SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6 ale Praznicului 3, și ale Sfântului Chip 3.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce ochi noi pământenii, vom privi la Icoana Ta? La care oștile îngerești a privi fără temere nu pot, fiind cu dumnezeiască lumină strălucită. Că iese astăzi din pământul celor necredincioși, și la cetatea cea împărătească, și la poporul cel credincios vine cu dumnezeiasca voință, la a căreia intrare se arată împărații, căzând înaintea ei cu frică Hristoase și cu credință.

Cu ce palme noi pământenii, cei întinați cu păcate, ne vom atinge Cuvinte de Icoana Ta? A Dumnezeului nostru Celui fără păcat, Care ești neapropiat de întinare. Heruvimii își acoperă ochii tremurând; nu pot suferi Serafimii să vadă slava Ta, cu frică slujește Ție făptura. Deci să nu ne osândești pe noi Hristoase, care cu nevrednicie, sărutăm cu credință chipul Tău cel înfricoșat.

Iarăși a sosit dumnezeiască zi de prăznuire stăpânească; că Cel ce șade întru cele înalte, acum ne-a cercetat pe noi arătat, prin cinstită Icoana Sa. Cela ce sus este de Heruvimi nevăzut, Se vede prin scrisoare de aceia cărora S-a asemănat Cel închipuit cu preacurat degetul Tatălui, negrăit după asemănarea Lui. Căruia închinându-ne, cu credință și cu dragoste ne sfințim.

Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu ajutorul Duhului te-ai învrednicit preafericite a tămădui patimi, a izgoni boli, și a goni duhurile cele prea-viclene, vitejește prăpădind închinăciunile lor, prin împotrivirile chinurilor tale Mucenice, purtătorule de cunună Diomide, împreună cetățeanule cu îngerii, și locuitorule împreună cu purtătorii de chinuri.

Sârguitu-te-ai cu lupte, și călătoria ți-ai săvârșit, și credința ai păzit, și ai alergat către Dumnezeu, primind de la Dânsul minunile darurilor și cununa biruinței, cea neveștejită, Mărite, ca un Mucenic nebiruit, ca un moștenitor Împărăției celei de sus, rugându-te pentru lume.

În calea mărturisirii Tale Doamne, veselindu-se Diomid ca într-o bogăție, tăindu-i-se capul, și-a dat prin voirea Ta duhul său, în mâinile Tale Hristoase, și s-a făcut povățuitor adevărului către cei fără de Dumnezeu, ce se orbise minunat și au văzut prin credință.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Iubitorule de oameni, Stăpâne, mare este adâncul purtării Tale de grijă, pentru că în neamurile neamurilor bine făcând zidirii Tale, ai închipuit Icoana preacuratei feței Tale, și credinciosului Avgar o ai trimis, celui ce dorea să Te vadă, pe Tine, Cel de Heruvimi nevăzut după Dumnezeire. Ca văzând noi chipul Tău, al Celui ce Te-ai întrupat pentru noi, și ai pătimit de voie, spre a Ta dragoste să ne învăpăiem, pe care spre noi o ai vărsat, pentru mare mila Ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea.

Veniți să prăznuim Adormirea cea în toată lumea vestită, a Născătoarei de Dumnezeu, celei cu totul fără prihană, că astăzi îngerii prăznuiesc, cinstită mutarea Maicii lui Dumnezeu, și la veselie ne cheamă pe noi pământenii, ca să strigăm cu glas neîncetat: Bucură-te ceea ce te-ai mutat de pe pământ, și la cereștile lăcașuri te-ai dus. Bucură-te ceea ce ai adunat întru una, ceata ucenicilor prin nor ușor; bucură-te nădejdea și mântuirea noastră, că pe tine neamul creștinesc, neîncetat te fericim.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Ceata ucenicilor s-a adunat de la margini, în satul Ghetsimani, să îngroape trupul tău cel de Dumnezeu primitor, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

O tainele tale, celei mai presus de fire Preacurată! Căci ca o Maică a lui Dumnezeu fiind, luminat ai purces acum către Dânsul, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepăda de dânsa.

Scară este mormântul Fecioarei și de Dumnezeu Născătoarei, care duce la Cer, pe cei ce pururea cu credință, o slăvesc pe dânsa.

Slavă..., a Sfântului Chip, glasul al 6-lea.

Doamne Cela ce Te-ai întrupat precum ai știut, primit-ai de voie sărăcia noastră, și bogăția milostivirii ne-ai arătat, prin care pe mine țărâna, m-ai îndumnezeit. Slăvimu-Te pe Tine, Iubitorule de oameni, văzând chipul purtării Tale de grijă al Icoanei Tale. Prin aceasta neoprită intrare în Eden Mântuitorule dăruiește robilor Tăi, trecându-le toate greșalele.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea.

La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica vieții, norii au răpit pe Apostoli prin văzduh, și pe cei risipiți prin lume, întru o ceată i-au pus, înaintea preacuratului tău trup, care și îngropându-l cu cinste, glasul lui Gavriil au strigat cântând: Bucură-te cea plină de Dar, Fecioară Maică care nu știi de mire, Domnul este cu tine, cu care împreună ca pe Fiul tău și Dumnezeul nostru roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Troparul Sfintei Icoane, glasul al 2-lea,

Preacuratului Tău Chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greșalelor noastre Hristoase Dumnezeule, că de voie bine ai voit cu trupul a Te sui pe Cruce, ca să mântuiești din robia vrăjmașului, pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuiești lumea.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul.... Troparul sfintei icoane, de 2 ori. Slavă..., Și acum..., al Praznicului

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1,

Podobie: Mormântul Tău...

Darul Tău Mântuitorule spre noi s-a vărsat, văzut fiind Tu, Cela ce ești neajuns, și întunericul înșelăciunii l-a stins. Drept aceea, întru lumina feței Tale, pașii noștri îndreptează-i, ca întru poruncile Tale umblând, să ne învrednicim a Te vedea pe Tine, lumina cea neapropiată. De două ori.

Slavă..., Și acum... a Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

Văzând cu adevărat, oștile îngerești mutarea ta, Preacurată Maica lui Dumnezeu, binecuvântată cu totul lăudată Preasfântă, având voia Celui ce S-a născut din tine, a adunat ceata ucenicilor, și cu veselie a adus în Rai cinstit trupul tău, lăudând pe Hristos Dătătorul de viață, Cel ce este în veci.

După a doua Catismă Sedealna, glasul al 5-lea,

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Fiul Tatălui cel împreună fără de început, și preaveșnic, și nevăzut cu ființa și nepipăit, sub ani aflându-Te pentru mila cea negrăită, a trupului Tău celui scris Stăpâne, ne-ai lăsat nouă închipuirea cea dulce, spre mântuirea sufletelor noastre. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, puindu-ți sufletul, ca întru ale Făcătorului tău și Dumnezeu la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta cu cinste te fericim, pe tine una cea Curată și neîntinată, și Născătoare de Dumnezeu după adevăr toți mărturisindu-te strigăm: Roagă pe Hristos la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, și al Sfintei Icoane pe 4, și al Sfântului Diomid pe 4.

CANONUL Sfintei Icoane.

Facere a lui Ghermano patriarhul.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Trupește a Se închipui cu bunăvoința Tatălui, precum suntem noi, Cel ce era fără de trup mai-nainte, netăgăduindu-și chipul, ne-a dăruit nouă dumnezeiasca însemnare.

Firea cea neschimbată, Chipul Tatălui cel prea-adevărat, în trup omenesc viind, însemnările cele trupești pe pământ le-a lăsat nouă, la ceruri suindu-Se.

Moștenirea Ta cea clătită de amăgirea vrăjmașului o ai îndreptat Hristoase, cu cinstitele Tale patimi întărindu-o, și cu închipuirea feței.

A Născătoarei:

Cel ce a luat trup mai presus de fire, din curat pântecele tău, Care dă tuturor oamenilor ca să fie, ceea ce ești cu totul fără prihană, S-a văzut că nu S-a depărtat de ceea ce a fost mai-nainte.

Alt CANON, al Mucenicului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Strălucindu-te de Lumina cea în trei Sori, risipește întunericul necunoștinței mele, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină, și faptele vieții tale, fericite Diomide.

Făcându-ți cugetul tău neprimitor patimilor, te-ai arătat vas primitor Duhului, pururea pomenite, și ai izvorât noianuri de tămăduiri, înecând toată supărarea bolilor.

Slavă...

Dorind de viața cea fără de sfârșit, te-ai sârguit a bea paharul morții și ai dobândit, prealăudate, precum știe Cel ce te-a chemat către cunună neveștejită, Mucenice nebiruite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești însuflețită cetate a Împăratului, ceea ce ai arătat și naștere și dumnezeiască Adormire minunată, arată cetatea ta nevătămată de toate căderile cutremurului, Prealăudată.

Catavasiile praznicului: Cea împodobita cu dumnezeiască...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Cu îmbrăcămintea faptelor bune, ai îmbrăcat Mântuitorule cinstita Biserică, mișcând inima împărătească, să caute asemănarea ta acoperământ.

Vrând să jefuiască bunătățile roditorul de zavistie, și să le împuțineze după vremi, în mâinile cele necurate le-a dat acestea fără rușine, dar s-a biruit, în deșert gândind.

Luminat s-a bucurat oarecând David, dănțuind înaintea Sicriului celui sfânt; și acum cel ce a luat să îndrepteze sceptrurile cele împărătești, mai mult se bucură de dumnezeiescul Chip.

A Născătoarei:

Vrând Fiul tău Fecioară să taie din rădăcină toată neascultarea strămoșului cea crescută, a luat din pântecele tău Curată, toată omenirea.

Alt Canon,

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Prin negrăită și dumnezeiască lucrare a mâinilor, curățind patimile oamenilor, te-ai dat de la Dumnezeu doctor prea-ales credincioșilor și prea-fierbinte rugător, pentru cei ce te cinstesc pe tine, Fericite.

Trăgându-se spre junghiere Mucenicul Diomid, strigă către Tine unul Dumnezeul nostru: Voi alerga în calea mărturisirii Tale, și cu tărie voi urma patimii Tale celei de bunăvoie.

Slavă...

Măritul Mucenic Diomid prin taină, chemându-ne astăzi către ospăț, pune înainte chinurile lui, ca o mirodenie fără materie; veniți dar credincioșilor să ne desfătăm.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește cetatea ta aceasta, de Dumnezeu dăruită Preacurată, de toată căderea cutremurului, ca pe una ce este închinată ție, și pe turma ta păzește-o în pace și întru unire.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

CONDACUL Sfintei Icoane, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Arătatu-s-a astăzi dumnezeiescul Chip, veselind și luminând toată lumea cea de sub soare, căruia închinându-ne strigăm: Venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

Sedealna Sfintei Icoane, glasul 1.

Podobie: Mormântul Tău...

Împăratul Edesei cunoscându-Te pe Tine, Împăratul tuturor, cel ce nici sceptruri, nici oaste, ci mulțime de minuni cu cuvântul porți, te-a rugat ca să dobândească la sine dumnezeiasca omenire, și în icoană dacă Te-a văzut pe Tine, a strigat: Dumnezeu tu ești și Domn.

Slavă..., Sedealna Sfântului, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Darul tămăduirilor primind de la Dumnezeu, Mucenice înțelepte, te-ai arătat obștesc izvor de vindecări celor bolnavi, Fericite, dând tămăduiri tuturor celor ce cu credință aleargă la dumnezeiască mijlocirea ta. Pentru aceasta și mulțimile dracilor prea-minunat le gonești totdeauna, doctore vrednicule de minune, purtătorule de chinuri Diomide, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Ceata cea dumnezeiască a Apostolilor, s-a adunat să te îngroape pe tine, preacinstită Născătoare de Dumnezeu Preacurată, cu care și cetele îngerilor, au cântat mutarea ta, strigând Prealăudată, cu care și noi cu dragoste prăznuim Curată, laudă ție aducând cu glasuri de cântări credincioșii, și strigăm: Bucură-te folositoarea celor ce pururea te fericesc pe tine.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Dulce cu adevărat este soarele cel ce luminează ochii, dar mai dulce este vederea asemănării Tale, Hristoase. Pentru că acela trupeștile simțiri, iar acesta cele duhovnicești le luminează.

Tăria ismaelitenească a slăbit, că prin arma dreptei Cruci, toată îngrădirea acelora o a surpat la pământ, înțelepțește, stăpânitorul împărat.

Toți Domnii și judecătorii pământului, binecuvântați pe Hristos, împreună cu arhiereii și cu preoții astăzi, și cu tot poporul, cei ce v-ați învrednicit vederii Lui.

A Născătoarei:

Roagă-te Preacurată, ca să se păzească cetatea ta de năvălirea vrăjmașilor, rugămu-ne; că iată cât meșteșugesc pizmătăreții asupra ei.

Alt Canon,

Irmos: Sfatul cel neurmat...

Diomid cel mărit, purtând în inima sa, cuvântul dumnezeieștii cunoștințe ca, pe o gârlă, a înecat pâraiele înșelăciunii, și cu totul a cufundat puterea idolilor.

Diomid cel preaînțelept Mucenic cu raza bunătăților, și cu îndestularea minunilor a strălucit pe pământ ca un soare, și cu adevărat a luminat adunările binecredincioșilor.

Slavă...

Aflând sfârșitul cel preafericit, și cu bucurie câștigând slava cea negrăită, cea dedemult dorită de tine, preafericite, adu-ți aminte pentru cei ce te cinstesc pe tine Mucenice purtătorule de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Nașterea ta s-a arătat străină, precum și cinstita Adormire binecuvântată, care o cinstește cetatea ta, scăpând de vătămările cele barbare, prin fierbinte folosința ta, Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea...

Cetate mică ți-a gătit ție lăcaș dedemult oarecând Hristos, în care venirea lui Tadeu a izbăvit bolile, și scrisoarea mâinii tale, și dumnezeiască însemnarea feței Sale.

Darurile harurilor Tale, s-au prea-înmulțit Hristoase; că acelea avându-le în sân mai-nainte Edesa, se lăudă, iar acum Roma cea nouă primindu-le se bucură.

Ochii Domnului spre împărații cei drepți, și urechile Lui spre rugăciunea împăraților celor binecredincioși, care cu bunăcredință cinstesc chipul Lui cel singur scris.

A Născătoarei:

Așează Fecioară întărâtările vrăjmașilor cele adese, și strică sfaturile lor, moștenirii tale ajută-i, că vezi că am slăbit întru răutăți.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Arătatu-te-ai fără vărsare de sânge, Mucenic vrednic de minune, purtător de cunună fără durere; biruitor prea-ales fără de răni, surpând mulțimea vrăjmașilor, cu chinurile tale, fericite Diomide.

Ție ca unui drept ți-a răsărit lumina cea nestinsă, și veselia soția ei ți-a urmat, ca unul ce aveai suflet drept, plecat tuturor poruncilor Mântuitorului, de Dumnezeu cugetătorule.

Slavă...

Muncitorii cei ce după săvârșirea ta ți-au tăiat capul, s-au lipsit de lumina ochilor trupului, dar li s-au deschis luminat ochii sufletului, cu credință alergând către Hristos fericite Diomide.

Și acum..., a Născătoarei:

Împărăteasa cetăților avându-te turn pe tine Împărăteasă și Doamnă, biruiește năvălirile barbarilor cele sălbatice, se mântuiește de tot felul de supărări, crește și se întărește, Maica lui Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Prins a fost dar nu s-a...

Împodobit ești cu frumusețea Mântuitorule, mai mult decât toți fiii omenești; că măcar că nici chip n-ai avut, nici frumusețe în vremea patimii; dar cu Cel ce este toate le-ai luminat, și ai arătat vederea feței Tale. A căreia asemănare închipuită în mahramă, ca o vistierie s-a dat nouă.

Tăria feței Tale aducându-se de la mulțimea agarenilor, ca și de la cei de alt neam sicriul, s-a dat acum noului Israil, Icoana Ta Hristoase și slavă care a câștigat, că nu se cădea să se arunce câinilor cele sfinte.

A Născătoarei:

De la tăria mâinii Tale, Mântuitorule, eu am lipsit; ci bătăile Tale le-ai depărtat de la mine; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine fără ispită bărbătească Cuvinte, nu mă lăsă pe mine să mă înec în viforul păcatului, și cumplit să înot, unule Mântuitorule.

Alt Canon,

Irmos: Înțelepții lui Dumnezeu...

Prin pâraiele luptelor tale, ai înecat pe vrăjmașul cel fără de trup, și cu izvorârea minunilor tale, ai spălat întinăciunile patimilor celor de multe feluri, vrednicule de minuni.

Mișcându-te de cele subțiri vânturi dumnezeiești, și ocârmuindu-te de voirea cea de sus, cu liniște ai ajuns către limanul cel prealiniștit, rugându-te pentru noi, prealăudate Mucenice.

Slavă...

De negrăită lecuirea ta, Mărite, se curățesc credincioșii de patimi, și de dumnezeiasca ta înfățișare, se izgonește tabăra dracilor, vrednicule de minune, fericite Diomide.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine Fecioară ne lăudăm, întru tine ne mântuim de cele rele, și cu nădejdea ta, nu ne temem de năvălirile barbarilor vrăjmași, noi cei ce te lăudăm pe tine.

CONDACUL Sfintei Icoane, glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Negrăită și dumnezeiască orânduiala Ta cea către oameni, nescrisule împrejur Cuvinte al Tatălui, și Chipul cel nescris, și de Dumnezeu scris biruitor nemincinoasă întruparea Ta știindu-o, o cinstim pe aceea sărutându-o.

ICOS

Înfricoșată taina întrupării Sale, făcându-o încredințată oamenilor, Domnul singur a scris pe mahramă Chipul Său, Cel cu dumnezeiască bărbăție; Chipul cel dintâi de pe muntele Eleonului, înălțându-l în scaunul cel părintesc, l-a așezat cinstit a fi de îngerii cei fără trup; iar asemănarea Chipului celui dintâi ne-a dăruit ca să i ne închinăm; pe care cu sufletul și cu inima îmbrățișându-o o cinstim, pe aceea sărutându-o.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea aducerii Celui nefăcut de mână Chip, al Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesenilor, în păzită de Dumnezeu împărăteasa cetăților a Constantinopolului.

Stih: Cel ce ți-ai șters fața pe mahramă viețuind,

Te-ai învăluit mai pe urmă cu mahramă murind.

Cea făcută de mână, poartă pe cel nefăcut de mână Chipul Tău.

Cărămida, făcătorule a toate Hristoase al meu.

Întru această lună în a șaisprezecea zi Chipul Celui Preaînalt,

Purtându-se pe mâini în cetatea împărătească a intrat.

Făcând multe minuni Domnul și marele Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a Sa bunătate, precum este scris în sfintele Evanghelii, și ducându-se pretutindenea această veste, auzi și Avgar Domnul Edesei și poftea să vadă pe Iisus Hristos aievea și nu putea, pentru că era căzut în boală fără leac, căci avea lepră neagră care îi cuprinsese tot trupul, de-l topea și-l mânca, și pe lângă aceea avea și boală veche cu dureri pe la încheieturi. Ci aceea, adică lepra, îl grozăvea și îl ticăloșea, iar cealaltă îi da dureri iuți și grele; pentru aceea nu ieșea afară, nici îl vedea nimenea din cei supuși ai lui. Iar în zilele sfintelor patimi ale Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, scriind o epistolă o trimise cu un Anania oarecarele, învățându-l să zugrăvească sfatul, părul și fața și tot chipul trupesc, cu toată nevoința și să-i aducă Chipul acela al lui Hristos, de vreme ce Anania era foarte iscusit la meșteșugul zugrăviei. Iar epistola avea aceste cuvinte:

Avgar domnul cetății Edesei, lui Iisus Mântuitorului Bunului Doctor, ce petrece în Ierusalim să se bucure. Auzit-am de Tine, și de tămăduirile ce se fac de la Tine fără de ierburi. Că precum auzim: Faci pe orbi de văd și pe ologi de umblă, pe leproși curățești, duhurile necurate și dracii gonești și pe cei ce se află cu boli îndelungate îi lecuiești și pe morți înviezi, și auzind acestea toate pentru Tine, am gândit una dintr-acestea două: Că au Fiul Lui Dumnezeu ești făcând acestea, au Dumnezeu. Drept aceea dar scriind te-am rugat să iei osteneală să vii până la mine, ca să-mi tămăduiești și boala ce am, și să Te afli aicea cu mine. Că am înțeles că și iudeii cârtesc asupră-ți, și vor să-Ți facă rău, și am o cetate adică prea mică, însă de cinste, care ne va fi din-destul amândurora, a petrece cu pace. Deci Anania mergând la Ierusalim și dând Domnului epistola, îi luă aminte de-i semuia cu multă chibzuială, și neputând să se apropie pentru mulțimea ce se adunase, se sui pe o piatră ce era mai înaltă puțintel de la pământ de șezu, și îndată își puse ochii asupra Lui, și-și întări mâna pe hârtie și scria asemănările Celui ce vedea, însă nu putea nicicum să-i însemneze chipul, pentru că se arăta cu altă față, și schimbată vedere. Iar Domnul ca un cunoscător ce este ascunselor și cercetător inimilor, cunoscând gândul lui, vădi ceea ce se făcea pe ascuns; căci cerând apă să se spele, și aceasta făcându-se, i s-au dat o mahramă în patru cornuri, și după ce se spălă se șterse cu dânsa la preacurata și dumnezeiasca sa față, și o minune! Se tiposi într-acea mahramă dumnezeiescul său Chip și față, și o a dat lui Anania zicându-i: Mergi de o dă celui ce te-a trimis, scriind și o epistolă ca aceasta:

Fericit ești Avgare, de vreme ce ai crezut în Mine și încă nu Mai văzut; că scris este pentru Mine, că cei ce M-au văzut nu vor crede în Mine, și că cei ce nu M-au văzut, aceia să creadă și să trăiască. Iar despre cele ce mi-ai scris ca să vin către tine, vei ști că trebuie a plini toate cele pentru care sunt trimis, și după ce le voi plini să Mă sui către Tatăl cel ce M-a trimis, și dacă Mă voi sui îți voi trimite pe unul din ucenicii Mei anume Tadeu, care și boala îți va tămădui și viață veșnică îți va da și pace, și ție și celor ce sunt cu tine. Și cetatea îți va întări, ca să nu poată nimenea din vrăjmași împotriva ei. Punând la sfârșitul epistolei și șapte peceți, însemnate cu slove evreiești care tălmăcindu-se, aceasta arată: Teu Tea, Zion Tavma; ci se înțelege: A lui Dumnezeu față, dumnezeiască minune.

Deci Avgar primind pe Anania cu bucurie și căzând și închinându-i-se sfintei preacuratei Icoanei Domnului, cu credință și multă osârdie, îndată se tămădui de boală rămânând puțină lepră numai pe fruntea lui. Iar după mântuitoarea patimă a lui Hristos și suirea Lui la ceruri mergând Sfântul Apostol Tadeu la Edesa, puse pe Avgar în scăldătoarea Botezului și botezându-l și pe el și pe toți câți erau sub ascultarea lui, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, ieși Avgar din apă curățit și de acea puțină rămășiță de lepră. Deci de atunci și în urmă cinstind în tot chipul și închinându-se acelei dumnezeiești asemănări a Chipului Domnului, și vrând a se cinsti aceea asemenea de către toți, pe lângă celelalte ale lui bunătăți, adaose și aceasta: Că oarecari din cei vechi și mai de cinste ai cetății Edesei, ridicând deasupra porții celei de obște a cetății un chip al unui elin, căruia de nevoie era a i se închina toți câți vreau a intră în cetate și a se ruga și apoi să intre. Deci pe acest necurat chip pogorându-l Avgar și sfărâmându-l de tot, a pus în locul lui acea nefăcută de mână Icoană a Mântuitorului nostru și Dumnezeu, lipindu-o pe o scândură și înfrumusețându-o, o ridică, scriind într-însa aceste cuvinte: Hristoase Dumnezeule, cela ce nădăjduiește întru Tine, nu se scapă niciodată. Deci au dat poruncă ca oricare vor intra pe acea poartă să dea cinstea ceea ce se cuvine și închinăciune cinstitei și de minuni făcătoarei Icoanei lui Hristos, și apoi să intre în cetate. Deci se ținu o poruncă blagocestivă și dumnezeiască ca aceasta a bărbatului aceluia, cât a trăit el și fiul său în viața aceasta. Iar după ce nepotul lui s-a făcut moștenitor părinteștii domnii, a dat cu piciorul bunei credințe, și însuși se întoarse la slujirea idolilor, și a vrut ca iarăși să ridice deasupra porții Edesei un idol drăcesc, și să pogoare Icoana lui Hristos. Aceasta cunoscându-o din dumnezeiască arătare episcopul cetății, puse nevoință mare, și de vreme ce locul unde sta Icoana era rotund, a aprins înaintea dumnezeieștii Icoane o candelă, și a pus o cărămidă dinainte, și zidindu-o pe dinafară cu var, se tocmi zidul de nu se vedea; și nevăzându-se mai mult Icoana Domnului, se părăsi păgânul de acel lucru ce se apucase. Și a trecut multă vreme, cât ieșise din gândul oamenilor, unde era ascunsă dumnezeiasca Icoană. Deci Hosroiu împăratul perșilor prădând cetățile și orașele Asiei, ajunse și la Edesa, și pornind asupra ei toată meșteșugirea de bătaie, a dat mare frică oamenilor cetății, care scăpând numai la Dumnezeu, și rugându-L cu lacrimi, aflară grabnică mântuire; căci într-o noapte se arătă o femeie preaslăvită episcopului Eutalie, zicându-i: De veți lua dumnezeiescul Chip al Mântuitorului cel nefăcut de mână care este ascuns deasupra acestei porți, arătându-i și locul, toate le va face bune; deci episcopul mergând și săpând în locul acela, o minune! Află dumnezeiasca Icoană nestricată, și candela aprinsă de atâția ani, încă și în cărămida ce era pusă în preajma candelei, era altă asemănare tiposită tocmai ca și cea întâia. Care arătându-se tuturor se umplură de nespusă bucurie și veselie. Această dar Icoană, luându-o Episcopul și făcând Litanie și mulțumind a mers la locul unde spărgeau perșii cetatea, căci prin sunetele uneltelor celor de fier ce sfărâmă au fost duși ei acolo, și dacă se apropiară de dânșii, pică untdelemn din candelă în focul cel gătit ce vrea să ardă cetatea, și-i arse pe toți de-i prăpădi, încă și din afară de perși în pădure unde era focul mare de mulțime de pădure și de copaci ce tăiase. Dacă s-a apropiat Episcopul cu dumnezeiescul Chip, îndată se porni vânt mare, de întoarse para focului asupra celor ce-l făcuse, de i-au ars și i-au izgonit. Deci pătimind perșii mai mult decât ceea ce gândeau să facă ei cetății, se duseră fără de ispravă. Și așa cetatea Edesa s-a izbăvit de vrăjmașii săi, prin milostivirea lui Hristos Dumnezeului nostru, și prin arătarea Preasfântului Chip celui nefăcut de mână. După aceea iarăși mulți ani trecând, când a fost între greci împăratul Romano ce-l ce se chemă Lacapenos, pe care și Porfirogenet îl numesc, cel ce a împărățit cu ginerele său Constantin, fiul împăratului Leon cel înțelept, s-a adus acea Sfântă Mahramă, care avea pe sineși închipuirea cea nefăcută de mână a dumnezeieștii feței lui Hristos, în Constantinopol din Edesa, care de saracini se stăpânea; pentru că întru acele vremi toată Siria, întru care era și cetatea Edesa sub stăpânirea saracinilor era. Și s-a făcut aducerea aceea întru acest chip: Căci Romano cel bătrân care stăpânea atunci împărăția romano-grecilor, a pus nevoință a îmbogăți cetatea cea împărătească și cu aceasta; pentru aceea în multe vremi trimițând la Edesa, și cerșind acea dumnezeiască omenească închipuire a Domnului, de la Amira cel ce se află acolo, și cerșindu-se douăsprezece mii de taleri, și două sute de saracini ce se întâmplase de-i prinsese atunci robi, și plecându-se spre toate pentru cererea unui bine ca acesta, și întărindu-le cu făgăduință, a nu se mai porni cu vrăjmășie oștile creștinilor împotriva acelor hotare, nu se scăpă de cererea lui, plinind și cele ce i s-a cerut. Și de vreme ce a dat voie Amira și a lăsat a fi așa, pentru aceasta dar luând episcopii: Samosalelor, Edesei și alții oarecari cu frica lui Dumnezeu acea Sfântă Icoană, și epistola cea scrisă de Hristos, au purces în cale spre Constantinopol, deci se făceau nespuse minuni pe cale; și dacă sosiră la locul Optimatelor și la Biserica Născătoarei de Dumnezeu ce-i zic a lui Evsevie; apropiindu-se mulți bolnavi cu credință, s-au tămăduit de multe feluri de boli. Unde venind și un îndrăcit, și proorocind acestea zicea: i-ați Constantinopole slava, cinstea și bucuria, și tu Porfirogenetule împărăția ta. Și îndată se tămădui omul. Iar în cincisprezece zile ale lui August, la anii șase mii patru sute cincizeci și doi de la zidirea lumii, iar de la Hristos nouă sute cincizeci și nouă, pe vremea împărăției lui Romano, sosiră Arhiereii cei ce duceau Sfânta Icoană în Constantinopol la biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne, care fu primită cu închinăciune, cu cinste și cu bucurie atât de împărați, cât și de domni și de celălalt norod. Iar când fu a două zi, adică întru aceasta în șaisprezece, după sărutare și închinăciune ridicând Icoana lui Hristos pe umere patriarhul Teofilact și împărații cei tineri, pentru că cel bătrân lipsea pentru slăbiciune, și toți cei mai de cinste și toată plinirea Bisericii o au petrecut cu cinstea ceea ce se cădea, până la poarta cea de aur; apoi ridicându-o iarăși de acolo cu cântări și cu laude, și cu nespuse mulțime de făclii aprinse, sosiră la vestita și marea Biserică a înțelepciunii lui Dumnezeu, și făcând și acolo cinstea ceea ce se cădea, se suiră la palaturile împărătești, și intrând în Biserica Născătoarei de Dumnezeu, ce-i zic a Farului, puseră acolo cinstitul și Sfântul Chip al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos; a Căruia este slava veci, Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diomid.

Stih: Diomid s-a nevoit și viețuind și murind,

Viu adică prin voință, și mort tăierea capului răbdând.

Întru această lună în a șaisprezecea zi,

Diomid de sabie se săvârși.

Acesta a fost din Tarsul Ciliciei, odrăslind din neam mare și bun; deci făcându-se mai bun după voință, se deprinsese cu meșteșugul doctoricesc, lecuind pe toți cei ce mergeau la el, sufletele adică cu dumnezeiasca credință, iar trupurile cu meșteșugul. Deci în zilele împăratului Dioclețian lăsă Tarsul și merse la Niceea cea din Bitinia, și folosind și acolo în tot chipul, celor ce mergeau la dânsul și cu credință dumnezeiască și cu doctoricescul meșteșug, fu pârât la împăratul; și de vreme ce se duseră ca să-l prindă, aflându-l mutat către Domnul, îi tăiară capul și-l duseră la împăratul, iar pentru nemilostivirea aceasta ce au arătat cei ce au tăiat capul Sfântului, îndată au orbit. Carele dacă îl văzu, porunci iarăși să-l ducă să-l pună la trup, și dacă îl duseră și-l alcătuiră la trup, spun, că îndată slujitorii acei ce-l dusese, le-au venit iarăși vederea ochilor, care o pierduse când au tăiat capul Sfântului.

Tot în această zi, Sfântul Herimon, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Bucură-te Herimone fericite, pentru al tău sfârșit,

Căci început de răsplătire ostenelilor tale ai văzut.

Tot în această zi, deșertarea și iarăși izvorârea fântânii de aghiazmă, celei din Biserică.

Stih: Izvorul apelor făcătoare de minuni deșertându-se,

Iarăși face minuni umplându-se.

Tot în această zi, sosi împreună și pomenirea celei cu milosârdie înfricoșatei groaze a cutremurului, care venise asupra noastră în vremile acelea, de care fără de nădejde ne-a mântuit Iubitorul de oameni, Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Alcibiad, prin foc s-a săvârșit.

Stih: Trupul lui Alcibiad focul mistuind.

Ca pe o trestie, precum dumnezeiescul Moise era zicând.

Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Nicodim cel de la Meteora, care pentru buna cinstire a mărturisit la anul o mie cinci sute cinci zeci și unul.

Stih: Dară tu Nicodime ce, spune a ta pătimire?

Morții m-au dat zice, pentru a Domnului iubire.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Stamatie cel din Vot, care a mărturisit în Constantinopol, la anul o mie șase sute optzeci, care care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Stamate a aflat a celor de jos contenire,

Dară a găsit drumul cel pururea mișcător spre suire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii în Babilon...

Cu cuvântul toată boala ai gonit Cuvinte al lui Dumnezeu, pe pământ umblând; iar suindu-Te la Scaunul Părintesc, cu Chipul Tău vindeci toate bolile noastre.

Cela ce cu cuvântul toate le-ai zidit, și Te-ai închipuit întru Cel străin, însemnările a însuși feței Tale nouă ne-ai lăsat, care primindu-le, întru bucurie ne veselim.

Din tot sufletul căutând însemnarea Chipului Tău, credinciosul împărat, și precum a căutat, așa a și dobândit Doamne, cu cuviință aflând plinirea dumnezeiescului dor.

A Născătoarei:

Dezlegatu-s-a din osânda cea dedemult omenirea prin nașterea ta, că pe tine singură mai desfătată decât cerurile aflându-te Dumnezeu, ceea ce ești cu totul fără prihană, S-a sălășluit întru tine.

Alt Canon,

Irmos: N-au slujit făpturii...

Capul tău cel tăiat, Preamărite, a strălucit lumină celor cugetători deșertăciunii, pe care văzându-l tiranul, ca și cum ar fi fost viu s-a cucerit, iar fiind omorât la minte nu a înțeles a cânta: Bine ești cuvântat Dumnezeule.

Dezbrăcatu-te-ai pururea pomenite, de cea urâtă haină a omorârii, pentru aceasta prin Dar te-ai îmbrăcat cu podoaba cea frumoasă a nemuririi, cu veselie strigând către Stăpânul tău: Bine ești cuvântat Dumnezeule.

Slavă...

Cu focul răbdării tale, Mucenice, ai întors în cenușă înșelăciunea cea stufoasă a vrăjmașului, și te-ai arătat stea luminoasă de Dumnezeu, strălucind dările tămăduirilor, către cei ce strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeule.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești împărăteasă a lumii, care ai născut pe Împăratul Hristos, mântuiește de stricăciune, de cutremur și de supărarea limbilor, pe împărăteasca ta cetate, care îți cântă: Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău Preacurată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pentru legile părintești...

Nădăjduindu-se că vei veni ca de față Doamne, tot poporul cetății cel mai ales ți-a făcut Ție întâmpinare minunată, mergând pe urmă dumnezeiasca ceată a Arhiereilor, peste ale căror umere purtându-Te, și întru moștenirea Ta intrând Îndurate, în Biserica Maicii Tale te-ai odihnit.

Gurile pruncilor celor fără răutate, Te-au lăudat pe Tine mergând Tu dedemult la cetatea cea ucigătoare de prooroci; dar adunarea iudeilor cea fărădelege sălbătăcindu-se, mână ucigașă a întrarmat asupra Ta. Iar acum cetatea cea legiuitoare de obște strângându-se, și pe Tine ca pe un Făcător văzându-Te, se bucură primind Chipul feței Tale.

A Născătoarei:

Voind a purta trup, Îngerul sfatului celui mare al Tatălui, în pântecele tău Preacurată, desăvârșit S-a lucrat, și pe tine Maică jos te-a însemnat Curată, și firea omenească cea stricată o a înnoit; pe Care bine-L cuvântăm toți ca pe un Făcător, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Picioarele tale cele cinstite purtătorule de chinuri, s-au îndreptat către căile muceniciei și acum bucurându-se, se preumblă în ceata celor vii în Raiul desfătării, preaînțelepte; pentru aceasta adunându-ne te cinstim, lăudând pe Hristos în veci.

Împlețitu-ți-s-a cununa nestricăciunii ție, celui ce tare te-ai luptat, și ai biruit pe șarpele cel începător răutății Mucenice vrednicule de minune, și te-a primit adunarea pătimitorilor, pe tine cel ce strigai: Lăudați pe Domnul și-L preaînălțați în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Îmbrăcându-te Mucenice cu putere dumnezeiască, trimiți strălucirile minunilor, încetezi neputințele, risipești bolile și izgonești duhurile viclenirii, strigând: Lăudați lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Clătinându-ne de multe năvăliri ale păcatelor, năzuim către acoperământul tău cel neclintit, întărește pe robii tăi, împuternicește-i asupra patimilor. Și pe cetatea ta, ca pe o închinată ție mântuiește-o Fecioară, de cutremur și de foamete, și de năvălirile neamurilor.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Din ospățul Stăpânului...

Nebunitu-s-a asupra Ta poporul cel fără minte Mântuitorule, și în locul facerii de bine, lucruri necuvioase cu îndrăzneală au pornit asupra Ta; dar noi cei ce stam departe, cu patimile Tale, Mântuitorule, fii ne-am făcut.

Ajutor împotriva vrăjmașilor dă creștinilor și credincioșilor noștrii conducători, ca agonisindu-și semnele trupului Tău, ca o îngrădire nebiruită Stăpâne printr-însele să vadă mântuirea Ta.

A Născătoarei:

Văzut a fost celor de pe pământ, Cuvântul purtător de trup, îndoit după fire din tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, prin săvârșirea Dumnezeirii, întru un Ipostas, fără amestecare, unit fiind cu amestecarea, pe Care Îl slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Tot neamul pământesc...

Aflat-ai răsplătire ostenelilor desfătarea cea gătită ție de sus, unde curtenindu-te înfrumusețat cu podoabe mucenicești, te desfătezi întru frumusețea Ziditorului tău Mucenice, mijlocind cu rugăciunile tale curățire și mântuire de rele, celor ce te cinstesc pe tine.

Arătatu-te-ai Mucenice priveliște, stâlp bunătăților, și reazem al credinței, și stâlp nemișcat, și turn neclintit, Bisericii lui Hristos, și gârlă, izvorând pâraie de tămăduiri, și casă de doctorie fără plată, celor ce cu dragoste săvârșesc adormirea ta, mărite Diomide.

Slavă...

Apus-ai de pe pământ, risipind ceața idolilor cea fără Dumnezeu, și te-ai mutat către lumina cea neînserată, a vieții celei începătoare de lumină, ale căreia arătări le-ai avut mai-nainte, Mărite, strălucindu-te de strălucirile cele de acolo, și umplându-te de bucuria cea veșnică.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești cu adevărat neclintită cetate a lui Dumnezeu, întru care însuși S-a sălășluit, mântuiește cetatea ta de cutremur și de cădere, de înconjurarea barbarilor, de foc, de sabia vrăjmașilor și de toată răutatea, prin cea fierbinte către Dumnezeu mijlocirea ta Preacurată Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Hristoase lumina cea neînserată, luminează fețele noastre cu privirea Ta; și când vei ședea ca să răsplătești fiecăruia după faptele lui, învrednicește-ne luminii sfinților; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu celeia ce Te-a născut pe Tine.

Slavă..., a Mucenicului.

Cu pâraiele sângiurilor tale mare Mucenice mărite, dumnezeiește ai roșit Biserica lui Hristos; iar înșelăciunea idolilor cea pierzătoare de suflet o ai stins preafericite Diomide. Și acum rugându-te nu înceta, pentru noi către Domnul.

Și acum..., a Praznicului, însăși Podobia:

Apostoli de la margini, adunându-vă aicea în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și Tu Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA LAUDE

Stihirile Sfântului Chip, pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Cela ce în chipul cel dumnezeiesc Dumnezeu este ca o strălucire a slavei, și închipuire a Tatălui, pentru milostivirea cea fără măsură, prin voința cea dumnezeiască, s-a făcut chip văzut, purtând chip de rob; a căruia asemănare același precum însuși știe luminat o a închipuit, cu închipuire dumnezeiască, întru asemănarea feței Sale, întru a Căruia venire, mulțimea îngerilor o a împreunat cu oamenii, și a luminat lumea cea văzută și cea nevăzută. De două ori.

Dumnezeu odinioară, cu dumnezeiască vedere celor dinainte, a preamărit fața lui Moise, și printr-însul legea cea scrisă de Dumnezeu, a trimis norodului israelitenesc cel necredincios; iar acum ca de la Egipt, venind din pământul cel de altă seminție, în cetatea cea numită cu numele lui Hristos, a norodului celui nou, dumnezeiască închipuirea înfricoșatului Său Chip, cel dintâi închipuit, printr-acesta Îl slăvim, învrednicindu-ne a-L vedea față către față.

Cel ce împărățește peste toată făptura, de bunăvoie, primind sărăcia mea, îmbogățește cu Dumnezeirea pe cei ce cunosc domnia Lui. Pentru aceasta și lui Avgar a trimis literele cele închipuite de Dumnezeu, cerând el mântuire, și sănătatea cea dintru asemănarea Chipului Tău celui dumnezeiesc a căruia venire cu bucurie acum prăznuindu-o ne veselim, cu credință primind luminare.

Slavă..., a Sfântului Chip, glasul al 4-lea.

Să picure norii dulceață, și munții să sălteze cu bucurie, de preaslăvite măririle lui Hristos Dumnezeului nostru. Pentru că ieri în muntele Taborului lumina Dumnezeirii o a strălucit, încredințând pe cei mai mari ucenici, și pe Moise și pe Ilie cu slavă de față i-a pus, care L-au mărturisit pe El dătător legii, și Stăpânitor viilor și morților. Astăzi în mijlocul lumii, a strălucit închipuirea cea cu luminoasă rază, încredințând pe toți, că El însuși este Cel ce S-a întrupat Dumnezeul nostru, Căruia strigăm: Slavă Hristoase iubirii Tale de oameni.

Și acum..., a Praznicului, glasul 1.

Cu cuviință era singuri văzătorilor Cuvântului și slugilor, să vadă și Adormirea Maicii Lui celei după trup, taina cea mai de pe urmă a ei câtă este, ca nu numai să vadă înălțarea Mântuitorului cea de pe pământ, ci și pentru mutarea celeia ce L-a născut pe El să mărturisească. Pentru aceasta de pretutindenea adunându-se cu dumnezeiască putere, la Sion au ajuns, și au petrecut pe cea mai înaltă decât Heruvimii, care mergea la Cer. Căreia și noi împreună cu dânșii ne închinăm, ca celeia ce se roagă pentru sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

După Sfinte Dumnezeule... Troparul Chipului Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului Cântarea 1-a, pe 4, și ale Icoanei Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 4-lea. Cântați Domnului cântare nouă.... Stih: Văzut-au toate marginile pământului... Apostolul către Timotei: Fiule Timotei, cei ce bine slujesc treaptă bună loruși își dobândesc... Aliluia, glasul al 4-lea. Doamne întru lumina feței Tale... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea a fost când s-au împlinit zilele suirii lui Iisus... Apoi ale rândului. CHINONICUL: Doamne întru lumina feței Tale vom merge, și întru numele Tău ne vom bucura în veci.

VEZI: De se va întâmplă după prăznuirea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu și a Icoanei celei nefăcute de mână, Duminică.

SÂMBĂTĂ SEARA. LA VECERNIA CEA MARE La Doamne strigat-am... Stihirile Învierii 5, și ale Praznicului 5, și ale Icoanei 4. Slavă..., a Icoanei, Și acum..., Dogmatica glasului. Vohod. La Litie Stihirile Praznicului ale Stihoavnei Vecerniei zilei aceleia. Slavă..., a Sfintei Icoane, Și acum..., a Praznicului. Stihoavnă învierii. Slavă..., a Icoanei, Și acum..., a Praznicului. La binecuvântarea pâinilor: Troparul Praznicului de 2 ori, și al Icoanei odată. LA UTRENIE: La Dumnezeu este Domnul... Troparul învierii de 2 ori, Slavă..., al Icoanei, Și acum..., al Praznicului, printre Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor, și Celelalte până la Canoane. Canoanele: Al Învierii cu Irmosul pe 4, și al Praznicului cel dintâi pe 4, și al Sfintei Icoane pe 6. Catavasiile Praznicului: Cea împodobită... După a 3-a Cântare, Condacul și Icosul Praznicului, și Sedealna Icoanei. Slavă..., Și acum..., a Praznicului. După a 6-a Cântare, Condacul și Icosul Icoanei. La a 9-a Cântare, Cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Luminânda Învierii. Slavă..., a Icoanei. Și acum..., a Praznicului. La Laude, Stihirile Învierii 4, și ale Icoanei 4, cu Stihurile: Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru... Stih: Doamne întru lumina feței Tale vom merge... Slavă..., Stihira Evangheliei, Și acum.... Prea binecuvântată ești... După Slavoslovie, numai Troparul Învierii. Ecteniile și Otpustul. LA CEASURI: Troparul Învierii neschimbat, iar ale Icoanei și ale Praznicului, și Troparele și Condacele le schimbăm. LA LITURGHIE: Fericirile Învierii pe 4, și ale Praznicului, Cântarea a 1-a, pe 4, și ale Icoanei, Cântarea a 6-a. pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, și al Icoanei și al Praznicului, Condacul Învierii. Slavă... al Icoanei, Și acum..., al Praznicului. Prochimenul, Apostol, Aliluia, Evanghelia și Chinonicul, ale învierii, și ale Icoanei.

VEZI: De se va întâmpla după prăznuirea Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Sâmbătă, Vineri seara cântăm Ia: Doamne strigat-am... Slavă..., a Praznicului, Și acum..., Dogmatica Învierii, a glasului de rând.

VEZI: De se va întâmpla după prăznuirea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, Duminică, afară de prăznuirea Icoanei celei nefăcute de mână; caută învățătură pe larg după prăznuirea Schimbării la față; la ziua de 13 August. După cum scrie acolo întocmai, numai Catavasiile vei cânta ale Adormirii: Cea împodobită...