SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu Darul Duhului luminându-ți mintea, la chip ca un înger te-ai arătat Ștefane, strălucindu-ți trupul cu strălucirea cea dinlăuntru, și raza sufletului arătând celor ce priveau. Prin care ai dobândit și privirea la lumină, cerurile ție cu preamărire deschizându-se, începătura mucenicilor și lauda.

Ca niște trepte și scări la cereasca suire, zvârliturile de pietre s-au făcut ție, prin care suindu-te ai văzut pe Domnul stând dea-dreapta Tatălui, ție după nume numită cunună tinzându-ți, cu dreapta cea de viață purtătoare; înaintea Căruia aproape stai, ca un biruitor și începătură mucenicilor.

Cu semne și cu minuni și cu învățături strălucind, adunarea celor fărădelege ai stins, și de dânșii fiind ucis, cu pietre împroșcat, pentru iertarea celor ce te ucideau te-ai rugat, urmând glasului Mântuitorului, întru ale Căruia mâini ți-ai dat duhul, preasfinte Ștefane.

Alte Stihiri, glasul al 2-lea, ale lui Anatolie, însuși glasul.

Întâi între diaconi, întâi și între Mucenici te-ai arătat, preasfinte Ștefane, că te-ai făcut cale sfinților, și pe mulți Mucenici ai adus Domnului. Pentru aceasta ție Cerul s-a deschis și Dumnezeu ție S-a arătat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Pe întâiul Mucenic și viteazul slujitor al lui Hristos, pe Ștefan întâiul diacon, după vrednicie să-l cinstim, că acesta stând în mijlocul celor fărădelege, dea-dreapta Tatălui pe Fiul a văzut.

Întru sfințenie te-ai îmbrăcat Ștefane fericite, întâiule Mucenice, și întâiule diacone, cela ce ești cu îngerii părtaș, solește și te roagă pentru noi, către Domnul Mântuitorul cel fără păcat.

Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie

Întâi între Mucenici te-ai arătat și între diaconi Ștefane fericite, podoaba pătimitorilor și lauda credincioșilor, slava drepților celor ce prăznuiesc cinstită pomenirea ta; ca cela ce stai înaintea Scaunului lui Hristos, Împăratului tuturor, cere-i, ca curățirii de greșale și Împărăției Cerurilor să ne învrednicească pe noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Noianul iubirii tale de oameni și adâncul milostivirii tale, și adunările cele nenumărate, ale bunătății, arată-le Preacurată Fecioară spre mine ticălosul; oprește pășunea păcatului, întreagă înțelepciune dăruindu-mi, și-mi ferește dimpreună cu sufletul și trupul meu nespurcat, ceea ce ai născut pe Mântuitorul.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Văzându-te pe Tine, Hristoase răstignit, ceea ce Te-a născut, a strigat: Ce taină străină este care văd Fiul meu? Cum pe lemn vrând Te-ai pironit cu trupul, Dătătorule de viață.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile din Octoih, sau ale Sfântului, glasul al 8-lea

Podobie: O preaslăvită minune...

Ștefane, între Mucenici, temelia diaconilor, alesule al Apostolilor, pe cei ce săvârșesc luminată prăznuirea ta cea purtătoare de lumină, strălucește-i Mucenice, cu lumina cea nematerialnică, topind pâcla păcatului, Dar și milă dând robilor tăi, și povățuindu-i la viața cea veșnică prin rugăciunile tale.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Ștefane, Mucenice al lui Hristos, potrivit cu numirea, primind cununa darurilor pe creștetul tău, și grumazul tău fiind înfășurat cu bunătățile, ca cu un lanț aurit, te-ai făcut lăcaș înțelepciunii celei mai presus de înțelepciune. Pe care o ai cinstit, apropiindu-o ție-ți prietenă, și prin care te-ai cinstit cu mărire și cu Dar.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Cunună cu adevărat cinstită, cuvântătoare și de mult preț, mai presus de aur și de pietre scumpe te-ai adus pe sine-ți Împăratului și Dumnezeu, prin rănile cele din pietre Apostole, încununat fiind cu mărire și cu Dar, Ștefane preacinstite, întâiule nevoitor între Mucenici; tu cel dulce și cu fapta și cu numirea, pomenește-ne pe toți pe noi.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Ciprian.

Bucură-te întru Domnul purtătorule de cunună, Ștefane, următorule al Stăpânului. Pentru că și întâi Mucenic te-ai făcut lui Hristos, Împăratului nostru, și înșelăciunea evreilor celor fărădelege o ai surpat; roagă-te pentru noi către Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te palatul cel însuflețit, porumbița cea cuvântătoare; bucură-te cetatea Ziditorului tău; bucură-te scăparea și îngrădirea credincioșilor, folositoare; mântuirea și izbăvirea celor ce te iubim pe tine. Bucură-te scară ceea ce duci pe toți către Cer; bucură-te întrutot prea cuvântată Stăpână.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-te pe tine pironit pe Cruce, Iisuse, și patimă de voie luând, Fecioara și Maica Ta; vai mie Stăpâne, a strigat, dulce Fiule, cum rabzi răni fără dreptate? Doctorule, Cel ce vindeci neputințele omenești, și de stricăciune pe toți mântuiești cu milosârdia Ta.

Tropar, glasul al 4-lea.

Cu împărătească coroană s-a încoronat creștetul tău, din chinurile cele ce ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, mai întâi decât mucenicii, pătimitorule. Că tu mustrând nebunia evreilor, ai văzut pe Mântuitorul tău dea-dreapta Tatălui; pe Care roagă-L pentru sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

VEZI: După Otpustul Vecerniei, preotul îmbrăcându-se în felon și diaconul în stihar, cu sfeșnicele aprinse și cu cădelnița, duc cinstita Cruce în Altar, cântând Troparul: Mântuiește Doamne poporul Tău... și Condacul: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce... și o pune pe Sfânta Masă.

LA UTRENIE

CANOANELE

Două ale Octoihului, fără mucenicine, și al Sfântului, pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe Faraon cela ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind și despărțind marea, și pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Strălucindu-te cu fulgerele Duhului cele strălucitoare, prin pătimirile cele mai presus de fire, și prin nevoința cea tare stând înaintea Stăpânului purtător de cunună, luminează pe cei ce te cântă pe tine, preafericite Ștefane, încununarea mucenicilor.

Făcându-te începătură celor alergători către nevoințe, și pârgă a cununii celei mucenicești, Mărite, te-ai învrednicit a vedea pe puitorul de pătimire, întinzându-ți ție cu dreapta cea purtătoare de viață cunună de Dumnezeu împletită, dumnezeiescule Ștefane.

Singur tu fiind vistierie a bunătății Mântuitorule, arătatu-o-ai din sânurile pământului vistieria cea de mult preț, bogăția cea necheltuită, comoara cea nerăpită, avuția cea nestricată, pe Ștefan întâiul Mucenicul Tău.

Slavă...

Strălucindu-te arătat de strălucirea cea cu chip îngeresc, întâiule Mucenice Ștefane, și prea-alesule între diaconi, fiind ascuns precum te-ai arătat, cu cântări îngerești după vrednicie te-ai cinstit cu adevărat, Mărite, înfrumusețarea mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preacurată pe Cel mai-nainte fără de trup, dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui întrupat pentru noi; o lăcașule al fecioriei, și vasule al curăției, și Biserică a sfințeniei, Stăpâna lumii, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cel ce ai întărit din început.

Împleticindu-te cu noroadele evreilor, te-ai arătat sfințit grăitor cu sfințenie, și de Dumnezeu cuvântător, mustrând cu tărie nedumnezeirea acestora și mintea cea luptătoare de Dumnezeu, Ștefane prea-alesule Mucenice.

Pe întâiul Mucenic al lui Hristos, și pe întâiul diaconilor, pe cela ce a arătat începerea alergării luminat mucenicilor, pe cel împreună-vorbitor cu îngerii, veniți toți cu un glas cu cântări dumnezeiești să-l cinstim.

Vistieria cea ascunsă sub pământ s-a arătat, și a umplut lumea de mireasmă dumnezeiască și de daruri bogate, întâiul mucenicilor și prea-alesul diaconilor.

Slavă...

Cu lucrarea vieții celei propovăduite prin tine, înviază mintea mea cea omorâtă, ca înțelepțește să laud prăznuirea ta cea cinstită, și pe urma ta a merge Ștefane preafericite, învrednicește-mă.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Fecioară ușă înțelegătoare a Răsăritului, Celui ce din înălțime S-a arătat pe pământ, că prin tine Preacurată a venit Cuvântul către noi, ca să mântuiască pe toți din necuvântare.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întărește; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Cu strălucirea Duhului strălucindu-te, și cu înțelepciunea cea adevărată înălțându-te, ai risipit negura iudeilor, și mucenicește pe vrăjmașul în priveliște surpându-l, te-ai arătat cununa mucenicilor; ci roagă-te Domnului să se miluiască sufletele noastre. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Părtinirea cea fierbinte și nebiruită, nădejdea cea adevărată și nerușinată, zidul și acoperământul, și limanul celor ce aleargă la tine pururea Fecioară Curată, pe Fiul tău și Dumnezeu împreună cu îngerii Îl roagă, ca să dea lumii pace, mântuire și mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Stătut-ai înaintea divanului celui nedrept Doamne, Cel ce ești prea-dreptul Judecător al tuturor, și cei osândiți Te-au osândit la răstignire, pe sineși osândindu-se mai-nainte de judecată; iar acestea văzându-le Mielușeaua ceea ce Te-a născut pe Tine fără de sămânță, striga: Ce este aceasta Fiule? Cela ce vei a judeca făptura, pătimești fără de dreptate? Slavă puterii Tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Râul mirului frumoasei miresme ne-a izvorât nouă astăzi, fântâna și gârla bunătăților celor dumnezeiești au ieșit, și pârâul desfătării s-a revărsat, pururea pomenitul măritul, întâiul mucenicilor cel plin de credință, și de putere dumnezeiască și de Dar.

Cât de sfințită și prealuminoasă și strălucită, și cu adevărat plină de lumină, și de duhovnicească veselie, ziua întâiului mucenicilor, s-a arătat împărătesei cetăților, păzind stăpânirea Bisericii celei cinstite, și izgonind semeția barbarilor.

Moștenirea cea bună o ai luat după vrednicie Ștefane fericite, sălășluindu-te unde este și Hristos, Împăratul tuturor; căci diacon al Lui te-ai arătat, puterile semnelor și a minunilor săvârșindu-le, și dăruind bolnavilor vindecare.

Slavă...

Stâlpul cel neplecat și neclintit și întărit al Bisericii, s-a întins de la pământ până la Cer, luminând toate marginile cu lumina bunei credințe, marele Ștefan propovăduitorul adevărului, și cu adevărat zidul muceniciei.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai pentru cel întâi Adam, nou Adam din Fecioară pentru strămoașa, Tu izbăvitorul și Mântuitorul tuturor, viața cea cu adevărat fără de moarte împotriva morții. Pentru aceasta știind pe Născătoarea de Dumnezeu pe ceea ce Te-a născut pe Tine, după vrednicie credincioșii pe dânsa o fericim.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Mustrând cu tărie, adunarea cea cu adevărat a deșertăciunii iudeilor celor fărădelege, de dânșii cu împroșcările pietrelor astupându-te, la ceruri ca un purtător de biruință înălțatu-te-ai cu duhul, Ștefane grăitorule de Dumnezeu.

Cât de frumos, ca o dimineață lumii te-ai arătat mărite Ștefane, risipind negura și izgonind nălucirile dracilor, și vindecând patimile bolnavilor, și rănile neputințelor celor sufletești de Dumnezeu insuflate.

Slavă...

Veselindu-te Fericite, împreună cu îngerii, prin înțelegere cu venirea ta și prin Dar înmiresmându-ne cu mirurile bunei miresme, cele duhovnicești, sfințești cu adevărat marginile lumii, izbăvindu-ne de primejdii și de amețeală.

Și acum..., a Născătoarei:

Având Preacurată către Fiul tău îndrăznirea cea de Maică, rugămu-ne, nu trece cu vederea Preacurată, purtarea de grijă a noastră cea de un neam; căci pe tine singură te avem creștinii către Stăpânul curățire cu bună milostivire.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Ca unul ce te-ai făcut cu voirea următor îngerilor, ai câștigat chip îngeresc, Fericite; cu care împreună bucurându-te și petrecând, pe cei ce te laudă pe tine mântuiește-i, Fericite.

Puterea graiurilor tale celor de Dumnezeu insuflate, Fericite, primitule de Dumnezeu ca un glas al tunetului, arătat le-a detunat urechile celor prea-nelegiuiți, și a întunecat vederile lor.

Slavă...

Învrednicitu-te-ai Ștefane a vedea Slava cea Părintească, și Raza cea de o Ființă cu Dânsa, Care îți vestea cununile cele luminoase ale pătimirilor preacinstite de Dumnezeu grăitorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul cel Unul-Născut, Cel nevăzut mai-nainte de veci, S-a făcut în cele de apoi mai pe urmă întâi născut, văzându-Se cu trup din tine Maica lui Dumnezeu, Dumnezeul mântuirii mele.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 6-lea.

Întâi tu te-ai semănat pe pământ de cerescul Lucrător de pământ, prealăudate; întâi tu pe pământ, pentru Hristos sângele ți-ai vărsat, Fericite. Întâi tu cu cununa de biruință de la Dânsul te-ai încununat în ceruri, al pătimitorilor începătorule, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.

ICOS

Florile Raiului văzându-le umplând toată lumea cu bun mirosul lor, de minunată vederea lor mă minunez. Că în gheața iernii cu mult mai mult înfloresc, care lucru străin este în flori, precum și Mucenicul lui Hristos înflorind întâi, și ușă făcându-se celor ce pătimesc după lege, și înfloresc în gerul muncilor, a arătat cărarea cea nerătăcită celor ce voiesc să pătimească, ca un bun al priveliștii începător, cel ce a strălucit cu durerile, purtătorul de cunună, care mai întâi decât mucenicii a pătimit.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a doua, aducerea moaștelor Sfântului întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan.

Stih: Sioane, prea-multe lucruri minunate și dumnezeiești având.

Moaștele lui Ștefan cetății lui Constantin fii dăruind.

În luna aceasta în a două zi,

Mutarea moaștelor lui Ștefan se săvârși.

Această mutare se săvârșește în două zile ale lui August; iar povestirea așa îi este: Trecând multă vreme după mucenicia ce a luat Sfântul pentru Hristos, pentru care și alți mulți săvârșindu-se într-aceleași nevoințe, după tulburare se făcu liniște, și se deschiseră toate temnițele, și toate muncile se conteniră, fiind atunci împărat prea-creștinul, și întâiul între împărații creștinești, Sfântul Constantin. Dacă se umplu toată lumea de liniște și pace, atunci se ivi comoara cea scumpă, moaștele zic ale întâiului Mucenic. Căci locuind un om oarecare în satul acela, unde era ascuns mărgăritarul în pământ adică moaștele întâiului Mucenic, bătrân la vârstă, și cu vrednicia preot, și cucernic cu viața, anume Luchian, văzu vedenie, unde i se arătă nu odată, ci de două și de trei ori, întâiul Mucenic, arătându-se pe sine. Deci preotul a descoperit vedenia episcopului Ioan, care umplându-se de bucurie, și mergând la locul acela cu clerosul cetății, și săpând aflară racla, întru care erau sfintele moaște. Și îndată se făcu mare cutremur, și ieșea mireasmă frumoasă, care umplu pe cei ce erau acolo. Și se făcu glasuri de îngeri dumnezeiești de la Cer, ce ziceau: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace întru oameni bunăvoire. Auzindu-se până la zece semne de loc; încă și tămăduiri multe făcându-se celor ce se chinuiau de multe feluri de boli, mulțumind se propovăduia Darul întâiului Mucenic. De aceea îndată Patriarhul Ierusalimului cu alți doi Episcopi, și cu clerosul și cu tot poporul închinându-se sfintelor moaște cu bucurie, le puseră în Sfântul Sion, cu lumini și cu cântări și tămâieri, și cu cinstea ce se cădea. După aceea se zidi Sfântului o Sfântă Biserică într-aceeași cetate de oarecarele Alexandru, boier de sfat, care rugându-se foarte Arhiereului a luat moaștele Sfântului de le puse acolo cu toată cinstea, și încă nu trecuse cinci ani după mutarea aceea, și bolnăvindu-se boierul acela spre moarte, își făcu un sicriu de chiparos asemenea ca al Sfântului, și punându-l lângă acela, răposă și el, și se puse într-însuI. După aceea peste opt ani după moartea lui Alexandru, fiind împărat creștinilor Sfântul și marele Constantin, și Patriarh Constantinopolului dumnezeiescul Mitrofan femeia lui Alexandru cea cu numele Iuliani fiind îndemnată de mulți ca să se mărite iarăși, pentru avere și frumusețea ei, pentru ca se nu fie supărată se facă una ca aceasta, se sfătui să ia trupul bărbatului ei, și să se ducă la patria ei și la tatăl său la Constantinopol, care fiind cuprinsă de oarecare pronie dumnezeiască lăsă racla bărbatului ei, și vărsând multe lacrimi, îmbrățișă pe cealaltă a Sfântului. Și în sfârșit punând sicriul cu sfintele moaște pe un pat, și patul cu totul încărcându-l pe un asin, așa își făcu calea ei și toată noaptea se auzise cântări dumnezeiești de îngeri de la Cer, și slavoslovii și locul acela se umplea de bun miros, ca și cum s-ar fi fost vărsat mult mir, și duhurile cele viclene plângând, strigau cu glasuri: Vai nouă, că Stefan trece prin mijlocul nostru chinuindu-ne. De aceea sosind la Ascalona cetatea de lângă mare, și aflând corabie, și năimindu-o cu cincizeci de galbeni de aur, se porniră de se duseră, dar cu neputință este a scrie și a povesti pe scurt, câte minuni și semne s-au făcut întru acea călătorie. Iar dacă sosire la cetatea împărătească, și merse la urechile împăratului un lucru mare ca acesta, și-i spuseră și cele despre femeia lui Alexandru, îndată o duseră înaintea împăratului, și spuse cu amănuntul pricina cum a urmat din început până în sfârșit. Atuncea dar bunul biruitor, și iubitorul de Ortodoxie împărat auzind acestea, și umplându-se de bucurie și de veselie, porunci Arhiereului să iasă înainte cu tot clerosul și cu poporul, și să aducă cu toată cinstea și evlavia pe Sfântul la palaturile împărătești; atunci s-au făcut alte multe minuni, ce cu neputință sunt a le povesti; una vom spune: Trăgeau catârii carul în care era odorul, până ce au sosit la locul ce se cheamă Constendiane, unde s-au așezat. Iar unul dintr-înșii, grăi cu glas omenesc: Pentru ce ne bateți? Că aicea trebuie să se pună Sfântul. Aceste graiuri dacă le-au auzit Arhiereul, și toată adunarea norodului, au dat laudă Lui Dumnezeu cu mare glas. Încă și prea-credinciosul împărat auzind acestea, foarte se minuna, și îndată zidi o Sfântă Biserică întâiului Mucenic în locul acela, întru slava și lauda Domnului nostru Iisus Hristos, și a Sfântului Său.

Tot în această zi, aflarea moaștelor Sfinților Mucenici, Maxim, Dada și Chindilian.

Stih: Trei moaște purtătoare de viață pământul afară scoase,

Părându-se că zice Cerului, aibi-le tu ascunse.

Aceștia erau pe vremea împăratului Maximian, în orașul Rodostolul în latura cea a doua a Misiei; deci stând de față înaintea unui Terchinie ipatul și nevrând să jertfească, au fost bătuți; și aducându-se la același loc ce se numește Ozovia, li s-au tăiat capetele în treisprezece ale lui Aprilie; și întru mulți ani fiind neștiuți li, s-a descoperit prin înger cinstitele lor moaște, în luna August în două zile, care și acum se află în lăcașul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, la locul ce se zice al lui Viglentie.

Tot în această zi, se săvârșește târnosirea dumnezeieștii Biserici a Sfântului măritului Apostol și Evanghelist Ioan cuvântătorul de Dumnezeu aproape de Sfânta Biserică cea mare.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.

Stih.: Mucenicul Foca latura pământului părăsește,

Și acum în latura desfătării locuiește.

Tot în această zi, pomenirea binecredinciosului împărat Iustinian, în Biserica Sfinții Apostoli.

Stih: Nu ți-a făcut ție o împărate sceptru împiedicare,

Căci tu acum ai cereasca împărăție sălășluire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Curgerea sângiurilor tale porțile cele cerești le-a deschis, și pe puitorul luptelor, care îți sta arătat, și-ți întindea cununile, ți l-a arătat ție celui ce strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ucigătorii de Dumnezeu ca niște fiare răpind pe arătătorul de Dumnezeu, cu mâini spurcate l-au omorât pe el, cel ce se ruga fierbinte pentru ucigași, cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Tu cel prea legiuit următor al Mântuitorului, după lege ai mustrat pe cei fărădelege, și i-ai arătat pe dânșii luptători de Dumnezeu, de care lovindu-te cu pietre cântai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Fecioară Curată fără de ispită de nuntă sub ani, pe Cel mai presus de ani cu luarea trupului, pe Cuvântul cel mai-nainte neîntrupat, Căruia cântăm cu un glas strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Tu prea-alesule Ștefane, strălucindu-te de lumina cea mai presus de fire, arătai chipul feței tale asemenea cu al îngerilor, izbucnind din-destul Darul cel ascuns în sufletul tău; pentru aceea strigai: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Purtătorule de cunună, Ștefane, rănile sufletului meu și rănile păcatului șterge-le cu picăturile sângiurilor tale, căci spre a ta apărare și mintea cea milostivă și următoare lui Hristos scăpând strig: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Cununa darurilor cea de o numire cu tine, Mărite, în preacinstit creștetul tău o a pus Judecătorul cel neamăgit, pe Care cu bunăcredință L-ai propovăduit, Ziditor și Dumnezeu, și Împărat al tuturor, neîncetat strigând: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

În mâinile Ziditorului ți-ai pus duhul tău; căci oștile cerurilor bucurându-se te-au primit împreună locuitor, pe tine cel ce mai-nainte erai pe pământ de asemenea cu îngerii; și acum împreună fiind în cetele lor neîncetat strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăcaș al luminii celei neapuse te-ai făcut Preacurată, căci ai născut celor dintru întuneric și din umbră, Lumina care luminează marginile cu Darul cunoștinței de Dumnezeu, Căreia neîncetat credincioșii Îi cântăm: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu, iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului au strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimânta-tu-s-a de aceasta...

Începătura pătimirii mucenicilor, cela ce luminat ai arătat mucenicilor cărarea cea nerătăcită, și povățuitoare la ceruri, întâiul Mucenic Ștefan, pe toți îi cheamă duhovnicește spre dumnezeiască veselie, spre împărtășirea luminii și spre unirea sfințeniei.

Împuternicindu-te cu dragostea lui Hristos, și râvnind blândeței Lui, și glasului grăiai: Doamne nu socoti ucigașilor păcatul, și-mi primește duhul meu, Bunule, și mă învrednicește a mă desfăta întru Împărăția Ta cea dumnezeiască și negrăită.

Fiind frumos cu chipul îngeresc, și plin de înțelepciune și de credință, și strălucind cu razele luminii celei dumnezeiești, și ca o gârlă de Dumnezeu cuvântătoare cu gura ritorisind, dumnezeiește ai dobândit moștenirea cea de sus de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Cu cununa darurilor încununându-te, și de cetele mucenicilor înconjurându-te, și stând înaintea lui Hristos puitorului de lupte, roagă-te pentru noi, cei ce curat săvârșim pe cel cu adevărat purtător de lumină praznicul tău, Mucenice, și din primejdii ne mântuiește.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o părtinire a tuturor creștinilor Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată; ca o milostivă, izbăvește din primejdii și ispite, pe robii tăi cei ce se necăjesc și se chinuiesc de durerile cele cumplite ale greșalelor, și pe cei ce sunt întru dureri, mântuiește-i de durerile bătăilor.

Irmosul:

Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Ucenicii privind...

Cela ce întâi a săvârșit cărarea mucenicilor, și a stătut prea-ales între diaconi, Ștefan cel plin de Dar, iată se aduce către împărăteasca cetate, izvorând Darul minunilor.

A Născătoarei:

Pe Hristos, lângă Care cetele cele de sus stau cu mult cutremur, nesuferind a vedea lumina negrăitei Ființei Lui, L-ai încăput în pântece, trup luând din cinstitele sângiurile tale Fecioară.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Înger pământesc întâiul Mucenic făcându-se, la ceruri suindu-se s-a ridicat preaînălțat și pe cât este cu putință a văzut dumnezeiasca slavă a Treimii celei neapropiate, învățându-te cele mai presus de minte, Tainele tăinuit deprinzându-le, pentru aceasta propovăduiește puterea ta cea necuprinsă, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.

Frumos te-ai arătat cu întoarcerea ta Ștefane, întâiule Mucenice preamărite, cu razele darurilor celor dumnezeiești împodobindu-te, și a vindecărilor. Pentru aceasta și luminezi pe toți credincioșii cu minunile tale, care întru credință laudă pe Iubitorul de oameni și grăiesc: Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Limba ta s-a arătat trestie preacinstită, degrab scriind buna-credință, prin care cu învățăturile ai luminat pe toți întâiule Mucenice, și ne-ai întors pe noi dintru necunoștință către buna-credință. Pentru aceasta săvârșind pomenirea ta cea de peste an, te lăudăm cinstind luptele tale, Ștefane.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan monahul.

Ștefan pârga cea frumoasă a Mucenicilor, cel plin de Dar și de putere, care a făcut semne și minuni mari întru norod, de la cei fărădelege cu pietre s-a ucis, dar a strălucit ca un înger, și a văzut slava Ta a Celui ce Te-ai răstignit pentru noi, dea-dreapta puterii, și cu Darul Duhului la Cer s-a ridicat. Și pentru aceasta cu cetele îngerești sălășluindu-se, se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tot felul de primejdii pe robii tăi îi păzește, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Dacă Te-a văzut Doamne, Fecioara și Maica Ta pe Cruce spânzurând, s-a spăimântat, și privind a zis: Ce ți-au răsplătit Ție cei ce s-au îndulcit cu darurile Tale cele multe, Stăpâne? Ci mă rog să nu mă lași pe mine singură în lume, ci grăbește de înviază înviind împreună pe strămoși.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul a 5-lea, a lui Ciprian.

Întâiule Mucenice Apostole și întâiule diacone, ușa mucenicilor și slava drepților, lauda Apostolilor, tu ai văzut cerurile deschise, stând în priveliște, și pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut. Pentru aceasta ca un înger strălucind la față, cu bucurie ai strigat pentru cei ce te-au ucis cu pietre: Nu le socoti lor păcatul acesta, și acum cere celor ce te laudă pe tine cu dragoste, curățire păcatelor și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie; ceea ce ești cetate neclintită, zid nebiruit, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Bucură-te cămara,.

Cu sulița coasta Ta împunsă o Fiule văzându-o, mă rănesc cu cumplită sabia întristării, și suspinul din suflet a-l lepăda nicicum nu pot Preacurata a zis, stând de față la patima Ta, și junghierea Ta cea nedreaptă văzând, a strigat cu lacrimi: Preabunule Doamne, Cela ce ești fără de răutate, unde sunt bunele vestiri? Unde este acela ce mi-a zis: Bucură-te? Unde-mi este nașterea cea negrăită? Unde este Petru cel iubit? Slavă îndelungii răbdării Tale celei negrăite.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului pe 4, și ale Apostolului Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen glasul al 8-lea: În tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Apostolul din Fapte: În zilele acelea, Ștefan fiind plin de credință și de putere... Aliluia, glasul 1: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale Doamne... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare era casnic... CHINONICUL: În tot pământul a ieșit...