SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale înainte-prăznuirii 3. Și ale Mucenicului 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor...

Veniți să ne suim împreună cu Iisus cel ce se suie în muntele cel sfânt, și acolo să auzim glasul Dumnezeului celui viu, al Tatălui celui prea fără de început, Care prin nor luminos a mărturisit întru Dumnezeiescul Duh, adeverința ființei Fiului cea pururea veșnică, și la minte luminându-ne, întru lumină să vedem lumină.

Veniți mai-nainte să dănțuim, și să ne curățim pe noi înșine, și cu credință să ne gătim spre dumnezeiască suirea, a dumnezeieștii petreceri celei preaînalte, ca să ne arătăm singuri văzători slavei Lui, și să dobândim slavă, care s-au învrednicit a o vedea cu taină cei mai aleși dintre Apostoli în muntele Taborului.

Veniți acum să ne schimbăm cu mai bună schimbare, și pe noi bine să ne gătim spre ziua de mâine. Să ne suim în muntele lui Dumnezeu cel sfânt, să vedem slava lui Hristos cea neschimbată strălucind luminos mai mult decât soarele; și cu lumina cea întreită luminându-ne, să slăvim întru dânsa plecăciunea Lui.

Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Roșindu-te cu sângele trupului tău, te-ai îmbrăcat în porfira dumnezeiescului Dar, mărite, și coroană împărtășită nestricăciunii pe capul tău ți-ai pus, biruința Crucii în dreapta purtând, ca un sceptru Mucenice preaînțelepte, împreună cu Hristos împărățești, totdeauna veselindu-te.

Ostaș nebiruit te-ai cunoscut Evsignie, că cu arma Crucii întrarmându-te, ai ieșit la lupta vrăjmașului luptător, și l-ai surpat pe el, oștindu-te prealuminat, și cununa biruinței ai luat de la singur îndreptătorul și Stăpânul spre nevoințe, și Cel ce împărătește pururea.

Cu cinstite patimile tale, patima cea cinstită ai închipuit, mărite pătimitorule Evsignie, și purtător de biruință făcându-te, locuiești în Mitropolia cea de sus, cu toți purtătorii de chinuri bucurându-te, și îndumnezeindu-te cu dumnezeiasca împărtășire; pentru aceasta săvârșim cinstită și sfântă prăznuirea ta.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii glasul al 5-lea.

Veniți să ne suim în muntele Domnului și în casa Dumnezeului nostru; și să vedem slava Schimbării Lui la față, slavă ca a Unuia născut din Tatăl. Întru lumină să luăm lumină; și înălțați făcându-ne cu Duhul, să lăudăm Treimea cea întocmai în Ființă în veci.

Vezi: De este Vineri seara, sau Sâmbătă seara, Și acum..., Dogmatica glasului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Cu strălucirea bunătăților, luminându-ne să ne suim în Sfântul munte, să vedem dumnezeiasca Schimbare la față a Domnului.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul

Semnul Dumnezeirii cel cu dumnezeiască cuviință, l-a arătat mai-nainte de Cruce ucenicilor, ca un soare strălucind Hristos în munte astăzi.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Firea cea din Adam, vrând Hristos să o schimbe, se suie acum în muntele Taborului, ca să descopere ucenicilor Dumnezeirea Sa.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Cela ce în muntele Taborului, Te-ai schimbat la față întru slavă Hristoase Dumnezeule, și ai arătat ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, luminează-ne și pe noi cu lumina cunoștinței Tale, și ne îndreptează în cărarea poruncilor Tale, ca un Bun și de oameni Iubitor.

Troparul înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea.

Schimbarea la față a lui Hristos mai-nainte să o întâmpinăm, luminat prăznuind cele mai-nainte de prăznuire credincioșii, și să strigăm: Sosit-a ziua dumnezeieștii veselii; Se suie în muntele Taborului Stăpânul, frumusețea Dumnezeirii Sale să o strălucească.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte-prăznuirii de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Praznic prea-luminos al Stăpânului a venit, veniți toți mai-nainte curățindu-ne, să ne suim cu mintea în muntele Taborului; să vedem pe Hristos.

Slavă..., Și acum..., aceeași.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 4 lea.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...,

Ziua înainte-prăznuirii slăvitei și înfricoșatei Schimbării la față a lui Hristos, astăzi credincioșii luminat săvârșindu-o, cu un glas să strigăm: Schimbă Mântuitorule amestecarea firii noastre, cu dumnezeiesc trupul Tău luminându-o pe ea, și-i dă moștenirea cea dintâi a nestricăciunii ca un Milosârd; ca toți să Te slăvim pe Tine unul Dumnezeul nostru.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii, cu Irmosul pi 6, și Tripeznețul pe 4, și al Mucenicului pe 4. Așa căutăm Cântarea 1-a, a 8-a și a 9-a. Iar a 3-a, și celelalte până la a 8-a, al înainte-prăznuirii, cu Irmosul pe 8, și al Mucenicului pe 4. De se va întâmpla înainte-prăznuirea Duminică, Tripeznețul îl cântăm la Pavecerniță.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind; și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Strălucește de jos lumina Cerule mai mult decât soarele, și tu o pământule ascultă graiurile lui Dumnezeu celui viu, căci Tatăl va mărturisi Fiu pe Cel ce se schimbă la față în muntele Taborului.

Om văzut, dar Dumnezeu ascuns, Hristos în Tabor Se suie, raza Dumnezeirii cea mai presus decât soarele descoperind prin strălucirile slavei.

Cu bună socoteală acum înainte merge Hristos să Se arate lui Moise, și slava Sa cea negrăită să-și ivească în muntele Tabor, față către față, cu vorbă fără mijlocire, bucurându-ne astăzi să prăznuim.

TRIPEZNEȚUL

Cântarea 1-a, glasul același.

Irmos: Cânta-voi ție Doamne...

Această zi mai-nainte de prăznuirea Schimbării la față a lui Hristos Mântuitorul nostru, săvârșindu-o credincioșii să strigăm cu cântări.

Ajungând la intrarea sfintei Schimbării la față a lui Hristos, și noi să ne strălucim cu dumnezeiești schimbări aceasta cuprinzându-o.

Munte preaînalt având noi inima curățită de patimi, să vedem Schimbarea la față a lui Hristos, care luminează mintea noastră.

A Treimii:

Treimii întru despărțirea Fețelor, Unimei firii Celei dumnezeiești, toți să ne închinăm, Tatălui celui fără început, Fiului și Duhului Sfânt.

A Născătoarei:

Pe Fecioara cea fără prihană, din care a ieșit cu trup fără schimbare Hristos Dumnezeul nostru, să o lăudăm toți credincioșii ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Alt CANON al Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Să cântăm Domnului...

Cu preaslăvite cetele îngerești împreună fiind preamărite, pe cei ce măresc neîncetat pomenirea ta, mântuiește-i.

Casă Mântuitorului sfințită mintea ta purtătorule de chinuri s-a arătat; pentru aceasta cu credință te cinstim.

Omorârea cea purtătoare de viață, a Celui ce a pătimit cu trupul, ai închipuit în trupul tău, Preafericite, și vieții celei adevărate te-ai învrednicit.

Slavă...

Puterea celor prea fărădelege, întărindu-te cu Duhul o ai surpat, și legile Domnului preamărite Mucenice le-ai ținut.

Și acum..., a Născătoarei:

Dezlegatu-s-a blestemul și a încetat întristarea prin nașterea ta, prea binecuvântată Fecioară, veselia credincioșilor, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 3-a,

Irmos

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i; și întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicește-i.

Cel ce stăpânești toată făptura, Te-ai văzut luând chip de rob, întru Care strălucirea Dumnezeirii cea neapropiată ucenicilor o ai arătat, precum a putut încăpea să vadă.

În munte merge să lumineze și să întunece cu lumina Sa pe luceafărul cel ce strălucește de sus, Soarele slavei Hristos; cu ale Căruia raze luminați fiind, mai-nainte să prăznuim astăzi.

Ca să plinească graiurile vieții veșnice înainte a stătut Hristos, arătând prietenilor lucrurile, care bine a voit a le cunoaște întru Sine însuși, adică slava Părintească cea strălucitoare.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea...

Stătut-ai înaintea divanului Mucenice înțelepte, mărturisind pe Dumnezeu împăratul Cel ce a luat trup, și a zidit din nou pe oameni.

Jertfă fără prihană, de tot arzându-te cu cărbuni mucenicești, te-ai adus Cărbunelui celui din Fecioară.

Slavă...

Cu apele Duhului fiind umplut, Mărite, ai uscat curgerile cele tulburi ale mulțimii dumnezeilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Tot dorul meu îl mișc spre tine Curată Stăpână, de poftele trupești degrab mă mântuiește.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

CONDACUL Mucenicului, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca pe un mărturisitor al bunei credințe, și adevărat de Dumnezeu gânditor, Biserica cinstește, mărind dumnezeieștile chinuri astăzi, ale înțeleptului Evsignie, neîncetat strigând: Pentru rugăciunile lui, păzește pe robii Tăi mult-Milostive.

ICOS

Ceata credincioșilor împreună se bucură, cinstind pomenirea lui Evsignie. Împărați, patriarhi și domni, străini, slugi, săraci și cei într-o țară locuitori, la minunile Mucenicului alergați; că sicriul lui izvorăște Dar de minuni, și noroadele iau cu credință, și laudă pe Dumnezeu luminat, strigând: Păzește pe robii Tăi mult-Milostive.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Înaintea celor fărădelege ai mărturisit pe Stăpânul tuturor Dumnezeu și Domnul, nepărtinindu-ți trupului, bătându-te foarte ostașule al lui Hristos, și împreună vorbitorule cu oștile cerești, și slavei celei adevărate moștenitorule; pentru aceasta roagă-te să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., Și acum..., a înaintea-prăznuirii glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Soarele slavei S-a arătat și S-a apropiat celor dintru întuneric, arătând în muntele Taborului razele Dumnezeirii; a Căruia venirea cea purtătoare de lumină să o cinstim.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și-a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Ceata cerească împreună cu cei pământești se bucură, și înainte prăznuiește strălucirea Dătătorului de viață, care fără tulburare o a arătat, schimbându-și chipul omenirii în Tabor, precum bine a voit.

Prin venirea cea dumnezeiască și omenească cu oamenii ai petrecut, și cu mulțimea minunilor, lumea în taină o ai luminat, și cu slava cea strălucitoare a Dumnezeirii ai strălucit în Tabor cu lumină neapropiată.

Isus fiul lui Navi a oprit soarele oarecând, mai-nainte închipuind ziua dumnezeieștii patimi; iar Tu însuți Mântuitorule, mai-nainte de cinstită Crucea Ta, ai întunecat razele soarelui cu raza dumnezeieștii feței Tale.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne...

Dormitarea lenei lepădând Mucenice Evsignie, cu priveghere spre chinuire prin credință neîndoită ai îndrăznit.

Întru Domnul Mântuitorul tău bucurându-te, Mucenice vrednicule de minune, muncile trupești ca o hrană dulce tu le-ai socotit.

Înțelepciunea cea înaltă a celui ce se târa pentru răutate, o ai surpat purtătorule de chinuri, cu dumnezeiești obișnuințe smerindu-te.

Slavă...

Ostaș nebiruit te-ai arătat în războaie luptându-te; și venind la mucenicie, pe vrăjmașii cei fără de trupuri i-ai pierdut.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul ai născut Cel întocmai puternic, și pe un Scaun șezător împreună cu Tatăl și cu Duhul; pe Care roagă-L să mă mântuiască Preasfântă Curată pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate; și ai născut Fiu pe Cel fără de ani; tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Domnului cu credință să-i urmăm bucurându-ne; că iată se suie la munte, pe ucenicii cei mai aleși împreună cu Sine ducându-i; înaintea cărora cu frumusețe neapropiată strălucind mai mult decât soarele, s-a arătat slava Sa.

Să se lumineze astăzi Cerul mai luminos, că iată se suie în munte Hristos, de unde va să strălucească cu lumină nemăsurată, razele soarelui întunecându-le cu slava Dumnezeirii, ca un Dătător de lumină.

Arătat-a Hristos ucenicilor taină în Tabor, strălucind cu fața mai mult decât raza, și la îmbrăcămintea hainelor Sale alb fiind luminat ca zăpada, Cel ce se îmbracă precum zice Psalmistul, cu lumina ca cu o haină.

Alt Canon,

Irmos: Mânecând strig...

Aproape lipindu-te lângă Stăpânul, preaînțelepte, te-ai depărtat pe tine însuți de vicleșug Evsignie.

Idolilor celor morți cinste n-ai adus de Dumnezeu fericite, pe Domnul Dumnezeul cel viu în ceruri știindu-L.

Slavă...

Pe lemn fiind înălțat Mucenice viteazule înțelepte, ai închipuit prin credință patima Celui fără patimă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul în pântecele tău S-a întrupat Curată, de patimile cele necuvântătoare ale trupului lumea mântuind.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

Cămara slavei bucurie ce va să fie, gătind Hristos ucenicilor, Se suie în munte, de la viața cea râvnitoare de cele de jos, la viața cea mai înaltă ridicându-i pe dânșii.

Spăimântând Hristos mințile ucenicilor, cerească rază pe pământ a strălucit, punând înainte ca pe niște slugi pe cei mai mari ai legii și ai proorocilor; prin care Se mărturisește a fi Dumnezeu morților și viilor.

Merge Hristos acum să Se arate făclie în loc întunecat, cu razele dumnezeieștii străluciri; către a Căruia strălucire să mergem, întru raza feței Lui bucurându-ne.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Cunoștință adevărată în inimă punând cu chipuri preacinstite, nu necunoscând gândurile vrăjmașului Mucenice, în priveliște ai alergat, și ai pierdut cu ajutorul Crucii oastea lui.

Slujitorii dracilor cunoscându-te pe tine că ești slujitor Treimii, la munci și la temnițe, și la moarte nedreaptă te-au dat Mucenice Evsignie; dar s-au biruit de a ta nebiruită împotrivire, Preafericite.

Slavă...

Izvoarele sângiurilor tale, Mucenice, au uscat izvoarele fărădelegii cele tulburi, și râurile nedumnezeirii cele înșelătoare, și curgerile cele viclene, și noian de tămăduiri neîmpuținat credincioșilor s-au arătat.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai uscat sadurile răutății cu răsărirea Cuvântului cea dintru tine, Maică Curată, taie din rădăcină gândurile sufletului meu cele viclene, și sădește odraslele bunătăților cele frumoase Fecioară.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru dumnezeiască Schimbarea la față, astăzi toată firea omenească strălucește dumnezeiește, întru veselie strigând: Schimbă-se la față Hristos, mântuind pe toți.

ICOS

Întru dumnezeiască Schimbarea la față, chipul nostru cel dedemult prin ticăloșie stricat, astăzi Ziditorul a scos din stricăciune pe Adam strămoșul din ascunzătorile iadului, și a îndumnezeit mintea noastră; și petrece Dumnezeu împreună și om. Pe fiecare fire împreunate purtându-le, neschimbate și nedespărțite. Drept aceea acum la Tabor negrăit a strălucit, și din tot trupul a dăruit razele Dumnezeirii Sale, luminând pe cei ce strigă: Schimbă-Se la față Hristos, mântuind pe toți.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a cincea, înainte-prăznuirea Sfintei Schimbării la față a Domnului, și pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie.

Stih: Pe Evsignie pe prietenul lui Hristos l-a tăiat,

Carele până la tăiere, Hristos îmi este prieten a strigat.

Întru a cincea zi cu adevărat,

Capul lui Evsignie cu pulbere s-a amestecat.

Acesta a fost cu neamul antiohian, ostaș pe vremea lui Constantin ce-i zic Chloru, tatăl Sfântului și marelui Constantin, și își purtă slujba până în zilele paravatului Iulian, fiind de o sută zece ani. Și purtându-și slujba cu vitejie șaizeci de ani, a stătut de față înaintea lui Iulian la cercetare, și mustrându-l pentru că și-a călcat credința cea părintească, și a adus cinstea lui Dumnezeu la idoli; și aducându-i aminte de bunătățile marelui Constantin, și cum că prin dumnezeiască arătare s-a adus spre credința în Hristos, și el la ceilalți se păru înțelept, și prin îndelungate vremi și lucruri și istorii știut și slujit. Însă Iulian bătându-și joc de dânsul, porunci de i s-a tăiat capul, și așa plini mucenicia în Hristos.

Tot în această zi, Sfinții doi Mucenici Catidie și Catidian, uciși cu pietre s-au săvârșit.

Stih: Munți înalți de pietre, doi frați au așezat.

Prin care munți, la tine Cuvinte s-au înălțat.

Tot în această zi, Sfânta Nona, Maica Sfântului Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu cu pace s-a săvârșit.

Stih: Bunul fiu al Nonei celei bune, după ce ea a murit,

Bune cuvinte spre îngropare i-a hărăzit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Solev egipteanul împroșcat de săgeți s-a săvârșit.

Stih: De vei silabisi îndărăt o Solev, cu adevărat,

Vei înțelege săgeata organul prin care săvârșire ai luat.

Tot în această zi, Sfântul Favie episcopul Romei care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Al lui Hristos jertfitor, mort zace Favie,

Fiind adus jertfă nouă lui Hristos prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Lui Hristos, Celui ce a suit la înălțimea cea preaînaltă sufleteasca alegere a ucenicilor Săi, urmând să vedem vedere minunată, și minunându-ne, cu dânșii să strigăm: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Firea omenească cea întinată curățindu-o cu apă și cu foc, în trupul Tău strălucirea acesteia o ai arătat Mântuitorule, cu fața Ta strălucind mai mult decât soarele, spre chipul slavei ce va să fie.

Să ne suim în Sfântul munte împreună cu Hristos, Cel ce a suit pe fiii lui Zevedei, și pe Petru cel mai ales, pe care i-a ales mărturii slavei Sale, cei ce strigă: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Alt Canon

Irmos: Tinerii evreiești...

Cu sângele tău cel vărsat pentru dragostea lui Hristos, Celui ce S-a întrupat, Mucenice luminându-ți sufletul, la Dânsul te-ai mutat, strigând bucurându-te: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Arzând cu dorul Mântuitorului, ai scăpat de prăpastia nedumnezeirii, și iarna cea cumplită a muncilor ai răbdat, strigând Evsignie: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Încă picând picăturile dumnezeiescului tău sânge, Preamărite, ai stătut înaintea Stăpânului Hristos, cântând: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Slavă...

Ca să moștenești viața cea veșnică a dumnezeieștii Împărății, slava vieții celei trecătoare o ai urât, strigând Evsignie: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Prunc nou ai născut, pe care Tatăl l-a născut mai-nainte de veci, de Dumnezeu Născătoare Curată, Căruia cântăm: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cine nu se va mira Cuvinte a tot Împărate, de mare podoaba slavei Tale, Care schimbându-Te la față o ai arătat prietenilor Tăi, cu dumnezeiești străluciri luminându-i pe dânșii; cu care împreună luminează-ne cu lumina Ta și pe noi, cei ce mai-nainte prăznuim cu credință, și pe Tine Te lăudăm.

Înălțimea cereștii petreceri, și dumnezeiasca strălucirea slavei Tale celei veșnice, dăruiește robilor Tăi, celor ce înainte prăznuiesc acum luminată prăznuirea Schimbării feței Tale, întru care lumină strălucind, luminezi pe cei ce Te laudă pe Tine, Hristoase, Dătătorule de viață.

Dătător de lumină, și lumină fiind neapropiată și pururea veșnică, Cela ce ești fără început, Care Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, lumină în lume ai strălucit cu trupul umblând, și lumină în munte ai luminat, arătând Chipul slavei Părintești.

TRIPEZNEȚUL

Irmos: Pe Împăratul Hristos...

Ziua aceasta de acum a luminatei Schimbări la față a Domnului, lumii strălucind, poruncește să strige: Toate lucrurile lăudați și-L preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Veniți credincioșilor să mergem cu gândul la Sfântul munte, să vedem Schimbarea la față a lui Hristos cea prealuminată, că luminează pe toți cei ce-L slăvesc pe El în veci.

Astăzi să facem întâmpinare Schimbării la față a lui Hristos cu inimă curată, și să-i strigăm Lui: Toate lucrurile lăudați, și-L preaînălțați pe El în veci.

A Treimii:

În trei Fețe o Dumnezeire să o slăvim: Pe Tatăl, și pe Fiul, și pe Duhul Cel Preasfânt împreună, toate lucrurile lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

O minune înfricoșată! Cum ești Maică rămânând Fecioară, dumnezeiască Fiică, pe Dumnezeu Stăpânul Cerului și al pământului născând; pe Care toate lucrurile Îl laudă, și-L preaînalță întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Cei ce s-au făcut cu Darul...

Cu pavăza bunei credințe, Preafericite, de toate părțile fiind ocolit, pe cei fărădelege i-ai biruit cu Darul, cântând neîncetat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Când te-ai necăjit tu, către Dumnezeu, Făcătorul de bine ai strigat, și te-a auzit și din cele rele te-a mântuit, pe tine cel ce ai strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Neaducând cinste prea necuvântătoare dumnezeilor celor fără de suflet, Mucenice, jertfă curată lui Dumnezeu te-ai adus, cântând neîncetat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca să dobândești viața și slava ce va să fie, Preaînțelepte, te-ai omorât lumii, și ai murit Evsignie strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Milostivă Fecioară ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel prea-Milostiv, dumnezeieștii milostiviri învrednicește pe toți cei ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Cei ce s-au făcut cu Darul Tău biruitori tiranului și văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască, firea minților celor fără de trup, cinstind sfințita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

Bucură-se Cerul, mai-nainte simțind pe Soarele cel neapus, răsărind acum din pământ în muntele Taborului, vrând să acopere cu dumnezeiasca slavă razele soarelui. Și pământul dănțuiește luminat, cu cerească rază și cu lumină strălucind, și lumină făcându-se.

Lăudând David a Ta Schimbare la față mai-nainte o a răspuns, zicând: Cine se va asemănă Ție, Domnului întru fiii lui Dumnezeu? Că Tu proslăvit fiind întru sfaturile sfinților, mare Te-ai arătat celor dimprejurul Tău, înfricoșat întru slava Dumnezeiescului Chip.

O Cuvinte al lui Dumnezeu, înțelepciunea și puterea și Chipul Tatălui! O Dumnezeule cel cunoscut de cei credincioși, și Omule cel înștiințat tuturor! Învrednicește-ne să săvârșim luminată prăznuirea Schimbării la față, și întru lumina faptelor bune să strălucim.

TRIPEZNEȚUL

Irmos: Pe tine de Dumnezeu...

Săvârșind cu laude această zi înainte mergătoare, a preaslăvitei și preastrălucitei Schimbării Tale la față, Doamne pe Tine te slăvim.

Cu bună schimbare schimbându-ne prin Schimbarea la față a lui Hristos, să ne aflăm noi luminați la fapte bune aceasta slăvindu-o.

Ușile cele dinainte ale slăvitei Schimbării la față a Domnului văzându-le, să ne luminăm gândurile noastre, duhovnicește pe aceasta slăvindu-o.

A Treimii:

Pe Tine, Ființa cea Atotputernică, în Treime și în Unime, pe Tatăl, și pe Fiul, și pe Duhul Sfânt, cu cântări Te slăvim.

A Născătoarei:

Pe tine pururea Fecioară, cea mai înaltă decât taberele cele de sus și decât toată făptura, ceea ce singură ești Curată, cu cântări te slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Cu tăria lui Hristos Mucenice ai omorât acum pe vrăjmașul cel slab, ce se înălța și se întărâta în zadar cu adevărat, și la tăiere de sabie capul ți-ai plecat, și ai sfințit tot pământul cu curgerea sângelui tău.

Ca o podoabă a tuturor pătimitorilor, ca o frumusețe a mucenicilor, Evsignie, ca un stâlp neclintit al Bisericii, ca o îngrădire prea-arătată a celor binecredincioși, ca o dumnezeiască strălucire a celor ce aleargă la tine, ca o stea prealuminoasă te-ai fericit.

Izvorăsc aburii sudorilor tale mir cu bun miros Evsignie, și inimile noastre celor ce te cinstim pe tine, le umple de mireasmă, și necurăția patimilor și a primejdiilor și a necazurilor o gonește; preaviteazule purtătorule de chinuri al lui Hristos.

Slavă...

Iisuse, Soarele slavei, Cel ce ai arătat astăzi pomenirea purtătorului Tău de chinuri, pentru rugăciunile lui, luminează rogu-mă sufletul meu cel întunecat cu înșelăciunea șarpelui, ca să Te slăvesc ca pe Dumnezeul cel adevărat și de oameni Iubitor.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează rogu-mă ceea ce ești ușa luminii, ochii inimii mele cei întunecați cu întunecările păcatului, și-i arată primitori de dumnezeieștile raze; ca să te cinstesc cu glasuri îngerești, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA

Ca cu o pavăză îmbrăcându-te în toată arma lui Hristos, Evsignie, ai biruit taberele nedumnezeieștilor tirani și ai luat răsplătirile biruinței, vitejește luptându-te mare Mucenice mărite. Pentru aceasta acum stând înaintea Treimii cu îngerii, Preaînțelepte, nu înceta rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim pe tine cu dragoste.

Slavă..., Și acum... a înainte-prăznuirii:

Cei ce dorim cu totul de dumnezeiasca slavă, să tăiem norul trupului celui pământesc, preaînalt suindu-ne la muntele Taborului; și cu Moise și cu Ilie și cu cei mai mari din ucenici să ne silim ca să ne facem părtași, să ne învrednicim dumnezeieștii străluciri celei neapropiate, lumină prin lumină luând.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Preasfintei slăvitei Schimbări la față, făcând întîmpinare în ziua de acum, pe Hristos să slăvim, Cel ce a schimbat firea noastră prin Focul Dumnezeirii, și ca și mai-nainte cu nestricăciunea o a luminat.

Stih: Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.

Veniți să ne suim în Sfântul munte, și prealuminată Schimbarea la față a Domnului prin credință să o vedem, și închinându-ne lui cu credință și zicând: Tu ești Dumnezeu însuți Cel ce Te-ai întrupat și ai îndumnezeit omenirea.

Stih: Doamne întru lumina feței Tale vom merge și întru numele Tău ne vom bucura.

Aceasta este ziua cea de prăznuire înainte, întru care S-a schimbat la față Hristos, fiind împreună cu Dânsul ucenicii Lui, și Moise și Ilie în muntele Taborului, glas ca acesta grăindu-se: Acesta este cu adevărat Fiul Meu cel ales.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea:

Făcător și plinitor legii și proorocilor pe Tine, Hristoase, Te-au mărturisit, văzându-Te în nor Moise văzătorul de Dumnezeu, și Ilie cel ce s-a purtat în căruță de foc, și cel nears pe Cer mergător, întru Schimbarea Ta la față; cu care împreună învrednicește-ne și pe noi luminării Tale, Stăpâne, ca să Te lăudăm în veci.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

CADE-SE A ȘTI: Că de se va întâmpla înainte-prăznuirea Schimbării la față a lui Hristos Duminică, Sâmbătă la Vecernia cea mică, Stihirile învierii și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.

LA LITURGHIE

Fericirile înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a pe 6. Apostolul și Evanghelia zilei, și cele de mâine. CHINONICUL zilei.

LA VECERNIA CEA MARE

După Catismă, la Doamne strigat-am... Stihirile Învierii 3 și a lui Anatolie 1, ale înainte-prăznuirii 3 și ale Mucenicului 3. Slavă..., a înainte-prăznuirii, Și acum..., A Născătoarei glasului. La Litie, Stihira Hramului, și a înainte-prăznuirii, Stihoavna aceleiași zile, Slavă..., Și acum... a înainte-prăznuirii. La Stihoavnă, Stihirile învierii. Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii. La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 3 ori, și citire.

VEZI: Dacă nu este Priveghere, după: Acum slobozește... Troparul Învierii, Slavă..., Și acum..., al înainte-prăznuirii. La Pavecerniță, cântăm Tripeznețul, al înainte-prăznuirii, după Cade-se cu adevărat... Condacul înainte-prăznuirii.

LA UTRENIE

Troparul Învierii de 2 ori, Slavă..., Și acum..., al înainte-prăznuirii, și celelalte toate al învierii până Ia Canoane. Iar Canoanele Învierii cu Irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, al înainte-prăznuirii pe 4 și al Sfântului pe 4. Catavasia: Crucea însemnând Moise... După Cântarea a 3-a, Condacul înainte-prăznuirii, Icosul și Sedealna Sfântului, Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii. După Cântarea a 6-a. Condacul Învierii și Icosul. La Cântarea a 9-a, cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Luminânda Învierii, de 2 ori, Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii. La Laude Stihirile Învierii 4 și ale înainte-prăznuirii cu cea de Slavă 4. Slavă..., Stihira Evangheliei, Și acum...: Preabinecuvântată ești... Doxologia cea mare, Troparul Învierii, Ectenia și Otpustul. La Ceasuri, Troparul Învierii, Slavă..., al înainte-prăznuirii, Și acum..., a Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru... Condacul înainte-prăznuirii și al Învierii le zicem schimbându-le. Fericirile glasului pe 6, și ale înainte-prăznuirii Cântarea a 3-a pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, al înainte-prăznuirii, al Hramului Născătoarei de Dumnezeu, de este, și al Hramului Sfântului, sau al Sfintei. După aceea Condacul Învierii. Slavă..., al Hramului Sfântului, sau al Sfintei; Și acum..., al înainte-prăznuirii. Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia și Chinonicul. Apostolul și Evanghelia zilei cele de mâine ale rândului. VEZI: Că de se va întâmplă Praznicul Schimbării la față a lui Hristos Duminică, nimic ale Învierii nu zicem, nici Evanghelia Utreniei nu se citește, ci toată slujba Praznicului seara și la Utrenie și la Liturghie, neschimbată.