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, din Vlaherne, unde se află Sfânta Raclă, și înainte-prăznuirea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, adică; scoaterea cinstitei Cruci de la palatul împărătesc în cetate.

Stih: Ieșind Crucea din Casa împăraților,

Pricinuiește prăznuiri caselor cetățenilor.

Tot în această zi, Sfântul Iosif cel din Arimatea, care a îngropat preacuratul trup al Stăpânului Hristos, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Îngropare de moarte aflând, te-ai mutat,

Tu cel ce ai îngropat pe Mortul, care mormânturile a deșertat.

Tot în această zi, Sfinții doisprezece Mucenici Romani, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Ale Romei vechi douăsprezece odrasle primește Cuvinte,

Mucenici tineri cu grumazele tăiate.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cuptorul se răcorea...

Cu cinstit sângele lui Hristos Crucea Lui adăpându-se, izvorăște râuri luminoase de daruri înțelegătoare, și adapă pe toți, cei ce i se închină, și o cântă pe Dânsa cu credință.

Crucea lui Hristos, care moartea o a surpat, și pe vrăjmașul, zăvoarele cele înțelegătoare le-a zdrobit; și acum tuturor, celor ce i se închină ei cu credință curată și cu dragoste, ușile vieții le deschide și ale hranei celei nestricăcioase.

Care Crucii i se închină cu dragoste, cu puterea ei împrejur se îngrădesc, și pe vrăjmașii cei înțelegători, și pe cei văzuți îi gonesc, și se păzesc nevătămați; pe Hristos cu cântări cuvântându-L.

A Născătoarei:

Întărire nouă și putere asupra vrăjmașilor ni s-a dăruit Crucea lui Hristos Fiului tău, prin îndrăzneala ta cea primită, și de Maică, prin care Mireasă dumnezeiască, adaosurile vrăjmașului le biruim.

Alt Canon,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Întărindu-te cu puterea Dătătorului de viață, ai biruit poftele trupului preafericite, și gândul l-ai întraripat către cele cerești neîncetat cântând: Cel ce ești binecuvântat și preaslăvit.

Curțile împărătești, cetatea cea de sus, raiul lui Dumnezeu, desfătarea drepților cea adevărată, bogăția cea nerăpită, lumina cea neînserată, te-ai învrednicit a afla, fericite Evdochime.

Slavă...

Pricepând nestatornicia celor trecătoare, ți-ai îndreptat mișcările sufletului numai către Dumnezeu, de la care luminându-te cu străluciri dumnezeiești, ai trecut cu adevărat, fără sminteală poticnirile vieții înțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă pururea Stăpână pe Cel ce l-ai născut, să mă mântuiască de robia patimilor, și de osândire, și de orbirea cea rea, care mă cuprinde, și de biruirea celor ce pururea mă necăjesc, ceea ce ești dăruită de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De care se spăimântează...

Crucea, pe care o înfipse moartea, pusă de față și închinată acum, văzându-o taberele vrăjmașilor celor înțelegători, se ascund sub pământ, și cei ce se închină ei se înnoiesc.

Pe care dedemult închipuită o a arătat Hristos întru înălțimea Cerului, Crucii celei prealuminoase închinându-se acum cu bună creștinătate credincioșii, se înalță, și cu razele ei se luminează.

Crucea, pe care dedemult o au propovăduit, Proorocii fără de minciună, cum că se va arăta așternutul picioarelor lui Hristos; acesteia noi acum cu adevărată credință închinăndu-ne, întru bogate darurile ei ne desfătăm.

A Născătoarei:

Care prin patimă nepătimire ai izvorât pământenilor Fecioară, Fiul tău și Domnul, pe noi care cu dragoste pururea te cântăm, ne înnoiește prin tine ca un Făcător de bine.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât...

Socotind focul cel îngrozitor, care va să se verse înaintea scaunului lui Dumnezeu, cu umilința inimii, vărsai izvoare de lacrimi fierbinți, care fac cenușă cuptoarele patimilor, Evdochime cugetătorule de Dumnezeu.

Dragostea sufletului tău cu totul o ai închinat către Domnul, și de Dânsul te-ai lipit, strigând ca din psalmi: Hristoase al meu, mântuiește-mă în veci din noroiul patimilor, celor aducătoare de moarte.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Având înțelegere dumnezeiască, te-ai arătat împlinitor cuvintelor stăpânești, iubind arătat cărările cele dea-dreapta, și cu istețime ca un înțelept abătându-te de cele dea-stânga, prea-binecuvântând pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditorul lui Adam s-a zidit din curatele tale sângiuri, și Cel ce hrănește toată suflarea, S-a hrănit cu lapte, Fecioară Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta te slăvim ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe norul cel purtător de...

Nemurire izvorăște și nepizmuitoare picături ale neputrejunii cinstita Cruce, celor ce se închină ei, îi înviază, îi curățește și îi înnoiește, și de mărire mai bună și de Dar învrednicește, pe cei ce cântă lui Iisus Cel pironit pe dânsa.

Izbucnind lucrările ca niște raze prealuminoase preacinstita Cruce, pe cei ce se închină Ei cu dragoste și cu credință curată, către lumina cea neapropiată și nematerialnică, luminându-i îi povățuiește, pe cei ce cântă Făcătorului tuturor.

Cel ce ai sfințit lemnul preasfintei Crucii Tale cu cinstit sângele Tău preabunule Cuvinte, cu lucrarea ei luminează-ne pe noi, și sfințește pe cei ce se închină ei, și te laudă pe Tine Stăpânul tuturor.

A Născătoarei:

Darul, care a strălucit tuturor mai vârtos decât soarele, norii primejdiilor și ai patimilor, gonește Fecioară, și cu lumina înțelegerii celei dumnezeiești luminează, pe cei ce cu dragoste te slăvesc pe tine și pe Fiul tău neîncetat Îl cântă, ca pe Stăpânul tuturor.

Alt Canon,

Irmos: Fiul Părintelui Celui...

Dorind a vedea slava Dumnezeului nostru te-ai împodobit pe sineți cu frumusețea bunătăților, și purtându-ți candela, ai intrat în cămările Mirelui cele luminoase, împreună cu îngerii; împărtășindu-te de îndumnezeire, fiind împreună cu Stăpânul tău.

Ca zorile și ca soarele a strălucit pomenirea ta, luminând inimile cele dintru întuneric; că tu cu adevărat te-ai cunoscut fiul luminii și al zilei, cugetătorule de Dumnezeu Evdochime; pentru aceea te cinstim.

Împodobindu-te cu înțelepciune și cu cunoștința luminându-te, cu smerirea inimii înfrumusețându-te, cu înălțimea viețuirii încuviințându-te, te-ai suit către curțile cele înțelegătoare ale sfinților; cu care dimpreună adu-ți aminte de noi, cei ce te cinstim pe tine, Evdochime.

Slavă...

Cinstită mutarea ta de pe pământ o săvârșim zi prăznuitoare și pricinuitoare de folosință; căci tu te-ai arătat sluga Domnului și lucrător nerușinat poruncilor Lui, vrednicule de laudă Evdochime.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai lăcaș Luminii, care luminează pe toți, și cort, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, pod și scară, care suie către înălțime pe pământeni. Pentru aceasta te cinstim și cu credință te fericim.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioara s-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate, și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Și în viață fiind Evdochime te-ai arătat bun biruitor, sporind împotriva tuturor patimilor, și acum încă ești izvor limpede de minuni, din care se curăță patimile sufletelor și ale trupurilor.

A Crucii. Asemenea:

Crucea mai-nainte se prăznuiește și lumea se sfințește, cetele îngerilor cântă pe Cel răstignit pentru noi, și prăznuiesc cu noi, și ca David se bucură strigând: Mântuire a lucrat Stăpânul în mijlocul pământului.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul 1.

Cum să nu ne mirăm de bună înțelegerea ta, sau să nu lăudăm viața ta cea întocmai cu a îngerilor, Preacuvioase Evdochime, întreagă curăția minții, blândețile tale, smerenia și liniștea și milostenia cea neîncetată, căci cu toate bunătățile te-ai înfrumusețat fericite. Pentru aceasta te așteaptă pe tine bucuria cea negrăită și Împărăția Cerurilor.

Și acum..., glasul al 6-lea.

Glasurile Proorocilor pe acest Sfânt Lemn mai-nainte l-au vestit, prin care s-a izbăvit din blestemul morții, Adam cel dedemult. Și făptura astăzi, înălțându-se aceasta, împreună înalță glas, de la Dumnezeu cerând multă milă. Cela ce ești însuți întru milă nemăsurat Stăpâne, curățire fii nouă, și mântuiește sufletele noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.