SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale înainte-prăznuirii 3, și ale Proorocului 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea

Podobie: Ca pe un viteaz...

În chimvale să glăsuim, întru cântări să strigăm, prăznuirea cea de mutare mai-nainte începându-o, și cântări deasupra gropii luminat să cântăm; că Maica lui Dumnezeu, chivotul cel cu totul de aur, se gătește acum să treacă de pe pământ la cele de sus, la strălucirea cea pururea vie și dumnezeiască mutându-se.

Adunare a Apostolilor, adună-te cu preamărire de la margini astăzi, că cetatea cea însuflețită a Celui ce stăpânește toate, se silește să meargă cu preamărire la cele mai bune, să dănțuiască cu Împăratul, Fiul ei, a căreia dumnezeiască îngropare, împreună cu oștile cele de sus, cântare de mutare cu un gând să-i cântați.

Adunare a preoților, împărați și domni, cu cetele feciorești acum întâmpinați, și toate noroadele alergați, cântare deasupra gropii înălțând împreună, că ceea ce stăpânește toate, voiește mâine să-și dea sufletul în mâinile Fiului ei, mutându-se la lăcașul cel veșnic.

Alte Stihiri ale Sfântului Prooroc Miheea, glas același.

Podobie: Dat-ai semn...

Munte arătat și preaînălțat, ai numit propovăduirea Mântuitorului, că era să Se arate peste vârfurile munților, Fericite, cunoștința de Dumnezeu cea preaînaltă arătându-o; la care neamurile cu credință strângându-se, cu osârdie aleargă și cunosc calea Domnului și se izbăvesc cu mântuire veșnică.

Domn va ieși și va paște pe poporul său, din Vitleem ieșind, între prooroci minunate Miheea ai proorocit cu limbă de Dumnezeu insuflată, ale căruia ieșiri sunt cu adevărat din zilele veacului, și acum văzând proorocia ta plinită, slăvim cu dumnezeiască înțelegere, pe Cel ce a grăit prin tine.

Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, Proorocule cinstite, și bucuriei învrednicindu-te și slava văzând, și cu dumnezeiască desfătare dumnezeiește desfătându-te, și de bucurie și veselie duhovnicească fiind plin, caută spre cei ce săvârșesc acum cu credință pomenirea ta, din ispite izbăvindu-i cu neîncetate rugăciunile tale.

Slavă..., Și acum..., aceeași.

Preacinstită Adormirea ta Preasfântă Fecioară Curată, mulțimile îngerilor în Cer și neamul omenesc pe pământ o fericim; că Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Pe Acesta rugându-L pentru noi, nu înceta rugămu-ne, care ne-am pus nădejdile spre tine după Dumnezeu, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată și ceea ce nu știi de nuntă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

O minune nouă! O semn înfricoșat! Cum a luat moarte Fecioara, cea de viață purtătoare? Și cum se acoperă acum în mormânt?

Stih: Scoală-Te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Toată firea pământenilor să dănțuiască; că iată Fecioara, fiica lui Adam la Cer se mută.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu S-a lepădat de dânsa.

Punem în gând patul Fecioarei, cel înconjurat cu bună frumusețe, de cetele Apostolilor, de cei ce laudă Adormirea ei.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea a lui Anatolie.

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită decât toată făptura; care pentru preamultă curăție a fost lăcaș Ființei celei pururea veșnice, astăzi în mâinile Fiului său și-a dat Preasfântul suflet; și cu dânsa se umplu toate de bucurie, și nouă ne dăruiește mare milă.

Tropar, glasul al 4-lea.

Noroade înainte dănțuiți, în mâini plesnind cu credință, și cu dragoste vă adunați astăzi bucurându-vă, și luminat strigând toți cu veselie: Că Maica lui Dumnezeu va să treacă de la cele pământești, la cele de sus cu preaslăvire; pe care cu cântări pururea ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o slăvim.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte-prăznuirii 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ceea ce te-ai arătat mai desfătată decât cerurile pe pământ, care ai născut cu trup pe Făcătorul tuturor, acum te-ai mutat de pe pământ la Cer, și sufletele drepților văzându-te, și cetele îngerești la tine privind, ție ca unei Împărătese, laudă după vrednicie pururea îți aduc; pentru aceasta nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă pe tine.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Mulțimile îngerilor te slăvesc pe tine, și neamul omenesc cele dinaintea prăznuirii cântă ție, că te-ai mutat de pe pământ, la Cel ce S-a născut din tine, de Dumnezeu Născătoare Curată; și te rogi cu dinadinsul, să se mântuiască din nevoi, cei ce săvârșesc cu credință Fecioară a ta Adormire.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

CANOANELE

Cel dinaintea prăznuirii al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 8, și al Proorocului pe 4.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Facere a Lui Iosif

Cântarea a 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Să cântăm Domnului, Celui ce a mutat în latura viilor, pe Preasfânta și Curata Maica Sa cea după trup.

Ca să vezi frumusețea și să te îndulcești de podoaba Fiului tău Fecioară, la Dânsul mutântu-te ai alergat

Cum ai răbdat moarte, ceea ce ai născut pe omorâtorul iadului? Și oamenilor celor morți le-a dăruit acum prin tine viață.

Arătatu-te-ai mai Curată, ceea ce ai născut pe Cel ce a curățit păcatele tuturor, Fecioară; pentru aceasta cu credință te slăvim.

Alt CANON al Proorocului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Apa trecându-o...

Ca o oglindă curată dumnezeiască și acelor dumnezeiești fiind, stai înaintea Făcătorului, fericite; pe Care roagă-L să izbăvească de primejdii pe cei ce te laudă pe tine cu credință.

Plin de duhovnicească știință fiind Miheea, și de înțelepciune de la Dumnezeu, te-ai învățat de la cele viitoare ca un curat la minte, Preafericite.

Slavă...

Proorocii spunând cu bunăcredință, ai zis: Că se va arăta Domnul din Cer pe pământ, Fericite, scriind arătarea Lui cea către noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-s-a pe pământ în zilele cele de apoi cu luarea trupului, izbăvind pe cei robiți dedemult, Cel mai-nainte de veci, Maica lui Dumnezeu, Care s-a cunoscut de noi.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

Pământul și cele cerești întru mutarea ta se bucură Maica lui Dumnezeu, prin tine dobândind preaslăvită împreunare.

Bucuratu-s-au cereștii îngeri primindu-te pe tine, ceea ce te-ai înălțat de pe pământ, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată.

Precum nașterea ta a fost preaslăvită cu adevărat Preacurată, așa și dumnezeiasca și cinstită mutarea ta.

Ridicatu-te-ai la lăcașurile cele cerești, Preacurată, ca ceea ce ești lăcaș preacurat lui Dumnezeu, preacinstită Fecioară.

Alt Canon,

Irmos același:

Limba ta a fost trestie Dumnezeiescului Duh, prin care ne-ai arătat nouă plinirea celor ce vor să fie.

Tu pe Cel mai-nainte de veci Care s-a făcut trup în Vitleem, L-ai arătat că este Domnul tuturor și Mântuitorul și povățuitorul.

Slavă...

Tăinuitor prea adevărat de cele mai presus de minte ai fost nouă, cu proorocești străluciri mărite proorocule fiind luminat.

Și acum..., a Născătoarei:

Munte prea-arătat tu te-ai făcut Preacurată, întru care suindu-se Domnul s-a arătat, la Care acum scăpăm.

Irmosul: Tu ești întărirea...

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Pe tine lăcaș curat și fără prihană aflându-te Darul Duhului, întru tine S-a sălășluit și ca să spui luminat cele viitoare ca ceste de acum, ți-a ridicat sufletul tău, Proorocule propovăduitorule al lui Hristos. Pentru aceasta nu înceta rugându-te pentru noi, cei ce cinstim după vrednicie mărită pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Cele dinaintea Praznicului mutării Maicii lui Dumnezeu prăznuind, bucurându-ne, luminat să strigăm către dânsa: Bucură-te ceea ce te-ai înălțat de pe pământ la cele cerești; bucură-te ceea ce ai înviat marginile cu Adormirea ta. Pentru aceasta acum mutându-te fă pomenire pentru lume, ceea ce ești cu Dar dăruită.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Mirare și spaimă au cuprins pe tăinuitorii Cuvântului, văzându-te moartă fiind și fără de glas, pe tine Curată, ceea ce ești Maica vieții.

O îngropare! O Darul! O cântarea care a fost atunci mai presus de cuvânt! Căreia au fost ispravnici cei purtători de Dumnezeu, care au stătut împrejurul tău, Preafericită.

Tu încăpere desfătată te-ai făcut Cuvântului, pentru aceasta te-a ridicat către odihna cea desfătată, și sfântă, și veșnică, de Dumnezeu Născătoare.

Sfântă Adormirea ta, îngerii și oamenii o fericesc, că tu ești Împărăteasa tuturor, pe Împăratul tuturor născându-L Fecioară.

Alt Canon,

Irmos același:

Cu strălucirile dumnezeieștii insuflării celei de sus fiind luminat, cele viitoare le-ai vestit, văzându-le ca și cum ar fi fost acum, vrednicule de minune.

Din Sion a ieșit legea precum ai proorocit de Dumnezeu fericite, și a înconjurat marginile, propovăduind cuvântul Domnului.

Slavă...

Arătatu-s-a Domnul tuturor, ca să stăpânească peste casa lui Iacov, și întru slava numelui Său ca un păstor paște pe poporul Său.

Și acum..., a Născătoarei:

Nepoata lui Adam, Maică lui Dumnezeu și Ziditorului s-a încredințat, că pe Acesta întrupat dintr-însa negrăit L-a născut.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Mânecând strigăm ție Doamne: Izbăvește-ne pe noi, că tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Mormântul tău mărturisește îngroparea ta, ceea ce ești cu totul fără prihană, și mutarea ta cu trupul acum la ceruri.

Lăudați fecioare, slăviți tineri, bătrâni și domni, Adormirea Născătoarei de Dumnezeu.

Murind, la lăcașurile cele fără de moarte te-ai mutat, omorând pe vrăjmașul cu nașterea ta, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Înconjuratu-te-au pe tine cetele bărbaților celor primitori de Dumnezeu, cu glasuri de petrecere, slăvindu-te pe tine, Stăpână.

Alt Canon,

Irmos același:

Iubit-ai, gata fiind a umbla în urma Domnului, în căile Lui, Preaînțelepte.

Cunoscut-ai mântuirea care era să fie din evrei, la toate neamurile, Minunate.

Slavă...

Darul mai-nainte văzându-L L-ai propovăduit de Dumnezeu grăitorule, la Care aleargă mulțimile neamurilor, și se izbăvesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Locul Domnului tu ai fost Maica lui Dumnezeu, din care a ieșit Cel ce a izbăvit lumea de înșelăciune.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Casa care a încăput pe Cel necuprins de toate, trece la cele cerești să locuiască. Ceea ce s-a arătat Cer al lui Hristos și scaun și cămară mare, și porumbiță preacurată, a cărei dumnezeiască Adormire să o lăudăm.

Ca cu aripi pe nori ridicându-se, vulturii Cuvântului cei presus zburători, în Ghetsimani s-au adunat, Fecioară, vrând să te întâmpine pe tine, ducându-te la Cer; pe care ca pe niște fii ai Fiului tău i-ai binecuvântat.

Cine este aceasta, care se suie din văile lumești? Ce este această petrecere și mergere înainte străină? Ce taină mare e aceasta ce se vede? Este Împărăteasa tuturor și Doamna, și slava și lauda.

Strigat-a adunarea Apostolilor, și de lacrimi s-a umplut, când a văzut sfânt sufletul tău, lăsându-și lăcașul cel de Dumnezeu primitor; și a lăudat cu dumnezeiască cuviință, a ta dumnezeiască Adormire, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Haină luminoasă...

De legile lui Dumnezeu lipindu-te, ai mustrat pe toți cei călcători de lege, păzitorule al legii, Preamărite.

Slavă...

Miheea dumnezeiescule, și cinstite organe al Duhului; cu rugăciunile tale pe cei credincioși păzește-i de primejdii.

Și acum..., a Născătoarei:

Casa Iudei luminată o ai făcut, Fecioară, pe Cel ce a răsărit din sfânt pântecele tău arătându-L.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, mult-Milostive Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru slăvită pomenirea ta, lumea împodobită fiind prin gând, cu duh fără materie întru veselie strigă către tine: Bucură-te Fecioară lauda creștinilor.

ICOS

Acum să se veselească Cerul, să sălteze toată făptura; că iată Fecioara de pe pământ se duce, și la Rai merge. Tuturor mântuire s-a arătat de la Dumnezeu, rugându-se și acoperind. Pentru aceasta și toată ceata Apostolilor a alergat de la margini adunându-se. Că nori s-au arătat fără veste răpindu-i pe dânșii, și au stătut înaintea Maicii împreună și a Fiului, și au strigat: Bucură-te vistieria manei legii noi; bucură-te Fecioară lauda creștinilor.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Miheea.

Stih: Din pământ adecă sunt luat, deși în Cer mă voi sălășlui.

Însă Darul Crucii Tale, zicea Miheea, voi mărturisi.

Miheea în a patrusprezecea zi,

Pe lemn spânzurat se săvârși.

Acesta a fost fecior Lui Ioram, născut în locul ce se zice Morati, din neamul lui Efrem, și a proorocit optzeci și patru de ani. Însă a trăit înaintea venirii lui Hristos cu șase sute șase ani, și făcând multe mustrări lui Ahaav împăratul Samariei, pentru multele și deosebitele lui păcate, pentru aceasta se urî de către acela. Deci știindu-o aceasta Proorocul s-a depărtat, și se află petrecând cea mai multă vreme în munți, ca nu adesea arătându-se și mustrând pe împăratul, să pornească mânia lui spre a-l ucide. Deci după ce muri Ahaav fu omorât de Ioram feciorul lui Ahaav, spânzurându-l, căci îl mustră pentru păgânătățile lui, și ale părinților lui. Și murind a fost îngropat singur în pământul lui Morati, lângă movila lui Enachim, și se cunoaște mormântul lui.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Marcel episcopul Apamiei.

Stih: Cu înțelegătoare fumuri de jertfe pe Dumnezeu îndulcind Sfinte,

Și cu fumul jertfei trupului tău pe același îndulcești Părinte.

Acest Sfânt Marcel, a fost pe vremea împărăției lui Teodosie, din Ostrovul Ciprului, întru care având boierie lumească, după ce i s-a încredințat și însuși ocârmuirea lui, pe toți a spăimântat, întrebuințând buna cinstire, și deamănunțimea la toate lucrările. Iar după ce s-a mutat la rânduiala ierarhicească, și s-a așezat episcop Apamiei celei din Siria, și întru celelalte, se chibzuia cu dreptate și cu cuvioșie. Dar apoi a stătut și fierbinte râvnitor credinței celei întru Hristos, Biserici spre slava lui Dumnezeu întemeind, și capiștile idolești surpând, din care una nesuferind demonul ce era într-însa, să se arză, sau prin alte meșteșuguri să se surpe, care se zicea a lui Die; luând Sfântul apă, și binecuvântându-o, și stropind apoi lemnele ce erau clădite, a făcut să se aprindă și să ardă capiștea. Pentru care fu prins de închinătorii de idoli, și aruncat fiind în foc, a primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, aducerea Cinstitei Cruci în palaturi.

Stih: Aprinzând graiurile în loc de făclii luminate,

Petrec Crucea, în lăuntrul împărăteștilor palaturi celor desfătate.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ursichie.

Stih: O dumnezeiescule Cuvinte!

Pe Ursichie cel cu capul tăiat,

Cum îl voi lăsa neîncununat.

Acest Ursichie a fost pe vremea împăratului Maximian, din cetatea Sevendului a Iliriei celei de sus, ostaș cu rânduiala, și înaintat acum la cinul de Tribun; deci fu pârît la împăratul Maximian, care l-a și dat spre cercetare eparhului Aristid; de care fu rănit cumplit pe spate și pe coaste cu vine de bou. Mai în urmă înfășurându-i-se mâinile cu înmuiat în untdelemn, și presărându-i-se pe deasupra pucioasă și rășină, i le-au aprins cu foc când zicea Sfântul că pe dreptate pătimesc mâinile sale, căci a mântuit pe tiranul cel ce prearău era să piară în război. Deci fiindcă se mustră tiranul, de oarecarele Tertilian, căci către făcătorul său de bine s-a arătat necunoscător, poruncea acela să toarne apă peste mâinile Sfântului și să stingă văpaia, iar oarecarele Ulvian, așa numindu-se, elin fiind tulburându-se cu mânie pentru aceasta, a ieșit din divan, și ducându-se la oarecare țarină, s-a mușcat de o scorpie, și cu durere rău și-a lepădat sufletul. Iar Sfântul Ursichie, primii hotărâre de i se tăie capul, de către Valent ce-l pârâse, care scoțând sabia și de trei ori lovindu-l pe Sfântul în grumazi, așa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Luchie ostașul, prin foc s-a săvârșit.

Stih: De vechea frământătură a înșelăciunii Luchie ai scăpat.

Și în foc ars, nouă frământătură lui Dumnezeu te-ai arătat.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Simeon Trapezunteanul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul o mie șase sute cincizeci și trei, prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Lui Simeon, spânzurarea i-a fost treaptă.

Prin care s-a suit, la cerească locuința cea desfătată.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Ceea ce te-ai tăinuit de legile firii întru dumnezeiască nașterea ta, după legea omenească mori, ceea ce una ești Curată, înviind cu nașterea ta cea de viață purtătoare pe cei omorâți dedemult, Preacurată.

Rămâne dumnezeiescul mormânt deșert de trupul tău, iar de Dar plin, că ne izvorăște nouă izvoare de tămăduiri, și potolește curgerile păcatului, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare.

Ridicatu-s-a trupul din mormânt, și a rămas binecuvântarea ta spre noi Fecioară Curată, care pe orbi îi aduce la lumină, și milostivirea ta o arată de prisosit.

Ceea ce ești carte nouă întru care S-a scris Cuvântul, cu sfat preaminunat, roagă-te să se scrie în cartea vieții, toți cei ce laudă cinstită și preaslăvită Adormirea ta.

Alt Canon,

Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Prea de mare trebuință te-ai arătat Stăpânului tuturor și preaviteaz, semeția celor ce stăpâneau biruind și învățând, și strigând vrednicule de minune: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Strălucind cu razele dumnezeieștii vieți, Prooroc preacurat te-ai arătat dumnezeieștii arătări, cântând Fericite: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul, Cel întocmai-lucrător cu Cel ce L-a născut, și întocmai puternic și împreună-veșnic, S-a zidit ca un om în pântecele Fecioarei, cu bunăvoința Tatălui, Dumnezeul părinților noștri Cel binecuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul și văpaia călcându-o au săltat. Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

De la margini venind stâlpii marginilor cei prealuminoși, în Sion au venit, să te îngroape pe tine ceea ce ai luat sfârșit vieții, Preacurată.

Nici o limbă a celor împodobit vorbitori, nici gurile îngerilor nu pot după vrednicie să te laude pe tine; că fără asemănare pe toți i-ai covârșit Stăpână.

Să se bucure făptura, norii să pice dreptate în ziua de acum, ca să cinstească dumnezeiască mutarea Fecioarei.

Iată scaunul Domnului cel mai presus decât Heruvimii și scaunele, de pe pământ se înalță să se pună întru dumnezeiasca Împărăție, ceea ce singură este cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos același:

Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este fără început din veac, S-a arătat mântuind pe cei din Adam, precum a proorocit Miheea; pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați în veci.

Învățându-te prin minte fără materie ai strigat: Voitor milei ești Stăpâne ca un Milosârd, părându-ți rău de nedreptățile celor ce Te laudă pe Tine cu credință și Te preaînalță în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca un fulger luminos te-ai arătat, primind raza lui Dumnezeu, ca o oglindă curată fiind Miheea, ai strigat: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Mare mângâiere câștigând Fecioară, pe Cel ce S-a născut din tine, ținem apostolește cinstita mărturisire, și ca pe un Domn, Îl lăudăm și-L preaînălțăm pe El în veci.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Muziceștile organe împreună glăsuind, și noroade fără de număr închinându-se chipului celui din Deira, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat, și L-au preaînălțat întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim, pe tine Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

Ca ceea ce ești mai luminată decât toate cele cerești, pe cântăreții Adormirii tale celei luminate, strălucește-i și-i luminează cu lumina darurilor.

Săltați inimile tuturor credincioșilor, întru Adormirea singurei Fiice a lui Dumnezeu, cu rugăciunea ei cea neadormită fiind mântuite.

Pământul prăznuiește, îngerii săltează și se bucură toți drepții, întru Adormirea ta, Fecioară, lăudându-te pe tine.

Fecioară ceea ce ești iubitoare de bine, stropește peste toți milele tale cele bune și ne mântuiește pe noi, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preabun.

Alt Canon,

Irmos același:

Înaintea Minții celei nestricăcioase și Preacurate pururea stai, cu razele bunei credințe strălucind, pentru lume rugându-te.

Sosit-a pomenirea ta cea de lumină purtătoare Proorocule, plină fiind de daruri proorocești, și izvorând râuri de pocăință.

Slavă...

Pe Mântuitorul, Care a venit în lume văzându-L, după proorocia ta, te îndulcești de veselia cea mai presus de minte, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ești mai înaltă decât toți și mai Curată, curățește întinăciunea sufletului meu, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu cel Preabun.

Irmosul: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Cu bună socoteală mai-nainte ai proorocit, că va ieși Domn și povățuitor, Care va paște în pace pe poporul Său, al lui Dumnezeu Proorocule Miheea, din Vitleem pornindu-se, ale Căruia ieșirile, cu adevărat sunt din zilele veacului, prin Care ne izbăvim toți.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Prealuminată pomenirea cinstitei tale Adormiri prăznuind, cu dragoste te slăvim de Dumnezeu Născătoare; și tu ca o Maică Preacurată, la Fiul tău și Domnul mergând întru slava ta, roagă-te pentru creștinii cei ce te laudă pe tine cu credință.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Ceata ucenicilor, s-a adunat să îngroape, pe Maica cea de Dumnezeu Născătoare, venind de la margini cu voința cea atotputernică.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, tu și sicriul sfințirii Tale.

Mireasa lui Dumnezeu, împărăteasa Fecioara, slava celor aleși și lauda fecioarelor la Fiul său se mută.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință și nu Se va lepăda de dânsa.

Adunatu-s-a ceata ucenicilor, cu preaslăvire de la marginile lumii, să îngroape trupul tău cel dumnezeiesc și nestricat.

Slavă..., Și acum..., glasul al 3-lea.

Veniți toate marginile pământului, să fericim cinstită mutarea Maicii lui Dumnezeu; că în mâinile Fiului său, sufletul său cel fără prihană și-a pus. Pentru aceasta cu sfântă Adormirea ei, lumea la viață s-a adus; și cu psalmi și cu laude, și cu cântări duhovnicești, cu cei fără de trupuri și cu Apostolii prăznuiește luminat.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a și a 6-a pe 6. După Vohod, Troparul mai-nainte al hramului lui Hristos; și al înainte-prăznuirii și al hramului Sfântului. Slavă..., Condacul hramului Sfântului. Și acum..., al înainte-prăznuirii. VEZI; Iar de se va întâmpla înainte-prăznuirea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu Duminică, se cântă toată slujba a înainte-prăznuirii cu a Învierii și slujba Proorocului. Seara și la Utrenie și la Liturghie, precum s-a arătat la înainte-prăznuirea Schimbării la față a lui Hristos, numai la Utrenie Catavasia: Cea împodobită... După Vohod zicem Troparul Învierii, și al înainte-prăznuirii și al hramului Sfântului sau al Sfintei. Apoi Condacul Învierii. Slavă... al hramului Sfântului sau al Sfintei, Și acum..., al înaite-prăznuirii.