SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Apostolului 3, și ale sfintei Mucenițe 3.

Stihirile Apostolului, glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Fericite Tadee, Apostole, apropiindu-te de lumina cea desăvârșită, a doua lumină după dumnezeiasca împărtășire cu adevărat te-ai făcut, și stricând noaptea mulțimii dumnezeilor, suflete ai adus la Făcătorul a toate. Pentru aceasta bucurându-ne, și cinstind luminată și binevestită, și de lumină purtătoare pomenirea ta, pe Hristos slăvim.

Fericite Tadee, Apostole, după dumnezeiasca și de lumină purtătoare învierea lui Hristos, și după preasfântă înălțarea la ceruri, cetății Edesei dumnezeiasca propovăduire ai încredințat, întru care venind, prin cuvinte și minuni ai întărit spre adevăr pe Avgar stăpânitorul locului, și împreună cu aceștia pe toți.

Fericite Tadee, Apostole, orbilor a vedea prin dumnezeiască pipăirea ta s-a dat, și șchiopilor umblare, și bolnavilor sănătate, și slăbănogilor iarăși îndreptare, și celor nepricepuți cunoștință de mântuire; că tu plin de darurile Atotlucrătorului Duh ai fost, preafericite. Pentru aceasta te lăudăm pe tine.

Alte Stihiri ale Sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Dorind mucenicia, cu tărie ai suferit multe chinuri, prealăudată. Pentru aceasta te-ai mutat către odihna cea fără de durere, și către lumina cea neapusă, către bucuria cea prealuminată, și către dumnezeiască desfătarea cea veșnică. Drept aceea te fericim, și săvârșim astăzi sfântă pomenirea ta, purtătoare de chinuri, cuprinsă de Dumnezeu.

După chinurile cele cu multe dureri, și de multe feluri în mare aruncată fiind, Dumnezeu pe tine te-a mântuit, Mântuitorul a toate cu dumnezeiasca putere călcând puterea celui străin, Vasso mult pătimitoare. Pentru aceea ai luminat înțelegerea celor binecredincioși, săvârșind semne mai presus de minte și de gând.

Ca o pasăre dulce cântătoare, glăsuind în dumbrava chinuirii celei frumoase, ai chemat pe puii tăi cei frumoși, scăpând împreună cu ei de cursele înșelăciunii Vasso de Dumnezeu înțelepțită, după vrednicie minunată, împreună cu ei te-ai sălășluit, în cuiburile cerești preafericite, rugându-te pentru toți totdeauna.

Slavă..., Și acum... a Praznicului, glasul al 6-lea.

Veniți să prăznuim Adormirea cea a toată lumea vestită, a Născătoarei de Dumnezeu, celei cu totul fără prihană; că astăzi îngerii prăznuiesc cinstită mutarea Maicii lui Dumnezeu, și la veselie ne cheamă pe noi pământenii, ca să strigăm cu glas neîncetat: Bucură-te ceea ce te-ai mutat de pe pământ și la cereștile lăcașuri te-ai dus! Bucură-te ceea ce ai adunat întru una ceata ucenicilor prin nor ușor; bucură-te nădejdea și mântuirea noastră, că pe tine neamul creștinesc, neîncetat te fericim.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz.

Întru slăvită Adormirea ta, cerurile se bucură, și oștile îngerești se veselesc; și tot pământul se bucură, cântare de petrecere glăsuind ție, Maicii Stăpânului tuturor, ceea ce nu știi de nuntă Preasfântă Fecioară, care neamul omenesc l-ai mântuit de osândirea strămoșilor.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

De la margini s-au adunat cei mai aleși din Apostoli, cu dumnezeiasca voie să te îngroape. Și de pe pământ la înălțime ridicată văzându-te, glasul lui Gavriil cu bucurie ți-a strigat ție: Bucură-te căruța a toată Dumnezeirea; bucură-te una care ai împreunat cu nașterea ta, cele de pe pământ cu cele de sus.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David, cu adeverință și nu Se va lepăda de dânsa.

Ceea ce ai născut Viața, la viața cea fără de moarte ai trecut, întru cinstită Adormirea ta, înconjurându-te îngerii, Domniile și Puterile, Apostolii și Proorocii, și toată făptura, și Fiul tău primind cu preacurate mâinile Sale, sufletul tău cel fără prihană, Fecioară Maică, Mireasă dumnezeiască.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea.

La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții, norii au răpit pe Apostoli prin văzduh, și pe cei risipiți prin lume, întru o ceată i-a pus înaintea preacuratului tău trup, care și îngropându-l cu cinste, glasul lui Gavriil au strigat cântând: Bucură-te cea plină de Dar, Fecioară Maică care nu știi de mire, Domnul este cu tine; cu care împreună ca pe Fiul tău și Dumnezeul nostru roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Tropar, glasul al 3-lea.

Apostole Sfinte Tadee, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale, sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul PraznicuIui de 2 ori. Slavă..., al Apostolului, Și acum..., iarăși al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întimpină...

Adormirea ta prăznuim, Preacurată, la care a venit Cel întrupat din tine Hristos Dumnezeul nostru, cu negrăită slavă ca să primească duhul tău, și cu slavă mutându-te, lumea nu o ai părăsit cu rugăciunile tale, acoperind pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

După a două Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Mulțimile îngerilor te preaslăvesc pe tine, și neamul omenesc cu credință te lăudăm, căci te-ai mutat de pe pământ către Cel ce S-a născut din tine, Născătoare de Dumnezeu Curată, și acum te rogi neîncetat, ca să ne mântuim de primejdii, noi care cu credință săvârșim Fecioară a ta mutare.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

CANOANELE

Al Praznicului cel de al doilea, cu Irmosul pe 6 și al Apostolului pe 4, și al Sfintei pe 4.

CANONUL Apostolului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Să cântăm Domnului...

Înaintea Scaunului Stăpânului stând preaînțelepte Tadee, dă-mi luminare, ca să laud prăznuirea ta cea de lumină purtătoare.

Lumina cea fără de ani arătându-Se cu noi sub ani, Cel mai presus înființat te-a învrednicit pe tine, Fericite, ca pe o rază să luminezi lumea.

Cu putere încingându-te pe tine cel nebiruit întru tărie, te-a întărit ca să pierzi toată tăria celui amăgitor.

A Născătoarei:

Stăpână a toate te-ai arătat născând negrăit pe Cel ce stăpânește făpturile, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară prealăudată.

Alt CANON, al Sfintei.

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glas același,

Irmos: Apa trecându-o...

A ta pomenire lăudând cu bucurie preamărită, roagă-te Fericită ca să se dea mie de la Cer luminare, și iertare greșalelor celor de suflet stricătoare.

Nu te-ai spăimântat de porunca celor urâtori de Dumnezeu, fiind îngrădit sufletul tău cu frica Domnului. Pentru aceea ai îndrăznit bărbătește la răni de bice și la nevoi.

Slavă...

Luat-ai cu tărie multe feluri de chinuri, împreună cu trei feciori ai tăi, purtătoare de patimi cu răbdare, cu care ai împletit cununile nestricăciunii, slăvind pe Sfânta Treime.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislit-ai Cuvântul Tatălui fără durere de Maică, Preasfântă, și pe Acesta negrăit mai presus de cuvânt spre mântuirea noastră L-ai născut.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea...

Cu raza dumnezeiescului Dar luminând popoare, Mărite, lumină curată te-ai arătat celor ce erau întru întunericul celor cumplite.

Vindecare și mântuire, cu vrerile cele dumnezeiește lucrătoare, Înțelepte, ai adus împăratului Avgar, la dânsul venind.

Case Duhului celui Atotlucrător ai făcut pe pământeni, Înțelepte, surpând capiștile pierzării.

A Născătoarei:

Însemnările legii cele mai dinainte, și glasurile proorocilor, Stăpână, au arătat prealuminat înfricoșată nașterea ta, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Doamne, Cela ce ai făcut...

Aprinzându-te cu credință și cu dorirea cea fierbinte a alesei dragostei lui Hristos, prealăudată, focul l-ai stins, stându-ți înainte îngerul, și pe poporul cel neînțelegător, cu totul prin foc l-ai prăpădit.

Acum neamul drepților binecuvântat s-a făcut, din pântecele tău strălucind pătimitorii cei luminoși, Vasso preamărită, și tulburând împotrivirea cea întunecoasă a celor fărădelege, cu întărirea gândului.

Slavă...

O, maica care a covârșit legile firii cu împreunarea celor peste fire, cum a răbdat? Nedreapta moarte văzând de la unul la altul, pe care i-a hrănit cu credința și cu lapte.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe mine cel mort cu mâncarea neascultării m-ai mântuit, ceea ce ai născut pe însuși Viața cea ipostatnică Fecioară cu totul fără prihană. Pentru aceasta acum după vrednică datorie te fericim pe tine, pururea fericită.

Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

CONDACUL Apostolului, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Prăznuirea Apostolului cea de bucurie a sosit, să o săvârșim astăzi cu veselie; că dă celor ce-l cinstesc pe dânsul cu credință, mântuire de păcate și dumnezeiască tărie, căci are îndrăzneală ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Hristos.

ICOS.

Pe ucenicul lui Hristos toți să-l lăudăm, pe însuși văzătorul Cuvântului să-l cinstim astăzi; că acesta a propovăduit lumii pe cinstita Evanghelie. Și pe păgâni vânându-i, ia scos din adâncul înșelăciunii și calea adevărului le-a arătat, prin care a dus pe cei credincioși la moștenirea cerească; și înaintea Dumnezeiescului Scaun strălucit stând, dă din-destul luminare celor ce-l cinstesc pe dânsul din dragoste; căci are îndrăzneală, ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Hristos.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Apropiindu-te de Soarele cel înțelegător, de la Care ai luat razele cele de taină, te-ai făcut ca o stea prealuminoasă, strălucind toată plinirea pământului și împrăștiind negura înșelăciunii, Preafericite. Pentru aceasta cea de lumină purtătoare și sfântă pomenirea ta, cu credință o prăznuim și cu un glas strigăm către tine:, Tadee Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta.

Slavă..., a Sfintei, asemenea.

Zburând cu aripile dumnezeieștii credințe, ca o turturea cu puii tăi, la cuiburile cele nematerialnice te-ai odihnit, cu sfințenie nevoindu-te, purtătoare de chinuri Vasso, ceea ce ești împreună vorbitoare cu îngerii, și râuri de minuni izvorăști celor ce le trebuiesc. Pentru aceea după datorie săvârșind sfântă pomenirea ta, te cinstim, pe Mântuitorul slăvind, și cu un glas strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ceata cea preacinstită a înțelepților Apostoli s-a adunat minunat, să îngroape cu preamărire trupul tău cel preacurat, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată, cu care au cântat mulțimile îngerilor, cinstită Adormirea ta lăudându-o, care cu credință o prăznuim.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Minte înaltă având, ai luat dumnezeieștile cunoștințe și darurile Duhului, ucenice Tadee al Împăratului tuturor.

Întru învățătura dumnezeieștilor taine fiind, Preafericite, pe cei neînvățați ai luminat, să cinstească pe Treimea cea de o Ființă.

Lege dumnezeiască ai scris în inimă, Fericite, ștergând mai întâi scrisorile necunoștinței și idolii păgânătății.

A Născătoarei:

Ca ceea ce ai născut pe Făcătorul, te-ai arătat Împărăteasă a toate făpturile. Pentru aceasta te slăvim de Dumnezeu Născătoare, ceea ce numai tu ești pururea Fecioară.

Alt Canon,

Irmos același:

Neîndoit având gândul tău spre luptă, ai năvălit asupra războinicului celui viclean, și în adâncul sângiurilor pe acesta l-ai potopit.

Pe tine adâncul primindu-te s-a rușinat și te-a mântuit, fiind osândită cu moarte nedreaptă, răbdătoare de patimi Vasso, prin dumnezeiasca voie.

Slavă...

Împărăția cea neclintită, împreună cu prealăudații fiii tăi ai moștenit, Mărită, și cereasca cămară cu adevărat și lumina cea neapusă.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine muntele cel netăiat dedemult Avacum te-a văzut mai-nainte cu Duhul, Dumnezeu din tine S-a arătat, și pe noi Fecioară ne-a mântuit.

Cântarea a 5-a

Irmos: Din noaptea necunoștinței...

Purtând dumnezeiască asemănarea Stăpânului, fericite, la Avgar stăpânitorul, dumnezeiesc doctor ai venit.

Sfințitul Toma după dumnezeiască înălțarea Cuvântului, propovăduitor te-a trimis la cei ce le trebuiau, preaînțelepte Tadee.

Bolile gonindu-se și inimi vindecându-se, văzând Avgar s-a umplut de dumnezeiască luminare, prin mijlocirile tale.

A Născătoarei:

Pe Cuvântul întrupat Cel ce poartă îndoită lucrare, L-ai născut Fecioară ceea ce nu știi de nuntă, rămânând Fecioară neîntinată.

Alt Canon,

Irmos același:

Fiind cuprins de setea dragostei lui Hristos mărite Agapie, de Dumnezeu fericite, până în sfârșit ai urât răutatea, și cu tărie ai răbdat durerile muncilor și despuierea pielii trupului.

Strujindu-ți-se pieptul tău cu unghii de fier Mucenice Teognie, te-ai cunoscut înmulțit curat și desăvârșit Dumnezeului tuturor precum ai poftit, Înțelepte, către Care te-ai suit cu mărire, strălucind cu luminile patimilor.

Slavă...

Cu neîndoită credință preaînțelepte credinciosule, petrecând muceniciile, ai spăimântat inimile cele neînțelegătoare ale necredincioșilor, Fericite, când se zdrobeau oasele tale, și se dezlegau toate încheieturile trupului.

Și acum..., a Născătoarei:

Căderea Evei strămoașei tuturor o ai îndreptat acum, născând pe Izbăvitorul, Mântuitorul și Ziditorul și Domnul, Maica lui Dumnezeu, una între femei binecuvântată; pentru aceea cu credință te slăvim pe tine.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Iona din chit...

Luminarea Sfântului Duh ce S-a sălășluit în inima ta, adevărat luminător lumii Tadee te-a făcut, pe tine cel ce ai stricat întunericul înșelăciunii.

Purtând pe trup rănile lui Hristos cele mântuitoare Tadee, ca o frumusețe ai mântuit Înțelepte pe popoare de toată grozăvia, și la bucuria cea frumoasă te-ai înălțat.

Ca o dimineață te-ai arătat, pe Soarele dreptății arătându-L nouă, Mărite, cu Care luminându-ne, fii luminii celei înțelegătoare printr-însul noi pământenii ne-am făcut, Tadee.

A Născătoarei:

Prunc nou ne-ai născut nouă pe Cel de o Ființă cu Tatăl, Care iarăși a adus firea omenească cea stricată la frumusețea cea întâia, Curată.

Alt Canon,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Întărind sufletul tău spre dragostea lui Dumnezeu cea nespusă, ai subțiat scaunele cele pângărite ale dumnezeilor până în sfârșit, și te-ai făcut împreună viețuitoare cu îngerii, Vasso purtătoare de chinuri.

Mari chinuri ai petrecut pentru Hristos, Muceniță, și ai primit de la Dânsul mari răsplătiri și laudă fără de moarte și cămară dumnezeiască și dulceață netrecătoare.

Slavă...

Ca pe Iona dedemult din adâncul mării te-a mântuit pe tine Dumnezeu, cu puterea cea atotțiitoare, întru tine minunându-Se, prealăudată, Care în sfaturile sfinților totdeauna Se preamărește.

Și acum..., a Născătoarei:

Mulțimile păcatelor și valurile deznădăjduirii tulbură gândul meu, milostivește-te Stăpână, și tinde mie mâna și mă mântuiește, care ai născut pe Mântuitorul.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirea Sfântului Apostol Tadeu ce-i zic și Leveu.

Stih: Tadee, care altă cunună ție voi putea împleti?

Decât însuși văzător și tainic Cuvântului a te numi.

Întru această lună în a douăzeci și una zi,

Tadeu viața pământească părăsi.

Acesta a fost din cetatea Edesei, evreu cu neamul, foarte iscusit și procopsit în dumnezeieștile Scripturi. Deci suindu-se la Ierusalim ca să se închine, în zilele lui Ioan Botezătorul și auzind propovăduirea lui, și minunându-se foarte de cea îngerească viața lui, se boteză de dânsul. După aceasta văzând pe Hristos și nespusele minuni ce se făcea de către Dânsul și auzind învățătura Lui, urmă după Dânsul până la mântuitoarea patimă. Iar după înălțarea Sa, s-a întors la patria sa Edesa, și botezând pe Toparhul Avgar și tămăduindu-i rămășița leprei lui, și învățând și luminând pe alții mulți, și făcând Biserici, umblă și înconjură cetățile Siriei. Și mergând la Beril cetatea cea din Fenicia și învățând și acolo pe mulți și botezând, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Vassa, împreună cu copii ei Teognie, Agapie și Pistos.

Stih: Trei copii prea-frumoși ai unei maici fiind,

Cu maica lor Vassa spre tăiere un suflet erau având.

Vassa în a douăzeci și una zi,

Cu fii săi de sabie se săvârși.

Această Muceniță a fost în zilele împăratului Maximian, din cetatea Edesa. Și însoțindu-se cu un popă idolesc, anume Valerie, făcu pe acești trei copii cu dânsul, adică pe Teognie, Agapie și Pistos, pe care îi creștea în dumnezeiasca credință, pentru că ea era credincioasă și creștină de la moșii ei. Deci fiind pârâtă de însuși bărbatul său, stătu de față cu copilașii ei înaintea antipatului Vicarie, și mărturisindu-se că este creștină; pe dânsa adică și cu doi copii o închiseră în temniță, iar pe Teognie fiul ei cel mai mare îl spânzurară și-l strujiră. Deci aduseră pe Agapie al doilea fiu al ei, și l-a bătut cumplit, iar maică-sa îl îmbărbăta și-l îndemna la mucenicie, după aceasta îi despuiară pielea capului până la piept. Iar în câtă vreme îl despuia, zicea nevoitorul lui Hristos zicerea aceasta vrednică de pomenire: Nu este lucru mai dulce decât a pătimii cineva pentru Hristos. Apoi după aceasta aduseră și pe al treilea fiu ce-l chema Pistos; și mărturisind credința în Hristos și cercându-l cu fot felul de munci, își luă împreună cu frații săi răspunsul de sabie și îndată li se tăiară capetele. Iar Maica lor Vassa, atunci era în temniță fără mâncare, unde primind hrană din mâna îngerului, se întărise. După aceea scoțându-o din temniță, i s-a poruncit ca să urmeze după Vicarie, care mergea la Macedonia. Și acolo silindu-o ca să jertfească și nevrând a se supune, întâi a fost băgată în apă, după aceea în foc, și apoi împroșcată cu pietre. Și rămânând de acestea nevătămată, a fost adusă în capiștea idolilor, și apucând idolul lui Dia îl clinti și-l surpă jos de-l făcu praf. Deci pentru aceasta a fost dată la fiare să o mănânce, și a fost aruncată în mare, de treizeci de stadii departe de la pământ, și atunci se arătă de departe celora ce o vedeau, unde ședea pe un scaun cu cuviință și cu dânsa trei bărbați, strălucind mai mult decât soarele, care se vedea unde o suiau împreună cu scaunul într-o corabie; iar peste opt zile s-a arătat în ostrovul Alonului la Elespont. Și dacă înțelese aceasta antipatul din Macedonia, spunându-i oarecarele Filip, a scris la consularul Cizicului și stăpânitorul eparhiei Elespontului, ca să o prindă. Care aflându-o a nu se pleca a face jertfă la idoli, porunci de-i legară mâinile dindărăt, apoi îi zdrobiră mădularele, și așa tăindu-i-se capul și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Teoclita, făcătoare de minuni.

Stih: Teoclita își arată numirea prin faptă,

Chemată fiind de Dumnezeu și de trup dezbrăcată.

Aceasta era pe vremea împărăției Lui Teofil, urătorul de Hristos, din strămoși trăgându-se, de patrie și de neam din latura optimatilor; părinții ei erau Constantin și Anastasia. Care crescută fiind din pruncie cu plăcerea de Dumnezeu, a fost însoțită cu bărbat, după toate asemănat cu obiceiurile, al căruia nume era Zaharia, fără să se smintească ea întrucât de puțin din însoțirea lui; căci de atunci multe și nenumărate milostenii făcea, dându-se pe sine la îndeletnicirea dumnezeieștilor cuvinte, și tot lucrul bun cu lesnire îl făcea, împlinind poruncile Scripturilor, lucra încă toată ziua, și slujea la trebuințele săracilor ce veneau la casa sa și la toți cei din casă, și fiindcă venise vremea mutării sale, chemându-și toate rudeniile și cunoscuți, le-a spus și ziua mutării sale și cele ce erau să se lucreze în urmă. Iar minunile ce au urmat în urmă după adormirea sa, cu neputință este nouă a le prescrie, prescurtare întrebuințând. Însă una este de datorie ca să o adăogim la povestire neiertându-ne mărimea lucrului, a o trece cu vederea pe aceasta. Căci în fiecare an rudeniile fericitei ridică trupul ei cel de trei ori cuvios, și schimbă hainele ce le avea deasupra sa, altele punându-i și perii capului său cei albi îi întocmea, îi reteza încă și unghiile mâinilor și ale picioarelor, apoi zicând cântarea cea întreit sfântă îl așeză pe el iarăși, nestricat fiind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii cei binecredincioși...

Minuni săvârșind cu chemarea Domnului celui ce S-a arătat cu materia trupului, ai tras popoare și cetăți la credința cea adevărată, Preamărite, care strigă: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Oprit-ai putrejunea nedumnezeirii, cu dumnezeiască sarea cuvintelor tale celor dulci, și ai vindecat inimile cele rănite cu săgeata șarpelui, fericite Apostole, strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ridicându-te la înălțimea privirii spre cele de sus, te-ai umplut o Tadee de Dumnezeiescul Duh, și cu cuvântul de mântuire dumnezeiește te-ai îmbogățit, și popoare ai învățat să strige: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Cu obiceiul meu alunecându-mă, și cu fapte netrebnice îmbrăcat fiind, la tine scap, ajută-mi Stăpână, obiceiuri de pocăință dând smeritului meu suflet, ca să te slăvesc.

Alt Canon,

Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Cu putere dumnezeiască, trecând văpaia focului Muceniță nevătămată, cu focul sângiurilor tale ai ars înșelăciunea ca pe o materie, strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cel ce ai oprit repezirile leilor în groapă, mântuind pe al Tău, Daniil, nevătămată ai arătat de fiare, pe purtătoarea de chinuri, care strigă Ție, Stăpâne: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Cu luminate razele Crucii strălucindu-se Vassa mărita întunericul înșelăciunii a trecut nevătămată, și către lumină a ieșit strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Rupe multele împletituri ale greșalelor mele, Mireasă a lui Dumnezeu, care mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a ridicat păcatul lumii; binecuvântată Curată, pururea preaslăvită.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Biruitori muncitorului...

Cer te-ai arătat, spunând slava lui Dumnezeu Tadee, și păgânilor ai fost luminare la dumnezeiasca credință aducând, pe cei ce strigă cu căldură: Lăudați pe Domnul și-L preaînălțați în veci.

Tărie celor neputincioși, și orbilor vedere, slăbănogilor bună umblare, Fericite, dând cu puterea Duhului. Cetății Edesei luminător te-ai făcut, ceea ce te laudă pururea cu credință pe tine Tadee.

Cela ce cu bogăția minunilor pe neamul cel necredincios l-a întors la credință cu dumnezeiasca voie, și din înșelăciunea idolească a mântuit pe cei ce alergau la dânsul, cu credință după datorie să se mărească Tadeu.

A Născătoarei:

Umbra legii a încetat Stăpână, născând tu pe Dătătorul legii, Cel ce luminează cu Darul lumea. Pe Care pururea roagă-L, să se milostivească degrab spre mine cel biruit de legea păcatului.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...,

Cel ce S-a îmbrăcat întru a noastră neputință, neputința ta aievea a întărit, și pe tine te-a lucrat mai puternică Muceniță, asupra focului, a apei, a fiarelor și a uneltelor celor de munci, cu credință, strigând: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați întru toți vecii.

Coconii cei cinstiți ca niște tineri, luptându-se bărbătește au biruit împotrivirea celor potrivnici, dumnezeiescul Teognie și sfințitul Agapie, împreună cu Pistos, s-au arătat cu lucrul și cu cuvântul, și cununile biruinței de la Dumnezeu primind, pe Dânsul Îl înalță întru toți vecii.

Ca un măslin bine-roditor, și ca o viță mult-roditoare, cu trei mlădițe bine îndreptându-le i-ai hrănit, cu care ai lucrat strugurii mărturisirii, care au izvorât vinul muceniciei, Vasso, veselind inimile celor ce cu bunăcredință strigă: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu cetele celor fără de trupuri și cu oștile Mucenicilor, stând înaintea scaunului prealăudaților, și de slava și de lumina Darului umplându-vă, dezlegați întunericul greșalelor noastre, celor ce cu credință prăznuim luminata și dumnezeiasca și plină de daruri a voastră cinstită pomenire.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu, Care a făcut cerurile cu porunca, și pământul cu voia preacurată, și Cel ce a zidit pe om, din tine arătat a luat trup luiși, ca să zidească firea noastră cea zdrobită de înșelăciunea șarpelui; prefăcându-o iarăși, Fecioară, unul Cel Milostiv.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Cela ce vezi dumnezeieștile răsplătiri cele veșnice, și lângă doririle cele mai desăvârșite, mai luminat te apropii fericite Tadee, veselește-te și dănțuiește.

Ca un cedru, ca un prea-mare chiparos mărite Tadee, cu bunătățile te-ai înălțat, umplând de bună mireasmă inimile celor ce te laudă pe tine.

Împreunatu-te-ai cu apostolii, Fericite, și cu mucenicii, și cu cetele celor fără de trupuri bucurându-te; cu care roagă să se mântuiască cei ce te cinstesc pe tine.

Pomenirea ta cu strălucirea darurilor, din-destul luminând gândurile credincioșilor, pe toți îi îndeamnă să te laude pe tine, Tadee.

A Născătoarei:

Iubitoare de bine, Fecioară, fă bun sufletul meu cel înrăutățit cu păcatele, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preabun.

Alt Canon,

Irmos: Spăimânta-tu-s-a de aceasta...

Dorind a vedea acelea care ochiul pământesc adevărat nu a văzut, ai răbdat bărbătește prealăudată, durerile trupului, zdrobirea mădularelor, repezirea fiarelor, arsura focului, învăluirea mării, cu razele luminii celei fără materie strălucindu-te, Preafericită.

De Dumnezeu purtătoare răsărit-ai adevărat ca o luminoasă lună, și bine împodobită, aducând cu Darul ceată dumnezeiască, ca de niște stele luminoase a celora ce au ieșit din pântecele tău; și acum lumea cu rază fără materie, ați strălucit, fericiților.

Întărindu-vă mintea fericiților pe piatra răbdării, de ispite cu multe feluri de întâmplări, v-ați arătat neplecați cu adevărat, și biruință întru Hristos ridicând, împreună cu Dânsul pururea a împărăți v-ați învrednicit, bucurându-vă.

Slavă...

Ca o adevărată întreagă porumbiță, și ca o turturea care ai iubit pe Dumnezeu, și ca o rândurea cu dumnezeieștii pui zburând la ceruri, te-ai sălășluit către dumnezeiască stăpânirea cea gânditoare, trecând iarna și vânăturile dracilor, Vasso, pe care cu dragoste te fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Iubitorul de oameni și Mântuitorul, născând minunată și de bine iubitoare Stăpână, dă-mi mie mântuire de păcate cu rugăciunile tale, și sufletul meu Preacurată cel spulberat de gânduri îmbunătățește-l, și-l arată slobod de patimile cele purtătoare de moarte, cu totul fără prihană.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Edesei ai fost luminător Tadee preaînțelepte, întru care ai propovăduit dumnezeiască iconomia Cuvântului, și pe Avgar stăpânitorul locului, și pe toți cei ce erau cu dânsul luminându-i, slujitori i-ai arătat prealuminatei Treimi, Apostole de Dumnezeu propovăduitorule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Apostoli de la margini adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și Tu Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Adu-ți aminte, de cei ce te roagă pe tine cu dinadinsul, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, și cu dragoste cinstesc sfântă Adormirea ta.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Vino adunarea proorocilor la Fecioara, și-i aduce-ți ei fiecare, cântare de petrecere, potrivită prăznuirii.

Stih: Juratu-sa Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepădă de dânsa.

Ceata ucenicilor adunați-vă cu osârdie pe nori, să îngropați trupul cel de Dumnezeu primitor, al singurei Maicii lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Ușile cerurilor ridicați-vă, văzând ușa Celui Preaînalt, mergând cu slavă, la Fiul său și Domnul.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Cântarea a 7-a, a amândurora Canoanelor, cu Irmosul pe 6.