SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 6 ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus chemat...

Mai-nainte de cinstită Crucea Ta și de patimă, luând pe cei ce mai-nainte i-ai ales din sfințiții ucenici, în muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne, vrând să le arăți lor slava Ta; care și văzându-Te pe Tine schimbându-Te la față, și mai mult decât soarele strălucind, cu fața în jos căzând, de puterea Ta, s-au mirat strigând: Tu ești Hristoase lumină fără de ani, și Raza Tatălui, măcar de Te-ai și arătat cu trup de bunăvoie, Cela ce ești neschimbat.

Cela ce mai-nainte de veci ești Dumnezeu Cuvântul, Care cu lumina ca cu o haină Te îmbraci, schimbându-Te la față înaintea ucenicilor Tăi, mai mult decât soarele Cuvinte ai strălucit; și Moise și Ilie au stătut înaintea Ta, vestindu-Te pe Tine Domn morților și viilor, și slăvind rânduiala Ta cea negrăită, și mila și multa plecăciune; prin care ai mântuit lumea cea pierdută prin păcat.

Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din norul fecioresc, și trup Te-ai făcut și în muntele Taborului la față Te-ai schimbat Doamne, și de nor luminos Te-ai înconjurat, ucenicii stând înaintea Ta, glasul Părintelui pe Tine Fiu iubit de față Te-a arătat, ca pe Cel de o Ființă și de pe un Scaun. Pentru aceasta Petru mirându-se a zis: Bine este a fi aicea, neștiind ce grăiește? Făcătorule de bine, mult-Milostive.

Alte Stihiri ale Sfântului, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Lepădând toată vrăjirea farmecelor, și necurățiile Perșilor, și izvodirile cele prea meșteșugite, ai alergat la Dumnezeu, Care cu înțeleaptă purtarea de grijă ocârmuiește cele omenești, întru al Cărui nume apostolește ai tămăduit neputințele animalelor, și bolile oamenilor, celor ce cu osârdie se apropie la tine plăcutule al lui Hristos; pe Care cu îndrăzneală roagă-L, pentru sufletele noastre.

Toată viața ta o ai dat Domnului, și cu fierbințeală ai mers la călătoria pustniciei, Cuvioase, arătând rugăciune netulburată, priveghere de toată noaptea, neîncetată cântare, și viață fără prihană și îngerească. Drept aceea te-ai îmbogățit cu lucrarea minunilor, că știe Domnul a preamării pe robii Săi; pe Care cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.

Cu toată întrarmarea Crucii îmbrăcându-te, și cu neruptă pavăza credinței înprejurându-te, înfricoșător te-ai făcut taberelor celor potrivnice ale dracilor, pe care i-ai și izgonit, purtând credința ca un bici cu chemările cele dumnezeiești, și pe călători i-ai mântuit, din vătămarea acelora, Dometie plăcutule al lui Hristos; pe Care cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea a lui Anatolie

Mai-nainte închipuind Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, atunci luând pe trei ucenici ai Tăi, pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, în Tabor Te-ai suit. Și Tu Mântuitorule la față schimbându-Te, muntele Taborului cu lumină s-a acoperit. Ucenicii Tăi Cuvinte s-au aruncat pe sine jos pe pământ, neputând suferi să vadă Chipul cel nevăzut. Îngerii slujeau cu frică și cu cutremur, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei.

IEȘIRE: Lumină lină...

Prochimen, glasul al 7-lea:

Dumnezeul nostru în Cer și pe pământ toate câte a voit a făcut.

Stih: Întru ieșirea lui Israil din Egipt a casei lui Iacov din popor barbar, făcutu-s-a Iuda sfințirea Lui și Israil stăpânirea Lui.

Dumnezeul nostru în Cer...

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Dumnezeul nostru în Cer...

Stih: Ce-ți este ție mare că ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi,

Apoi Ecteniile.

VEZI: De se va întâmpla acest Praznic Sâmbătă, Vineri seara cântăm Prochimenul cel mare: Dumnezeul nostru în Cer și pe pământ... Cu stihurile lui. Iar Sâmbătă seara, la Praznic cântăm Prochimenul: Domnul s-a împărățit... Cu stihurile lui. Iar de se va întâmpla Praznicul acesta Duminică, Sâmbătă seara cântăm: Domnul s-a împărățit..., Iar Duminică seara cântăm Prochimenul cel mare: Dumnezeul nostru în Cer și pe pământ... Cu Stihurile lui.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Astăzi Hristos în muntele Taborului, schimbând firea lui Adam cea întunecată, o a îndumnezeit strălucind.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Văzut-au în Tabor, Moise și Ilie pe Dumnezeu, Care s-a întrupat din Fecioară pruncă, spre mântuirea oamenilor.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Semn al Dumnezeirii, cu cuviință dumnezeiască, astăzi în munte a arătat Hristos tăinuitorilor, mai-nainte de răstignire, strălucind ca soarele.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea.

Rază subțire a Dumnezeirii Tale descoperind Hristoase, celor ce împreună se suise cu Tine în munte, slavei Tale celei mai presus de lume părtași i-ai făcut; pentru aceasta cu uimire au strigat: Bine este nouă a fi aicea! Cu care și noi în veci Te lăudăm pe Tine Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai schimbat la față.

Tropar, glasul al 4-lea.

Postnicește mai-nainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmașilor cele netrupești cu toată arma Crucii le-ai pierdut întrutot fericite, și iarăși spre chinuire bărbătește te-ai întrarmat, ucigând pe Copronim cu sabia credinței, și pentru amândouă te-ai încununat de la Dumnezeu, Cuvioase Mucenice Dometie pururea mărite.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, slavă..., al Sfântului, Și acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Prăznuirea cea preastrălucită a Stăpânului a sosit, veniți toți, ca curâțindu-ne mai-nainte, să ne suim cu cugetul la muntele Taborului, ca să vedem pe Hristos.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ziua cea după prăznuire a preaslăvitei și înfricoșatei Schimbării la față a lui Hristos, astăzi arătat credincioșii săvârșindu-o cu un glas să strigăm: Din nou ai închipuit frământătura noastră, o Mântuitorule, strălucind împreună cu dânsa prin dumnezeiesc trupul Tău, dându-i ca un Milostiv vrednicia cea dintâi a nestricăciunii. Pentru aceasta pe Tine toți Te slavoslovim, pe unul Dumnezeul nostru.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

CANOANELE

Al Praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Purcezând către Dumnezeu, strălucit cu Darul cel mucenicesc, rugând pe Hristos, suflă rază purtătoare de lumină, pentru cei ce te cântă pe tine cu credință de Dumnezeu fericite.

Rupând lanțurile înșelăciunii, cu adevărat ai alergat la Hristos, părăsind cu cuget curat, jertfele perșilor și scăpând de nedumnezeirea vrăjitorilor.

Slavă...

Cu înțelepciune socotind cum că soarele ca unul ce este zidit, nu este Dumnezeu, nici una din cele văzute, te-ai povățuit către nevăzutul Dumnezeu purtând înțelept gând.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine întrutot Sfântă Fecioară, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se ca și noi pentru noi, credincioșii te propovăduim Curată Maică lui Dumnezeu și te fericim.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Întărindu-te cu credința cea adevărată, te-ai arătat ca un stâlp neclintit și nemutat, neînșelându-te nici de cuvintele fermecătorilor, nici de știința vrăjitorilor persienești.

Fugind de veninul cel pierzător de suflet, a sluji făpturii și a cinsti soarele, cu dragostea bunei-credințe ai căutat pe Dumnezeu cel adevărat și Ziditorul tuturor.

Slavă...

Împărtășindu-te apelor celor dumnezeiești a nașterii de-a doua, te-ai luminat la suflet și cu adevărat te-ai făcut fiu al lui Dumnezeu cu Darul, și moștenitor desfătărilor celor dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Înțelepciunea casă dumnezeiască și-a zidit eiși, sălășluindu-se mai presus de minte și de cuvânt, întru curatul și cinstit pântecele tău, fiind curățit cu duhul Preacurată.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDAC, glasul al 6-lea.

Podobie: Plinind rânduiala cea...

Biruind cugetările cele stricăcioase și aducătoare către cele pământești, te-ai arătat mare îndreptător călugărilor, Preacuvioase Mucenice Dometie, neînfricoșându-te de mânia împăratului celui ce nu vrea să cinstească Chipul lui Hristos, pentru aceasta te-ai și săvârșit cântând cântare: Dumnezeu este cu mine și nimenea împotriva mea.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Dorit-ai de frumusețea lui Hristos, și prin pustnicie patimile le-ai omorât, și cu tărie pătimind ai încetat înșelăciunea mărite Dometie, împreună-vorbitorule cu îngerii. Pentru aceasta izvorăști și râuri de vindecări, celor ce cu credință săvârșesc dumnezeiasca pomenirea ta, Mucenice vrednicule de minune.

Slavă..., Și acum... a Praznicului:

În muntele Taborului schimbându-Te la față, raza slavei Tale celei dumnezeiești Cuvinte al lui Dumnezeu, ai arătat pe cât s-a putut ucenicilor Tăi cu care dimpreună să ne luminăm și noi, cei ce Te cântăm pe Tine, Unule neschimbate, Iisuse Atotputernice. Pentru aceasta cu credință strigăm Ție: Slavă Împărăției Tale, Hristoase.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Cuvântător căutând pe Cel din fire necunoscut L-ai cunoscut, Mărite, și aflându-L pe Dânsul L-ai iubit, și cu bucurie te-ai închinat slavei Lui.

Cu fierbințeală ai alergat la ceata cea întreagă înțeleaptă a călugărilor celor sfinți, și de râvna faptei celei bune aprinzându-te, curat ai viețuit în postiri și în rugăciuni.

Slavă...

Dorul tău cel cugetător de Dumnezeu, cu înlesnire a dezlegat legăturile firii, și cu luminarea cea dătătoare de rouă a Duhului Sfânt, a stins cuptorul patimilor, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Puterea mea este Dumnezeul și Domnul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Cuvântul cel preadumnezeiesc, Care s-a întrupat din nestricatul pântecele tău, și ne-a dăruit nouă viață.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

Fiind încuviințat întru înțelegere îngerească, mai mult ai ales veșnicia celor nevăzute, decât toate cele văzute, strălucindu-te cu lumina curăției, Fericite.

Îndulcindu-te de dumnezeiasca bunătate, liniștea și depărtarea o ai iubit, păzind așezarea minții netulburată Părinte Dometie.

Slavă...

Cât este de mare cu adevărat și de minunată, întrutot înțeleaptă cugetarea primenirii tale spre bine, că s-a lucrat de schimbarea mâinii Celui Preaînalt, și a Darului celui dumnezeiesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Rămas-ai Fecioară nestricată, și pe cele ale maicilor le arăți Preacurată Stăpână; căci ai împreunat nașterea cu fecioria, și porți ale amândurora osebirile.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Suferit-ai ispita și vrăjmașului, neprietenului care se aducea ca ploaia, și prin feluri de chipuri Preafericite fiind ispitit, luptându-te cu zavistia te-ai arătat biruitor, vrednicule de minune.

Petrecerea ta a fost dumnezeiască, viața de Dumnezeu văzătoare și purtătoare de lumină; că părăsind cele frumoase ale lumii, podoaba cea dumnezeiască și frumusețea ai câștigat de Dumnezeu cugetătorule.

Slavă...

Fiind întrarmat cu puterea cea dumnezeiască, și având Darul cel de sus împreună lucrând cu tine, te-ai învrednicit pururea pomenite, a săvârși mai presus de fire semne și minuni, vrednicule de mirare.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai lăcaș luminii și cămară a Mirelui cu cuviință dumnezeiască, celei mai presus de minte întrupării Făcătorului tuturor, că tu singură Fecioară ai fost lăcaș vrednic lui Dumnezeu.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie persul împreună și cu doi ucenici ai săi.

Stih: Mai presus de toate a se nevoi cu tine prin pietre cu adevărat,

Pe ucenicii tăi Părinte și a muri i-ai învățat.

Dometie în a șaptea zi,

Împreună cu ai săi doi ucenici se săvârși.

Acesta a fost pe vremea marelui Constantin, pers de neam, deci catehisindu-se de oarecare creștin Agar, și învățându-se credința lui Hristos, își lăsă părinteasca păgânătate și tot dorul rudeniilor; și se duse la cetatea ce-i zic Nisibe, ce se află între hotarele romanilor și ale perșilor. Și intrând în Mânăstire, și luând Sfântul Botez, s-a îmbrăcat în cinul călugăresc, arătând tot felul de sârguință și nevoință. Deci fiindcă din bântuirea vicleanului diavol a fost zavistuit de către călugării din Mânăstire, pentru aceasta fugi de acolo și se duse la Mânăstirea Sfinților Mucenici Serghie și Vach în cetatea numită a lui Teodosie, și urmă vieții și petrecerii Arhimandritului Urvil; de care spun că șaizeci de ani nu a mâncat fiertură. Deci alegându-se de dânsul Cuviosul, a fost hirotonit Diacon, și vrând Arhimandritul ca să-l suie și la cinstea preoției. Dacă pricepu Sfântul Dometie se duse de acolo, și suindu-se într-un munte, suferea zăduful și frigul și patimile, și chinurile vremilor ce-i venea. Apoi intrând într-o peșteră ce era făcută cu meșteșug, și rămânând acolo puțină vreme, primea pe cei ce mergeau acolo la el, și prin multele minuni ce făcea în numele lui Hristos, întorcea pe necredincioșii elini din rătăcirea idolilor la credința lui Hristos. Și venind atunci paravatul Iulian, cum află porunci să-l ucidă cu pietre; iar cei ce mersese cu porunca, aflându-l cu doi ucenici ai lui, unde cântă lauda de la al treilea ceas, îngropând și pe fericitul acesta și pe cei doi ce erau cu dânsul, cu desișul zvârliturilor de pietre.

Tot în această zi, Preacuviosul Or, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Mutându-se de pe pământ Or al meu, Darul zice,

Este mai presus decât Or al tău, o lege.

Tot în această zi, preacuvioșii zece mii de pustnici Tebei, care cu pace s-au săvârșit.

Stih: Mii de pe pământ, de trebuie a zice zicerea lui David,

Cuvinte carul tău, cel cu miile înmulțit.

Tot în această zi, Preacuvioasa Potamia făcătoarea de minuni, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Pentru Hristos fiind omorâtă cu sabia,

Varsă râuri de minuni, minunata Potamia.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Narcis Patriarhul Ierusalimului, care de sabie s-a săvârșit

Stih: Dulce suflând Narcise, mai presus de mirosul Narcisului,

Umple de bun miros, locul Edenului.

Tot în această zi, Preacuviosul Asterie Singliticul, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Asterie având grumazul său de sabie tăiat,

Cetelor nevoitorilor ca o stea podoabă s-a arătat.

Tot în această zi, Sfântul Sozont cel din Nicomidia, care în foc băgându-se, și sănătos ieșind cu pace s-a săvârșit.

Stih: Ca altă salamandră se află în foc aruncat,

Mucenicul Sozont, care s-a săvârșit de foc nevătămat.

Tot în această zi, Sfântul Iperchie, care cu pace s-a săvârșit

Stih: Iperchie deși în mormânt s-a ascuns,

Însă, a zburat, decât îngerii mai presus.

Tot în această zi, Cuviosul Teodosie noul doctor, care a viețuit la anul opt sute șaizeci și doi, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Noul Teodosie, osebit numai de ani cu adevărat,

După toate celelalte cu cel vechi s-a arătat.

Tot în această zi, Cuviosul Dometie făcătorul de minuni, care a sihăstrit în hotarele mânăstirii Filoteiului, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Învrednicitu-te-ai a face semne preafericite,

Ca lăcaș al Darului, tu Dometie Părinte.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Nicanor făcătorul de minuni, care a strălucit în muntele lui Calistrat, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Peste lume și peste ale ei îndulciri ai călcat,

Și în adevăr, Nicanore biruința cea preabună ai ridicat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Dătător de rouă...

Odihnitu-s-a peste tine Părinte prealuminat Darul Duhului, și lucrări preamărite a arătat ție; care strigai și cu credință cântai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu minte vitează alergarea pustniciei o ai săvârșit, și la sfârșitul nevoințelor Mucenic te-ai făcut cu adevărat, strigând lui Hristos: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Fiii tăi ca cei născuți prin Dumnezeiescul Dar, s-au nevoit împreună cu tine ca și cu un Părinte, și răbdând în peșteră au pătimit împreună cu tine, cu un glas strigând lui Hristos: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Câștigându-te pe tine liman mântuirii, ne mântuim de tulburări, și având nădejdea cea întru tine, ca o anghiră sufletelor, strigăm lui Hristos: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

De dragostea Făcătorului rănit fiind Părinte, ai lepădat toată dragostea făpturilor, îndreptându-te arătat de Duhul lui Dumnezeu, pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Scuturând grijile cele pământești cu nădejdi cerești și cu fericirea cea întru Hristos te-ai îmbogățit Părinte Cuvioase, căreia acum te împărtășești întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Primind razele cele dătătoare de lumină, ale Sfântului și Dumnezeiescului Duh, preaînțelepte Părinte, L-ai văzut întru vederea ochilor pe Acesta, înfricoșat învățându-te Tainele cele dumnezeiești, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Vioara cea de Dumnezeu glăsuitoare a strămoșului tău, mai-nainte te-a închipuit pe tine Curată chivot sfânt, purtând pe Dumnezeu Cel ce S-a îmbrăcat în trup, pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Strălucindu-te cu lumina cea nematerialnică, te-ai făcut după vrednicie luminos cu chipul, purtătorule de lumină, agonisindu-ți viață fără prihană și sfântă, Părinte, și acum stai înaintea Stăpânului și Dumnezeu, rugător pentru turma ta.

Luptele tale cele pustnicești, împreună cu luptele cele mucenicești, după vrednicie s-au încoronat, și îndoit ai luat Darul vitejiilor ce ai arătat, și ai aflat desfătarea bunătăților celor veșnice.

Slavă...

Întărindu-te cu putere și cu Dar dumnezeiesc, te-ai arătat tuturor prealuminat învățător bunei credințe, fiind înfrumusețat cu minunile, și întărind și vindecând pe toți, cei ce cu credință se apropie la tine, de Dumnezeu fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine s-au lucrat tainele cele mai presus de om și mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu, purtând în brațe și hrănind pe Cela ce Se cuvântează cu cântări, de oștile cele cerești.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te, fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Trăgându-te din latura cea persienească, cea închinătoare focului, din pruncie ai alergat la dumnezeiasca credință a lui Hristos, Dometie de Dumnezeu propovăduitorule. Pentru aceasta ca pe un sihastru cu cântări te cinstim pe tine Părinte, și ca pe un Mucenic dumnezeiesc, și ca pe un slujitor dumnezeiesc al tainelor celor înfricoșate, și rugător pentru cei ce săvârșesc cinstită pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Mai-nainte de răstignirea Ta, Doamne luând pe cei prea-aleși din ucenici, te-ai schimbat la față acum în Sfântul munte al Taborului, întru care cu cutremur, Moise și Ilie cu cuviință de robi au stătut de față vorbind cu Tine, Stăpâne, cu care dimpreună ne închinăm Ție, Tatălui și Duhului, și ție Hristoase Mântuitorule, Celui ce ai strălucit din Fecioară spre mântuirea oamenilor.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Vrând Hristoase, a schimba firea lui Adam, în muntele Taborului acum Te sui, ca să descoperi tăinuitorilor Dumnezeirea.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Arătatu-Te-ai mai-nainte Hristoase lui Moise și lui Ilie, în nor și în ceață, și în vânt prea subțire, iar acum întru lumina slavei Tale.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Raza cea întreit-strălucitoare a dumnezeieștii slavei Tale, Mântuitorule, strălucindu-o negrăit în muntele Taborului, ai luminat toată lumea.

Slavă... Și acum..., glasul al 5-lea:

Făcător și plinitor legii și proorocilor, pe tine Hristoase te-a mărturisit, văzându-Te în nor Moise văzătorul de Dumnezeu și Ilie cel ce s-a purtat în căruță de foc, și cel nears pe Cer mergător, întru Schimbarea Ta la față, cu care împreună învrednicește-ne și pe noi luminării Tale, Stăpâne, ca să Te lăudăm în veci.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Cântarea a 1-a, a amândurora Canoanelor, cu Irmosul pe 6. Prochimenul Praznicului, și al Sfântului, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului... Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate... Apostolul către Efeseni: Fraților, întăriți-vă întru Domnul..., Aliluia.

CADE-SE A ȘTI: De se va întâmpla după prăznuirea Schimbării la față a lui Hristos, Duminică. Sâmbătă Ia Vecernia cea mică, Stihirile Învierii și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei. La Vecernia cea mare, citim: Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne strigat-am.... Stihirile Învierii 3, a lui Anatolie 1, ale Praznicului 3 a aceleași zile, și ale Sfântului din Minei 3. Iar de se cântă slujba Sfântului pe 6, sau are și Polieleu, cântăm Stihirile Învierii 3, și ale Praznicului 3, și ale Sfântului 4. Slavă..., a Sfântului. Iar de nu, Slavă..., a Praznicului. Și acum..., A Născătoarei, a glasului de rând. La Litie Stihirile Praznicului a aceleiași zile a rândului Stihoavnă. Slavă..., Și acum..., a Praznicului, scrisă la Utrenie, la Stihoavnă. Iar de are Sfântul, zi Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a Praznicului. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă... a Sfântului de este, Și acum..., a Praznicului; iar de nu, Slavă..., Și acum..., a Praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Tropar: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori, și al Praznicului odată. La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii de 2 ori. Slavă... a Sfântului de este, Și acum..., al Praznicului; iar de nu, Slavă..., Și acum..., a Praznicului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei, și citirea; Și Fericiți cei fără prihană... cu Troparele Învierii. Ipacoi al glasului, Antifoane, și Prochimenul glasului. Și Toată suflarea... Evanghelia Glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul ucenicilor Săi, acestea poruncesc vouă... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...

VEZI: De se va întâmpla după prăznuirea Schimbării la față a lui Hristos, Sâmbătă: atunci Vineri seara la Doamne strigat-am... Slavă... Praznicului, Și acum..., a Născătoarei cea dintâi a glasului ce se va întâmpla. Evanghelia Învierii și Stihira Învierii, Canonul Învierii cu Irmosul pe 4. Și al Născătoarei de Dumnezeu pe 2. Și al Praznicului pe 4, și al Sfântului pe 4. Catavasie, Cetele israiletenești... Iar de este Polieleu sau Doxologie, cântăm Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, și al Praznicului pe 4, și al Sfântului pe 6. După Cântarea a 5-a. Condacul Praznicului; și al Sfântului de are, și Icos, și Sedealna Sfântului, Slavă..., Și acum...; a Praznicului, și citire. După Cântarea a 6-a, Condacul Învierii și Icos și Prolog. La Cântarea a 9-a, cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Luminânda Învierii. Slavă..., a Sfântului de are, iar de nu, Slavă..., Și acum..., a Praznicului. La Laude, Stihirile Învierii 4, și ale Sfântului de are, Podobnice 3, și Samoglasnica care este la Slavă...; zicem cu pripelile ei; iar de nu are Sfântul Laude, zicem ale Învierii 4 și ale Praznicului 4, a aceleiași zile. Stihoavnă Utreniei cu pripelile Praznicului. Slavă..., Stihira Evangheliei, Și acum...; Prea binecuvântată ești..., Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii numai. Ectenii și Otpustul. La Ceasul 1, Troparul Învierii, Slavă..., al Praznicului, Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru... Condacul Praznicului, asemenea și la celelalte Ceasuri zicem Condacul Praznicului, și al Învierii schimbându-le. Iar de este Polieleu, și al Sfântului. La Liturghie, Fericirile glasului pe 6. Și a Praznicului Cântarea rândului pe 4. Iar de are Sfântul Cântare, Fericirile învierii pe 4, și a Praznicului pe 4, și a Sfântului Cântarea a 6-a, pe 4. După Ieșire Troparul Învierii și al Praznicului, apoi al hramului și al Sfântului de are, apoi Condacul Învierii, Slavă... al Sfântului, Și acum... al Praznicului; iar de nu are Sfântul Tropar și Condac, Slavă... al Învierii, Și acum..., al Praznicului. Prochimenul Învierii, al glasului și al Praznicului. Apostolul și Evanghelia zilei, Chinonicul: Lăudați pe Domnul din ceruri... și al Praznicului. Iar de are Sfântul Apostol și Evanghelie, atunci zicem Prochimenul Învierii al glasului, și al Sfântului, Apostolul și Evanghelia zilei și a Sfântului. Chinonicul: Lăudați pe Domnul... și al Sfântului.

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 4, glasul 4.

Odraslă de mult preț a Moldovei, fiind chemată de Hristos Dumnezeu, ai renunțat la cele pământești și, luând Crucea, te-ai nevoit în păduri și în peșteri, în adâncul munților Carpați, biruind prin firea cea slabă cursele diavolilor, frica, frigul și foamea. Pentru aceasta te rugăm, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Ne închinăm în peștera ta cea umedă și întunecoasă de la Sihla, unde te-ai nevoit pentru Hristos și, minunându-ne de ostenelile tale cele peste fire, Sfântă Preacuvioasă Teodora, te rugăm nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre.

Ne închinăm Icoanei tale, Cuvioasă Maică Teodora, podoaba sihaștrilor și cununa României; adu-ți aminte înaintea lui Hristos Dumnezeu de poporul român cel binecredincios și de sufletele noastre.

Slavă…, a Cuvioasei, glasul al 4-lea:

Sosit-a astăzi pomenirea cea de peste an a Sfintei Preacuvioasei Teodora de la Sihla, lauda Moldovei și rugătoarea credincioșilor, căci trup neputincios având, a biruit slăbiciunile firii și cursele vrăjmașului. Pentru aceasta cu credință să-i strigăm: Bucură-te următoarea lui Hristos și cununa cea de mult preț a sihaștrilor!

Și acum…, a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Se pun stihirile Praznicului, glasul al 2-lea din Minei

Troparul Sfintei, glas 1:

Cele pământești părăsind și jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereștile daruri luând și cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit și la cele cerești te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peștera și sfintele tale moaște. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă… Și acum…, a Praznicului

LA VECERNIA MARE

După psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul… starea 1-a

La Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 8: 4 ale Praznicului și 4 ale Sfintei Teodora de ta Sihla, pe glasul al 5-lea

Stihirile Cuvioasei Teodora, glasul al 5-lea:

Podobie: Cuvioase părinte…

Fiică de părinți evlavioși fiind, din pruncie te-ai umplut de dor pentru Mirele ceresc și n-ai avut pace și odihnă în lume până ți-ai luat Crucea și ai urmat lui Hristos. Și în munții Sihlei nevoindu-te, pe Dumnezeu împreună cu îngerii L-ai lăudat, iar trupul vas al Duhului Sfânt l-ai făcut; slăbiciunile firii cu ușurință stăpânindu-le, pe nevăzuții diavoli prin rugăciunile tale desăvârșit i-ai biruit. Pe Acela roagă-L, Preacuvioasă Maică Teodora, să se mântuiască sufletele noastre. (de două ori)

Cine va spune, Cuvioasă Teodora, ostenelile tale din pustie? Ce gură va putea povesti câte ispite ai răbdat de la diavoli în pădurile cele neumblate din Carpați, sau cât frig ai îndurat în iernile cele iuți, neavând nici haine, nici căldură, nici hrană, nici altă mângâiere de la oameni? Dar, fiind plină de focul Duhului Sfânt cu rugăciunile tale ai încălzit trupul tău cel amorțit și stâncile umede ale peșterii de la Sihla, căci și darul înainte-vederii ai primit și pe cumplitul vrăjmaș l-ai biruit. Roagă-te, Cuvioasă, împreună cu toți sfinții să se mântuiască sufletele noastre!

Să mergem, fraților, la chilia Sfintei Teodora de la Sihla și în peștera ei cea întunecoasă să ne rugăm și, smerindu-ne pentru îndelunga ei răbdare, așa să-i cântăm: Bucură-te, lauda Ortodoxiei și floare de mult preț a mănăstirilor Moldovei! Bucură-te, rândunică a cerului care n-ai aflat până aici odihnă sufletului tău! Bucură-te, privighetoare neadormită ascunsă de ochii omenești, care neîncetat lauzi pe Dumnezeu! Bucură-te, căprioară pururea trează a Munților Carpați! Bucură-te, fiică mult iubită a Bisericii românești! Bucură-te, mireasă aleasă a Mirelui Hristos, Căruia nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, Sfântă Preacuvioasă Teodora, până nu ai biruit desăvârșit pe diavoli și ți-ai supus trupul Duhului prin rugăciuni și post îndelungat, prin lacrimi și privegheri de toată noaptea. Pentru aceea tot păcatul și cugetul tău rău desăvârșit lepădând, cu Hristos în veci te-ai logodit. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Și acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul zilei

Paremiile Cuvioasei Teodora se pun de la 14 octombrie (ale Sfintei Parascheva)

LA LITIE

Stihirile pe glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara…

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teodora, că ai lăsat toate cele pământești și ai urcat cu Hristos pe Muntele Taborului, unde bine te-ai ostenit și din lumina cerească te-ai împărtășit. Bucură-te, fericită, că singură în munte ca o porumbiță te-ai jertfit și cu lumina cea de sus fiind umbrită, lui Hristos cu mare râvnă i-ai urmat. Adu-ți aminte, maică, înaintea Preasfintei Treimi și de noi, care cu credință facem pomenirea ta.

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Teodora, floare de mult preț a țării românești, că, luând crucea, ai urmat iui Hristos și, alungind frica și slăbiciunea firii femeiești, ai trăit ca un înger în trup în peștera de la Sihla, pe diavoli arzând, pe sihaștri din pustie întrecând și pe Dumnezeu Cel în Treime închinat neîncetat lăudând.

Bucură-te, binecuvântată maică duhovnicească a Moldovei, lauda călugărilor și rugătoarea credincioșilor, că, râvnind lui Hristos Mirele tău, ai urcat cu bărbăție Taborul cel de foc al rugăciunii, gustând negrăit din bucuria Duhului Sfânt. Nu înceta, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să te rogi pentru țara ta și pentru izbăvirea neamului de cursele lui Antihrist, cerând iertare și pace lumii și mântuire sufletelor noastre.

Nici a urca cu Hristos pe Tabor nu ne-am învrednicit, nici a tăcea faptele tale cele minunate nu voim, nici a urma vieții celei cerești nu putem, căci nu avem darul rugăciunii din inimă. Ci, te roagă pentru noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ca o bună povățuitoare spre Hristos, cerând iertare sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Cela ce pe Tabor ai însemnat schimbarea omenească, iar prin sfinții Tăi ai arătat lucrarea Sfântului Duh, așa și muntele Sihlei, prin Cuvioasa Teodora, ca pe un Tabor l-ai luminat. Pentru rugăciunile ei, Mântuitorule, luminează sufletele noastre, umplându-ne de har și de lumină.

Și acum…, a Praznicului din Minei

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuvioasei Teodora, glasul al 4-lea:

Spune-ne, Cuvioasă mireasă a lui Hristos, ostenelile tale cele mari și luptele cu nevăzuții vrăjmași, căci și firea prin post și rugăciune ți-ai sfințit, și gândurile ți-ai liniștit și pe diavoli departe i-ai izgonit cu lacrimile tale cele de foc.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Învață-ne, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, cum să ne nevoim pentru Hristos și cum să biruim firea noastră cea pătimașă, că robiți suntem de duhul mândriei și al iubirii de păcat și vrednici ne-am făcut de osândă, de nu te vei ruga tu pentru sufletele noastre.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Ajută-ne, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să ne împăcăm cu Dumnezeu prin pocăință, patimile firii să le domolim și gândurile rele din inimă să le alungăm, ca împreună cu Hristos să urcăm Taborul cel duhovnicesc și la suflet să ne luminăm, precum tu însăți în Taborul Sihlei te-ai curățit și luminat.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Mulțimile călugărilor te cinstim pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, că lumea lăsând, în munții Carpați ca o căprioară te-ai ascuns și mintea împreună cu inima curățindu-ți prin aspre osteneli, cu Hristos te-ai unit, urmând marilor sihaștri dedemult. Fericită ești că lui Dumnezeu în peșteră ai slujit și cu îngerii tainic ai vorbit. Deci roagă-te, Cuvioasă, să se mântuiască lumea și sufletele noastre.

Și acum… a Praznicului, din Minei

La sfințirea Litiei se cântă troparul Cuvioasei Teodora și al Praznicului Schimbării la Față, de la Vecernia mică.

Troparul Praznicului, glasul al 7-lea:

Schimbatu-te-ai la față, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul Praznicului, de două ori,

Slavă… a Sfintei Teodora, Și acum…, iarăși a Praznicului.

După catisma întâia, Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea.

Toți iubitorii de Hristos să lăudăm astăzi pe Cuvioasa Teodora de la Sihla, care, pentru dragostea Lui, a fugit ca o pasăre de amăgirile cele trecătoare și, sărutând icoana ei, să zicem: Bucură-te, Sfântă Teodora, lauda Bisericii românești și rugătoarea sufletelor noastre.

Slavă… Și acum…, a Praznicului

După a doua Catismă, Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea:

Prăznuirea cea de peste an a Cuvioasei Maicii noastre Teodora, lauda Moldovei și mireasa cea iubită a lui Hristos, ne adună în biserici și ne îndeamnă să-i cântăm: Bucură-te, fericită Teodora, care ai sfințit muntele Sihlei și inimile noastre cu minunată viața ta.

Slavă… Și acum…, a Praznicului

Mărimurile:

Stihurile se iau de la 14 octombrie – Cuvioasa Parascheva de la Iași

Stih 1: Mărimu-te pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, lauda Moldovei și cinstim sfântă prăznuirea ta, povățuitoarea sihaștrilor și împreună vorbitoare cu îngerii.

Stih 2: Veniți toate cetele călugărilor să lăudăm pe Sfânta Teodora de la Sihla, zicând: Pe mireasa lui Hristos.

Slavă… Și acum…, Aliluia (de 3 ori)

După Polieleu, sedealna, glasulal 4-lea:

Fugind de tulburarea lumii, te-ai urcat pe Taborul cel duhovnicesc, ascunzându-te în adâncul munților Carpați, ca o pasăre fără nume, și în peșteră cu îngerii împreună ai locuit, slăvind neîncetat pe Dumnezeu, pe Care roagă-L să dăruiască pace lumii și mântuire sufletelor noastre.

Slavă… Și acum…, a Praznicului din Minei

Se cântă Antifonul întâi, glasul al 4-lea

Prochimen, glasul al 4-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea să laude pe Domnul…

Evanghelia de la Matei (XI. 27-30)

(caută joi, în săptămâna a 4-a după Rusalii).

Psalmul 50

Slavă… glasul al 2-!ea:

Pentru rugăciunile Cuvioasei Teodora, Milostive, curățește. mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihira idiomelă, glasul al 6-lea:

Candelă nestinsă a credinței ortodoxe și rugătoare de foc între cer și pământ, ascunsă în peștera Sihlei din Carpați, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, nu ne uita înaintea Preasfintei Treimi, ci te roagă Mirelui tău, Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască pace și mare milă.

CANOANELE

Al Praznicului cel dintâi, cu irmosul, pe 8 și al Sfintei Teodora, pe 4

(canonul Sfântului Dometie se pune la Pavecerniță)

CANONUL Sfintei

Facere a lui Ioanichie

Cântarea 1-a:

Veniți cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora de la Sihla, care a biruit pe vrăjmași prin viața ei îngerească, și în munți alergând, ca un cerb la izvoare, pe toți sihaștrii din vremea ei i-a întrecut cu credința, cu râvna, cu smerenia, cu răbdarea și cu neîncetata rugăciune.

Adunați-vă, părinți iubitori de Hristos și, părăsind cele trecătoare, să lăudăm astăzi pe privighetoarea munților Carpați, pe rugătoarea cea fierbinte a pustiei, pe râvnitoarea sfinților dedemult, pe mlădița cea binecuvântată a Moldovei, pe Sfânta Teodora pământeana. Căci trup femeiesc neputincios purtând, desăvârșit pe diavoli i-a biruit și cu focul rugăciunii ei pe cei mândri și leneși cu totul i-a rușinat.

Slavă…

O, părinți și maici duhovnicești, care v-ați închinat viața lui Hristos, să mergem azi la peștera Cuvioasei Teodora de la Sihla și, smerindu-ne pentru păcatele noastre, să ne minunăm cum această sfântă s-a luptat singură în pustie cu frigul, cu foamea, cu întunericul cel din afară și cu cumplitele săgeți dinăuntru, biruind prin răbdare pe nevăzuții vrăjmași ai neamului omenesc.

Și acum…

Preasfântă Fecioară care ai născut pe Hristos în peșteră spre mântuirea lumii, ajută-ne și nouă să purtăm pe Hristos în inimile noastre și, urmând Cuvioasei Teodora, să iubim rugăciunea, smerenia și dumnezeiasca dragoste, căci cu virtuți ca acestea dobândim pe Dumnezeu.

Catavasiile Praznicului

Cântarea a 3-a:

Veniți, sfinților sihaștri și purtătorilor de Dumnezeu părinți la prăznuirea Cuvioasei Teodora de la Sihla ca să vedem cum fericita mireasă a lui Hristos s-a luptat singură în pustie cu duhurile cele rele, cu gândurile, cu foamea, cu iernile cele aspre și cu slăbiciunea firii femeiești și, minunându-ne de răbdarea ei îngerească, să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoare pentru sufletele noastre.

Adunați-vă, credincioșilor iubitori de sfinți, care căutați călăuze către Dumnezeu și, lepădând tot păcatul ucigaș de suflet, să urcăm la peștera Sfintei Teodora de la Sihla și închinându-ne în locul unde a purtat lupta cea bună, să sărutăm icoana ei și să-i cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Teodora, lauda sfintelor mănăstiri românești.

Slavă…

Astăzi, când Hristos S-a schimbat la față pe Muntele Taborului, să urcăm pe muntele Sihlei și să vedem cum Sfânta Teodora și-a schimbat slăbiciunea firii, luminându-se prin post și rugăciune și a ajuns desăvârșită în strălucirea Taborului ceresc. Pentru aceasta să-i cântăm: Bucură-te, Maică Teodora, fierbinte rugătoare către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Și acum…

O, Stăpână și Fecioară Maică, care ai născut cu trup pe Mântuitorul lumii și cum ai schimbat legile firii, născând mai presus de minte pe Fiul lui Dumnezeu între oameni, roagă-te Lui, Preacurată, împreună cu Sfânta Teodora, să ne curățească de tot păcatul și să ne facă locaș al Preasfintei Treimi.

Irmosul: Nu este sfânt...

Condacul și icosul Praznicului

Sedealna Cuvioasei, glasul 8:

Aprinsă de dor pentru Mirele tău, Hristos Dumnezeu, cu îngerii te-ai împrietenit și pe diavoli i-ai izgonit, Sfântă Teodora, bucuria sihaștrilor și a credincioșilor. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, pentru cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta.

Slavă…, tot aceasta, Și acum…, a Praznicului

Cântarea a 4-a:

Rănită fiind de dorul liniștii duhovnicești, ai alergat la pustie în Munții Sihlei ca un vultur iubitor de înălțimi, Cuvioasă Teodora; și acolo te-ai curățit de patimi prin harul cel dumnezeiesc, asemănându-te cu Sfânta Maria Egipteanca. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, să ne mântuiască pe toți cu harul Său.

Sfântă a fost viața ta, Cuvioasă, și pline de har rugăciunile tale; binecuvântate au fost lacrimile și ostenelile tale și făcător de minuni trupul tău chinuit de frig și de post. Roagă-te pentru noi toți, Sfântă Teodora, să iubim postul și rugăciunea ca să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…

Ne minunăm de răbdarea ta, Fericită, și ne umilim pentru dumnezeiasca ta bărbăție. Cum te-ai pornit cu război împotriva duhurilor răutății? Cum te-ai smerit și câte ispite iuți ai suferit în peștera ta de la Sihla? Pentru aceasta și Dumnezeu te-a înălțat. Învață-ne și pe noi, Sfântă Teodora să ne smerim și să răbdăm cu tărie ispitele vieții, ca să ne ridice Dumnezeu din prăpastia păcatelor la înălțimea pocăinței.

Și acum…

Cum să nu ne mirăm de nașterea ta, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Hristos prin umbrirea Duhului Sfânt? Și cum să nu ne bucurăm că te avem pe pământ Maică și în cer neîncetat rugătoare și mijlocitoare pentru sufletele noastre? Nu înceta a ne ajuta să ne mântuim noi toți.

Cântarea a 5-a:

Să se bucure astăzi sfintele locașuri și monahii iubitori de Hristos să se veselească, împreună cu evlavioșii credincioși, căci Sfânta Teodora de la Sihla strălucește în ceata Cuvioșilor Părinți și, împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl laudă.

Să mergem cu toții la Schitul Sihla și să vedem cum s-a nevoit Sfânta Teodora în crăpăturile stâncilor pentru dragostea lui Hristos. Să-i sărutăm Icoana și peștera cea umedă și rece și, căindu-ne pentru lenevirea noastră, să zicem: Miluiește-ne, Doamne, cu rugăciunile sfinților Tăi.

Slavă…

Chilia ta de sub stâncile Sihlei ne îndeamnă la rugăciune, Cuvioasă Teodora, și peștera ta ne smerește și ne mustră neputând a urma ție. Căci cu lacrimile tale ai spălat întinăciunea păcatelor și cu focul rugăciunii pe diavoli i-ai ars, peștera Biserică ai făcut-o, trupul tău cel slab l-ai întărit și împreună cu marii sihaștri te-ai asemănat.

Și acum…

Pe pământ ești cea dintâi Fecioară între fecioare și singura Născătoare de Dumnezeu, iar în cer ești cea dintâi rugătoare pentru lume înaintea Preasfântei Treimi. Nu înceta, Stăpână, a te ruga pentru sufletele noastre, împreună cu Sfânta Teodora, a Moldovei binecuvântată mlădiță.

Cântarea a 6-a:

Cu neîntinată feciorie ai trăit în casa părinților tăi, Cuvioasă, și în curăție și smerenie te-ai nevoit în Mănăstirea Vărzărești. Apoi, iubind viața pustnicească, ai urcat la schitul Sihla și pe mulți sihaștri i-ai întrecut în sfințenie, cele viitoare le-ai cunoscut, la pacea duhului ai ajuns și acum în cer cu sfinții te veselești. Roagă-te, Preacuvioasă Teodora, să ne întărească Dumnezeu în credință, în iubire și smerenie, ca să dobândim iertare de păcate și mântuire sufletelor noastre.

Duhovnicul tău, Cuviosul Pavel, te cerceta la peșteră și cu Trupul lui Hristos te împărtășea, Fericită. Apoi, mutându-se la cele cerești, ai rămas cu totul străină pe pământ. Dar Dumnezeu te mângâia prin Duhul Sfânt, că în vremea rugăciunii tale fața ți se lumina, trupul ți se ridica de la pământ și în văpaie de foc ceresc se învăluia. Ajută-ne și pe noi Sfântă Teodora, să ne rugăm lui Dumnezeu cu mintea și inima curată, spre mîntuirea sufletelor noastre.

Slavă…

La Sihla ți-ai schimbat viața prin nevoință, Cuvioasă Teodora, mintea ți-ai curățit, trupul l-ai subțiat și inima ai umplut-o de harul Duhului Sfânt, prin repetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi să dobândim darul neadormitei rugăciuni a Preadulcelui Mântuitor.

Și acum…

Privește spre noi cu milă din lumina slavei cerești, Preasfântă Fecioară Marie. Cercetează poporul lui Dumnezeu cel smerit și credincios și ajută-ne să ne izbăvim de robia patimilor și cu Hristos în veci să împărățim.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o, înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.

CONDACUL

Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viață îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare și te-ai retras la Sihla în peșteră, Cuvioasă. Și acolo, hrănită fiind de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat. Pentru aceasta cu credință îți strigăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Teodora!

ICOSUL

Lepădând grija cea lumească, te-ai logodit cu Hristos și ascunzându-te în peșteră pustnicească, prin post și rugăciune te-ai făcut ca o văpaie de foc, Preacuvioasă Maică Teodora, încât și trupul ți se înălța și fața ți se lumina și îngerii te ocroteau când vorbeai cu Dumnezeu. De aceea, într-un glas îți cântăm: Bucură-te, odraslă sfântă a Moldovei, bucură-te, căprioara duhovnicească a munților Carpați, bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt, bucură-te, cunună de mărgăritare care împodobești Ortodoxia și mănăstirile românești.

SINAXAR

Luna lui august, în 7 zile, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie Persul, împreună cu doi ucenici ai săi.

Tot în această zi mai facem pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihăstrit mulți ani, la sfârșitul secolului al XVII-lea, într-o peșteră din preajma Schitului Sihla – Neamț.

Stihuri: În această zi, Sfânta Teodora s-a mutat la cerescul Împărat

Astăzi Teodora Cuvioasa

Și-a mutat la ceruri casa.

Această floare duhovnicească de mare preț și mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamț, din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ștefan Joldea Armașul, avea dregătorie ostășească, așa cum și numele îl arată, fiind paznic al Cetății Neamțului și armaș, adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al cărei nume nu ne este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă și de buna creștere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora și Maghița (Marghiolița). Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinți, împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Mirele ei Iisus Hristos încă din copilărie, ardea de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o îndemna atât duhovnicul și firea ei singuratică, cât și râvna pentru rugăciunea de taină și amintirea marilor sihaștri ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile și munții din ținutul Neamț – vechii ei sfătuitori. Astfel, fericita Teodora a îmbrățișat cinul monahal la Schitul Vărzărești-Vrancea, iar după doi ani și soțul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Așa a binevoit Dumnezeu să-i povățuiască pe amândoi pe calea sfințeniei și a mântuirii. Fiecare călugăriță din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora, fiind alesă și întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia și cu nevoința duhovnicească. După câțiva ani, năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzărești. Atunci toate surorile din obște s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, așteptând să treacă primejdia și mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut și Cuvioasa Teodora. S-a retras în munții Vrancei împreună cu stareța ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post și rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli; foame, frig și tot felul de încercări. Răposând stareța ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeiești, a părăsit munții Vrancei și s-a retras în patria ei mult iubită din părțile Neamțului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria și Sihla. După ce mai întâi s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredințată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o că de va răbda asprimea vieții pustnicești, să rămână acolo până la moarte; iar de nu va putea suferi ispitele și frigul iernii, să se așeze la o sihăstrie de călugărițe. Așa a ajuns fericita Teodora în munții Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, nu departe de schit și de peștera care îi poartă numele până astăzi. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăție mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite și năluciri de la diavoli; foame, lipsă, gânduri și mai ales frigul aspru al iernii. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtășea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință. După un timp a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu știa locul și aspra ei nevoință. Cu timpul i s-au rupt și hainele, iar ca hrană avea doar măcriș, fructe de pădure și alune. În această școală a liniștii și nevoinței a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni și era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt. Odată, năvălind turcii să prade mănăstirile și satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peștera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peșterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte. În această peșteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieții sale, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină a inimii, încât i se lumina fața, iar trupul ei se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi Fântâna Sfintei Teodora. Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârșitul vieții și cunoscând că o cheamă Hristos la cereștile locașuri, unde este odihna și desfătarea tuturor sfinților, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtășească cu Preacuratele Taine, înainte de obștescul sfârșit. Astfel, cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla și a trimis doi frați să vadă unde anume se duc. Călăuziți de mâna lui Dumnezeu, frații au ajuns noaptea aproape de peștera Sfintei Teodora și au văzut-o cum se ruga cu mâinile înălțate spre cer, învăluită în lumină de foc. Atunci, înfricoșându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se acopere, căci era goală și le-a poruncit să coboare la Sihăstria și să aducă un duhovnic ca s-o împărtășească cu Trupul și Sângele lui Hristos. Călăuziți de o lumină cerească, frații au mers repede la schit și dimineața au adus la peșteră pe ieromonahul Antonie și ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora și-a făcut cuvenita spovedanie și și-a destăinuit viața, ostenelile și ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieștile Taine și, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, și-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi părinții au făcut slujba înmormântării și au îngropat sfântul ei trup în peșteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea. Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lor din satul Miclăușeni-Iași, le-a adus în această biserică și multă lume venea aici spre închinare, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu conducerea Mănăstirii Pecerska din Kiev să le dăruiască sfintele moaște, în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești, ceea ce s-a și făcut spre paguba și întristarea tuturor. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în catacombele de la Pecerska, așezate în raclă de mult preț, pe care scrie aceste cuvinte în limbile slavonă și română: Sfântă Teodora din Carpați. Aceasta este pe scurt viața Sfintei Teodora de la Sihla și acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, numărându-se în cetele sfinților din cer și fiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată țara noastră. Credincioșii din Moldova o cinstesc ca sfântă de la început și merg în pelerinaj la peștera și chilia ei de la Schitul Sihla. La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinților, cu zi de pomenire la 7 august.

Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi toți, împreună cu țara și poporul cel binecredincios. Amin!

Cântarea a 7-a:

Simțindu-ți aproape obștescul sfârșit, te-ai rugat Mântuitorului Hristos să te învrednicească de Preacuratele Taine, pe care în chip minunat le-ai primit de la duhovnicul Antonie, căruia te-ai mărturisit și ți-ai destăinuit viața. Apoi, îngenunchind, te-ai rugat și, rostind Crezul ți-ai dat sufletul în brațele Mirelui tău, Iisus Hristos. Roagă-te și pentru noi, Sfântă Maică Teodora, să dobândim sfârșit creștinesc și iertare de păcate.

Îngerește te-ai nevoit pe pământ și te-ai săvârșit, Cuvioasă, mutându-te de la osteneală la odihnă; de la cele rele și trecătoare la cele veșnice și pline de lumină. Schimbă-ne și nouă gândul, mintea și voința de la cele de aici, la cele nemuritoare de sus și ne ajută cu rugăciunile tale, Sfântă Teodora, să dobândim cereștile bunătăți, pe care ni le-a făgăduit Mântuitorul Hristos.

Slavă…

Te cinstesc și te laudă toți sihaștrii și cuvioșii și te caută credincioșii iubitori de sfinți, să-ți ceară ajutorul, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne ca împreună cu tine să slăvim pe Dumnezeu Cel în trei fețe închinat și te roagă pentru sufletele noastre.

Și acum…

Te lăudăm Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și te mărim după cuviință, că prin tine a venit Hristos în lume și în inimile noastre. Roagă-L cu iubire de oameni, Stăpână, să ne dăruiască iertare de păcate milă și cereasca Împărăție.

Cântarea a 8-a:

Te-ai nevoit pe pământ, Cuvioasă Teodora, și te-ai jertfit pentru Hristos, ca să dobândești mântuirea sufletului tău, căci nimic nu se câștigă fără osteneală, fără rugăciune și viață curată. Ajută-ne și pe noi nevrednicii, cu rugăciunile tale, să urmăm lui Hristos cu credință, împlinind cu sfințenie poruncile Lui și făgăduințele vieții duhovnicești.

Te-ai mutat la cele cerești cu pace, mireasa lui Hristos, Teodora și acolo te veselești în veci cu sfinții, în bucuria Duhului Sfânt. Nu ne uita nici pe noi săracii, care ne amăgim și ne robim de grijile înșelătoare ale acestei vieți. Ci, roagă-te neîncetat pentru lume, pentru țara în care te-ai născut și pentru călugări și credincioși, să ne întărească în dreapta credință și în lucrarea faptelor bune.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Privește din cer cu iubire spre noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne cu rugăciunile tale și cere milă și har de la Dumnezeu pentru Biserică, pentru ierarhi, pentru preoți și monahi și pentru binecredincioșii creștini care cinstesc sfântă pomenirea ta și slăvesc cu dreaptă credință pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o Ființă și nedespărțită.

Și acum…

Fecioară și Maică a lui Dumnezeu te mărturisim credincioșii pe pământ. Maică și Fecioară mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi te știm în cer, Marie, Născătoare de Dumnezeu. Ai milă de Biserica pe care a întemeiat-o Hristos prin Apostoli; ai milă și de dreptmăritorii creștini care au fost luminați de Duhul Sfânt prin Botez și te roagă pentru noi toți să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 9-a:

Vino la noi, Preacuvioasă Maică Teodora; adu-ți aminte de toți care te-au născut și crescut în școala rugăciunii din Carpați și te roagă lui Dumnezeu pentru noi, să ne întărim în credință, în răbdare și iubire duhovnicească, ca să dobândim iertare de păcate.

Vino la noi, Sfântă Teodora, floare aleasă a sihaștrilor din Carpați! Vino la noi, Preacuvioasă, și ne îmbărbătează împotriva diavolilor care ne lovesc prin necredință, prin ură și dezbinare și ne ajută să biruim pe nevăzuții vrăjmași spre mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…

Vino la noi, mireasa lui Hristos, Teodora, care te-ai învrednicit de sfințenie la schitul Sihla prin nevoință îngerească și cu rugăciunile tale ajută-ne să ieșim la limanul cel bun și să biruim mândria și împietrirea inimii, ca să fim primiți în cereștile locașuri.

Și acum…

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucuria îngerilor, lauda Apostolilor, cununa tuturor sfinților, mijlocitoarea lumii, acoperitoarea călugărilor, mângâierea credincioșilor, Maica tuturor mamelor creștine și întărirea fecioarelor. Nu înceta a te ruga, Stăpână, să se mântuiască sufletele noastre.

LUMINÂNDA

Fiind chemată și aleasă de Hristos, ai părăsit lumea și cele trecătoare și, îngerește nevoindu-te, în munte te-ai ascuns ca o pasăre și căprioară fără nume, fericită Teodora, lauda călugărilor, făcându-te mireasă lui Hristos prin neadormită rugăciune, prin post, prin lacrimi și cugetarea celor cerești, pe diavoli arzând și cu îngerii împreună vorbind, roagă-te, Maică Preacuvioasă, să se mântuiască sufletele noastre.

LA LAUDE

Trei ale Praznicului și trei ale Sfintei Teodora, glasul 4.

Veniți toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora, următoarea lui Hristos cea prea-râvnitoare, lauda monahilor, locuitoarea pustiului și floarea cea de mult preț a munților Carpați. Căci cu nevoința pe mulți sihaștri a întrecut, prin lacrimi sufletul ca pe un crin și l-a albit, iar cu rugăciunea și cu postul pe Dumnezeu cu duhul de pe pământ L-a văzut. Pentru aceea, într-un glas să-i strigăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoarea sufletelor noastre. (de două ori)

Veniți, cuvioșilor părinți și sihaștri purtători de Dumnezeu, care neîncetat vă rugați și toți creștinii iubitori de Hristos, să lăudăm astăzi, la pomenirea cea de peste an, pe Sfânta Teodora, bucuria îngerilor și cununa cea de mult preț a călugărilor; comoara cea aleasă a Schitului Sihla și rugătoare neadormită a țării noastre. Deci sărutând icoana ei, să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, fiică și podoabă scumpă a Bisericii Românești.

Slavă…, glasul 5:

Veniți toate cetele călugărilor și ale credincioșilor să urcăm pe muntele Sihlei și, împreună cu îngerii și cuvioșii, să prăznuim astăzi pe Sfânta Teodora și, închinându-ne în biserica și peștera ei, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, mireasa lui Hristos, Teodora, rugătoare fierbinte pentru noi și pentru toată lumea.

Și acum…, a Praznicului

DOXOLOGIA MARE

Troparul Sfintei Slavă…, Și acum…, al Praznicului

Ecteniile și Apolisul. Ceasul întâi.

LA SFÂNTA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Cuvioasei, Cântarea a 3-a, pe 4 și de la Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen glas 4: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui. Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie. Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (IX, 2-12): Fraților, voi sunteți pecetea apostoliei mele… Evanghelia de la Luca (VII, 37-50): În vremea aceea, L-a rugat unul dintre farisei pe Iisus… CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul și de auzul rău nu se va teme.