SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Proorocului 3.

Stihirile Praznicului, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Când Cela ce pentru noi, S-a făcut ca și noi din preacurate sângiurile tale, bine a voit străin a te despărți din lume și a purcede către Dânsul, ca o Curată; atunci prin puterea Sa a adunat prin nori pe ucenicii Săi, ca să te îngroape pe tine, aducându-i întru cinstea ieșirii tale; care plini făcându-se de Dar, pe tine Fecioară văzându-te cu sfințenie, ți s-au închinat, strigând cu credință: Bucură-te ceea ce ai născut lumii mare milă.

De unde a fost ca să-mi cunoaște-ți voi ieșirea din trupul meu? Zis-a Preasfânta, Sfinților, Ucenicilor Cuvântului. Ce este această vedere străină fiilor? Iar ei au zis: Fără veste în nor ne-am luat, și precum vezi la cortul tău am venit, ca să ne închinăm ție ca unui scaun în chipul focului, și să vedem mărită și dumnezeiască mutarea ta, și să îngropăm cu mâinile noastre lăcașul tău cel primitor de Dumnezeu; cortule preasfinte, prin care a aflat lumea mare milă.

Stând împrejurul patului tău ucenicii Mântuitorului, și după legea firii petrecându-te spre îngropare, pe tine Preasfântă Curată, cântări de ieșire îți glăsuiau ție cinstită, zicând: Bucură-te palatul lui Dumnezeu; bucură-te pricina îndumnezeirii oamenilor. Bucură-te căruța cea Curată a Dumnezeirii; mergi și te mută întru munții cei veșnici. Locașule al slavei, sălășluiește-te acum întru locașurile cele dumnezeiești, neîncetat cerând credincioșilor pace și mare milă.

Alte Stihiri ale Proorocului, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Ceea ce te-a născut Samuile pe tine rodul rugăciunii, cel prea-roditor, te-a adus lui Dumnezeu, și dându-te Făcătorului de bine precum s-a făgăduit, din brațele cele de Maică te-a închinat dar, bineprimit Lui. Pentru aceasta Darul Duhului s-a odihnit peste tine, Mărite, ca unuia ce creșteai cu nerăutate și străluceai cu mintea.

Cu preasfințită ungere ca un preot fiind îmbrăcat, vedeai cele mai-nainte, și cu poruncă dumnezeiască ai uns pe împărați, și le-ai arătat cele ce vor să fie, judecând cu dreptate pe israelitenescul popor, care neîncetat făcea călcare legii, și de la Dumnezeu se depărta, Samuile vrednicule de minune, de Dumnezeu purtătorule preafericite.

Acum nu întru asemănări nici întru umbre ca mai-nainte, ci față către față vezi pe Cel ce ai dorit, și ieșind din norul și din greutatea trupului, petreci în ceruri veselindu-te, Proorocule preacinstite, întru o stare cu proorocii stătătorule, cu drepții împreună vorbitorule, împreună părtașule cu îngerii.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea.

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, și mai slăvită decât Heruvimii și mai cinstită decât toată făptura, care pentru prea-multa curăție a fost locaș Ființei celei pururea veșnice, astăzi în mâinile Fiului său și-a dat Preasfântul suflet, și cu dânsa se umple toate de bucurie, și nouă ne dăruiește mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Cetașii cei dumnezeiești, trecând cu cântări, cinstitul și de Dumnezeu primitorul trupul tău, au strigat: Unde te duci acum Stăpână?

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Veniți astăzi toți pământenii, să alcătuim ceată, strigând cântări de ieșire, întru mutarea Născătoarei de Dumnezeu.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință și nu Se va lepăda de dânsa.

Porțile cerurilor, ridicați-vă cu frică, văzând ușa Celui dintru înălțime, că merge către Fiul și Domnul.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Pământul cu îngroparea ta, s-a binecuvântat Fecioară, iar văzduhul s-a sfințit, prin străină suirea ta a celeia ce ai murit după legea firii.

Tropar, glasul al 2-lea.

Prăznuind pomenirea Proorocului Tău, Samuil, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este DomnuL... Troparul Praznicului de două ori. Slavă..., al Proorocului, Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Mutându-se sufletul tău cel înțelegător, întru cele cerești, și trupul tău cel curat de stricăciune, în Rai se veselește Preasfântă. Pentru aceasta Domnul a dat răsplătire nelegiuitorilor, căci au făcut vicleșug cinstitelor tale moaște. Drept aceea împreună cu Apostolii strigăm: Bucură-te cea plină de daruri.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a două Catismă Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi punându-ți sufletul ca întru ale Făcătorului tău și Dumnezeu, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta cu cinste te fericim, pe tine una cea Curată și neîntinată, și Născătoarea de Dumnezeu după adevăr, toți mărturisindu-te strigăm: Roagă pe Hristos la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

CANOANELE

AI Praznicului cel întâia cu Irmosul pe 8, și a Proorocului pe 4.

CANONUL Proorocului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Pe voievozii cei tari...

Cela ce ești odrasla celei sterpe înțelepte Samuile, învrednicește sufletul meu cel sterp, să odrăslească bună rodirea bunătăților, prin rugăciunile tale, ca să laud cu sfințite cântări, purtătoarea de lumină prăznuirea ta.

Cel ce a rupt pântecele Sarrei dedemult, rugăciunea Annei arătat o a plinit, și pe cea neroditoare, de roadă umplându-o cu Darul, bine te-a voit pe tine Samuile, ca o stea a răsări dintr-însa.

Slavă...

Crescând cu sfințenie pe sufletul tău, Preafericite, întru dumnezeiescul veșmânt, ai strălucit cu razele Duhului cele tainice, învățându-te toată taina, de Dumnezeu cugetătorule, și ca un înger slujind lui Dumnezeu, Atotțiitorului.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce este ca un Fiu împreună cu Tatăl mai-nainte de veci, mai pe urmă întrupându-Se, cu adevărat S-a făcut Fiu al tău Preacurată prin credință, făcând fii lui Dumnezeu, pe toți cei robiți de cumplitul luptător.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Prea cu înțelepciune lipindu-te de Dumnezeu, mărite, iubit ai fost de Dânsul, fiind împodobit cu dumnezeiască înțelegere, și înfrumusețat cu nerăutatea.

Arătând pe pământ viață îngerească Samuile, arătat ai avut îngeri care împreună vorbeau cu tine, Fericite, și te învățau tăinuit cele mai presus de cuget.

Slavă...

Cu sfințenie agonisindu-ți vedere strălucită, cu adevărat vedeai fericite cele de departe ca și cum ar fi de față, arătându-te Prooroc, Atotstăpânitorului.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine a ieșit Iisus Hristos întrupându-Se, și prin luarea trupului ne-a îndumnezeit pe noi. Pentru aceasta ca pe o Maică a Lui, te cinstim pe tine Preacurată.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

CONDACUL proorocului glasul al 8-lea,

Ca un mult cinstit Dar, mai-nainte de zămislire fiind dat lui Dumnezeu, din pruncie ca un înger lui ai slujit, Preafericite, și te-ai învrednicit mai-nainte a spune cele ce erau să fie. Pentru aceasta către tine strigăm: Bucură-te Proorocule al lui Dumnezeu, Samuile mare Arhiereule.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Întru judecățile legii fiind crescut, și primind ungere cinstită înlăuntru, ca Aaron ai strălucit cu preoția, și luminându-ți-se inima de Duhul, ai văzut cele de departe, ca și cum ar îi de față; Preasfințite, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Întru nașterea ta, zămislirea a fost fără sămânță; întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune, minune îndoită întru minune s-a adunat de Dumnezeu Născătoare. Că în ce chip neștiind de bărbat, hrănitoare de prunc ai fost, Curată fiind. Și cum Maică lui Dumnezeu fiind, ca o purtătoare de moarte, miresme răspândești? Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Cela ce șade în slavă...

Cu sfințenie și cu prealuminată viețuire sfințit împodobindu-te, ți s-a încredințat legile lui Dumnezeu cele mântuitoare, ca să le vestești lui Israil celui ce făcea călcare legii, și pururea mânia pe Cel Milostiv.

Eli, făcând fiii lui nelegiuire, s-a osândit, și cu judecată dreaptă s-a oprit din dumnezeiasca slujbă, iar sfințitul Samuil, ca un ascultător Celui ce-l chemă, cu neschimbat suflet înlăuntru s-a băgat.

Fiind prea-ales apărător al așezământurilor celor legiuitoare, ca și Aaron dedemult, ai slujit Împăratului tuturor, și jertfele cele legiuite i-ai adus, care mai-nainte închipuiau junghierea lui Hristos cea mântuitoare.

Slavă...

La poporul tău cel prea fără de minte, Samuile, care nu rămânea întru dumnezeieștile porunci ale Împăratului tuturor, prin voirea cea dumnezeiește lucrătoare, i-ai uns împărat, precum a cerut, care batjocorea sfatul Lui cel mai presus de cuget.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce nu a deșertat Sânurile Tatălui, bine a voit a se culca în sânurile tale ca un prunc tânăr, spre chemarea sufletelor noastre Fecioară, Căruia îi strigăm: Slavă Hristoase puterii Tale.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Necredincioșii nu vor vedea...

De Duhul cel dumnezeiesc din pruncie înțelepțindu-te, te-ai făcut slujitor lui Dumnezeu, ungând prin Dar cu untuldelemn al ungerii împărați, prin insuflările cele dumnezeiești, Mărite.

Petrecând cu trufie Saul întru primenirile cele fără de rânduială, arătat ai proorocit voirea cea dumnezeiască, și părăsirea Dumnezeiescului Duh, fericite Samuile.

Slavă...

Viețuind tu cu nerăutatea arătat, mustrai pe prea-reaua primenirea lui Israil, tu ca un preot dumnezeiesc și ca un Prooroc prea-adevărat îndreptându-l.

Și acum..., a Născătoarei:

Împreună cu noi făcându-Se pentru milostivire, Mântuitorul, mai presus de minte S-a întrupat, din sfințite sângiurile tale, Preacurată, și Se cunoaște Dumnezeu și om, Iubitorul de oameni.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Cu Darul Cuvântului îndumnezeindu-se cuvântul tău, mai-nainte a arătat cele de departe că se vor întâmpla aproape; Samuile Proorocule dumnezeiescule locaș al Duhului.

Înălțându-te întru înalte priviri și fapte, ca un Prooroc și preot al lui Dumnezeu Atotțiitorului, prin slujirile legii ai curățit poporul, vrednicule de minune.

Slavă...

Făcându-se Saul călcător legii, s-a făcut netrebnic, și ți-a poruncit Dumnezeu Samuile de Dumnezeu înțelepțite ca să ungi cu ungere în locul lui, pe David cel prea blând.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuitu-s-a Eva de dureri, Preacurată, fără de durere născând tu pe Hristos Dumnezeul nostru, Cela ce arătat a vindecat patimile și durerile tuturor.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea ta cea de trei zile Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuiește, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului și măritului Prooroc Samuil.

Stih: Și Samuil cel ce vedea prin săvârșire apunând,

Lumina cea pururea vie și după mutare este văzând.

Proorocul Samuil în a douăzecea zi,

Din viață se săvârși.

Acesta a fost din Armatem Sifa, din muntele lui Efrem din neamul lui Levi, fecior lui Elcana și al Anei Proorociței. Însă Elcana avea două femei, pe una o chema Ana, iar pe alta Fenana; și Fenana avea copii, iar Ana niciunul; și s-a suit Elcana la Silom cu Ana, ca să i se închine lui Dumnezeu, și era atunci acolo Eli, și cei doi feciori ai lui, Ofni și Finees, preoți lui Dumnezeu. Iar Domnul încuiase mitrașul Anei, și o mâhnea Fenana cea împotrivă râvnitoare a ei, și ea s-a rugat Domnului, și și-a adus Dumnezeu aminte de dânsa, și a născut fiu pe Samuil, și l-a dat lui Dumnezeu, și crescând în vârstă, și procopsind slujea Domnului, și s-a făcut Prooroc mare. Iar Eli și feciorii lui fiind zdrobiți de urgia și mânia Domnului, se stinseră pentru că mâniau pe Dumnezeu. Și judecă Samuil toate zilele vieții lui, și nu luă mită. Acesta a uns pe Saul a fi împărat, asemenea și pe Proorocul David, și viind la adânci bătrâneți, a luat sfârșit, și a apucat înaintea lui Hristos cu o mie treizeci și cinci de ani, și a proorocit ani patruzeci.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților treizeci și șapte de Mucenici, care au mărturisit în Vizia Traciei.

Stih: Trei lipsesc spre a se încheia de patru ori zece.

Cei prin foc arși pentru Tine, Treime.

Dintru aceștia au fost unii din Vizantia și alții din Filipopolii; deci fiind prinși în Vizia Traciei de osânditul Apelian, care era guvernator acolo atunci, și chinuindu-i cu multe munci căci mărturiseau pe Hristos cu îndrăzneală; în cea de apoi a făcut în pământ foc mare, și tăindu-li-se tuturor mâinile și picioarele, au fost aruncați într-însul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Sevir și Memnon Chendirionul.

Stih: De sabie pătimind Sevir a aflat după vrednicie.

Răsplătiri strălucite pătimirii prin sabie.

În puțină vreme, Memnone focul pe tine te ține;

Te așteaptă însă cunună ceea ce în veci rămâne.

Fericitul Sevir Mucenicul lui Hristos, a fost din Sidia Pamfiliei, fecior oarecăruia Petronie tracian și maică-sa Migdonia. Deci aflând în Filipopoli pe cei treizeci și șapte de Mucenici nevoindu-se pentru Hristos, mărturisi de față buna-credință, pentru aceasta îl strujiră cumplit și-i puseră prin degete verigi arse fiind întins pe patru lemne fu fierăstruit, încingându-l cu brâu de fier ars, după aceia i s-a tăiat capul. Și rămânând Memnon care și Chendirion se numește, îl întinseră la doi stâlpi, și-i scoaseră trei fășii din cap până la picioare. Apoi tăindu-i picioarele și băgându-l în foc, și-a dat sufletul la Dumnezeu, luând cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Luchie sfetnicul.

Stih: Toate sfaturile lui Ahitofel cu vederea le-a trecut.

Și pentru un singur sfat, Luchie prin sabie s-a nevoit.

Acesta a fost din Chirini cea din Libia, mai mare sfatului cetății, întrecând pe cei ce erau cu dânsul la mărimea și grosimea trupului, care mai-nainte era dat la slujirea și rătăcirea idolilor. Iar după ce se nevoi tare și neschimbat, marele sfințitul Mucenic Teodor episcopul aceleiași cetăți, își luă cununa. Atuncea umplându-se și el din Darul lui Hristos, primii dumnezeiescul Botez și plecă și pe guvernatorul Dignian, de crezu în Hristos, pe care luându-l se duse la Cipru. Deci văzând acolo unde se prindeau creștinii și se omorau, pe ascuns de Dignian, s-a dat la muncitori și dând jertfelnicului idolilor cu piciorul, și răsturnând cele ce erau deasupra lui, porunci tiranul de-i tăiară capul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici, Iliodor și Soda.

Stih: Iliodor și Soda cei cu cuget vitejesc,

Amândoi pentru Hristos, bărbătește se nevoiesc.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, mituiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii cei trei în Babilon...

Prea-mare dar, maica ta te-a adus pe tine, fericite, Împăratului tuturor, împlinind sfânta rugăciune, și dulce cântând: Doamne Dumnezeule al părinților, bine ești cuvântat.

Fiind tu înlăuntrul Bisericii, și după rânduiala lui Aaron slujind Stăpânului celui Ceresc, te-a strălucit dumnezeiescul Dar, mărite Samuile.

Cu cuvânt dumnezeiesc ai judecat Fericite pe poporul lui Israil, vestind lui pururea îndreptarea lui Dumnezeu, și cu rugăciunea cea neîncetată întorcând toată vătămarea vrăjmașilor.

Slavă...

Deșertând toată materia din mintea ta, Mărite, te-ai arătat oglindă a Duhului neîncetat strigând: Bine ești cuvântat în veci Doamne Dumnezeule al părinților.

Și acum..., a Născătoarei:

Născând Focul Dumnezeirii cu adevărat, te-ai arătat fără de ardere Preacurată, pentru aceasta arde patimile mele cele materialnice Născătoare de Dumnezeu, ca o milostivă și de bine iubitoare.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Împodobindu-te cu îmbrăcămintea lui Aaron, ai intrat în Sfintele Sfintelor, preafericite, prin jertfe curățind pe Israil, cele ce vesteau mai-nainte mântuitoarea junghierea Mielului.

Cu cuget curat Proorocule Samuile, razele Duhului înlăuntru primindu-le, ca un Prooroc dumnezeiesc, mai-nainte vesteai cele de departe, ca și cum ar fi de față; pentru aceasta cu credință te lăudăm pe tine.

Ales a fost David întru fiii lui Iessei, precum ai arătat, ungându-l pe dânsul Samuile cu ungerea cea sfântă, și strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Noi cei ce săvârșim prăznuirea ta Samuile, împreună-vorbitorule cu drepții, să dobândim prin rugăciunile tale Împărăția cea de sus, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Învrednicește-mă pe mine milostivirii tale milostivă și iubitoare de bine Stăpână, și mă mântuiește pe mine din gheenă, și dintru cel mai din afară întuneric, ca cu credință și cu dragoste, să te cinstesc pe tine.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva adică prin boala...

Stând ca un slujitor înaintea Stăpânului și Dumnezeului nostru, și împodobindu-te ai slujit Lui, fericite, cu viață fără prihană, primind arătările cele dumnezeiești și proorocind prea-arătat.

Arătatu-te-ai din pântecele maicii tale pururea slăvite vas Preasfântului Duh, și cu sfințitul veșmânt împreună crescând bine ai slujit lui Dumnezeu, cu blândețea inimii și cu frumusețea minții, Preafericite.

Astăzi pomenirea ta de Dumnezeu purtătorule, ne-a răsărit nouă ca soarele, cu prea-îndestulată strălucire a darurilor, luminând sufletele celor ce te cinstesc pe tine, și gonind negura răutăților; pentru aceasta toți te mărim pe tine.

Slavă...

Ridicatu-te-ai către locașurile cele cu chipuri luminoase, și ai strălucit mai luminat decât soarele; și vezi pe cele ce le văd proorocii, apostolii și toți drepții, îndumnezeindu-te cu împărtășirea de Dumnezeu insuflate; pentru aceasta toți te fericim pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Necunoscând stricăciune de bărbat, ai primit în pântece pe Cuvântul cel nestricăcios, Care pe noi cei stricați din multe căderi, ne-a mântuit cu patima nestricăciosului Său trup, singură Preacurată nestricată Fecioară.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus. Iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cela ce ai împodobit.

Samuil cel ce mai-nainte de zămislire, s-a dat de maică prealăudată dare, și a uns pe împărați, ca un preot și Prooroc să se laude.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Apostoli de la margini, adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și Tu Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Când te-ai mutat către Cel născut din tine, au venit cu nori Apostolii împreună, ca să îngroape trupul tău, Fecioară.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

O tainele tale Curată cele mai presus de fire; căci ca o Maică a lui Dumnezeu, te muți luminat către Acesta, de Dumnezeu fericită.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință și nu Se va lepăda de dânsa.

Ceata dumnezeieștilor Apostoli și ucenicilor, adunați-vă să îngropați trupul cel de Dumnezeu primitor, al singurei Maicii lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., glasul al 5-lea.

Cântați popoare Maicii Dumnezeului nostru cântați; că astăzi prealuminat sufletul său, l-a pus în preacurate palmele Celui ce S-a întrupat dintru dânsa fără sămânță, Căruia se și roagă neîncetat, să dăruiască lumii pace și mare milă.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului, Cântarea a 6-a, a amândurora Canoanelor, cu Irmosul pe 6.