SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6; din Octoih 3 și ale sfinților 3, glasul al 8-lea;

Podobie: Mucenicii Tăi, Doamne...

Cuvioșii Tăi Doamne, celor fără de trupuri asemănându-se prin rugăciune și prin înfrânare, patimile trupului le-au împuținat, și strălucind cu nepătimirea, au luminat inimile tuturor, cu ale căror rugăciuni dăruiește norodului Tău mare milă.

Dalmat și Isaachie primind râvnă îmbunătățită, arătat au surpat eresul lui Arie și al lui Nestorie, și ortodocșilor ajutându-le, laudă de la toți au luat; prin rugăciunile lor Hristoase, dăruiește norodului Tău mare milă.

Arătându-vă stele întru tăria pustniciei, ați luminat sufletele călugărilor, cuvioși părinți, izgonind întunericul dracilor. Pentru aceasta și după sfârșit vă fericiți, rugându-vă ca să se mântuiască toți cei ce săvârșesc dumnezeiască pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cugetele îmi sunt necurate, buzele viclene, și lucrurile mele pângărite, și ce voi face? Cum voi întâmpina pe Judecătorul? Stăpână Fecioară roagă pe Fiul și Ziditorul tău și Domnul, ca să primească duhul meu întru pocăință, ca un singur Milostiv.

A Crucii, a Născătoarei:

Junicea cea nespurcată, văzând pe Vițelul pe lemn de voie pironit, tânguindu-se cu jale, vai mie a strigat; Iubitul meu Fiu, ce Ți-a răsplătit adunarea nemulțumitorilor evrei, vrând să mă lase pe mine fără de Fiu? Fără de Tine întrutot iubite.

Tropar, glasul al 4-lea.

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, și al Sfinților pe 4

CANONUL Sfinților

Cântarea a 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat, și a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaș apa l-a înecat, și cea neumblată o a trecut Israil, și cântare s-a cântat: Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

Stând luminat înaintea Luminii celei dumnezeiești, și pururea umplându-vă de Raza cea în trei Sori, și îndumnezeindu-vă cu împărtășirea cea adevărată, dumnezeiește luminați pe cei ce cu credință prăznuiesc preasfințită pomenirea voastră, și cântă Domnului, fericiților.

Uitându-vă numai la cele stătătoare, ați lepădat toată stricăciunea cestor trecătoare, și cu toată mintea de Domnul lipindu-vă, dulcele trupului l-ați părăsit părinți preacinstiți; pentru aceea către raza cea neînserată v-ați mutat.

Slavă...

Cu cugetări preasfințite întraripându-te, înțelepte Părinte Dalmate, și cu dumnezeieștile învățături ale dumnezeiescului Isaachie înfrumusețându-te, te-ai suit întru înălțimea bunătăților, și te-ai făcut stâlp și întărire călugărilor, pentru aceasta pe tine te fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Prea-proslăvită ceea ce pe Dumnezeul l-ai născut, de necinstea patimilor pe mine mă mântuiește, și-mi dă mie Fecioară gând de umilință, și strălucește în mintea mea luminarea pocăinței, ca să te slăvesc pe tine Preacurată, care pe toți i-ai mărit.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Doamne cela ce ai făcut...

Stea nerătăcită de la răsărit toți te-am cunoscut pe tine Cuvioase Părinte Isaachie, care risipești întunericul eresului celui amar, și prin cuvintele tale luminezi pe cei credincioși.

După înțelegere răsărind cu strălucirile cele curate ale nevoințelor tale, Părinte Fauste, te-ai făcut lumină luminând pe toți cei ce te vedeau pe tine, Fericite, și cu credință închipuiau viața ta.

Cu neîncetate cântări și cu rugăciuni, toate patimile cele trupești adormindu-le cuvioșilor, ați primit de la Dumnezeu Dar neadormit, și bogăție nerăpită, preafericiților.

Slavă...

Prin postire îndelungată, ca Moise tuturor ai arătat răbdarea ta Cuvioase Dalmate, înfrumusețându-te cu strălucitele tale osteneli, și împodobindu-te cu petrecerea ta.

Și acum... a Născătoarei:

Sfeșnic înțelegător, și cu raze luminoase te-am cunoscut pe tine Fecioară, care ai primit înlăuntru Focul cel nesuferit, cămară dumnezeiască și scaun preaînalt, întru care S-a odihnit Cel mai presus de ființă.

Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor, și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul at 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Cu lumina Treimii prea-arătat luminându-vă părinților cei în chipul luminii, ați părăsit întunericul cel prea-adânc al dezmierdărilor, și cu dumnezeieștile fapte, luminând inimile credincioșilor, v-ați arătat luminători fericiților. Pentru aceasta cinstim astăzi purtătoarea de lumină și cinstita pomenirea voastră, și cu un glas strigăm: Preafericiților de Dumnezeu purtătorilor, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșale, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei: însăși Podobia.

Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ține lumea, și în brațe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, și ai alăptat, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul firii. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, și cu credință te slăvesc, ca să mă mântuiești de greșale, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată; al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, pentru că poți câte le voiești Prealăudată.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce, fără dreptate înălțat, s-a tânguit lăcrimând, și cu amar a strigat: Lumea se bucură primind izbăvire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru îndurările milei îndelung-Răbdătorule Doamne, adâncule al milei și izvorule al bunătății, milostivește-Te și dăruiește iertare de greșale celor ce laudă cu credință patimile Tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Ca niște vițe prea-mult roditoare ale Viei celei adevărate v-ați făcut, izvorând tuturor vin de mântuire, al curatei umilințe.

Părtinitor al adunării, Cuvioase Dalmate pe tine toți te-am cunoscut, buna-credință întărindu-o și dezbinând pe cei trufași.

Slavă...

Pe tine ca pe unul ce ai strălucit mai mult decât toți, și împodobit cu bunătățile cele dumnezeiești, te-a legiuit dumnezeiasca adunare a fi mai mare peste toate mânăstirile.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin dormitarea lenevirii, somnul păcatului m-a cuprins pe mine Preacurată, ci cu rugăciunea ta cea neadormită spre pocăință mă ridică.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Nemernic de la răsărit către împărăteasa cetăților te-ai făcut, și cu sămânța cea dumnezeiască ai înmulțit roadele ei, dezrădăcinând toată vătămarea cea rea a lui Arie preasfințite Părinte Isaachie.

Făcutu-te-ai sfințite Dalmate ucenic lui Isaachie, precum și Elissei lui Ilie, rupând cu cojocul darurilor Duhului, apa vătămării celei rele a dracilor, și netezind trecerea credincioșilor.

Slavă...

Plecându-te legilor celor dumnezeiești, desăvârșit te-ai abătut de la legile păcatului, și te-ai arătat stâlp povățuitor adunării celei dumnezeiești, de Dumnezeu purtătorule Fauste și chip și îndreptare pustnicilor, și a credincioșilor neclintită întărire.

Și acum..., a Născătoarei:

Toate neamurile te slăvesc pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu, care cu adevărat te-ai făcut mai Sfântă decât îngerii, Preasfântă Doamnă; pentru aceasta strig: Sfințește-mi sufletul meu cel spurcat cu patimile.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Arătatu-te-ai împreună petrecător cu îngerii, căci călătorind pe pământ, ai râvnit vieții lor, Dalmate, subțiindu-ți prin înfrânare trupul, îndemnător fiind al pustnicilor și îndreptător cu adevărat prea-iscusit.

Aprinzându-te ca Ilie de râvna dragostei Domnului, fericite Isaachie, pe părtinitorul minciunii ca pe Ahav cu îndrăzneală l-ai mustrat, cel ce bolea cu eresul cel viclean al lui Arie celui fără de minte.

Slavă...

Arătatu-v-ați povățuitori celor rătăciți și limanuri celor ce cu credință se mântuiesc, făcătorilor de minuni de Dumnezeu purtătorilor părinți, Fauste, Dalmate și dumnezeiescule Isaachie, slugile lui Hristos și nebiruiți luminători ai călugărilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel bolnav cu păcate și cu toate felurile de ispite ale vrăjmașului, cu cercetarea ta cea mântuitoare, cercetează-l Preasfântă Fecioară, și-l vindecă ca o bună Născătoare de Dumnezeu, nădejdea mea prealăudată.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Pe cei ce cu sihăstrie au strălucit în lume, și eresurile au surpat prin credință, cu cântări pe Isaachie să-l lăudăm, și împreună cu Dalmat pe Faust, ca pe niște slugi ale lui Hristos; că aceștia se roagă pentru noi toți.

ICOS

Cine din oameni este îndestulat să spună luminatele bunătăți și luptele cuvioșilor părinți? Dumnezeiasca râvnă, îndrăzneala, curăția vieții, dumnezeieștile fapte, care le-au făcut pe pământ, ca niște îngeri? Însă împreună cu aceștia să cinstim cu credință pe Treimea, că aceștia pururea se roagă Ei luminat, cu cetele îngerești pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a treia, pomenirea preacuvioșilor părinților noștri, Dalmat, Faust și Isaachie.

Stih: Scaunul tău prea înalte, trei bărbați l-au înconjurat,

Faust, Isaachie și Dalmat.

Întru această lună în a treia zi,

Pomeniții trei cuvioși se săvârși.

Sfântul acesta Dalmat a fost ostaș la a două ceată, în zilele împăratului Teodosie cel mare, trăind cu bunăcredință și cu plăcere dumnezeiască. Apoi lăsându-și femeia și copii pentru Dumnezeu, își luă cu dânsul numai pe fiul său Faust și se duse către Preacuviosul Isaachie de se călugări, și se sui la înălțime mare de fapte bune; însă acest minunat Isaachie locuia în pustie și în liniște din copilărie lucrând tot felul de fapte bune; drept aceea și cuvântul lui era strălucit cu podoaba vieții sale. Acesta când mergea împăratul Valent arianul asupra sciților la război, a mers la dânsul și i-a zis: Deschide împărate Bisericile ortodocșilor și vei izbândi la război, iar el nu l-a ascultat, ci pornindu-se cu mânie îi zise: Când mă voi întoarce, voi să te muncesc pentru cuvântul acesta, iar Preacuviosul îi răspunse, de te vei întoarce tu, nu a grăit Dumnezeu cu mine; căci te vei lovi la război și vei da dosul înaintea vrăjmașilor tăi și de viu te vei topi în foc, care s-a și făcut. Căci ascunzându-se într-o șură de paie, acolo i s-a dat foc de a ars. Iar Preacuviosul acesta vrând a lăsa aceste pământești, a făcut egumen mânăstirii pe Preacuviosul Dalmat, fiind atunci Patriarh Constantinopolului Sfântul Atic. Și strălucind Dalmat acesta mai-nainte în pustnicie și rămânând fără mâncare patruzeci de zile, și fiind în uimire alte atâtea zile, și arătându-se vrednic de cucernicie și la împărați și la sfat și la părinții ce s-au strâns în Efes, la al treilea a toată lumea Sinod, însă împreună îl făcu arhimandrit și pe el și pe cei după dânsul, la mănăstirea lor, unul după altul, a fi în vecie, și adormind în Hristos, a fost îngropat în mănăstirea lui.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ștefan papa Romei.

Stih: Ștefan fiind tăiat a luat dumnezeiască încununare,

Mai-nainte papă fiind, iar acum și Mucenic prea mare.

Acesta a fost pe vremea lui Valerian și Galiin ipaților, în cetatea Romei, și fiind ascuns pentru goana ce bântuia atunci, învăța pe cei ce mergeau la dânsul credința în Hristos și-i boteza. Dintru care făcu pe mulți preoți și diaconi și citeți, din care unii fiind prinși și mărturisind slobod pe Hristos, au luat cununa muceniciei. Deci pentru acestea fiind ascuns fericitul Ștefan, se vădi pe sine, și aducându-l la capiștea lui Aris, o clinti toată cu rugăciunea sa și orice parte dintr-însa făcu de căzu. Deci fugind ostașii, el a mers la mormântul Muceniței Luchia, unde săvârșea jertfa cea fără de sânge, și acolo i s-a tăiat capul de către ostașii ce-i ce-l căutau.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și mărturisitorului Ioan, egumenul mânăstirii Patatariei.

Stih: O Ioane fericite! După a ta numire,

Te-ai arătat vrednic, spre a dumnezeiescului Dar sălășluire.

Tot în această zi, Sfânta Salomia mironosița, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Piatra trupului tău, prăvălită fiind;

Vezi și acum Salomi pe Hristos, iar nu al lui Hristos mormânt.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Aprinzându-vă cu dumnezeiescul Foc al Mângâietorului, v-ați arătat cărbuni, arzând materia răutății, și luminând pe credincioși, de Dumnezeu purtătorilor în veci.

Omorându-ți trupul prin postiri, l-ai supus duhului Dalmate, și cu vărsarea lacrimilor tale celor sufletești, ai înecat răutatea vrăjmașului, de Dumnezeu purtătorule în veci.

Slavă...

Aflând sfârșit fericit, întru Împărăția Cerului locuiți părinților, și v-ați împreunat cu cetele preacuvioșilor, cu care dimpreună strigați: Doamne Dumnezeule bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Oprit-ai pornirea morții Născătoare de Dumnezeu Preacurată, ca una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel fără de moarte, Căruia cu credință îi cântăm: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...,

Cu toiagul Crucii rupând marea patimilor, ați prăpădit toată puterea faraonului celui gânditor, și sfințita mulțime a călugărilor, către pământul nepătimirii, ați tras Sfinților Părinți, neîncetat cântând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Smerit-ai arătat înălțarea ereticilor, văzând mai-nainte surparea lor. Săracilor le-ai ajutat și povățuitor te-ai făcut al orbilor, toiag bătrâneților și mângâiere văduvelor, strigând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Tu ai postit de trei ori câte treizeci de zile, și iarăși atâtea ai dormit mai presus de fire, având ochiul inimii tale deștept, și luminându-te cu lumina lui Dumnezeu, înțelepte, către care strigi Dalmate: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Domnul, Care a locuit întru neîntinatul pântecele tău, cu totul te-a arătat pe tine Curată și luminată cu razele; pentru aceasta pe mine cel întinat cu veninatele mușcări și cu năvălirile cele vătămătoare ale potrivnicilor, curățește-mă Fecioară, și mă învrednicește să cânt: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Întărindu-se cu puterea lui Dumnezeu, gânditorii de cele cerești, începătorii călugărilor, au putut birui trufia cea neputincioasă a luptătorului, și acum înfrumusețându-se către curțile cele înțelegătoare au trecut, bucurându-se.

Arătatu-v-ați făclie cu trei lumini, izbucnind lumina cea neînserată; flori neveștejitoare ale Raiului, bine miresmând cugetele credincioșilor v-ați arătat părinților. Pentru aceasta cu credință prăznuim pomenirea voastră cea întrutot prăznuită.

Cu nepătimirea ca cu o cunună înfrumusețată, îmbrăcându-vă înțelepților, și împodobindu-vă cu isprăvile dragostei celei dumnezeiești, cu bucurie ați intrat în cămara lui Hristos odihnindu-vă, și primind răsplătirile durerilor.

Slavă...

Dumnezeiască pomenirea voastră, fericite Dalmate, Fauste, Isaachie, începătorii călugărilor, a strălucit cu lumină înțelegătoare, luminând adunările credincioșilor; și acum proslăvindu-vă v-ați mutat întru curțile cele înțelegătoare, veselindu-vă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ușa luminii luminează inima mea cea orbită de răutate, și să nu mă lași să adorm acum întru moarte, pe mine cel ce sunt pururea întunecat cu cugete necurate, ca cu mulțumire să te laud pe tine Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Părinți cugetători de cele cerești, și împreună locuitori cu îngerii, Dalmate, Fauste împreună cu minunatul Isaachie, aduceți-vă aminte de noi către Domnul, Căruia nelipsit stați înainte, sfinților, pentru cei ce săvârșim strălucita și întrutot luminoasă pomenirea voastră, sfinților.

A Născătoarei:

Marie cea cu numire de Doamnă, fiind stăpânit eu de multe patimi stricătoare de suflet, tu degrab mă izbăvește, și mă trage spre slujba ta și a Celui născut din tine, ca să te laud pe tine Preacurată după datorie, Născătoare de Dumnezeu nădejdea creștinilor.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând Preacurată lângă Cruce, și văzând pe Fiul tău pe lemn tins fără suflare, plângând ca o Maică, strigai lăcrimând și zicând: Ce este această preaslăvită minune? Că Ziditorul lumii a suferit întindere pe Cruce.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.