SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3,

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor celor...

Astăzi ai arătat Dumnezeirea Ta, Doamne, cinstiților Tăi Apostoli și lui Moise și lui Ilie, ca unul ce ești Dumnezeu legii și al Darului, Cela ce ne-ai mântuit pe noi acum din robia morții, cu care slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Astăzi în chipul soarelui celui luminos, ai strălucit în muntele Taborului, prietenilor Tăi arătându-le, cum că Tu ești raza slavei, Care prin milostivire, cu ființa oamenilor Te-ai îmbrăcat, Doamne. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Astăzi se bucură îngerii în ceruri, împreună cu oamenii, prăznuind înfricoșata și dumnezeiasca strălucirea Ta, Hristoase, cea din muntele Taborului, pe care de față ai pus pe Moise și pe Ilie, și pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, Iubitorule de oameni Mântuitorule, care Te laudă pe Tine Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Alte Stihiri ale Sfântului, glas același.

Podobie: Cela ce de sus ești...

Cela ce arătat ai cinstit Icoana lui Hristos, când trufia cea leiască s-a nebunit, și noroadele a clintit, înnoind eresul cel fără de Dumnezeu al lui Copronim, purtând atunci îndrăzneala ta, Preaînțelepte, arătat o ai mustrat, adunat fiind soborul arhiereilor. Pentru aceasta te-ai cunoscut Preafericite, prea-viteaz ostaș al lui Hristos; pe Care roagă-L, să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cela ce te-ai sălășluit în lăcașurile cele cerești, când cel rău credincios a arătat mintea neîmblânzită și fără de Dumnezeu, osândind tăria ta spre izgoniri, atunci cunoscând cu adevărat, că singură moșia noastră este Raiul, de unde arătat am căzut, cu veselie bucurându-te le-ai suferit dumnezeiescule. Pentru aceasta după cuviință te-ai învrednicit ca să vezi viața cea nestricăcioasă pe Hristos; pe Care roagă-L, să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Purtând limbă de foc preaînțelepțește, când Leon tiranul a legiuit legea amestecată cu barbarie, poruncind ca să nu se dea închinăciune cinstitei Icoanei lui Hristos, atunci tu legea cea dumnezeiască împotrivă o ai pus, cum că închinăciunea chipului trece către întâia închipuire, precum a zis oarecine, și s-a arătat ca o detunată fiara cea cu urâtă numire, de cuvântul tău preacinstite Părinte, preasfințite de Dumnezeu grăitorule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glas 1.

Cela ce a grăit dedemult cu Moise prin închipuiri în muntele Sinai, zicând: Eu sunt Cel ce sunt deapururea, astăzi schimbându-Se la față în muntele Taborului înaintea ucenicilor, și-a arătat frumusețea chipului cea întâia, Care a ridicat întru Sine ființa omenească; și unui Dar ca acestuia mărturii punând pe Moise și pe Ilie, i-a făcut părtaș veseliei; pe cei ce mai-nainte au vestit învierea cea slăvită prin Cruce, și mântuitoare.

LA STIHOAVNĂ

Stilurile Praznicului, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat Hristoase...

Închipuindu-Te pentru milostivire Hristoase întru Adam omul cel întâi, al doilea Adam Te-ai arătat din Fecioară, și în muntele Taborului Te-ai schimbat la față, descoperindu-Ți Dumnezeirea Mântuitorul meu.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Cei prea-aleși ai Darului și ai legii, văzând în muntele Taborului Schimbarea la față, Hristoase, s-au uimit; cu care ne închinăm Ție, împreună Tatălui Tău și Duhului.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Strălucească-se făptura luminat prin Schimbarea Ta la față, Hristoase, pe care Dumnezeu fiind o ai arătat în Tabor dumnezeieștilor Apostoli, și lui Moise și lui Ilie negrăit strălucind, mai mult decât soarele.

Slavă..., Și acum..., glasul 1.

Mai-nainte văzând cu duhul venirea cea trupească la oameni, a Unuia-Născut Fiului tău, al lui Dumnezeu Părinte David, de departe a chemat spre veselie făptura, și proorocind a strigat: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura; că întru acest munte suindu-Te Mântuitorule cu ucenicii Tăi, și la față shimbându-Te, ai făcut firea lui Adam cea înegrită iarăși a străluci, mutându-o pe dânsa întru slava Dumnezeirii Tale și strălucirea. Pentru aceasta strigăm către Tine: Făcătorule a toate Doamne slavă Ție.

Troparul, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Emiliane, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă... al Sfântului, Și acum..., iar al praznicului.

Sedelnele Praznicului.

CANOANELE

Al Praznicului, cel de al doilea cu Irmosul pe 8 și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Cu începătoriile cetelor celor mai presus de lume împreună locuind, de Dumnezeu cugetătorule fericite, privind de sus Părinte, învrednicește mântuirii pe cei ce cu bucurie săvârșesc dorită pomenirea ta.

Cu totul unindu-te cu Stăpânul de Dumnezeu cuprinsule, și cu luminile cele de acolo strălucind, toată prăznuirea cea cinstitoare de Dumnezeu o ai luminat cu învățăturile tale, ca un arătător de cele sfinte arătându-te, de Dumnezeu cugetătorule.

Prin fapta cea bună Ierarhe, ai făcut mintea ta stăpânitoare patimilor, împărțind ca un prea drept judecător, și sufletului și trupului cele cuviincioase amândurora Părinte.

Slavă...

Arătat ocârmuind Biserica, te-ai arătat tăinuitor iscusit celor mai presus de minte, și tare apărător al adevărului, astupând gurile și zdrobind fălcile leilor, pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel născut din pântecele tău Preacurată, cu dreaptă credință Îl cunoaștem unul într-amândouă firile, Dumnezeu și om mai presus de fire, având desăvârșit osebirile amândurora.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Însuți cela ce știi...

Rugător de Dumnezeu cugetător înaintea lui Hristos te punem credincioșii pe tine, ca pe unul ce luminat ai făcut vitejia pentru Dânsul, și ai cinstit chipul Lui, și legea propovăduirii celei cinstite, și credința cea de sus le-ai păzit.

Arătându-te tăria mucenicilor, ai surpat pornirea celui rău credincios, și te-ai făcut zid neclintit și neschimbat al Bisericii, și dumnezeiesc mijlocitor, tare mustrând pe cei fără minte, de Dumnezeu cugetătorule vrednicule de minune.

Slavă...

Cel preaviclean care băuse din-destul veninul eresului, s-a mustrat de cuvântul tău cel învățător; căci cu lumina s-a gonit întunericul, și prin strălucirile înțelepciunii celei dumnezeiești, s-a descurcat împleticirea sfatului celui viclean.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum cu luminat glas pe tine din suflet, cu adevărat te propovăduim Maică a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu cel fără de trup, întrupat dintru tine, întru noi sălășluindu-Se, neprimind mutare sau amestecare, Preacurată.

Irmosul:

Însuți Cela ce știi neputința ființei omenești, și după milostivire Te-ai închipuit într-însa; încinge-mâ cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Pe tine cel ce te-ai arătat viteaz apărător Treimii, cântându-te Biserica Emiliane, te mărește, pentru care ai și pătimit. Drept aceea cinstim pomenirea ta, izbăvindu-ne de năpădirea cea păgânească pe noi robii tăi.

Sedealna glas același.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Cu Dumnezeiescul Duh fiind luminat, cu îndrăzneală ai propovăduit dogmele ortodoxiei, Părinte, și pe împăratul cel fărădelege l-ai rușinat, trimițându-te întru depărtate închisori fără dreptate; Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În muntele Taborului Te-ai schimbat la față, Dumnezeule, în mijlocul lui Ilie și a lui Moise înțelepților, împreună fiind Iacov, Petru și Ioan; iar Petru fiind împreună, acestea a zis Ție: Bine este să facem aicea trei colibe, una lui Moise și una lui Ilie și una Ție, Stăpânului Hristos; Cela ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Munte pe tine cu Darul...

Prin fapta cea bună unindu-te Emiliane, cu Atotputernicul și cu Cel tare în războaie, ai putut surpa sprinceana păgânului; și acum strigi: Slavă puterii Tale, Doamne.

Arătându-te răbdător, trimițându-te întru îndelungate izgoniri, ai suferit cugetătorule de Dumnezeu, Emiliane, arătându-te mai întâi Arhiereu cu fapte bune, sfințit tăinuitor, de Dumnezeu purtătorule prea-alesule.

Slavă...

Arătatu-te-ai după lege din pruncie sfințit, pustnicește strălucind de trei ori fericite Emiliane, și îngrădindu-te cu cuvântul Darului, sfințite tăinuitorule Dumnezeiescule, lui Dumnezeu strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce mai înalt Se înțelege decât toată făptura, săvârșind pe pământ taina dumnezeieștii zidiri celei începătoare de viață, a celei mai presus de minte, a locuit în pântecele tău, cel înfrumusețat cu strălucirile fecioriei, Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Prin dumnezeiasca Sa cunoștință cea mai-nainte, cunoscând Hristos bunăvoirea sufletului tău celui mare, arătat te-a împodobit cu mari bunătăți, înfrumusețându-te cu haina preoției, și cu patimile cele mucenicești, tăinuitorule de cele sfinte, preacinstite.

Primind Darul Duhului, ai scos apele învățăturilor turmei lui Hristos, preafericite. Pentru aceasta învățându-ne prin tine a cinsti Chipul Lui și al tuturor sfinților, rușinăm pe cei luptători de Dumnezeu.

Slavă...

Omorându-ți cugetarea trupului tău cu ostenelile cele pustnicești, prin strălucirea Duhului ți-ai înviat mintea. Pentru aceasta prin amândouă strălucind Ierarhe, bine ai plăcut lui Dumnezeu, sfințite Mucenice, vrednicule de minune.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfânta sfinților, Fecioară Curată, pe Sfântul sfinților ai născut, pe Hristos Mântuitorul, Care sfințește pe toți. Pentru aceasta te mărturisim pe tine, Împărăteasă și Stăpână tuturor, și Maică Ziditorului făpturilor.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Din pântece pe Iona...

Vrând să oprești pășunea eresului, cu osârdie te-ai băgat în primejdii, și cu îndrăzneală ai rușinat, pe cel ce ținea obiceiul nedumnezeirii, începând întâi a grăi tu înaintea soborului celui de Dumnezeu înțelepțit ce s-a adunat.

Pe singur Hristos cu fierbințeală iubind, și dorind a dobândi dumnezeiasca strălucire, Ierarhe al Domnului, plăcutule al lui Dumnezeu, mucenicească tărie ai arătat, strălucind întâi cu postirea, și arătat ai primit îndoite cununi.

Slavă...

Avându-ți cugetul tău sus aproape de Dumnezeu, și strălucitor cu razele cele dumnezeiești, cu lesnire ai trecut marea vieții, și ocârmuindu-te cu vetrelile Sfântului Duh, te-ai adăpostit acum în limanurile cele cerești.

Și acum..., a Născătoarei:

Binevoind ca un Milostiv, a mântui firea omenească cea rău stricată, prin zavistia șarpelui, S-a sălășluit în pântecele tău, și S-a făcut trup neschimbat, aflându-te pe tine singură Curată, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată.

Irmosul:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; și în Fecioară sălășluindu-Se Cuvântul, și trup luând, a ieșit păzindu-o nestricată. Că Cel ce nu a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut o a păzit nevătămată.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului.

Stih: Emilian pentru suflet multă grijă având,

Pentru trup până în sfârșit a fost negrijind.

În August a opta zi,

Emilian se săvârși.

Acesta suferind multe chinuri, și amare izgoniri, pentru sfintele și cinstitele icoane, de la sălbătăcitul și păgânul Leon; și primind cununa mărturisirii, a răposat în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Miron făcătorul de minuni, Episcopul Critului.

Stih: Dumnezeiescul Miron, mirul bunătății suflând,

Miros cu bună mireasmă, lângă Domnul se află stând.

Acesta a fost născut în Avrachi, cetatea cea din Crit, aproape de Cnoson, împodobindu-și neamul cu dumnezeiasca bunăcredință; însă la începutul vieții lui, luându-și femeie, era plugar, și din roadele ce se făceau, ajuta pe săraci, și cu cât da mai mult, cu atât mai mult i se înmulțeau roadele. Iar milostenia lui era peste firea omenească, pentru că spun că a prins la aria lui doisprezece oameni, care își umpluse sacii de grâu, și se rupeau de greutate, și nici să-i ușureze se îndurau, nici să lase dintr-înșii, și în loc să le facă certare și pedeapsă, mai mult se rupea el cu dânșii ca să-i ridice, și ridicând cu mâna lui sacul fiecăruia, i-a pus pe umerii lor, poruncindu-le să nu spună nimănui nimic. Deci fu hirotonit preot în Sfânta lui Dumnezeu Biserică, apoi dacă încetă goana, se sui în scaunul Episcopiei, făcându-se Arhiereu Critului, și a făcut multe minuni: A izgonit pe balaurul cel ce strica orașul, și a oprit curgerea râului ce se cheamă Triton; căci vrând să-l treacă, și văzându-l că se tulbură cu mulțime de apă, din porunca Sfântului a fost oprit de nu-și putea face curgerea lui înainte, până a nu se întoarce Sfântul, și mergând acasă își trimise toiagul, cu care trimișii tulburând apa, făcură de se întoarse râul, de-și făcea calea. Acestea și altele multe făcând, și săvârșindu-și rămășița vieții cu cuviință și cu plăcere dumnezeiască, și prăznuind luminat praznicele mucenicilor, ca de o sută de ani fiind, către Domnul s-a mutat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor, egumenul de la Oronon.

Stih: Cu viața, Fericite, lui Dumnezeu te-ai făcut dare,

Avându-ți numirea, obiceiurilor ajutătoare.

Acesta din mică vârstă ridicând asupra sa Crucea Domnului, se sălășluia prin peșteri și prin munți și prin văi. Drept aceea aducându-se către Domnul ca un mir scump și tămâie primită, cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Elefterie și Leonid, și a Sfinților Prunci ce prin foc s-au săvârșit.

Stih: Amândoi nevoitorii nejertfind înșelăciunii,

Înșelătorii i-au osândit cu munca arderii.

Tot în această zi, Sfinții zece pustnici din Egipt, care cu pace s-au săvârșit.

Stih: Zece odrasle ale Egiptului erau murind,

La număr întocmai cu rănile cele zece fiind.

Tot în această zi, Sfinții doi Mucenici cei din Tir, care pe pământ târâți s-au săvârșit.

Stih: Perechea care se târa pe pământ, proțap dumnezeiasca frică avându-o.

Iar jug credința, și roate pe osârdie cugetându-o.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Stirachie, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Stirachie de sabie fiind tăiat.

Ca o jertfă înțelegătoare, miros gândit a dat.

Tot în această zi, înnoirile Sfinților Apostoli Petru și Pavel la înconjurarea cea cu zid a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, înlăuntrul cinstitului lăcaș, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, întru ale lui Marnachie, și Cuviosul Carsian. Și aducerea aminte când s-a făcut întunecarea soarelui, de la ceasul al șaselea până la al noulea, încât s-au văzut și stelele; la anul de la zidirea lumii șase mii trei sute nouăzeci și nouă, având soarele cincisprezece fercălane și luna asemenea, Indictionul al noulea, pe vremea împărăției bine cinstitorilor și de Hristos iubitorilor împărați Leon înțeleptul și Alexandru fratele său.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Anastasie Bulgarul, care a mărturisit în Tesalonic, la anul o mie șapte sute nouăzeci și patru, suferind munci s-a săvârșit.

Stih: Anastasie trupul la munci și-a dat,

Și liniștea cea prea fără dureri, a aflat.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Triandafil Zagoreul, care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie șase sute optzeci, s-a săvârșit.

Stih: Triandafil, noul trandafir s-a ivit,

Carele prin curgerea sângiurilor, roșu s-a vopsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Pe tine cuptor înțelegător...

Fost-ai Părinte cu adevărat prea încuviințată înfrumusețare a Ierarhilor că împărățind peste patimi, te-ai arătat turn nesurpat, și zid al Bisericii, slăvind pe Dumnezeu Cel prea-proslăvit vrednicule de minune.

Cu praștia cuvintelor tale celor strălucitoare, și cu săgetăturile învățăturilor surpând învățăturile celor de alt neam, nou David te-ai arătat nouă, numind pe Dumnezeu, Cel lăudat și prea-proslăvit.

Slavă...

Luminat ai stătut înaintea divanului muncitorului pentru Hristos, și ca dintr-un izvor dumnezeiesc ai izvorât cuvintele, mărturisind tuturor închinăciunea icoanelor, arătat știind că aceasta trece către întâia închipuire.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu străină cuviință feciorește născând pe Ziditorul tuturor, Cel ce Se odihnește pe scaunul Heruvimilor, singură Preafericită, Prealăudată Fecioară, Maica Dumnezeului părinților noștri, Celui lăudat și prea-proslăvit.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Cu focul cel înțelegător ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresului, și prin chemarea cea dumnezeiască, pe popii cei necurați i-ai junghiat, ca IIie cu sabia Duhului, și acum veselindu-te cânți: Toată făptura bine să cuvinteze pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți veci.

Arătatu-te-ai plin de Dar și de puterea cea dumnezeiască de trei ori fericite, și cu bună-cuviință înfrumusețându-te cu podoaba curăției, neschimbat ai ținut buna-credință, cu care stând acum înaintea Stăpânului, strigi: Toată făptura bine să cuvinteze pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Privești de sus spre cântăreții tăi sfințite Părinte de Dumnezeu înțelepte, arătându-ne nouă cărarea cea dreaptă, și sfărâmând cu rugăciunile tale, întărâtările eresurilor, ca cu îndrăzneală să cântăm, și să cinstim Icoana lui Hristos, și să ne închinăm Născătoarei de Dumnezeu și tuturor sfinților.

Și acum... a Născătoarei:

Prihană nu este întru frumusețea ta Fecioară, căci tu singură cea fără prihană, te-ai arătat din veac Preacurată, luminând lumea cu razele fecioriei și cu lumina curățeniei; pentru aceasta lăudându-te strigăm: Toată făptura bine să cuvinteze pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-au primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe pe Dânsul întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Chipul nașterii tale...

Aflat-ai răsplătire ostenelilor, învrednicindu-te a locui acum ca un Mucenic și dumnezeiesc Ierarh, dimpreună cu oștile cele dumnezeiești, sfințite Mucenice vrednicule de minune.

Arătatu-te-ai împodobit cu cuvântul și cu înțelepciunea dogmelor, alesule Emiliane; pentru aceasta a încununat Hristos cinstit capul tău preafericite; pe Care roagă-L pururea pentru noi, rugămu-te.

Slavă...

Porțile cele cerești Stăpânul deschizându-le, a primit sufletul tău Cuvioase Emiliane, odihnindu-l ca un drept în locurile repaosului; și acum petreci împrejurul scaunului Împăratului tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

O minunile tale cele mai presus de minte! Că tu Fecioară singură Preacurată Stăpână, tuturor ai dat a înțelege minunea cea nouă a nașterii tale. Pentru aceea neîncetat pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te slăvim pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

LUMINÂNDA Sfântului

Când a năvălit fiara asupra Bisericii, leul cel amestecat cu barbarii, iadul cel nesățios poruncind a nu se da închinăciune cinstitelor Icoane, atunci fericite Emiliane, tare ai mustrat pe cel urât de Dumnezeu eres, cel luptător al tiranului, de la care ai suferit scârbe și izgoniri amare.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Cuvinte, Cela ce ești lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină și pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Schimbându-Te la față în muntele Taborului, Mântuitorule al meu Preabunule, arătat S-a cunoscut slava Treimii.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Raza soarelui cea întru înălțime călătoare, s-a supus înaintea picioarelor Tale, Hristoase Mântuitorul meu, arătându-Te pe Tine Stăpân și Ziditor făpturii.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Vrând a arăta slava Ta ucenicilor, împreună și lui Moise și lui Ilie, în muntele Taborului, cum au văzut Mântuitorule, s-au spăimântat.

Slavă..., Și acum..., glasul 1.

Necuprinderea vărsării Tale de lumină, prin Schimbarea la față și neapropierea Dumnezeirii văzându-o în munte Apostolii cei mai aleși, Hristoase, Cela ce ești fără de început, întru dumnezeiască răpirea minții s-au schimbat; și cu nor luminos împrejur strălucindu-Se glasul Părintesc au auzit, care întărea taina întrupării Tale. Că Tu însuți ești și după întrupare, Fiul, Unul-Născut și Mântuitorul lumii.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE:

Fericirile Praznicului, Cântarea a 3-a, a Canoanelor amândouă cu Irmosul pe 6.