SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce buze noi smeriții vom ferici pe Născătoarea de Dumnezeu? Pe ceea ce este mai cinstită decât făptura, și mai sfântă decât Heruvimii, și decât toți îngerii; pe scaunul Împăratului cel neclintit; pe casa întru care a locuit Cel Preaînalt; pe mântuirea lumii, dumnezeiasca sfințenie, care dă credincioșilor întru dumnezeiască pomenirea ei, din-destul mare milă. De două ori.

Ce cântări înfricoșate au fost, care ți-au adus ție atunci Fecioară, cei ce au stătut împrejurul patului tău, toți Apostolii Cuvântului, cu spaimă strigând: Se duce palatul Împăratului, se înalță sicriul sfințeniei; uși deschideți-vă, ca să intre ușa lui Dumnezeu întru multă bucurie, lumii neîncetat cerând mare milă.

Ce cântări duhovnicești vom aduce ție acum Preasfântă că cu Adormirea ta cea fără de moarte, toată lumea ai sfințit și la cele mai presus de lume te-ai mutat, ca să vezi frumusețea Atotțiitorului; și împreună să te bucuri cu Dânsul ca o Maică, cetele îngerești înconjurându-te pe tine Curată, și sufletele drepților; cu care cere nouă pace și mare milă.

Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Când focul nedumnezeirii păștea toată latura preafericite, atunci aprinzându-te de căldura Duhului, ai propovăduit pe Cuvântul, Care din Fecioara fiica lui Dumnezeu, cu trup S-a îmbrăcat pentru bunătate. Pentru aceasta împuternicindu-te cu tăria Duhului, ai suferit muncile cele prea cumplite ale focului și ale chinurilor.

Când vrăjmașul cel cu numire rea, se sârguia cu momeli a fura mintea ta, atunci cu bărbăție întrarmându-te, ai stătut împotrivă prea cu tărie, și ai suferit durerile cele ce te mutau către repaosul cel fără durere, al Împărăției celei din ceruri, și al desfătării celei veșnice, Mucenice Mirone vrednicule de laudă.

Când vrăjmașul cu vine de bou bătea fără slăbire preasfințitul tău trup, cel ce se mistuia de șuvițări Mucenice, atunci priveai către Hristos puitorul de nevoințe, mână de dumnezeiască putere întinzându-ți ție. Pentru aceasta săvârșindu-ți alergarea, prea-mari daruri ai câștigat, Mirone purtătorule de chinuri prea-viteazule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea, a lui Anatolie.

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită decât toată făptura; care pentru prea multa curăție a fost lăcaș Ființei celei pururea veșnice, astăzi în mâinile Fiului său și-a dat Preasfântul suflet, și cu dânsa se umplu toate de bucurie, și nouă ne dăruiește mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Ceata ucenicilor s-a adunat de la margini, împreună cu cinstiții îngeri, să îngroape trupul tău cel de Dumnezeu primitor, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Veniți pământenii împreună cu îngerii astăzi, danț luminat să alcătuim, întru Adormirea singurei Maicii lui Dumnezeu.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu se va lepăda de dânsa.

Trupul tău a fost neapropiat de stricăciune, și după legea firii, dată ai fost îngropării, dar rămâne fără stricăciune.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea, singur glasul, a lui Ioan.

Mireasa cea cu totul fără prihană și Maica bunei-voințe a Tatălui, ceea ce mai-nainte s-a rânduit lui Dumnezeu spre lăcaș, prin împreunarea Lui cea neamestecată, astăzi Preacurat sufletul său, înaintea Făcătorului de Dumnezeu și-a pus. Pe care puterile celor fără de trupuri, cu dumnezeiască cuviință o cuprind, și la viață se mută, Maica vieții cu adevărat, făclia luminii celei neapropiate, mântuirea credincioșilor și nădejdea sufletelor noastre.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Miron întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3 lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Mutându-se sufletul tău cel înțelegător, întru cele cerești, și trupul tău cel curat de stricăciune, în Rai se veselește Preasfântă; pentru aceasta Domnul a dat răsplătire nelegiuitorilor, căci a făcut vicleșug cinstitelor tale moaște; drept aceea împreună cu Apostolii strigăm: Bucură-te cea plină de daruri.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, puindu-ți sufletul ca întru ale Făcătorului tău și Dumnezeu, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta cu cinste te fericim pe tine una cea Curată și neîntinată; și Născătoare de Dumnezeu după adevăr toți mărturisindu-te, strigăm: Roagă pe Hristos la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

CANOANELE

Cel de al doilea al Praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facerea lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 2 lea,

Irmos: Veniți noroade să cântăm...

Dănțuind întru pomenirea lui Miron purtătorului de chinuri, să cântăm toți laudă lui Dumnezeu, Celui ce l-a întărit pe dânsul, ca să piardă stăpânirea luptătorului.

Adusu-te-ai dar pe sineți Făcătorului de bine, și sfințit prinos, și frumoasă junghiere și jertfă cu bună mireasmă, ca unul ce ai pătimit după lege, Mucenice mult pătimitorule.

Slavă...

Ca un înțelept, ca o Biserică curată, a Celui ce a strălucit din Fecioară, ai gonit Mărite pe lupul cel stricător de suflet, care năvălise a tulbura staulul cel dumnezeiesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Singură fără ispită de nuntă ai născut pe Dumnezeu, pe Care purtătorii de chinuri Mucenici, mărturisindu-L pe Acela că S-a asemănat nouă, a stricat înșelăciunea, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Pe piatra credinței...

Dragostea inimii tale înălțându-o către Domnul cel ce S-a înălțat pe Cruce, te-ai înălțat pe lemn, o purtătorule de chinuri, zgâriindu-te și cu osârdie cântând: Că nu este drept afară de Tine, Doamne.

Săgețile cele ascuțite ale graiurilor tale, în inima tiranului le-ai înfipt prea-viteazule, ostașule al Împăratului Hristos, prealăudate, și cântând ai grăit: Că nu este drept afară de Tine, Doamne.

Slavă...

Răsărind ca o dimineață, ca o zi Mirone mult-pătimitorule, ai risipit întunericul necunoștinței, și ai luminat pe cei ce pururea cântă: Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este drept afară de Tine, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Născând pe Dumnezeu vindecătorul, minunat ai vindecat Fecioară, toată făptura ce bolea cu nedumnezeirea. Pentru aceasta ție mulțumindu-ți, strigăm: Nu este fără prihană afară de Tine, Stăpână.

Irmosul:

Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept afară de Tine, Doamne.

CONDACUL Sfântului, glasul al 2-lea,

Podobie: Cele de sus căutând...

Din pruncie dorind de Hristos, preamărite, și păzind dumnezeieștile Lui porunci, la Dânsul ai alergat cu totul Mirone, și te-ai odihnit, slăvindu-L cu îngerii, cerând tuturor dumnezeiască iertare.

ICOS

Pe cel sfințit din pântece să-l lăudăm toți, ca pe niște mir al lui Hristos cu bun miros prea-adevărat, că dă cu adevărat, tuturor celor ce vin la dânsul cu caldă credință, tămăduiri de boli, că cu dragostea Făcătorului fiind aprins, împreună pătimește cu cei din necazuri, și mântuiește din nevoi preafericitul, umplând de mireasmă pe toți, prin Darul cel dat lui de la Duhul, cerând tuturor dumnezeiască iertare.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Adunându-ne toți credincioșii prin cântări cu miresme de miruri, și prin laude de cântări, să încununăm pe sfințitul pătimitor, pe Miron preamăritul, care dă vindecare de toate felurile de vătămări.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Cinstită mutarea ta Preasfântă, făcându-o prăznuire, pe tine te lăudăm cu bunăcredință, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, să nu treci dar cu vederea pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Te laud pe Tine, Doamne...

În mijlocul priveliștii, mărturisind Mântuitor și Dumnezeu și Domn, pe Cel ce a strălucit din Fecioară, prin răbdare ai smerit sprânceana tiranilor, și mulțimea dumnezeilor o ai prăpădit, Mărite.

Zgâriindu-te și bătându-te viteazule, cu mintea neslăbindu-te nicicum, pe îngeri i-ai spăimântat, cei ce vedeau răbdarea ta; prin care, pe vrăjmașii cei fără trup i-ai pierdut Mucenice, făcându-te purtător de biruință.

Slavă...

Fiind plin de dumnezeiască rouă, cu minte vitejească ai intrat în cuptorul focului, văzându-te într-însul Mirone preaînțelepte, cu îngerii, împreună veselindu-te, și nicicum nearzându-te, preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea mare și înfricoșată a nașterii tale Preacurată, tot cugetul îl îngrozește, căci Dumnezeu pentru bunătatea Sa bine a voit a Se face om din tine spre mântuirea și înnoirea lumii.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Luminarea celor dintru...

Pomenirea ta cea cu rază dumnezeiască și purtătoare de lumină, cu puterea Duhului Sfânt întinzându-se în toată lumea, cu luminarea bunei credințe, luminează pe cei ce o cinstesc pe dânsa, și propovăduiesc vitejiile tale.

Cu adevărat vitejește ai suferit muncile cele amare, ca un fără trup viteazule Mucenice, căci luându-ți-se pielea ai răbdat ca și cum ar fi pătimit altul, Mărite, arătat întărindu-te de nevăzută tărie.

Slavă...

Ostenelile tale, Mucenice, au picat mir cu frumoasă mireasmă, care izgonește toată răutatea nedumnezeirii, și bine miresmează pururea preasfântă Biserica lui Hristos, care cu credință și cu dragoste te fericește pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată binecuvântată, roagă pentru noi pe Cela ce prin cuvânt negrăit S-a întrupat din tine, ca să ne mântuim de toți văzuții și nevăzuții vrăjmași, noi cei ce te propovăduim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Către Domnul din chit...

Cu picăturile sfințitelor tale sângiuri, ostașule prea-viteazule, cetele dracilor ai înecat, și către Dumnezeu te-ai înălțat purtând cunună prea-ales purtător de biruință făcându-te.

Văzând tiranii fața ta, purtătorule de chinuri, strălucită cu străluciri dumnezeiești, s-au îngrozit, și necunoscând pe Dumnezeu, au luat întunericul; trimițându-se în veșnică muncă.

Slavă...

Prin poruncile prea-crudului tiran, mai presus de fire ai suferit luarea pielii vrednicule de minune, arătând cea către Dumnezeu curată dorirea ta, și plecarea de tot Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Legile firii întru tine se înnoiesc Fecioară, căci tu mai presus de fire, minunat ai născut pe Dumnezeu EmmanuiI, pe Cel cu firea necuprins, spre a doua naștere a noastră a credincioșilor.

Irmosul:

Către Domnul din chit Iona a strigat: Tu pe mine mă scoate dintru adâncul iadului rogu-mă; ca cu glas de laudă, și cu duh adevărat să jertfesc Ție ca Mântuitorului.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Miron.

Stih: Tăierea capului meu, Miron zice voi răbda,

Căci în viitorime cu cunună preacinstită se va încununa.

În a șaptesprezecea zi,

Miron de sabie se săvârși.

Acesta a fost în zilele împăratului Deciu și ale lui Antipatru domnul Ahaiei, cu vrednicia preot Bisericii, cu bună înțelegere, bogat și de neam cinstit, iubit fiind și de Dumnezeu și de oameni. Deci în ziua nașterii lui Hristos intrând Antipatru în Biserică, ca să prindă pe creștini să-i muncească, Sfântul Miron umplându-se de râvnă dumnezeiască, îl înfrunta; drept aceea a fost spânzurat și strujit, și arzând un cuptor atâta, cât făcea văpaia focului mare urlet, a fost băgat într-însul care primind pe Sfântul îl păzi nestricat. Și ieși focul de arse o sută cincizeci de oameni din cei ce stau acolo. De aceea fiind silit ca să facă jertfă, și nevrând, îi scoaseră fășii de la umere până la picioare, din care luând una, o azvârli în obrazul lui Antipatru. Deci îi strujiră carnea iarăși pe unde i se luase fâșiile, apoi a fost dat la fiare sălbatice, pe care văzându-l Antipatru, că a fost păzit sănătos și nestricat de dânsele, și rușinându-se se omorî pe sine-și cu mâinile sale. Iar Sfântul a fost dus de acolo la Cizic, și acolo luându-și de la Antipatul răspunsul de pierzare, prin sabie, i s-a tăiat capul, și așa își primi cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici; Straton, Filip, Evtihian și Chiprian.

Stih: Straton zice, ca pe o urâciune pe mine m-a pus,

Bărbați urâcioși și morții prin foc m-au supus.

Iubind pe Dumnezeu, Filipe și decât sufletul mai mult,

Osândit fiind focului, iubitor de suflet nu te-ai făcut,

Evtihian în cuptorul cu foc aruncat,

După Paremie era ca calul pe câmp lăsat

Chiprian, focul cuptorului rabdă,

Și după Scriptură de focul cel mai dinafară scapă.

Aceștia aflându-se în Nicomidia, înadins se duceau la priveliște, de învăța pe poporul cel ce se strângea acolo, și-i scotea din idolatrie, și-i aducea la credința lui Hristos. Deci odată văzând Domnitorul priveliștea fără de oameni, și aflând pricina că sfinții Mucenici învață poporul de a părăsi veseliile cele de priveală, și trăiesc cu altă viață nouă, călcând obiceiurile lor cele părintești, porunci de aduseră pe sfinți înaintea lui cu grabă care stând de față și mărturisind că ei țin credința în Hristos, și nici nu se părăsesc a învăța pe alții, au fost aduși la priveliște și dați la fiare sălbatice. Și fiind păziți nevătămați de dânsele au fost munciți și cu alte multe feluri de munci; și în cele din urmă băgându-i în foc, se nevoiră spre lupta cea pentru Hristos, și biruind luară cununa.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici; Tirs, Levchie, Coronat și cu însoțitorii lor.

Stih: Trei nevoitori, cu dragoste acum s-au înfățișat,

Dumnezeieștii Treimi, pentru care nevoință au răbdat.

Tot în această zi, pomenirea Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria în Armatia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Chipul cel de aur...

Mintea ta cea luminată, Înțelepte, de dragostea cea dumnezeiască aprinzându-se, se bucura și se veselea, când stai tu în mijlocul văpăii, ca și cei trei tineri, cu care cu credință ai strigat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Privitorii văzând în mijlocul văpăii, îngeri împreună stătători cu tine, Înțelepte, cu chip negrăit străluciți se îngrozeau, și abătându-se spre cântare, strigau Stăpânului: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cu minte curată, stând în mijlocul cuptorului, împreună cu îngerii cei gânditori, bucurându-te lăudai pe Domnul cel Preabun, ca pe Unul ce înfrâna văpaia, și te mântuia pe tine, care dulce cântai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Preasfântă Fecioară încăpere lui Dumnezeu, și palat frumos și scaun dumnezeiesc, întru care șezând, ai gătit tuturor ședere cerească. Pentru aceasta strigăm către tine: Binecuvântată ești tu, care ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu care...

Judecătorul cel nebun, văzându-te pe tine viteazule nebiruite, când ți se tăiau sfâșieturile până la oase, rănindu-te fără vindecare, ți-a adus ție răni nesuferite, rupându-te cu unghii de fier.

Adusu-ți-s-a ție Mucenice Mirone, graiul lui Dumnezeu din Cer, chemându-te pe tine, Mărite, la negrăite odihnele cele de acolo, și către frumoasele cetele îngerilor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Stătut-ai ca Daniil în mijlocul fiarelor, care se cucereau cu evlavie de patima cea fericită, și de nemărginită mărime a luptelor tale, Preafericite, și cu glas viu te apăra pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Împungându-mă cu săgeata vrăjmașului, cu totul m-am rănit la suflet, și pătimesc fără vindecare, vindecă-mă Preacurată și mă mântuiește, ca una ce negrăit ai născut pe Mântuitorul Hristos, ceea ce ești nădejdea celor deznădăjduiți.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu cuvântul...

Pentru ca să te învrednicești prea-viteazule, a vedea slava care va să fie, și negrăită frumusețea lui Hristos, puitorului de nevoințe, ți-ai plecat grumazul și ai primit tăiere de sabie, și ai umplut de bucurie cetele mucenicilor.

Pomenirea ta cea vrednică de minune, miresmând inimile credincioșilor celor ce o doresc, ai sosit ca un mir cu dulce mireasmă; întru care prin rugăciunile tale, umple-ne de bună mireasmă dumnezeiască, pe noi cei ce o prăznuim Mirone vrednicule de laudă.

Se laudă Ahaia, cu scutecele și cu chinurile tale viteazule pătimitorule al Domnului; iar Cizicul mai mult se veselește ținând trupul tău cel mult pătimitor ca o prea-adevărată comoară, și izvor al vindecărilor și curățire bolilor.

Slavă...

Cea întru înălțime prea-aleasă, mitropolia tuturor sfinților, Sionul cel înțelegător, cinstita Biserică a celor întâi născuți, precum scrie, pe tine ca pe un Mucenic, pururea te are pârga mucenicilor, rugându-te pentru noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul îngerului toți îți strigăm ție Fecioară: Bucură-te palatul și scaunul lui Dumnezeu, bucură-te prin care ne-am învrednicit Împărăției Cerurilor, noi cei ce dedemult ne lepădasem întru stricăciune, și nebunește pierdusem frumusețea cea dintâi.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Ca pe un trandafir, cu mireasma mirului te are Biserica, pe tine Mirone mult-pătimitorule Mucenice, căci te-ai arătat mireasmă a lui Hristos, pentru care bucurându-te ai pătimit, de la care și slavă ai dobândit, către Care pururea adu-ți aminte pentru cei ce te cinstesc pe tine din dragoste, pururea pomenite.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Podobie: Cel ce ai împodobit...

Cu tunet în nori trimite Mântuitorul pe Apostoli, către ceea ce L-a născut, care cu dragoste voiau să o îngroape pe dânsa; însă Se pogoară și El cu slavă înconjurându-L îngerii.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Pe tine Mireasă a lui Dumnezeu, când ai mers către Fiul tău, te-a primit Împărăția cea de sus; slavă celor aleși, Fecioară Curată.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Ceata ucenicilor se adună să îngroape, pe Maica Născătoarea de Dumnezeu, venind de la margini, cu amenințare preaputernică.

Stih: Juratu-s a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepădă de dânsa.

Slavă în Cer, pe pământ veselie, căci Maica Ziditorului, sufletul acum își pune în mâinile Stăpânului.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea, a lui Leon Despot,

Iisus Fiul tău Născătoare de Dumnezeu și Dumnezeul nostru, amândouă firile Sale încredințându-le, a murit ca un om, dar ca un Dumnezeu a înviat, și bine a voit ca să mori și tu Maica lui Dumnezeu, după legea firii, ca să nu se socotească necredincioșilor nălucire orânduiala Sa; și te-ai mutat către ceruri Mireasă, ca dintr-o cămară, din cortul tău de pe pământ înălțându-te. Sfințitu-s-a văzduhul întru suirea ta, precum s-a luminat și pământul întru nașterea ta. Înaintea ta merg Apostolii și te primesc îngerii. Pentru aceasta preacurat trupul tău îngropându-l și cântare de îngropare cântând, te vedeau sus, și grăiau cu frică: Aceasta este schimbarea dreptei Celui dintru înălțime; căci acesta este în mijlocul tău și nu te vei clăti, ci o Prealăudată Fecioară, nu lipsi privind spre noi; căci noi suntem poporul tău, și oile pășunii tale, și numele tău îl chemăm, cerând mântuire prin tine și mare milă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului Cântarea a 3-a, dintru amândouă Canoanele cu Irmosul pe 6.