SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6; din Octoih 3 și ale sfinților 3, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Fericiții tineri supunându-se lui Dumnezeu, au defăimat porunca cea fărădelege, și legați fiind au dezlegat legătura rătăcirii, și vrednicia cea lumească lepădându-o, au luat vrednicia ceea ce i-a făcut pe ei măriți, și le-a pricinuit desfătarea, Împărăției cea de sus.

Spre luptele pătimirii cu tărie iscusindu-vă sfinților, v-ați ascuns în peșteră, rugându-vă Domnului cu neîncetate rugăciuni, ca să vă dea tărie și putere, și cu judecățile care le știe Iubitorul de oameni, dumnezeiește v-a poruncit vouă a adormi în pace.

Taina tainelor, sfinților li se pune înainte; că precum adormind nu au simțit, așa și acum sculându-se se spăimântară, că ceea ce s-a săvârșit, s-a făcut încredințare învierii morților, ca cunoscând cei ce se lepădau de dânsa, să li se astupe gurile, cu credință preamărind pe Mucenici.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

De osândire și de greșalele cele cumplite, și de moarte, Preasfântă dumnezeiască Mireasă, mântuiește pe smerit sufletul meu, și prin rugăciunile tale izbăvește-l, și-mi dăruiește să dobândesc îndreptare în ziua ispitirii. Pe care o au dobândit adunările sfinților, prin pocăință mai-nainte de sfârșit curățindu-mă, și prin vărsările lacrimilor.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe tine Mielușelul și Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn Mielușeaua ceea ce Te-a născut, se tânguia și ca o Maică grăia către Tine: Preaiubite Fiule îndelung-Răbdătorule, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, Cuvinte? Cum mâinile și picioarele Tale s-au pironit de cei fărădelege? Și sângele Tău Ți-ai vărsat, Stăpâne?

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sau acesta, glas același.

Mari sunt isprăvile credinței, în peșteră ca întru o cămară împărătească au petrecut cei șapte Sfinți Tineri, și fără stricăciune au murit; și după multe vremi ca dintr-un somn s-au sculat, întru încredințarea învierii tuturor oamenilor; prin rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, și al Sfinților Tineri pe 4,

CANONUL Sfinților Tineri.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a liberat din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Pe cinstiții și străluciții tineri cei șapte cu numărul, veniți să-i cinstim cu credință, căci luminează pe Biserica lui Hristos, mai bine decât sfeșnicul legii vechi, cel cu șapte lumini.

Cei șapte Tineri care viețuise lui Hristos mai-nainte întru omorârea trupului, primind minunată moarte ca un somn, iarăși s-au sculat, întărind dogma Învierii.

Ierihonul a căzut prin strigarea celor șapte trâmbițe, iar înălțarea înșelăciunii, prin credința cea cu șapte glasuri, a purtătorilor de chinuri s-a pogorât până la iad și s-a risipit.

Slavă...

Cu adevărat îndoită cunună ați primit Sfinților șapte Tineri, înșelăciunea și lepădarea sculării tuturor risipindu-o mai-nainte de moarte, și încredințându-o prin scularea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Nașterea cu cuviință nouă o înnoiește, ceea ce nu știi de mire, că Cuvântul cel împreună veșnic fără de început cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Duh, S-a întrupat din tine fără schimbare și fără amestecare.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi întru Tine...

Strălucind cu credință v-ați arătat șapte stele nerătăcite, și pe cei ce înotau în luciul înșelăciunii, i-ați îndreptat către limanul mântuirii purtătorilor de chinuri.

Cu tărie stând înaintea divanului muncitorului sfinților, ca și dedemult Macabeii, prin ostășire ați primenit mărirea cea vremelnică, făcându-vă ostași ai lui Hristos.

Slavă...

Arătatu-v-ați după vrednicie jertfă rugăciunii primită lui Hristos, Sfinților Tineri, și cu mireasmă bine mirositoare, cu tărie ați mustrat stricăciunea înșelăciunii.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugul în Sinai mai-nainte a închipuit nașterea ta, Prealăudată Fecioară, căci cu credință primind Focul Dumnezeirii în pântece, nu te-ai ars.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai, omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cei ce au trecut cu vederea ceste lumești ca niște stricăcioase, și au primit darurile cele nestricăcioase, murind au rămas fără de stricăciune. Pentru aceasta după mulți ani au înviat, îngropând toată necredința vrăjmașilor, pe care cu laude astăzi credincioșii lăudându-i, pe Hristos să-L slăvim.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Iubitor de păcate fiind, pe tine te rog ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel fără de păcate, care ridică păcatele lumii, cinstită; ca să miluiască sufletul meu cel mult păcătos, și să curățească păcatele mele cele multe, căci însuți ești curățire păcătoșilor și mântuire, și sprijineala credincioșilor

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Cel născut din Tatăl cel fără început, ceea ce mai pe urmă Te-a născut trupește, văzându-Te spânzurat pe Cruce, Hristoase, a strigat: Vai mie preaiubite Iisuse, cum Cela ce Te proslăvești ca un Dumnezeu de îngeri, vrând Te răstignești acum de oamenii cei fărădelege; Te laud pe Tine îndelung-Răbdătorule.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am proslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.

Pe ceata cea preasfințită, cea cinstită cu numărul șeptimii, pe cei șapte cinstiți tineri să-i lăudăm.

Pe răul credincios împărat, care izvodea cele deșarte ale înșelăciunii, pruncii Efesenilor l-au arătat nebun.

Ca niște junghieri cu totul fără prihană, și jertfe cu adevărat ale Domnului, Sfinții Tineri prin credință s-au arătat.

Slavă...

Murind cu trupul, și negrăit sculându-vă mai-nainte de Învierea cea de obște, cu slavă v-ați încoronat pruncilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu ne trece cu vederea prea binecuvântată, pururea pentru noi rugându-te, ca să ne mântuim de toată scârba, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Voi pruncii Efesului murind odinioară pe pământ fără de simțire cu moartea cea de obște, ați înviat iarăși mai presus de fire, arătat încredințând învierea morților.

Ca niște pătimitori după lege ai Domnului, sfințindu-vă lui Dumnezeu prin mărturisirea; cea adevărată a credinței, v-ați mântuit înțelepților de sarcini și de bătăi, și ați primit cununa.

Slavă...

Lăudaților Mucenici cei ce tare ați biruit înșelăciunea idolească, și eresurile dogmelor celor păgânești, păziți pururea pe cei ce mărturisesc învierea morților.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-Te-ai desăvârșit om fără de amestecare, și Dumnezeu desăvârșit, în două firi și într-un Ipostas, din Sfântă Maică născându-Te, Cel mai presus de ființă.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Stâlpii cei întocmai cu numărul înțelepciunii celei dumnezeiești, Sfinții șapte Tineri să se laude; care ca cu niște pietre cu cuvintele au sfărâmat porunca cea fără de Dumnezeu a tiranilor.

De legea proniei celei dumnezeiești fiind păziți, peștera ca o îngropare gata ați primit, întru care peste mulți ani, morți și nestricați v-ați arătat, sfinților.

Slavă...

Mărturisitori nestricăciunii v-ați sculat, gonind credința cea făcătoare de stricăciune și moartă, și rugându-vă lui Dumnezeu pentru cei ce nădăjduiesc învierea.

Și acum..., a Născătoarei.

Acum s-a bucurat firea cea femeiască, acum a încetat întristarea, iar bucuria a înflorit, că Maria a născut bucuria pe Mântuitorul și Domnul.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDACUL, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat...

Cela ce ai minunat pe pământ pe sfinții Tăi, mai-nainte de înfricoșata și a două venirea Ta, prin preaslăvită scularea tinerilor, Hristoase, descoperind învierea aceea ce va să fie celor ce nu o credeau, le-ai arătat îmbrăcămințile și trupurile lor nestricate. Și pe împăratul l-ai înduplecat a striga: Cu adevărat este învierea morților.

ICOS

Ierarhul Efesenilor, văzând oarecând minunata și înalta învierea tinerilor, s-a spăimântat cu mintea, și a scris cu degrab prea-credinciosului împărat ca să voiască stăpânirea sa, să vină și să vadă învierea lor, și să cunoască puterea lui Dumnezeu cea cunoscută lui. Deci îndată sculându-se marele purtător de biruință, cu degrab a săvârșit calea bucurându-se, al doilea Ilie arătându-se purtat în căruță; deci văzând și minunându-se a strigat: Cu adevărat este învierea morților.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a patra, pomenirea Sfinților șapte Tineri celor din Efes, Maximilian, Exacustodian, Iamvlin, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin.

Stih: Cinstesc ceata cea cu numărul de șapte a mucenicilor,

Care a arătat în lume învierea morților.

În această lună în a patra zi

Înviații din morți șapte tineri împreună se preamări.

Acești sfinți au fost în vremea lui Deciu împăratul, fii ai maimarilor cetății, toți erau de credința lui Hristos. Și auzind Deciu pentru dânșii, a poruncit să-i aducă înaintea lui, și mult silindu-i pe dânșii ca să jertfească deșerților dumnezei. Deci văzându-i pe dânșii nesupuși, s-a dus în altă cetate ca să-și facă obiceiurile sale, și după ce se va întoarce să dea asupra lor hotărâre. Iar acești sfinți tineri luând aur și argint pentru hrana lor, au ieșit din cetate și au intrat în peștera ce se află în muntele Ohlon, unde au petrecut zile multe rugându-se lui Dumnezeu; iar Iamvlin cel mai tânăr intra în cetate și le cumpăra lor hrană. Odinioară mergând el, a văzut pe Deciu intrând în cetate, și întorcându-se în peșteră a spus fraților săi. Și așa rugându-se lui Dumnezeu, au adormit cu oarecare străină și minunată adormire. Deci Deciu împăratul făcând cercare pentru dânșii, și chemând pe părinții lor, îi întrebă despre dânșii, și spunându-i că se află în muntele acela Ohlon. Deciu socotind că sunt ei vii, a trimis de au pus pietre în gura peșterei aceleia; aceasta a fost prin pronia Iubitorului de oameni Dumnezeu. Apoi împăratul Deciu murind, și mulți alți împărați după dânsul schimbându-se până la împăratul Teodosie cel mic. Atuncea scornindu-se un eres cum că nu este înviere, iar împăratul îngrijindu-se despre aceasta și Dumnezeu binevoind a descoperi tuturor că este învierea morților, a deschis peștera, și a înviat pe acești șapte tineri din morți, de la a căror adormire și până la înviere au fost trecut trei sute șaptezeci și doi de ani. Și șezând toți împreună, părându-li-se a fi aseară s-au culcat. Apoi au trimis pe Iamvlin în cetate pentru trebuință, cu aur și cu argint; iar el mergând spre cetate a văzut chipul cinstitei Cruci pe zid pus, și se miră întru sine, și intrând în cetate auzea pe mulți cu numele lui Hristos jurându-se și gândea întru sine, zicând: Au nu este acesta Efesul? Și scoțând banul cel de argint a început a cumpăra pâine, iar cei ce vindeau au vestit antipatului, căci era banul a celor mai vechi împărați, și semnul lui Deciu pe banul acela. Deci mult fiind cercetat, a spus de frații săi cei din peșteră. Și s-a dus episcopul cu antipatul la peșteră, și au aflat mai întâi în gura peșterei un sicriaș de aramă cu două tăblițe de plumb, pe care era scrisă muncirea sfinților. Apoi intrând în peșteră au aflat pe sfinți șezând, și așa au slăvit pe Dumnezeu. Arătarea acestora a fost în patru zile ale lui August. Și trimițând înștiințare la Constantinopol, către împăratul Teodosie, cu bucurie a venit împăratul la Efes și intrând în peșteră, unde erau sfinții, s-a închinat lor până la pământ, și sărutând grumazii lor, slăvea pe Iubitorul de oameni Dumnezeu. Și mult învățând pe împăratul credința lui Dumnezeu, și-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu, în Octombrie în douăzeci și două de zile. Iar cine va voi să știe istoria despre acești șapte tineri mai pe larg, să citească viața lor în Mineiul cel mare, adică în viețile sfinților din luna aceasta August, în patru zile.

Tot în această zi, aducerea moaștelor Preacuvioasei Maicii noastre și Mucenițe Evdochia.

Stih: Ce miros este acesta? Trupul Evdochiei,

Bine mirosind cu darurile nevoinței.

Această Sfântă Muceniță Evdochia era romană creștină despre partea răsăritului, și fiind robită de perși, o duseră la țara lor. Care fiind înțeleaptă, și știută și învățată din dumnezeiasca Scriptură, învăță pe toți robii, și cunoscându-se de dânșii o iubeau și femeile perșilor, și a întors pe multe la cunoștința dumnezeiască. Pentru aceea fiind pârâtă, a fost bătută cu vine de bou, și băgându-o în temniță zăcu două luni închisă, după aceea iarăși cercându-o, și mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, fu bătută cumplit cu toiege de rodiu, până i-au topit carnea de pica jos, și cei ce o băteau se roșise de sângele ei, și iarăși aruncându-o în temniță îi puseră străjeri. De aceea peste șase luni scoțându-o și întrebându-o, și despicând trestii lungi cât dânsa, și dezbrăcându-o o înfășurară goală cu trestiile și strângându-o vârtos cu sfori, i se înfigeau trestiile în toate mădularele, și trăgându-le în silă acei cruzi și fără de milă, tot câte una, și rupându-i carnea, îi da dureri iuți și grele. După aceea spânzurându-o, și înfășurându-i tot trupul cu ștreanguri, și tescuindu-o cu lemne îi zdrobiră oasele, și dacă o văzură mai moartă și fără grai, îi tăiară capul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Tatuil, în măr spânzurat s-a săvârșit.

Stih: Mori Tatuile, prin cea în măr spânzurare,

Ca să culegi în Eden străine mere.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul noul Mucenic și întocmai cu Apostolii Cosma, care a mărturisit în Albania la anul o mie șapte sute șaptezeci și nouă, prin sugrumare s-a săvârșit

Stih: Bine împodobită podoabă te-ai arătat o Cosma fericite.

Strălucind lumea în urmă cu sângiurile, iar mai-nainte prin ale tale cuvinte.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Vase curate și alese ale lui Hristos s-au arătat tinerii, prin care dogma eresului din Biserică se izgonește, și dreapta credință strălucește, că va îi înviere a tot sufletul și trupul, după cum s-a făcut.

Ca unii ce cu adevărat mai-nainte de moarte ați fost tari întru pătimirea voastră, Sfinților Tineri, și după murire v-ați arătat viețuind iarăși, împuternicindu-vă cu dumnezeiască mărire cu bunăcredință, întru sine-vă încredințând adeverința învierii.

Slavă...

Sufletelor împreună și trupurilor cestor simțitoare va fi înviere; căci precum nu are fire sufletul a ieși în lume fără de trup, așa nici trupurile fără suflet, ziceați prealăudaților: Sufletul sau se va proslăvi sau se va rușina.

Și acum..., a Născătoarei:

Născând pe Dumnezeu Mântuitorul tuturor, Marie, te-ai făcut îndreptare celor necredincioși, sprijinire celor rătăciți, nădejde celor deznădăjduiți, și ajutorul celor ce cântă: Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Cel ce în cuptorul...

Rădăcina amărăciunii a înșelăciunii și a eresului necredincioșilor, ceea ce a răsărit cumplit tăind acum dumnezeieștii tineri, plini sunt de roadele credinței, care fiind în viață s-au îngropat cu credință și au înviat.

Sfinții șapte Tineri și purtătorii de chinuri, începătorii efesenilor, dumnezeiește s-au arătat întărire Bisericii lui Hristos și a Împărăției, pe care cu credință îi preaînălțăm întru toți vecii.

Tari pătimitori ivindu-se tinerii pe pământ, și arătându-se întocmai cu numărul stelelor, făcând călătoria cea nerătăcită a bunei credințe, strigau: Pe Tine te preaînălțăm Hristoase în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Lumina și învierea vieții tinerilor în peșteră cu preamărire, de la Dumnezeu s-au dăruit, și înviind cei mai-nainte morți, ca niște vii au strigat: Mântuiește Dumnezeule pe cei ce cu credință Te laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

N-a pierit nimenea Curată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credințe, fără numai cei ce din zavistie s-au lepădat, ca să nu se închine vederii chipului tău.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii

Cântarea a 9-a,

Irmos: Ceea ce pe luminătorul...

Comoara tainelor, și descoperirea minunilor celor dumnezeiești s-a arătat acum învierea sfinților; pentru că cei ce dedemult cu moartea cea firească trupește au murit, fără stricăciune acum au înviat îmbrăcați, ca și cum nu ar fi murit.

Cămară cunoștinței și tare îngrădire credinței, s-a arătat peștera Sfinților Prunci, vestind mai-nainte învierea tuturor ce va să fie, înviind nu pe Lazăr cel de patru zile, ci pe cei morți din veci.

Ca și un număr cinstit cu adevărat s-au arătat tinerii ochii Bisericii, și cu credință lui Hristos mai cu înălțime strălucind decât piatra lui Zorobabel, duhovnicește să lăudăm duhurile lor cele dumnezeiești.

Slavă...

După lege pătimind v-ați încununat cu cununa muceniciei, șapte tineri, și stâlpii înțelepciunii celei dumnezeiești, și ridicare dogmelor ortodoxiei v-ați arătat, ca niște apărători ai Bisericii, și rugători ai celor ce vă laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ți-ai păzit trupul și sufletul neîntinat lui Dumnezeu, a iubit Împăratul Hristos frumusețea ta Marie prealăudată, și te-a arătat Maică întrupării Sale, dându-mi pururea mântuire.

Irmosul:

Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai-nainte de soare, Care trupește la noi a venit, din coapsele cele feciorești negrăit L-ai întrupat, binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare te slăvim.

LUMINÂNDA

Voi șapte tineri și Mucenici, înaintea divanului muncitorului, pe Hristos cu îndrăzneală L-ați propovăduit Dumnezeu Mântuitor și Ziditor al tuturor; pentru că voi cu pronie dumnezeiască, întru ani mulți după fire murind în peșteră, mai presus de fire iarăși ca din somn ați înviat, astupând gurile tuturor ereticilor.

A Născătoarei:

Cu Iamvlin să lăudăm pe Ioan, pe Martin și pe Antonin, pe Maximilian și pe Dionisie, împreună cu măritul Exacustodian, cu cântări să-i lăudăm luminat, prăznuind luminată pomenirea lor, ca prin rugăciunile acestora, și cu solirile Născătoarei de Dumnezeu, să aflăm de la Hristos Mântuitorul, dezlegare greșalelor.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.