SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Punem Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Apostolului 3.

Stihirile Praznicului, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Astăzi făcând prăznuire, a preasfintei slăvitei Schimbării la față, pe Hristos slavoslovim, Cel ce a schimbat cu Focul Dumnezeirii firea noastră, și ca mai-nainte o a strălucit cu nestricăciune.

Veniți să ne suim în Sfântul munte, și cu credință să vedem Schimbarea la față a Domnului, strigându-i cu credință și grăindu-i: Tu singur ești Dumnezeul nostru, Care Te-ai întrupat și ai îndumnezeit omenirea.

Aceasta este ziua cea preacinstită, întru care Se schimbă la față Hristos, împreună fiind de față Moise și Ilie și ucenicii Lui în muntele Taborului, și glas dumnezeiesc a venit: Acesta este cu adevărat Fiul Meu cel ales.

Alte Stihiri ale Apostolului, glasul și podobia aceeași.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Matia fericite, ieșit-ai ca un rău din Edenul cel înțelegător, revărsându-te cu dumnezeieștile ape, și ai adăpat pământul cu adăpările cele tăinuite, și l-ai arătat pe dânsul aducător de roadă. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Matia Apostole, tu ai plinit ceata cea dumnezeiască, din care a căzut Iuda, și cu fulgerele cele dumnezeiești, ale înțeleptelor tale cuvinte, prin Duhul ai gonit întunericul nebuniei idolilor; și acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Matia de Dumnezeu insuflate, arătatu-s-au lumii fulgerele dogmelor tale, luminând pe toți, și povățuindu-i către cunoștința cea dumnezeiască, făcând vase luminii, pe cei ce mai-nainte dormeau în noaptea deșertăciunii, și întru întunericul a toată nedumnezeirea.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Vărsatu-s-a Darul în buzele tale, mărite Apostole Matia, și ai fost luminător Bisericii lui Hristos, învățând oile cele cuvântătoare, să creadă în Treimea Cea de o Ființă, întru o Dumnezeire.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea.

Cela ce cu lumina Ta ai sfințit toată lumea, în munte înalt Te-ai schimbat la față Bunule, arătând ucenicilor Tăi puterea Ta; că izbăvești lumea din călcarea poruncii. Pentru aceasta strigăm către Tine; Îndurate Doamne mântuiește sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea,

Podobie: Îngereștile puteri...

Strălucind mai presus de minte din Preasfânta Fecioară, Cuvinte al lui Dumnezeu, și îmbrăcându-Te cu totul întru Adam, s-a luminat toată firea cea mai-nainte înnegrită, cu dumnezeiasca schimbarea chipului Tău pe muntele Taborului, schimbându-Te la față mai-nainte de cinstită Crucea Ta, Stăpâne Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Muntele care oarecând era întunecat și afumat, iată cinstit este acum și sfânt; căci Cel ce mai-nainte a povățuit pe Israil prin stâlp în chipul focului, și prin nor precum este scris, astăzi într-însul negrăit a strălucit, mai mult decât soarele Hristos, ca un Dumnezeu luminând toate.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Văzând acum Chifa în Tabor doi bărbați, cu cuviință de robi vorbind cu Stăpânul, strigă: Bine este a fi aicea, să facem trei corturi de voiești, Ție Hristoase și lui Moise și lui Ilie slugilor Tale, neștiind ce grăiește, căci era ținut de spaimă.

Slavă..., a Apostolului, glasul al 2-lea.

De dumnezeiasca râvnă plin fiind Apostole Matia, vrednicule de minune, râvnind ai râvnit după Dumnezeu Atotțiitorul, Care te-a arătat pe tine plin de minunile cele dumnezeiești; căci având râvnă străină, lucrarea obiceiului ai agonisit. Pentru aceasta fiind întru cele de sus, împreună cu cetele cele dintru înălțime te-ai sălășluit; roagă-te dar văzătorule de Dumnezeu, Apostole, Cuvântului Hristos Dumnezeului nostru, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Cela ce în muntele Taborului Te-ai schimbat la față întru slavă, Hristoase Dumnezeule, și ai arătat ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, luminează-ne și pe noi cu lumina cunoștinței Tale, și ne îndreptează la cărarea poruncilor Tale, ca un Bun și de oameni Iubitor.

Tropar, glasul al 3-lea:

Apostole sfinte Matia, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale, sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă... al Apostolului. Și acum... iar al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În Muntele Taborului Te-ai schimbat la față, Iisuse, și nor luminos întins ca un cort, pe Apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta și în jos la pământ se uitau, neputând răbda să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feței Tale, Mântuitorule Hristoase Dumnezeule, Cela ce ești fără de început, care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

După a două Catismă, Sedealna, glasul și Podobia aceeași.

Schimbându-Te la față, cu neapropiata slavă dumnezeieștii luminii Tale, Iisuse, dumnezeieștilor Tăi ucenici ai strălucit, lui Ioan și lui Petru și lui Iacov; și i-ai uimit pe ei cu Darul cel dumnezeiesc, și auzeau glasul cel Părintesc, care Fiu iubit Te mărturisea pe Tine, și slava feței Tale o au văzut, Mântuitorule Cuvinte, Cela ce voiești să se mântuiască toți, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

CANOANELE

Cel dintâi al Praznicului cu Irmosul pe 6, și al Apostolului pe 6.

CANONUL Apostolului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Să cântăm Domnului...

Mie celui ce cu laude cânt prăznuirea ta cea purtătoare de lumină Matia, roagă-te ca să mi se dea mie din Cer raza mântuirii.

Fără mijlocire vorbind cu Lumina cea mare Care s-a făcut una cu noi, mare soare te-ai arătat, vrednicule de minune Apostole.

Slavă...

Supunându-te legilor Stăpânului, fericite, cu mreaja limbii tale, ai vânat marginile din adâncul necunoștinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel prea-dumnezeiesc, vrând pentru bunătate a Se întrupa din pântecele tău Maică Fecioară, tot mă mântuiește pe mine, Preacurată.

Catavasiile Praznicului: Cetele Israiletenești...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea...

Împuternicindu-te, Înțelepte, cu voirea cea începătoare de viață, ai putut răpi jafurile celui puternic, și a robi cu Darul.

Iubind pe Învățătorul și slujind voilor Lui celor atotfăcătoare, mântuiești de înșelăciune pe oameni vrednicule de minune.

Slavă...

Pe tine care sfântă ceata ucenicilor, cea cu numărul de doisprezece împlinești, atoate-Făcătorul Duhul, te-a ales pe tine de Dumnezeu grăitorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Avându-te pe tine ajutătoare și folositoare, nu mă spăimântez de năvălirile vrăjmașilor, ci și biruiesc cetele lor, Preacurată.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna Apostolului, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cu strălucirile cuvintelor tale celor dumnezeiești, ai ars înșelăciunea celor vicleni, și pe credincioși ai luminat a cânta, venirea cea în trup a Stăpânului tuturor, și ai râvnit patimii Lui celei dumnezeiești. Pentru aceasta adunându-ne, cu veselie săvârșim sfințită pomenirea ta, și cu un glas strigăm către tine: Matia Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Suindu-te cu ucenicii în munte, și întru slava Tatălui strălucind, împreună cu Moise, și Ilie a stătut înaintea Ta, că legea și proorocii ca lui Dumnezeu slujesc, a Căruia și firească Ființa cea Fiască, Părintele mărturisindu-o, Te-a chemat Fiu, pe Care Îl lăudăm împreună cu Tine și cu Duhul.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

O fire a Dumnezeirii, o Împărăție și o Domnie vestind, Preafericite, ai vânat adunările limbilor.

Adusu-te-a pe tine Domnul la marea vieții, ca pe un cal ce tulbură apele cele amare ale mulțimii dumnezeilor.

Slavă...

Cu cuvântul cel dumnezeiesc ai ogorât inimile cele înțelenite, și ai strălucit buna-credință și cunoștința adevărului.

Și acum..., a Născătoarei:

Odorul fecioriei, și locașul firii celei neîncăpute, luminează sufletul meu cel întunecat cu multe patimi.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat.

Via cea adevărată, te-a întins pe tine, ca pe o mult-roditoare viță, care lucrezi strugurul cel ce drege vinul cel mântuitor, pe care cei cuprinși de necunoștință bându-l Fericite, au lepădat beția înșelăciunii.

Arătatu-te-ai împlinind ceata cea fericită a celor doisprezece ucenici, din care lepădându-se pe sine-și vânzătorul, și-a dobândit sugrumarea cea amară, ridicându-și călcâiul asupra lui Hristos, grăitorule de taine, Matia Apostole.

Slavă...

Sare dumnezeiască te-ai pus în lume fericite Apostole, prin învățăturile cele dulci curățind putrejunea înșelăciunii, gonind bolile, și izgonind neputințele sufletelor și ale trupurilor prealăudate Matia.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin preacurată nașterea ta dumnezeiască Mireasă, de hainele cele urâte și de omorârea cea dedemult, s-a dezbrăcat Adam, Fecioară, și cu veșmânt sfânt cu adevărat s-a îmbrăcat, care nicicum nu se întină de patimi.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Îndumnezeindu-te cu unirea cea dumnezeiască, te-ai făcut Dumnezeu după Dar, și primind de la Dumnezeu razele cele cu întâia lucrare, ai luminat pe credincioși, și pământul de negura idolilor l-ai curățit.

Slavă...

Iată ție ucenicului ți se dă toată proorocia sfinților prooroci; că te-ai făcut însuți văzător și slujitor Matia, și următor și Apostol, Celuia ce dedemult a fost vestit.

Și acum..., a Născătoarei:

Noi credincioșii sfințire înțelegătoare și neatinsă curățire, și sfeșnic de aur, și masă însuflețită, care ai purtat pâinea vieții, Fecioară pe tine te numim.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Ca un soare cu raze luminoase în toată lumea ieșind vestirea ta, a luminat Biserica păgânilor cu Darul, purtătorule de minuni Matia Apostole.

ICOS

Învățându-te sfintelor cuvinte ucenice al Cuvântului, pe cei cufundați cumplit întru necuvântarea cea dedemult, fii luminii i-ai făcut, tinzându-ți întru adâncurile cunoștinței cinstitul și sfințitul tău năvod, și ai prins neamurile cele ascultătoare. Și gândurile lor cele înțelenite prin înșelăciune, uscate fiind cu văpaia mulțimii dumnezeilor, arându-le cu dumnezeiescul plug, cu rourarea doxologiei celei luminate, pe cei ce erau fiii mâniei, lui Dumnezeu fii i-ai făcut, Matia al Domnului Apostole.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Matia.

Stih: Ieșit-a Iuda prin sugrumare fiind spânzurat.

Intrat-a Matia, pe lemn fiind ridicat.

Dumnezeiescul Matia întru a noua zi,

Pe lemn se pironi.

Acesta a fost unul din cei șaptezeci, care s-a numărat cu numărul celor unsprezece sfinți Apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul, și a propovăduit Evanghelia în Etiopia cea dinafară, fiind muncit de dânșii cu multe munci, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților zece Mucenici, care au mărturisit pentru Sfânta Icoană a Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cea din poarta de aramă, și anume: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichia.

Stih: Bărbați nouă, omorând pe vrăjmașul lui Dumnezeu,

Se fac prin sabie prieteni cu Dumnezeu.

Primește-mi Mântuitorule, sângele grumazului,

Maria zice, ca pe mirul Mariei.

Acești sfinți s-au cunoscut în zilele sălbătăcitului Leon, care nu suferea Sfintele Icoane, și le ardea. Pentru care fericitul Ghermano patriarhul a suferit multe scârbe mustrând pe păgânul cel fărădelege. Deci fiindcă cel cu numele de fiară se apucă să pogoare și cinstita Icoană a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se cinstea la poarta de aramă; și făcură scări, și puseră lemne lungi, și se suiră pe scări, cei ce se apucase de acel lucru, și vreau să o pogoare. Atuncea dar vitejii aceștia apucând o scară, și trăgându-o la dânșii, surpară cu capul în jos pe surpătorul acela spătar de l-au dat morții, și anatematisiră și blestemară pe păgânul împărat. Deci împăratul dacă a aflat de aceasta, umplându-se de mânie a poruncit să se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de față acolo, al căror număr numai însuși Domnul îl știe, fiindcă era mulțime multă de norod. Iar pe sfinții acești nouă Mucenici bătându-i cu toiege îi băgă în temniță, poruncind să le dea pe fiecare zi, câte cinci sute de răni. Și așa răbdară cu bărbăție fericit muncindu-se opt luni. Și dacă îi văzu tiranul că li se sfârșea viața, a poruncit de au adus țepi de fier arse, și să le ardă obrazele, apoi să se omoare de sabie la vânat, cu Sfânta Maria Patrichia, și să-i arunce în mare.

Tot în această zi, pătimirea Sfântului Mucenic Antonin.

Stih: Trupul lui Antonin, deși se află prăfuit,

Sufletul lui însă, cu străină strălucire este îmbogățit.

Acesta era alexăndrean și prinzându-se de ighemonul a fost spânzurat și strujit, mai în urmă fiind aruncat în cuptor cu foc, și-a dat sufletul la Dumnezeu, împodobindu-se cu cunună mucenicească. S-a aflat însă în mijlocul focului nevătămat, nici de părul său măcar atingându-se văpaia.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Psoe, făcând rugăciune s-a săvârșit.

Stih: Și în sfârșitul vieții, Psoe cu toiegele rugăciunilor,

Bate gânditor, cumplite fețele dracilor.

Tot în această zi, aflarea celei nefăcute de mână de om și cinstitei Icoane din Camoliane, a căreia povestire i s-a scris de cel întru sfinți, Părintele nostru Grigorie episcopul Nisis.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii evreiești...

Cu poezirea înțelepciunii cuvintelor tale mărite, ai uscat revărsarea înșelăciunii, și cu pârâul desfătării ai adăpat pe cei ce cu credință strigă: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Slavă...

Măiestriile vrăjmașului, prin preaputernică tăria lui Dumnezeu au slăbit; și înaintea feței călătoriei tale Apostole, munții și dealurile nedumnezeirii s-au sfărâmat.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată Fecioara pe care a zis marele Isaia, prin Duhul a zămislit pe Dumnezeu în pântece și-L naște; Căruia cântăm: Doamne Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Făcându-te gură lui Dumnezeu, ai răpit din gâtlejul omorâtorului de oameni, pe cei ce cumplit îi înghițise, și îi făcuse mâncare a răutății sale, Înțelepte, și prin baia nașterii de a doua, ai adus Domnului pe aceștia care neîncetat cântă: Noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Făcându-te căruță Cuvântului lui Dumnezeu până în sfârșit, ai zdrumicat osiile înșelăciunii și care răutății, și stâlpii și capiștile idolilor, și cu dumnezeiască putere din rădăcină le-ai surpat, și ai făcut Biserici Treimii, pe cei ce strigă: Noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cer cuvântător s-a arătat, care vestește slava cea negrăită a lui Dumnezeu, Unuia-Născut, Matia preaînțeleptul fulgerul Darului, vânătorul celor rătăciți, sfeșnicul luminoasei raze celei dumnezeiești, tăinuitorul celor negrăite; pe acesta întru veselie cu un glas să-l lăudăm.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de fire ai zămislit, și mai presus de cuvânt ai născut pe Ziditorul firii omenești, pe Cel ce S-a făcut om, și nu S-a despărțit de Tatăl, Stăpână Curată, Căruia îi cântă toată făptura: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzuL.

Prieten te-a numit pe tine Mântuitorul, ca pe unul ce slujeai poruncilor Lui, Apostole fericite, și moștenitor al Împărăției Sale, la înfricoșată ziua ceea ce va să fie împreună-șezător, Matia preaînțelepte, împlinirea douăsprezecimii ucenicilor.

Trecând cu vetreala Crucii marea vieții cea tulburătoare, ai ajuns către limanul odihnei, și către dorirea cea desăvârșită, Fericite, și acum bucurându-te, stai înaintea Iubitorului de oameni, împreună cu ceata Apostolilor, rugându-te pentru noi.

Slavă...

Arătatu-s-a limba ta înțelepte sfeșnic cu adevărat cu raze de aur, cu lumina Duhului cea strălucitoare, arzând învățăturile celor de alt neam, și stingând focul cel străin, și strălucind lumina celor ce dormeau întru întunericul necunoștinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu singură între femei Mireasă a lui Dumnezeu, ai încetat blestemul celor întâi zidiți, ca una ce ai născut cuprins în trup pe Cel nescris împrejur, și ai înnoit hotarele firii, și cu mijlocirea ta cea preaslăvită, ai unit cele despărțite mai-nainte.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Iuda cel prea nelegiuit cu singură alegerea minții sale rupându-se ticălosul, din ceata cea dumnezeiască a celor doisprezece Sfinți Apostoli, prin alegerea de Dumnezeu aleasă, s-a adus în locul lui, Matia cel prealăudat, ca un ucenic și Apostol al lui Hristos, și ca unul ce tot pământul a strălucit, cu dogmele Sfintei Treimi. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Cuvântule, Cela ce ești lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină și pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Apostolului 3,

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Schimbându-Te la față în muntele Taborului, Mântuitorule al meu Preabunule, arătat S-a cunoscut slava Treimii.

Nor luminos întinzându-se luminat, întru schimbarea la față, a spăimântat vârfurile dumnezeieștilor ucenici.

Ilie cu Moise, au stătut înaintea Ta, Cuvinte, întru Schimbarea la față; iar Tatăl grăind, din Cer Te-a mărturisit

Alte Stihiri, ale Apostolului, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu trestia Darului, dintru adâncul deșertăciunii pe oameni i-ai tras, vrednicule de minune, supunându-te voii Învățătorului, Matia, Celui ce a luminat cu totul înțelegerea ta; și Apostol și cinstit dumnezeiesc glăsuitor, al Dumnezeirii Lui celei neajunse, te-a arătat preafericite.

Strălucirea Duhului ceea ce S-a pogorât spre tine în vedere de foc, și te-a făcut fericite dumnezeiască sălășluire, degrab gonindu-ți întunericul nedumnezeirii, și lumea luminând, prin strălucirea preaînțeleptelor tale cuvinte, de taine grăitorule, podoaba Apostolilor, singur văzătorule al lui Hristos, fericite.

Cu fulgerele propovăduirii, pe cei ce ședeau întru întunericul închinării de idoli Mărite luminându-i, i-ai arătat prin credință fii Stăpânului și Dumnezeu; Căruia ai râvnit; patimilor și morții și slavei te-ai făcut moștenitor, ca un înțelept, ca un dumnezeiesc glăsuitor, ca un ucenic al adevărului.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Părăsind cele pământești, ai urmat lui Hristos, și însemnându-te prin însuflarea Sfântului Duh, te-ai trimis de Dânsul la neamurile cele pierdute, ca să întorci pe oameni la lumina dumnezeieștilor cunoștințe, Apostole Matia. Și sfârșindu-ți nevoințele dumnezeieștilor tale chinuri, și ale muncilor celor de multe feluri, sufletul tău lui Hristos l-ai dat. Deci pe Acela roagă-L, preafericite, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., asemenea.

Văzut-au în Tabor, Moise și Ilie, pe Dumnezeu, Cel ce din Fecioară Doamnă S-a întrupat, spre mântuirea oamenilor.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Cântarea a 4-a pe 4, și ale Apostolului Cântarea a 6-a pe 4. Prochimenul Praznicului, și al Apostolului, glasul al 8-lea: În tot pământul... Stih: Cerurile spun... Apostolul din fapte: În zilele acelea s-au întors Apostolii... Aliluia, glasul 1: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece... CHINONICUL: În tot pământul a ieșit vestirea.