SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 6. Ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3.

Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Veniți acum cugetătorilor de cele cerești, schimbându-ne astăzi cu schimbare dumnezeiască, închipuindu-ne cu Hristos dimpreună prin buna-credință, și înălțându-ne de pe pământ, către înaltă priveliște a bunătăților să ne veselim; căci pentru milostivire schimbându-Se la față în Tabor, pe omul cel cu chip stricat l-a strălucit, Mântuitorul sufletelor noastre.

O iubitorilor de privirea celor mai presus de minte, și iubitorilor de auzire, veniți în taină să vedem pe Hristos, strălucind cu razele cele dumnezeiești, și să auzim glasul Părintelui, Fiu iubit propovăduind, pe Cel ce a strălucit neputința cea omenească în Tabor, și a izvorât luminare sufletelor noastre.

Toată adunarea cea lumească și cea mai presus de lume, acum să se miște spre lauda lui Hristos Dumnezeului nostru, și a Stăpânitorului viilor și al morților, căci cu cuviință dumnezeiască schimbându-se la față, împreună cu Sine-și a pus de față în Tabor, pe întâi-stătătorii și propovăduitorii legii și ai Darului precum bine a voit, Mântuitorul sufletelor noastre.

Alte Stihiri ale Sfântului, glas și podobia, aceleași.

Stăpânul și Domnul, cărbune de foc ți-a dat ție Mucenice întru ajutor, de care aprinzându-te, te-ai dezbrăcat îndată-și de lăcașul cel pământesc și ai dobândit viața cea fără de moarte, și ai moștenit Împărăția. Pentru aceasta cu bucurie prăznuim pomenirea ta, cea de bucurie preafericite purtătorule de cunună, Lavrentie.

Deasupra cărbunilor frigându-te, Fericite, ai veștejit cărbunii înșelăciunii idolilor, de care subțiindu-te ai scuturat trupul cel gras, ca pe o sarcină grea, și țărâna omorârii strămoșilor noștri. Pentru aceea cărbune nestins te-ai făcut nouă, luminând cu strălucire pe cei ce cinstesc pomenirea ta.

Mucenicii cei nebiruiți, s-au aprins de la Dumnezeu ca niște jărateci luminători de raza Duhului, cu fierbințeală izgonind negura înșelăciunii și a nedumnezeirii, și aprinzând lumina bunei credințe. Pentru aceasta și Lavrentie adevăratul și cinstitul diacon al Mântuitorului strălucește cu minunile.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea.

Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, muntele Cerului s-a asemănat, și norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la față, și de Tatăl mărturisit fiind, de față era Petru cu Iacob și cu Ioan, ca cei ce voiau să fie împreună cu Tine și în vremea vânzării Tale, ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoșeze de patimile Tale; cărora ca să ne închinăm în pace învrednicește-ne pe noi, pentru mare mila Ta.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Slava cea dumnezeiască, a arătat-o Domnul oarecând în muntele Taborului, tăinuitorilor, căror a voit.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Veniți cu ucenicii toți să alergăm împreună, întru înălțimea bunătăților, ca să ne învrednicim, împreună cu dânșii și Darului.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Toți pământenii să ne curățim inimile, ca prin bună tocmire, să vină și la noi, slava Darului celui în trei Sori.

Slavă..., Și acum... glasul al 4-lea:

Mai-nainte de Crucea Ta, Doamne, suind pe ucenici în munte înalt, Te-ai schimbat la față înaintea lor, cu razele puterii luminându-i pe dânșii. Despre o parte cu iubirea de oameni, iar despre alta cu puterea, vrând să le arăți strălucirea Învierii; căreia învrednicește-ne și pe noi în pace Dumnezeule, ca un Milostiv și de oameni Iubitor.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne Lavrentie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-sa Iosif...

În muntele Taborului Te-ai schimbat la față, Iisuse, și nor a luminos întins ca un cort pe Apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta, și în jos la pământ se uitau, neputând răbda să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feței Tale, Mântuitorule Hristoase Dumnezeule, Cela ce ești fără de început, Care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul și Podobie aceiași.

În muntele Taborului schimbându-Te la față, Mântuitorule Hristoase, prea-aleșilor ucenici, slava Ta arătându-o, ai strălucit neschimbarea Dumnezeirii, și prin norul luminii, împreună ai chemat pe Ilie și pe Moise, care împreună vorbeau cu Tine. Pentru aceasta și Petru zicea: Bine este Îndurate a fi aicea împreună cu Tine; Cela ce atunci ai strălucit acelora lumina Ta, luminează sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

CANOANELE

AI Praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Pe voievozii cei tari...

În grădina desfătării ca un ostaș al lui Hristos după vrednicie desfătându-te, și împreună dănțuind cu puterile cele îngerești, roagă să mi se dea strălucire purtătoare de lumină mie, celui ce te laud pe tine fericite Lavrentie.

Intrând în luptele muceniciei celei cinstite, pătimitor purtător de biruință, cu tăria sufletului te-ai arătat Lavrentie, cu cununa dreptății cu bună-cuviință încununându-te și cu diadema biruinței.

Slavă...

Ca un fiu al luminii și al zilei fiind, minunat, de la apus ca un soare simțitor ne-ai răsărit nouă, luminând marginile cu raza cea prealuminoasă, Mucenice Lavrentie pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin cinstita nașterea ta Fecioară, izbăvindu-ne din legăturile iadului și din stricăciune, și din osânda lumii, cu mulțumită strigăm ție: Bucură-te Preacurată cea plină de daruri, ușa cea mântuitoare a Darului.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Arcul celor puternici...

Având biruința Crucii, vitejește ai alergat către potrivnicii luptători, și biruindu-i te-ai arătat purtător de minuni.

Îngrădindu-te cu legea lui Hristos, ca un nebiruit ai stătut împotriva legiuirii păgânilor, cu răbdare prea-vitejească, Preafericite.

Slavă...

Împuternicindu-te de dumnezeiască putere, ai stricat neputința mulțimii dumnezeilor, iar Dumnezeirea lui Hristos cea mai-nainte de veci lumii o ai propovăduit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel întocmai cu Părintele și cu Duhul, la Fire și la Ființă și la Dumnezeire, întrupându-Se din tine Preacurată, S-a făcut deopotrivă cu oamenii.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit, și cei neputincioși s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDACUL Sfântului, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Cu foc dumnezeiesc aprinzându-ți inima ta, focul patimilor până în sfârșit în cenușă l-ai întors, întărirea pătimitorilor de Dumnezeu purtătorule Mucenice Lavrentie, și întru chinuri fiind, ai strigat cu credință: Nimenea nu mă va despărți pe mine de dragostea lui Hristos.

ICOS

Pe cel ce a strălucit în lume ca un luminător nerătăcit, adunându-ne credincioșii, cu laude de cântări să-l cinstim, pe Lavrentie purtătorul de chinuri și tăinuitorul celor negrăite, ca să ne izbăvim cu rugăciunile lui de greșalele cele rele, și curățindu-ne de toată întinăciunea minții, să vedem pe Hristos, Cel ce a proslăvit pe acesta, care tare a pătimit și a zis: Nimenea nu mă va despărți pe mine de dragostea lui Hristos.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Bogăția cea cerească adunându-o și săracilor pe aceasta aducându-o, o ai risipit și ai dat lipsiților pâinea ta, și printr-aceasta, viața cea nestricăcioasă câștigându-o întru mucenicia lui Hristos, ai strălucit Cuvioase. Pentru aceasta făcând vitejie, și pătimind după lege, cununa nevoințelor tale de la Dumnezeu ai luat, purtătorule de chinuri Lavrentie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glas același.

Podobie: Porunca cea cu taină.,.

Fulgerul cel ascuns sub trup, firea Ta Hristoase și dumnezeiasca bunacuviință, în Sfântul munte cu bunătatea ai arătat, strălucind Ființa întru Tine ucenicilor, și înțelegând nerăbdată firea slavei Tale, Sfânt ești au strigat; că Cel ce ești neapropiat, văzut ai fost lumii cu trup, unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a, 4-a,

Irmos: Cela ce șade în slavă...

Slujitorul Cuvântului și împodobitul cu cuvântul s-a junghiat cu voirea sufletului, pentru dragostea Cuvântului, și acum împreună cu Cuvântul după dreptate împărățește de veselia și de slava Lui umplându-se.

Prin privegherea cea dumnezeiască a muceniceștei tale împotriviri, lepădând de pe gene somnul cel spre moarte, cu bunăcredință, nu ai dormitat dormitarea păgânătății, preasfințite Mucenice al lui Hristos.

Slavă...

Împotriva chibzuinței celei păgânești a rătăciților, cu armele adevărului și ale cinstirii de Dumnezeu întrarmându-te, pomenirea acesteia până în sfârșit o ai surpat prin credință și prin alcătuirea voirii.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată stricăciunea mâncării cea mai de înainte lepădându-o, cu Pâinea vieții cea din Cer ne hrănim, cu cea răsărită din pământul cel fecioresc, pe Care ca pe o pricinuitoare a bunătăților o slăvim.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Păgânii nu vor vedea...

Nedepărtat privind spre frumusețile cele dumnezeiești, ai, defăimat toate frumusețile cele veselitoare ce sunt pe pământ, Lavrentie, și durerile cele cumplite ale trupului, vrednicule de mirare.

Cunoscând pe Hristos, Care slujitor S-a făcut nouă al darurilor celor de la Părintele, te-ai făcut diacon al Lui, purcezând către Dânsul prin sânge, Preafericite.

Slavă...

Sfințită jertfă și podoabă de bună-cuviință ai adus lui Hristos, fericite, și ai strălucit în cortul cel ceresc, unde acum fiind te îndulcești de lumină.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel de o Fire și de un Chip cu Părintele, Unul-Născut, Fiul, cu oamenii vrând S-a făcut de o seminție, Cel Preaînalt întrupându-Se din pântecele tău Maică Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Focul cel materialnic pe tine frigându-te, mâncare preadulce te-a făcut Împăratului tuturor, Celui ce iubește și însetoșează de mântuirea noastră, pururea mărite.

Cu totul te-ai apropiat de lumina începătoarei Treimi, diacon fiind al Acesteia, te-ai făcut cu chip luminos, luminând pe cei ce te cântă pe tine.

Slavă...

Culcat fiind pe grătarele focului, sufereai cu puternicie dumnezeiască mucenicie, aprinzându-te la suflet de dragostea lui Hristos și de roua Duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Maică Fecioară, vas încăpător de Dumnezeu ai fost, scaun însuflețit, munte sfânt și chivot și cort făcut de Dumnezeu, și sfeșnic cu razele de aur.

Irmosul:

Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea, mult-Milostive.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinților Mucenici, Lavrentie arhidiaconul, Xist și Ipolit.

Stih: Pe Lavrentie, pește al lui Hristos îi zic,

Pe care pe grătar păgânii cu cărbuni îl frig.

Sfârșitul nevoitorilor și slavă vrând să dobândești,

Cu nevoința cea prin sabie, Xiste, te nevoiești.

Pe Ipolit, de cai il văzu legat,

Căruia patimă, împotriva numirii i s-a dat,

Lavrentie întru această lună în a zecea zi cu adevărat;

Bun pește fript pe cărbuni s-a arătat.

Aceștia au fost în zilele împăratului Deciu, deci Sfântul Xist era de la Atena, unde învățase și cuvântul filozofiei, și mergând la Roma a fost hirotonit episcop după ce mărturisi Sfântul Ștefan, și pornindu-se atunci goană asupra creștinilor, porunci Sfântul Xist lui Lavrentie arhidiaconului său, să chivernisească vasele Bisericii. Iar el văzându-le, le împărții pe la săraci. După aceea întorcându-se Deciu din Persia, a fost adus către dânsul Sfântul Xist episcopul, și neplecându-se a se lepăda de Hristos, ci mărturisindu-L cu îndrăzneală Dumnezeu adevărat și Atotziditor, i s-a tăiat capul. Deci aducându-se și arhidiaconul Lavrentie și cerându-i-se sfintele odoare, el ceru care și luând pe săraci și pe șchiopii cărora le împărțise banii, i-a încărcat prin care și i-a dus la împărat. Pe care văzându-i împăratul, și pornindu-se cu mânie, porunci de-l bătură foarte rău pe Sfântul Lavrentie, apoi îl băgară în temniță, unde intrând Sfântul tămăduia pe toți cei ce mergeau la dânsul, care văzând Calinic tribunul crezu în Hristos și se boteză. Deci după aceea iarăși stătu Sfântul Lavrentie de față la împăratul și neplecându-se a jertfi idolilor, îl întinseră pe un grătar ce ardea pe foc, pe care dând mulțumire lui Dumnezeu, și-a dat sufletul. Și a fost grijit și îngropat precum s-a căzut, de Ipolit; de care înțelegând împăratul trimise de-l luă, și porunci de-l bătură cu bețe de fier noduroase și apoi îl legă de cai sălbatici, de care târându-se mult, și-a dai sufletul la Dumnezeu. Însă spun că a șaptea zi după patima Sfântului Ipolit încălecând Deciu și Valerian pe caii lor, ca să meargă la priveliște, acolo și-au lepădat necuratele lor suflete, strigând adică Deciu la ceasul morții lui: O Ipolite, de ce mă iei așa rob legat? Strigat-a și Valerian: Dară cu lanțuri de foc mă tragi? Și aceasta s-a vădit în toată Roma și de la Roma în toată lumea, și toți s-au întărit în credința Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava în veci, Amin.

Tot în această zi, Sfântul Iron filozoful, care cu pace s-a săvârșit,

Stih: Murind sofistul capul i s-a încununat,

Căci capul înșelăciunii l-a sfărâmat.

Tot în această zi, Sfinții șase Mucenici cei în vizie, unii zdrobindu-li-se oasele, iar alții strujindu-li-se trupurile, s-au săvârșit.

Stih: Zdrobirea oaselor și a cărnurilor strujire,

La șase nevoitori de cununi se bice răpire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Cel ce ai mântuit în foc...

Povățuitor tainelor alegându-te, și slujitor Cuvântului, vas sfințit te-ai arătat al Bisericii celei cerești și prinos, dulce cântând Făcătorului: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Îngrădindu-te cu legea vieții celei întru Hristos, Mucenice Lavrentie, nu ți-ai plecat mintea legiuitorilor morții și stricăciunii, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Ca un oarecare ce s-ar fi îmbrăcat cu trup fără durere, cu gând prea-viteaz Mucenice, ai cutezat asupra focului celui a toate mistuitor, strigând Preafericite: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Ușă înțelegătoare te-ai arătat Mireasă a lui Dumnezeu, a Răsăritului Celui ce dintru înălțime S-a arătat pe pământ oamenilor, dintru tine, mai presus de cuvânt și de cuget Dumnezeul părinților Cel binecuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Cu minte tare te-ai făcut mai puternic decât văpaia cea nesuferită, ca în trup străin arzându-te Fericite, ai strigat: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Asemănându-te celor trei tineri, și stingând cărbunii focului în roua Duhului, strigi cântând: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Binecuvântam pe Tatăl...

Hristos fiind ție luminare, te-a încins pe tine cu tărie, și către Sineși te-a înălțat, care cu bună-cuviință cântai: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiag din rădăcina lui Iessei ai fost, și mai presus ai înflorit floarea Dumnezeirii, pe Hristos Dumnezeul meu și Domnul. Toate lucrurile binecuvântăm Fecioară nașterea ta.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva adică prin boala...

Junghiere întreagă, și tămâie bineprimită te-ai adus Stăpânului, ispitindu-te ca aurul în cuptor, în focul muceniciei, și te-ai făcut carte a Bisericii întâilor născuți, vrednicule de minune.

Cu privirea cea neîncetată către Dumnezeu îndumnezeindu-te, și prin unirea cea mai bună, cu cuvântul și cu privirea cea dumnezeiască, ți s-a făcut să te amesteci cu lumina cea desăvârșită; pentru aceea pe tine toți te fericim.

Slavă...

Ca soarele ai răsărit de la apusuri, Fericite, minune mare și preaslăvită, cu razele tale vrednicule de mirare, toată Biserica luminându-o, și cu căldura credinței pe toți încălzindu-i; pentru aceea pe tine toți te mărim.

Și acum..., a Născătoarei:

Chipurile nașterii tale, Preacurată, proorocii mai-nainte le-au propovăduit, învățându-se de departe din dumnezeiasca suflarea Duhului, și au propovăduit lumii prealuminat; de ale căror împliniri ne minunăm acum.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem în lăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne...

Cu puterile cele îngerești, și cu danțurile mucenicilor, mare Mucenice mărite, dănțuind împreună înaintea Scaunului prealuminatei Treimi, și cu preastrălucitele razele cele de acolo revărsându-te, cere lumină și pace, celor ce cu dreaptă credință săvârșesc pomenirea ta cea dătătoare de lumină, și pe tine arătat te preamăresc, o Lavrentie fericite.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Cuvinte, Cela ce ești lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut întru arătată lumina Ta, astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină și pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura.

LA STIHOAVNĂ

Stihurile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Glasul părintesc, ție din ceruri, s-a auzit strigând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Dânsul toți să-L ascultați.

Stih: Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul.

Să ne suim credincioșii cu mintea în muntele privirii, ca să vedem slava Mântuitorului, Dumnezeului nostru.

Stih: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura.

Scriind cântărețul psalmilor, strigă: Taborul și Ermonul, Hristoase Mântuitorul meu, luminat întru numele Tău se vor bucura.

Slavă..., Și acum..., asemenea,

Stăpânitorule al tuturor Împărate, împacă lumea prin solirile Preacuratei Fecioare, Împărătesei tuturor, și ale tuturor sfinților Tăi.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Cântarea a 5-a, a amândorura Canoanelor, cu Irmosul pe 6.