SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile, pe 4, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce buze noi smeriții vom ferici pe Născătoarea de Dumnezeu? Pe ceea ce este mai cinstită decât făptura, și mai Sfântă decât Heruvimii, și decât toți îngerii; pe scaunul Împăratului cel neclintit; pe casa întru care a locuit Cel Preaînalt; pe mântuirea lumii, dumnezeiasca sfințenie, care dă credincioșilor întru dumnezeiască pomenirea ei, din-destul mare milă. De două ori.

Ce cântări înfricoșate au fost, care ți-au adus ție atunci Fecioară, cei ce au stătut împrejurul patului tău, toți Apostolii Cuvântului, cu spaimă strigând: Se duce palatul Împăratului, se înalță sicriul sfințeniei; uși deschideți-vă, ca să intre ușa lui Dumnezeu întru multă bucurie, lumii neîncetat cerând mare milă.

Ce cântări duhovnicești vom aduce ție acum, Preasfântă, că cu Adormirea ta cea fără de moarte, toată lumea ai sfințit și la cele mai presus de lume te-ai mutat, ca să vezi frumusețea Atotțiitorului; și împreună să te bucuri cu Dânsul ca o Maică, cetele îngerești înconjurându-te pe tine Curată, și sufletele drepților; cu care cere nouă pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Mireasa cea cu totul fără prihană și Maica buneivoințe a Tatălui, ceea ce mai-nainte s-a rânduit lui Dumnezeu spre lăcaș, prin împreunarea Lui cea neamestecată, astăzi preacurat sufletul său înaintea Făcătorului și Dumnezeu și-a pus; pe care puterile celor fără de trupuri, cu dumnezeiască cuviință o cuprind, și la viață se mută Maica vieții cu adevărat, făclia Luminii celei neapropiate, mântuirea credincioșilor și nădejdea sufletelor noastre.

Prochimenul zilei.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Ceata ucenicilor s-a adunat să îngroape pe Maica cea de Dumnezeu Născătoare, venind de la margini, cu voința cea atotputernică.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, tu și sicriul sfințirii Tale.

Mireasa lui Dumnezeu, împărăteasa Fecioara, slava celor aleși, și lauda fecioarelor la Fiul său se mută.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepădă de dânsa.

Adunatu-s-a ceata ucenicilor, cu preaslăvire de la marginile lumii, să îngroape trupul tău cel dumnezeiesc și nestricat.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Stăpână ceea ce ești bună ridică sfintele tale mâini, la Fiul tău Făcătorul, cel Iubitor de suflete, să se milostivească spre robii tăi.

Troparul, glasul 1.

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul... Slava întâia,

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, glasul 1, însăși podobia.

O preaslăvită minune! Izvorul vieții în mormânt se pune, și scară către Cer mormântul se face; veselește-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioșii, pe Gavriil având începător cetelor: Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. De trei ori.

Minunate sunt tainele tale, Curată, Celui de sus scaun te-ai arătat Stăpână, și de pe pământ la Cer, te-ai mutat astăzi. Slava ta cu bună-cuviință, cu daruri de lumini dumnezeiești strălucind, fecioare cu Maica Împăratului, la înălțime suiți-vă. Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. De trei ori.

A ta Adormire slăvesc: Stăpâniile, Scaunele, Căpeteniile, Domniile, Puterile, Heruvimii și înfricoșații Serafimii. Se bucură pământenii, înfrumusețându-se cu dumnezeiască slava ta. Înaintea ta cad împărații, cu Arhangheli, cu îngerii, și cântă: Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. De două ori.

Slavă..., Și acum..., se cântă pe 8 glasuri.

Glasul 1.

Cu voia cea dumnezeiește stăpânitoare, de pretutindenea purtătorii de Dumnezeu Apostoli, de nori pe sus fiind ridicați.

Glasul al 5-lea.

Ajungând la Preacuratul și de viață purtătorul tău trup, cu dragoste l-au sărutat.

Glasul al 2-lea.

Iar puterile cerești, cele mai înalte, cu al său Stăpân venind.

Glasul al 6-lea.

De Dumnezeu primitorul și Preacuratul trup petrecându-l, cu spaimă fiind cuprinse, preafrumos mergeau înainte, și nevăzut strigau, maimarilor cetelor celor mai de sus: Iată Împărăteasa tuturor, dumnezeiasca Fiică a venit.

Glasul al 3-lea.

Ridicați porțile, și pe aceasta preafrumos o primiți, pe Maica Luminii celei pururea fiitoare.

Glasul al 7-lea.

Că printr-însa s-a făcut mântuire la tot neamul omenesc, spre care a căuta nu putem.

Glasul al 4-lea.

Și acesteia a-i da cinste vrednică cu neputință este, că a acesteia slavă covârșește toată mintea.

Glasul al 8-lea.

Pentru aceasta Preacurată de Dumnezeu Născătoare, pururea cu purtătorul de viață Împărat, și Cel născut al tău viețuind, roagă-te neîncetat, să păzească și să mântuiască de toată asupreala cea potrivnică pe poporul tău cel nou; că pe tine folositoare te-am câștigat.

Glasul 1.

Și în veci luminat te fericim.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la Facere citire:

Cap 28, Vers 10.

Ieșit-a Iacob de la puțul jurământului, și a mers în Haran, și a aflat un loc, și a adormit acolo, că apusese soarele. Și a luat din pietrele locului aceluia, și și-a pus luiși căpătâi. Și a adormit întru același loc, și a văzut vis: Și iată o scară era întărită pe pământ, al căreia căpătâi ajungea la Cer, și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Și Domnul era întărit întru ea, și a zis: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac, nu te teme. Pământul unde tu dormi ție îl voi da și seminției tale, și va fi sămânța ta ca nisipul pământului, și se va lăți spre mare și spre apus, și spre miazănoapte, și spre răsărit, și se vor binecuvânta întru tine și întru sămânța ta toate semințiile pământului. Și iată Eu voi fi cu tine păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge, și te voi întoarce la pământul acesta; că nu te voi lăsa până când voi face Eu toate câte am grăit ție. Și s-a sculat Iacov din somnul său, și a zis: Este Domnul în locul acesta, și eu nu am știut. Și s-a temut, și a zis: Înfricoșat este locul acesta. Nu este aceasta alta, ci casa lui Dumnezeu, și aceasta este poarta Cerului.

Din Proorocia Lui Iezechil citire:

Cap. 43, Vers 26.

Așa grăiește Domnul: Fi-va din ziua a opta și mai-nainte, face-vor preoții pe altar arderile cele întregi ale voastre și cele ce sunt de mântuirea voastră, și voi, primii pe voi, zice Domnul Dumnezeu, și m-a întors la calea ușii sfintelor cea mai dinafară care caută spre răsărituri, și aceasta era încuiată. Și a zis Domnul către mine: Ușa aceasta încuiată va fi, și nu se va deschide, și nimenea nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, și va fi încuiată, că povățuitorul Acesta va ședea întru să ea mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea ușii pridvorului va intra, și pe calea lui va ieși. Și m-a dus pe mine pe calea ușii sfintelor cea despre miazănoapte în preajma casei; și am văzut, și iată era plină de slavă casa Domnului.

De la Pilde citire:

Cap. 9, Vers 1.

Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi, junghiat-a jertfele sale și a dres în paharul său vin și a gătit masa sa. Trimi-s-a robilor săi, să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind: Cela ce este neînțelept să se abată la mine, și celor ce le trebuiește înțelegere le-a zis: Veniți de mâncați pâinea mea, și beți vinul care am dres vouă. Lăsați neîntelepția și veți fi vii. Și căutați înțelepciunea ca să trăiți. Și vă îndreptați mintea întru cunoștință. Cel ce învață pe cei răi își ia luiși ocară. Și cela ce ceartă pe cel necredincios, se ocărește pe sine; că certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască. Învață pe cel înțelept, și te va iubi; dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fi, arată dreptului și va adăuga a primi. Începerea înțelepciunii este frica Domnului, și sfatul sfinților priceperea, iar a cunoaște legea este a gândului bun. Că întru acest chip multă vreme vei petrece, și se vor adăuga ție anii vieții.

LA LITIE

Stihurile glasul 1, singur glasul.

Cuviincios era singuri văzătorilor Cuvântului și robilor să vadă și Adormirea Maicii Lui celei după trup, taina cea mai de pe urmă a ei câtă este, ca nu numai să vadă înălțarea Mântuitorului cea de pe pământ, ci și pentru mutarea celeia ce L-a născut pe El să mărturisească. Pentru aceasta de pretutindenea adunându-se cu dumnezeiască putere, la Sion au ajuns, și au petrecut pe cea mai înaltă decât Heruvimii care mergea la Cer; căreia și noi împreună cu aceștia ne închinăm, ca celeia ce se roagă pentru sufletele noastre.

Glasul al 2-lea, a lui Anatolie.

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită decât toată făptura; care pentru preamulta curăție, a fost lăcaș Ființei celei pururea veșnice, astăzi în mâinile Fiului său și-a dat Preasfântul suflet; și cu aceasta se umplu toate de bucurie, și nouă ne dăruiește mare milă.

Glas același, a lui Ioan.

Mireasa cea cu totul fără prihană, și Maica buneivoințe a Tatălui; ceea ce mai-nainte s-a rânduit lui Dumnezeu spre lăcaș, prin împreunarea Lui cea neamestecată, astăzi Preacurat sufletul său, înaintea Făcătorului și Dumnezeu și-a pus. Pe care puterile celor fără de trupuri, cu dumnezeiasca cuviință o cuprind, și la viață se mută, Maica vieții cu adevărat, făclia Luminii celei neapropiate, izbăvirea credincioșilor, și nădejdea sufletelor noastre.

Glasul al 3-lea, a lui Ghermano.

Veniți toate marginile pământului, să fericim cinstită mutarea Maicii lui Dumnezeu; că în mâinile Fiului său sufletul său cel fără prihană și-a pus. Pentru aceasta cu sfântă Adormirea ei lumea la viață s-a adus; și cu psalmi și laude și cântări duhovnicești, cu cei fără de trupuri, și cu Apostolii prăznuiește luminat.

Slavă..., glasul al 5-lea, a lui Teofan,

Veniți adunarea iubitorilor de praznic, veniți să împreunăm ceată, veniți să încununăm Biserica cu cântări, întru Adormirea cortului lui Dumnezeu; că astăzi Cerul își desface sânurile, primind pe ceea ce a născut pe Cel neîncăput de toate; și pământul cel ce dă izvor de viață și binecuvântare, se împodobește cu bună frumusețe. Îngerii se împreună ceată cu Apostolii, cu frică privind la ceea ce a născut pe Începătorul vieții, mutându-se ea din viață în viață. Toți să ne închinăm ei rugându-ne: Împărtășirea cea de un neam nu o uita Stăpână, a celor ce prăznuiesc cu credință preasfântă Adormirea ta.

Și acum..., glasul același.

Cântați noroade Maicii Dumnezeului nostru cântați, că astăzi prealuminat sufletul său, l-a pus în preacurate palmele, Celui ce S-a întrupat dintr-însa fără sămânță, Căruia se și roagă neîncetat, să dăruiască lumii pace și mare milă.

LA STiHOAVNĂ

Stilurile, glasul al 4-1ea, singur glasul.

Veniți să lăudăm noroade, pe Preasfânta Curata Fecioară, din care negrăit a ieșit întrupat, Cuvântul Tatălui, strigând și grăind: Binecuvântată ești tu între femei; fericit este pântecele care a încăput pe Hristos; ceea ce ți-ai dat sufletul în sfinte mâinile Lui, roagă-te Preacurată, să mântuiască sufletele noastre.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, tu și chivotul sfințirii Tale.

Preacinstită Adormirea ta Preasfântă Fecioară Curată, mulțimile îngerilor în Cer, și neamul omenesc pe pământ o fericim. Că Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătorului tuturor; pe Acesta rugându-L pentru noi, nu înceta rugându-te, care ne-am pus nădejdile spre tine după Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, și ceea ce nu știi de nuntă.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David, cu adeverirea și nu Se va lepădă de dânsa.

Cântarea lui David să cântăm astăzi noroade, lui Hristos Dumnezeu, că zice: Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei. Aduce-se-vor întru veselie și bucurie, că ceea ce este din sămânța lui David, prin care noi ne-am îndumnezeit, în mâinile Fiului său și Stăpânului s-a pus, cu preaslăvire și mai presus de cuvânt, pe care ca pe Maica lui Dumnezeu, lăudându-o strigăm și zicem: Mântuiește-ne pe noi, cei ce te mărturisim pe tine de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia, și izbăvește de nevoi sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., glasul același.

Când te-ai dus Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la Cel ce S-a născut din tine negrăit, fost-au de față Iacov fratele lui Dumnezeu, și întâiul Ierarh, și Petru căpetenia cea mai cinstită, și vârful cuvântătorilor de Dumnezeu, și toată dumnezeiasca adunare a apostoIilor, cu adevărate învățături, lăudând dumnezeiască și înfricoșată taina rânduielii lui Hristos Dumnezeu; și îngropând trupul tău cel de viață începător și de Dumnezeu primitor, s-au bucurat Prealăudată. Și de sus preasfintele și mai-marile puteri îngerești de minune spăimântându-se, privind unii la alții ziceau: Ridicați porțile voastre, și primiți pe ceea ce a născut pe Făcătorul Cerului și al pământului, și cu slavoslovii să lăudăm, cinstit și sfânt trupul cel ce a încăput pe Cel nevăzut de noi și Domnul. Pentru aceasta și noi pomenirea ta prăznuind, strigăm către tine Prealăudată: Înalță cornul creștinilor, și izbăvește sufletele noastre.

La binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glasul 1.

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre. De trei ori.

Și citirea Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul PraznicuIui de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Preacinstită împreunarea înțelepților Apostoli, s-a adunat minunat, să îngroape cu preaslăvire trupul tău cel preacurat, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată. Cu care împreună au cântat, și mulțimile îngerilor, cu cinste lăudând mutarea ta, care cu credință o prăznuim.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Întru nașterea ta, zămislirea a fost fără sămânță, întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune, minune îndoită întru minune, s-a adunat de Dumnezeu Născătoare. Că în ce chip neștiind de bărbat, hrănitoare de prunc ai fost, Curată fiind, și cum Maică lui Dumnezeu fiind; ca o purtătoare de moarte, miresme răspândești! Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

După polieleu, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă Davide, ce praznic este acesta? Care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor; că pe fiica Maica lui Dumnezeu și Fecioara, o a mutat la lăcașurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa fără sămânță, și pentru aceasta se bucură maicile, fecioarele și miresele lui Hristos, strigând: Bucură-te ceea ce te-ai mutat la împărățiile cele de sus.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău, întru tot neamul și neamul...

Stih: Ascultă fiică și vezi, și pleacă urechea ta...

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: În zilele acelea sculându-se Maria... Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre. Și acum..., iarăși aceasta. Apoi: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea.

Facere a lui Vizantie.

Când mutarea preacuratului tău trup se gătea, atunci Apostolii stând împrejurul patului, cu cutremur te vedeau. Și unii căutând spre trup, cu spaimă erau cuprinși, iar Petru cu lacrimi a strigat ție: O Fecioară! Te văd limpede întinsă pe pat, pe tine Viața tuturor, și mă minunez, întru care s-a sălășluit îndulcirea vieții celei ce va să fie. Ci o Preacurată, roagă-te cu dinadinsul Fiului și Dumnezeului tău, să izbăvească cetatea ta nevătămată.

CANOANELE Două.

Irmoasele de la amândouă Canoanele de câte 2 ori și Troparele de la amândouă Canoanele, pe 12.

CANONUL cel întâi.

Facere a lui Cosma.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos:

Cea împodobită cu dumnezeiasca slavă, sfințită și lăudată pomenirea ta, Fecioară, pe toți credincioșii la veselie i-a adunat, începând Mariam cu timpane și cu hore, care cântă Unuia-Născut al tău, că cu slavă S-a proslăvit.

Petrecut-au cetele celor fără materie în Sion, dumnezeiescul tău trup cel mergător la Cer, și fără veste adunându-se mulțimea Apostolilor de la margini, a stătut îndată-și înaintea ta Născătoare de Dumnezeu, cu care Preacurată Fecioară, cinstită pomenirea ta slăvim.

Răsplătiri de biruință ai luat asupra firii Curată, pe Dumnezeu născând, însă urmând Făcătorului tău și Fiului, mai presus de fire te-ai supus legilor firii. Pentru aceasta după ce ai murit, te-ai sculat, cu Fiul tău în veci viețuind.

Alt Canon,

Facere a lui Ioan Damaschin, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta Adormirea ei bucurându-mă.

Fecioare tinerele cu Mariam Proorocița, cântare de petrecere acum strigați. Că Fecioara și una de Dumnezeu Născătoarea, la odihna cerească se mută.

După vrednicie pe tine ca pe un Cer însuflețit, te-a primit cereștile și dumnezeieștile lăcașuri, Preacurată. Și ai stătut luminos înfrumusețată, ca o Mireasă cu totul fără prihană, înaintea Împăratului și Dumnezeu.

Catavasie: Irmoasele de la amândouă Canoanele.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Cela ce ești Făcător și cuprinzător a toate, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu, Hristoase, neclintită, nemișcată întărește Biserica; că însuți ești Sfânt, Cela ce întru sfinți Te odihnești.

Pe tine femeie moartă, însă mai presus de fire și Maică a lui Dumnezeu, văzându-te slăviții Apostoli, ceea ce ești cu totul fără prihană; cu frică s-au atins cu mâinile de tine, cea strălucită cu slavă, ca pe o sălășluire în care Dumnezeu a locuit văzându-te.

Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu, tăiere aducând mâinilor acelor ocărâtoare a acelui îndrăzneț. Păzind întru slava Dumnezeirii cinstea sicriului celui însuflețit, întru care Cuvântul trup S-a făcut.

Alt Canon,

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu; ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i; și întru dumnezeiască Adormirea ta, cununilor slavei învrednicește-i.

Din coapse muritoare ieșind Curată, cu firea asemenea fiind, odihnă ai primit. Și ca ceea ce ai născut Viața cea adevărată, te-ai mutat la Viața cea dumnezeiască și Ipostatnică.

Adunarea cuvântătorilor de Dumnezeu de la margini, și mulțimea îngerilor de sus la Sion au mers cu voința cea atotputernică, după vrednică datorie slujind Stăpână îngropării tale.

Ipacoi, glasul al 5 lea

Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Că întru tine, Cel neîncăput Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit; fericiți suntem și noi, folositoare pe tine avându-te; că ziua și noaptea te rogi pentru noi. Și sceptrurile împărăției, cu rugăciunile tale se întăresc. Pentru aceasta lăudându-te strigăm ție: Bucură-te ceea ce ești plină de Har, Domnul este cu tine.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Graiurile proorocilor și întunecatele vorbe, întruparea au proorocit, cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieși, și îți strigă Ție adâncul cu veselie: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Vedeți noroade și vă mirați; că muntele cel sfânt, și prea vederos al lui Dumnezeu, la lăcașurile cele cerești pe sus se ridică, Cerul cel pământesc, în lăcașul cel ceresc și nestricăcios sălășluindu-se.

La viața cea pururea veșnică și mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată; din cea vremelnică, la cea dumnezeiască cu adevărat, și netrecătoare mutându-te Preacurată, să vezi întru veselie pe Fiul tău și Domnul.

Ridicatu-s-au porțile cerești, și îngerii au lăudat, și a primit Hristos vistieria fecioriei Maicii Sale. Heruvimii te-au ridicat cu veselie, și Serafimii te slăvesc bucurându-se.

Alt Canon,

Irmos:

Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înțelegându-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Minune era a vedea Cerul cel însuflețit, al Împăratului tuturor, trecând din deșertăciunile pământului, cât sunt de minunate lucrurile tale; slavă puterii Tale, Doamne.

Întru mutarea ta Maica lui Dumnezeu, trupul cel prea-desfătat și de Dumnezeu primitor, oștile îngerești, cu preasfințite aripi, cu frică și cu bucurie l-au acoperit.

De vreme ce rodul acesteia Cel necuprins, prin Care Cerul s-a făcut, a luat îngropare de bunăvoie ca un mort, cum să nu sufere îngropare ceea ce a născut neștiind de nuntă.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dumnezeiasca și nespusa podoabă a bunătăților Tale, Hristoase voi spune: Că din veșnica slavă strălucire împreună vecuitoare și Ipostatnică luând, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric și din umbră ai răsărit Soare.

Ca pe un nor adunarea a Apostolilor, Fecioară, purtându-se, s-a adunat în Sion de la margini, să slujească ție norului celui ușor; din care Dumnezeu Cel Preaînalt, celor din întuneric și din umbră, al dreptății le-a răsărit Soare.

Limbile cele de Dumnezeu primite, ale trâmbițelor dumnezeieștilor bărbați, cu glas prea-bine răsunător, Născătoarei de Dumnezeu au strigat, cântare de petrecere cu Duhul glăsuind: Bucură-te izvorul cel nestricat al lui Dumnezeu celei de viață începătoare, și de izbăvirea tuturor.

Alt Canon,

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate întru cinstită Adormirea ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, de pe pământ te-ai mutat la veșnicele lăcașuri, și la viața cea fără de sfârșit, tuturor celor ce te laudă pe tine, mântuire dăruindu-le.

Să glăsuiască trâmbițele cuvântărilor de Dumnezeu astăzi, și limbile omenești cele mult-grăitoare acum să laude, și să strige toată suflarea, cu lumină nemăsurată strălucind; îngerii să cânte Adormirea Fecioarei.

Cu cuviință era să fie vasul alegerii la cântările tale, cu totul minunat de petrecere Fecioară, cu totul sfințit lui Dumnezeu, de toți dumnezeiește primit, și fiind și cu adevărat arătat, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Focul cel dinlăuntru al chitului celui născut în luciul mării, era închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia Iona Prooroc s-a arătat, că fiind izbăvit precum s-a și trimis mai-nainte, nevătămat strigă: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne.

Datu-ți-a ție cele mai presus de fire Împăratul, Dumnezeul tuturor; că precum întru naștere Fecioară te-a păzit, așa și în groapă trupul ți-a ferit fără stricăciune; și împreună te-a proslăvit întru dumnezeiasca mutare, cinste ție Maicii ca un Fiu dăruindu-ți.

Cu adevărat pe tine ca pe o făclie luminoasă, a Focului celui fără materie, ca pe o cădelniță de aur, a Cărbunelui celui dumnezeiesc, întru sfintele sfintelor te-a sălășluit, ca pe o năstrapă și toiag și lespede de Dumnezeu scrisă, ca pe un sicriu sfânt și masă a pâinii vieții, Fecioară, Cel născut al tău.

Alt Canon,

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

Din tine a răsărit Viața cheile fecioriei nestricând; deci cum ar fi fost preacuratul și de viață începătorul trupul tău, împărtășit cu ispita morții?

Lăcaș fiind Vieții, ai dobândit viața cea pururea fiitoare; că prin moarte ai trecut la viață, ceea ce ai născut Viața cea Ipostantică.

CONDAC, gasul al 2-lea.

Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciuni neadormită și întru folosințe, nădejdea cea neschimbată, mormântul și moartea nu o au ținut; căci ca pe Maica Vieții, la viață o a mutat, Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

ICOS

Îngrădește-mi gândurile mele Mântuitorul meu; că îndrăznesc a lăuda pe Preacurata Maica Ta, zidul lumii; în turnul cuvintelor mă întărește, și în lăcașurile gândurilor mă fă puternic. Că tu strigările celor ce cer cu credință și cererile le plinești; deci tu dăruiește-mi mie limbă bine-grăitoare și cuget nerușinat; că toată darea strălucirii de la Tine se trimite, Dătătorule de lumină, Cela ce Te-ai sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preaslăvitei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria.

Stih: Nu este de mirat, că Doamna mântuitoarea lumii a adormit,

După ce trupește însuși Ziditorul lumii a murit.

Întru această lună în a cincisprezecea zi,

Maica lui Dumnezeu cea pururea vie de pe pământ se răpi.

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai-nainte făcându-o să cunoască prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de la pământ, care precum zic, a fost Arhanghelul Gavriil; căci venind la dânsa îngerul a zis: Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica mea la mine. Nimic dar nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii în viață nemuritoare. Deci de aceasta înștiințându-se Născătoarea de Dumnezeu, s-a bucura cu bucurie mare, și de poftă și dor ce avea ca să se suie la Fiul său, s-a suit degrab în muntele măslinilor ca să se roage; căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga, unde s-a întâmplat atunci de a fost un lucru preaminunat: Căci, când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de sineși s-au plecat pomii ce erau în munte, de și-au făcut cinstea și închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca și cum ar fi fost niște slugi însuflețite. Deci după rugăciune s-a întors acasă, și îndată s-a cutremurat casa cu totul, iar ea aprinzând multe luminări și mulțumind lui Dumnezeu și chemând rudeniile și vecinii și-a grijit toată casa, și-a gătit patul și toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Și a spus cele ce i-a zis îngerul, pentru a sa mutare la Cer; și spre încredințarea acelor zise, a arătat și darul ce i se dăduse, care era o stâlpare de finic. Iar femeile cele ce au fost chemate, Dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire și cu lacrimi și au suspinat cu jale. Deci potolindu-se de tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa; iar Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci și pe toată lumea o va cerceta și o va umbri; și le socotea întristarea cea mare cu cuvintele cele mângâietoare ce vorbea către cei ce stau împrejur. Apoi a învățat pentru cele două veșminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene și cunoscute și de la dânsa le era hrana; și vorbind acestea și învățând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, și arătare de mulți nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toți ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau, cei de Dumnezeu înțelepții Ierarhi: Dionisie Areopaghitul, Ierotei și Timotei, care dacă au aflat pricina venirii lor, așa adunați fiind, au zis aceste cuvinte către dânsa: Noi o Stăpână, văzându-te în lume, ca cu singur Stăpânul nostru și Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu voia Fiului și Dumnezeului tău, te muți spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi și lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm spre cele ce sunt asupra ta rânduite. Acestea au zis și vărsau lacrimi, iar ea a zis către dânșii: Prietenii mei și ucenicii Fiului și Dumnezeului meu, nu faceți bucuria mea plângere, ci-mi grijiți trupul, precum eu îl voi închipui pe pat. Deci când s-au săvârșit cuvintele acestea, iată a sosit și minunatul Pavel, vasul cel ales, care și căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat și deschizându-și gura sa o a lăudat cu multe cuvinte zicând: Bucură-te Maica Vieții și împlinirea și încheierea propovăduirii mele; că măcar că pe Hristos Fiul tău trupește pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd. După aceasta luând Fecioara iertăciune cu toți, s-a culcat pe pat și și-a închipuit Preacuratul său trup precum a vrut; și a făcut rugăciune pentru întărirea lumii și pașnica petrecere, și i-a umplut și pe dânșii de binecuvântarea ei, și așa în mâinile Fiului și Dumnezeului său și-a dat sufletul. Și îndată ochii orbilor s-au luminat și auzul surzilor s-au deschis, ologii s-au îndreptat și tot felul de patimă și de boală prealesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieșire și ceilalți Apostoli unii au ridicat patul, alții mergeau înainte cu făclii și cu cântări; petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci dar se auzeau și îngerii cântând și văzduhul era plin de glasurile cetelor celor peste firea omenească. Pentru care lucruri boierii iudeilor invitând pe unii din popor, i-au plecat să se ispitească a surpa patul jos, întru care zăcea trupul cel de viață începător, și a-l lepăda pe dânsul. Iar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndrăzneții și obraznicii aceia, le-a făcut pedeapsă tuturor prin orbirea ochilor. Încă pe unul dintr-înșii l-a lipsit și de amândouă mâinile, care mai nebunește se pornise de apucase acel sfânt pat. Carele lăsându-și mâinile cele îndrăznețe spânzurate de pat, fiind tăiate de dreapta judecată a lui Dumnezeu, priveau toți cu jale; până ce crezând din tot sufletul, a aflat tămăduire, și s-a făcut sănătos ca și mai-nainte. Întru acesta-și chip și cei ce se orbise, crezând și punând asupra lor o parte din poala patului, le-a dăruit vindecare. Iar Apostolii sosind la satul Ghetsimani, au așezat acel de viață începător trup în mormânt, și au stat trei zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngerești ce s-au făcut. Și de vreme ce după dumnezeiască rânduială, a lipsit unul din Apostoli, adică Toma, de nu s-a aflat la preaslăvita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urmă, era mâhnit foarte și întristat, căci nu se învrednicise să vadă și el ca și ceilalți ce erau dimpreună Apostoli cu dânsul, și deschizând cu socoteală deobște mormântul pentru dânsul ca să se închine și el acelui Preasfânt și Preacurat lăcaș, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu, și dacă a văzut s-a minunat, că a aflat mormântul fără de Sfântul trup, și era numai giulgiul, care rămăsese mângâiere Apostolilor celor ce erau a se întrista, și tuturor credincioșilor, și mărturie nemincinoasă mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că și până astăzi mormântul cel cioplit în piatră, așa se vede deșert de trup și se cinstește cu închinăciune; întru slava și cinstea prea binecuvântatei slăvitei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria.

Tot în această zi, prăznuim pomenirea prea marei și nespusei iubirii de oameni ce a arătat Dumnezeu către noi, întorcând cu rușine, pe neîndumnezeiții Agareni, prin mijlocirea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioarei Maria.

Stih: Apărătoare cetățenilor tăi tu cu adevărat te-ai văzut,

Căci pe vrăjmașii neîndumnezeiții agareni i-ai pierdut.

La începutul împărăției Lui Leon Isaurul, ce-i zic și Conon, se ridică mulțime de saracini, cu o mie nouă sute de vase asupra acestei mari cetăți a Constantinopolului, ca s-o înconjure cu război. Și răspunzând împăratul că le va da dajdie, ei cereau să pună și păzitori de-ai lor la dânsa. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, și neștiind ce vor mai face, căzură la Născătoarea de Dumnezeu, rugându-o să ajute cetății ei și să o mântuiască fiind la primejdie. Și le ascultă rugăciunea Născătoarea de Dumnezeu, și pedepsi pe cei fără de Dumnezeu, precum li se cădea, și întâi surpă într-o groapă cu cal cu tot de muri, pe agareanul acela, care hulind, numise numai singură Sofia, pe acea mare a lui Dumnezeu Biserică, iar nu și Sfântă. Și pe cetate, Constantia, după care și cel ce se sui sus să strige obișnuita lor rugăciune, a fost surpat de acolo, și căzând jos se prăpădi. După aceea a iconomisit ea, adică Născătoarea de Dumnezeu, a se bate eiși cu bulgarii, și pieriră douăzeci de mii de saracini, risipindu-le și vasele, unele într-o parte, altele într-alta; și făcu și pe Suliman cel ce era maimare al lor, de se smeri de Icoana Născătoarei, și veni pedestru în cetate, dosădindu-se singur pe sine de semeția și obrăznicia lui, cea mai dinainte. Deci făcându-i cu foamea și cu moartea și cu zdrobirea vaselor de căzură atâta mulțime de agareni, cu mână tare își păzi cetatea sa.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Mâniei celei fără de rușine și focului, dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mânie și-a râs; prin cea cuvântătoare și de Dumnezeu însuflețită, cu trei răsunări a sfinților vioară, răsunând împotriva organelor muzicești în mijlocul văpăii: Preaslăvite Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Tablele cele de Dumnezeu lucrate, cele scrise cu Dumnezeiescul Duh, Moise cu mânie le-a sfărâmat, iar Stăpânul aceluia păzind nevătămată pe ceea ce L-a născut, în casele cerești acum o a așezat, cu care săltând strigăm lui Hristos: Preaslăvite Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

În chimvale prin buze curate, cu alăuta muzicească a inimii, în trâmbiță cu bun glas a gândului înalt, întru bine slăvită și aleasă ziua mutării Curatei Fecioare, cu mâini lucrătoare plesnind, să strigăm: Preaslăvite Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Norodule cel de Dumnezeu înțelepțit adună-te; că lăcașul dumnezeieștii slave, din Sion se mută la lăcașul ceresc; unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, glasul bucuriei celei negrăite, al celor ce strigă lui Hristos întru veselie: Preaslăvite Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Doamne și fecioare, pomenirea Fecioarei și Maicii lui Dumnezeu cinstind, bătrâni și domni, împărați și judecători, cântați: Domnul părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Să trâmbițeze cu trâmbiță duhovnicească munții cei cerești, să se bucure acum dealurile și să sălteze dumnezeieștii Apostoli, că împărăteasa se mută la Fiul său, să împărățească cu Dânsul în veci.

Preasfințită mutarea Maicii tale celei dumnezeiești și nestricate, cetele cele mai presus de lume ale puterilor celor de sus le-a adunat să se veselească împreună cu cei de pe pământ, care cântă ție: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Văpaia răcorind pe Cuvioși, iar pe cei necredincioși arzând, îngerul lui Dumnezeu cel preaputernic o a arătat tinerilor; și pe Născătoarea de Dumnezeu o a făcut izvor de viață începător, stricarea morții, și viață izvorând celor ce cântă: Pe Făcătorul unul să-L lăudăm cei izbăviți, și să-L preaînălțăm întru toți vecii.

Cu cuvinte au urmat dumnezeiescului sicriu celui de sfințenie, toată mulțimea cuvântătorilor de Dumnezeu în Sion, strigând: Unde te duci acum cortul Dumnezeului celui viu? Nu înceta privind la cei ce cântă cu credință: Pe Făcătorul unul să-L lăudăm cei mântuiți, și să-L preaînălțăm în veci.

Așa înălțându-ți mâinile purcezând, mâinile cu care ai îmbrățișat pe Dumnezeu trupește, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai zis cu îndrăzneală ca o Maică către Cel ce L-ai născut: Pe care mi-ai dat mie, în veci îi păzește, care strigă către Tine: Pe Făcătorul unul să-L lăudăm cei izbăviți, și să-L preaînălțăm în veci.

Alt Canon,

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pomenirea ta Fecioară Preacurată, o slăvesc Căpeteniile, și Stăpâniile și Puterile, Îngerii Arhanghelii, Scaunele Domniile, Heruvimii și înfricoșații Serafimi; și neamul omenesc o lăudăm, și o preaînălțăm întru toți vecii.

Cel ce S-a sălășluit minunat în pântecele tău cel curat întrupându-Se, acesta duhul tău cel preasfințit primindu-l la Sine, i-a făcut odihnă, ca un datornic Fiu. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm, și te preaînălțăm întru toți vecii.

O minuni mai presus de minte, ale pururea Fecioarei și Maicii lui Dumnezeu! Că în groapă sălășluindu-se, o a arătat Rai. Căreia stându-i înainte astăzi, bucurându-ne cântăm: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

La Cântarea a a 9-a, Ceea ce ești mai cinstită... Nu cântăm ci Pripelile acestea:

Glasul 1:

Pripeală: Neamurile toate te fericesc pe tine, una de Dumnezeu Născătoare.

Biruiescu-se hotarele firii, întru tine Curată Fecioară, că nașterea feciorește, și moartea arvunează viață. Ceea ce ești după naștere Fecioară, și după moarte vie, mântuiești pururea Născătoare de Dumnezeu moștenirea ta.

Spăimântatu-s-au puterile îngerești, văzând în Sion pe Stăpânul lor, luând pe mâini suflet de femeie; căci către ceea ce L-a născut întru curăție, ca un Fiu a strigat: Vino Curată, cu Fiul și Dumnezeul tău împreună te proslăvește.

Așezat-a ceata Apostolilor trupul tău, cel de Dumnezeu primitor, cu frică văzându-l, și cu glas mare vestind. În cereștile cămări, la Fiul tău mergând, mântuiești pururea Fecioară moștenirea ta.

Alt Canon,

Pripeală: Îngerii Adormirea Fecioarei văzând s-au spăimântat, cum Fecioara de pe pământ se înalță la cele de sus.

Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără; de trup, cinstind sfințita Adormire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

Veniți în Sion, în muntele cel dumnezeiesc și glas al Dumnezeului celui viu, să ne bucurăm văzând pe Născătoarea de Dumnezeu. Că la cortul cel foarte bun și dumnezeiesc, întru sfintele sfinților pe dânsa, ca pe Maica Sa, Hristos o a mutat.

Veniți credincioșii, să ne apropiem la mormântul Maicii lui Dumnezeu; și să-l cuprindem cu inima, cu buzele, cu ochii și cu fața, curat atingându-ne. Și luând daruri de prisosit de tămăduiri, care izvorăsc din izvorul cel pururea curgător.

Primește de la noi cântare de petrecere, Maica Dumnezeului celui viu. Și cu Darul tău, cel de lumină purtător și dumnezeiesc ne umbrește, conducătorilor noștrii biruință, și iubitorului de Hristos popor pace, și iertare celor ce cântă, și sufletelor mântuire dăruind.

LUMINÂNDA

Însăși Podobia:

Apostoli de la margini, adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și tu Fiule și Dumnezeul meu, primește Duhul meu. De trei ori.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Întru slăvită Adormirea ta, cerurile se bucură, și oștile îngerești se veselesc; și tot pământul se bucură, cântare de petrecere glăsuind ție Maicii Stăpânului tuturor, ceea ce nu știi de nuntă Preasfântă Fecioară, care neamul omenesc l-ai izbăvit, de osândirea strămoșilor. De două ori.

De la margini s-au adunat cei mai aleși din Apostoli, cu dumnezeiasca voie să te îngroape. Și de pe pământ la înălțime ridicată văzându-te, glasul lui Gavriil cu bucurie ți-a strigat ție: Bucură-te căruța a toată Dumnezeirea; bucură-te una care ai împreunat cu nașterea ta, cele de pe pământ cu cele de sus.

Ceea ce ai născut Viața, la viața cea fără de moarte ai trecut, întru cinstită Adormirea ta, înconjurându-te Îngerii, Domniile și Puterile, Apostolii și Proorocii și toată făptura, și Fiul tău primind cu preacurate mâinile Sale, sufletul tău cel fără prihană, Fecioară Maică, Mireasă dumnezeiască.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-Iea:

La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții, norii au răpit pe Apostoli prin văzduh. Și pe cei risipiți prin lume, întru o ceată i-a pus, înaintea preacuratului tău trup; care și îngropându-l cu cinste, glasul lui Gavriil au strigat, cântând: Bucură-te cea plină de Dar, Fecioară Maică care nu știi de mire, Domnul este cu tine; cu care împreună ca pe Fiul tău și Dumnezeul nostru roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ectenia și Otpustul.

Și se face ungere din untdelemnul sfințit din candela Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Ceasul 1, și cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului din Canonul cel dintâi, Cântarea a 3-a, pe 4. Și dintru al 2-lea Canon, Cântarea a 6-a, pe 4. După Ieșire Troparul Praznicului. Slavă..., Și acum... Condacul. Prochimenul, glasul al 3-lea. Cântarea a Născătoarei de Dumnezeu: Mărește suflete al meu pe Domnul... Stih: Că a căutat spre smerenia roabei sale... Apostolul către Filipeni: Fraților aceasta să se cugete întru noi, care și întru Hristos Iisus... Aliluia, glasul al 2-lea: Scoală-te Doamne întru odihna Ta... Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință... Evanghelia, de la Luca: În vremea aceea, intrat-a Iisus într-un sat... În locul lui, Cade-se să te fericim... cântăm Irmosul Cântării a 9-a: Se ispitesc hotarele firii... și până la sfârșitul Praznicului. CHINONICUL: Paharul mântuirii voi lua...

La masă se face mângâiere fraților. De se va întâmpla praznicul acesta Miercuri sau Vineri, dezlegare numai la pește și la vin; iar de se va întâmpla Luni, la mireni dezlegare la carne, la brânză și la ouă; iar la monahi numai la pește, untdelemn și la vin, și se prăznuiește praznicul acesta 9 zile.

CADE-SE A ȘTI: Că de se va întâmpla praznicul Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Duminică: Sâmbătă, LA VECERNIA CEA MICĂ: La Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii pe 4. Slavă..., Și acum..., a Praznicului. La Stihoavnă. Stihira Învierii una, și a Praznicului. Stihoavna Vecerniei celei mari cu Stihirile Praznicului. Slavă..., Și acum..., a Praznicului, Troparul Învierii. Slavă..., Și acum..., al Praznicului. Ectenia mică, și Otpustul. LA VECERNIA CEA MARE: După obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne strigat-am... Stihirile Învierii 3. Anatolicească 1, și ale Praznicului 6, Slavă..., Și acum..., a Praznicului, Vohod, Prochimenul zilei, și citiri 3, ale Praznicului. La Litie Stihirile, și Slavă..., Și acum..., a Praznicului. La Stihoavnă, Stihirile învierii. Slavă..., Și acum... a Praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Praznicului, de 3 ori, și citirea în trimiteri. LA UTRENIE: La Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii de 2 ori. Slavă..., Și acum..., al Praznicului. După obișnuitele Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor, și citire. Apoi cântăm Polieleul, cu Mărimurile Praznicului, și Troparele: Soborul cel îngeresc... Și Sedelnele toate ale Praznicului, cale o dată, și citire a Praznicului. Antifoanele glasului, Prochimen și Evanghelia Praznicului. După aceea, Învierea lui Hristos... Psalm 50, și sărutare Evangheliei după obicei. Apoi Slavă..., Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Și acum..., iar aceeași. Stihira Praznicului, Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, și al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, și ale Praznicului amândouă Canoanele pe 8. Catavasie, Irmoasele Praznicului dintru amândouă Canoanele. După a 3-a Cântare, Condacul și Icosul învierii, și Ipacoi al Praznicului odată. După a 6-a Cântare, Condacul Praznicului, și Icosul, și citim Prologul. La a 9-a Cântare, Pripelile nu le cântăm, ci, Ceea ce ești mai cinstită... Luminânda Învierii, Slavă..., Și acum..., a Praznicului. La Laude Stihirile Învierii pe 4, și ale Praznicului 4, cu Stihirile Praznicului. Slavă..., a Praznicului, Și acum..., Prea binecuvântată ești..., și Slavoslovia cea mare. După, Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii numai, Ectenia și Otpustul dându-le și untdelemn, din Candela prăznuirii. După aceea Stihira Evangheliei, și Ceasul 1, la care zicem Troparul Învierii. Slavă..., al Praznicului, Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru... Condacul Învierii, și Otpustul. Asemenea și la celelalte Ceasuri. Troparul Învierii, Slavă..., al Praznicului, Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. Condacul Praznicului, și al Învierii, le zicem schimbându-le. LA LITURGHIE: Fericirile Învierii glasului pe 6, și ale Praznicului Cântarea a 3 a, pe 4. După Vohod, Troparul Învierii. și al Praznicului. Slavă..., Condacul Învierii, Și acum..., al Praznicului. Prochimen, Apostol, Evanghelie și Chinonicul zilei, și al Praznicului.