SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La, Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Sfântului Mucenic Agalonic 3, și ale Sfântului Mucenic Lup 3.

Stihirile Sfântului Agatonic, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Căutând bunătatea cea dintâi, și frumusețea cea mai presus de minte, Agatonice, cu bucurie ai mers către prea-vitejeștile lupte cele de față, și împleticindu-te cu vrăjmașul, prea-vitejește l-ai surpat la pământ, și ți-ai împletit diadema cea prealuminoasă a biruinței, rugând pe Iubitorul de oameni pentru cei ce te cântă pe tine.

Împodobindu-te cu înțelepciunea, ai izvorât cuvânt curgător de viață, pe cei fără de înțelegere întorcând pe muncitorul mustrându-l, ai încetat viforul mulțimii dumnezeilor, și întărind pe credincioși a petrece întru Harul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta suferind pătimirile cele prea-cumplite, către împărățiile cele de sus purtător de cunună ai alergat.

Picându-ți sângele pătimirii tale celei tari, ai stătut înaintea Stăpânului, făcându-te junghiere cu preafrumoasă mireasmă, jertfă curată, dar bineprimit, prinos preasfințit, și desăvârșită ardere. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, păzește în pace plinirea Bisericii, pătimitorule Agatonice.

Alte stihiri, ale Sfântului Lup, glasul și Podobia aceiași.

Lup cel fericit, cu fierbințeala Duhului Celui dumnezeiesc, a risipit gerul cel prea-greu al nedumnezeirii, și cu sabia tăindu-se, izvorăște râuri de vindecări, și sufletele cele topite cu Harul le rourează. Pe acesta cu bunăcredință, ca pe un prea-ales rugător al nostru, și fierbinte sprijinitor, să-l lăudăm iubitorilor de Mucenici.

Întru adâncul apelor ai aruncat închinăciunile elinilor și ai îngrozit pe cei fără de Dumnezeu, văzându-ți minunile care prin credința ta se săvârșeau, Preafericite, și stând în mijlocul acelora, ai primit dintru înălțime baia cea dumnezeiască, Dumnezeu pe tine slăvindu-te, ca pe un Mucenic prea-adevărat, și viteaz diamant, și împreună părtaș cu îngerii.

Ispitindu-se vrăjmașii a te tăia pe tine, se tăiau unul pe altul, și cu săgețile săgetându-te se răneau unul pe altul, Lup purtătorule de chinuri, și părându-li-se a te fierăstrui, spre copac aduceau rana, fiind întunecați, căci Domnul te păzea pe tine, Fericite, pentru care ai voit a pătimi, rugătorule al sufletelor noastre, împreună-vorbitorule cu îngerii.

Slavă..., glasul 1, a lui Anatolie.

După purtarea numelui ai fost numit cu numele biruinței celei bune Agatonice mult-pătimitorule, căci rănit fiind de dragostea cea dumnezeiască lepădându-te de înșelăciunea cea idolească, și de rătăcirea tiranilor, te-ai mutat minunat către viața cea bună. Pentru aceasta având îndrăzneală către Hristos, roagă-te întru preaslăvită pomenirea ta, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Cu cuviință era, singuri văzătorilor Cuvântului și slugilor, să vadă și Adormirea Maicii Lui celei după trup, taina cea mai de pe urmă a ei câtă este, ca nu numai să vadă înălțarea Mântuitorului cea de pe pământ, ci și pentru mutarea celeia ce L-a născut pe El să mărturisească. Pentru aceasta de pretutindenea adunându-se cu dumnezeiască putere, la Sion au ajuns, și au petrecut pe cea mai înaltă decât Heruvimii, care mergea la Cer. Căreia și noi împreună; cu dânșii ne închinăm, ca celeia ce se roagă pentru sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Ceata ucenicilor s-a adunat, să îngroape pe Maica cea de Dumnezeu Născătoare, venind de la margini cu voința cea Atotputernică.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Mireasa lui Dumnezeu, Împărăteasa Fecioara, slava celor aleși, și lauda fecioarelor, la Fiul său se mută.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepăda de dânsa.

Adunatu-s-a ceata ucenicilor, cu preamărire, de la marginile lumii, să îngroape trupul tău cel dumnezeiesc și nestricat.

Slavă..., glasul al 8-lea:

După purtarea numelui primind chemarea, te-ai făcut pe sineți Biserică a vistieriilor celor bune, Împăratului tuturor, Mucenice Agatonice, și în munci după lege nevoindu-te, ai surpat puterea cumplitului veliar, și izbânda biruinței ridicându-o, purtător de cunună întru cele preaînalte stai înaintea Preabunului Dumnezeu; Căruia și rugându-te nu lipsi, pentru cei ce te cinstesc pe tine, înfrumusețarea mucenicilor.

Și acum..., a Praznicului, asemenea.

Cetele fecioarelor astăzi în taină stau împrejurul patului Fecioarei și Maicii, și sufletele drepților, împrejur zburând cinstesc Împărăteasa, aducând fecioarele, adică fecioria ca o zestre în loc de mir, iar sufletele aduc cântarea cea nematerialnică a bunătății. Căci cu cuviință este Maicii lui Dumnezeu, a se înconjura cu cinstea ca o Împărăteasă, cu împărăteștile și strălucitele purtări ale bunătăților; cu care și noi viață curată împreună aducând, să ieșim spre îngroparea adevăratei Maicii Dumnezeului nostru, cu laude și cu cântări duhovnicești, cu un glas fericindu-o pe dânsa.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., a Sfinților, Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a iosif...

Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul a toate, arătându-te pe pământ mai desfătată decât cerurile, acum te-ai mutat de pe pământ la cele cerești, și sufletele drepților și cetele îngerilor privindu-te ca pe o Împărăteasă, îți aduc ție pururea laudă după vrednicie. Pentru aceasta nu înceta a te ruga, pentru cei ce te cântă pe tine.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

După a doua Catismă, Sedealna, glas și Podobia aceeași.

Ceata Apostolilor fiind împrăștiată pe pământ, s-a adunat în Sion, ca să petreacă de pe pământ pe Născătoarea de Dumnezeu către Cel Preaînalt, pe Care l-a născut; și puterile cerurilor cele mai presus de lume alergau, înainte și dănțuiau împreună duhovnicește, strigând: Bucurați-vă cerurilor, primind pe Maica lui Dumnezeu, care stăpânește cele văzute și pe cele nevăzute.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

CANOANELE

Al Praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două Canoane pe 8.

CANONUL Sfântului, Agatonic.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos: Cântare de biruință...

Îmbunătățește Sfinte, sufletul meu cel înrăutățit de patimi, ca unul ce te-ai făcut următor al Celui Bun, și-mi dă cuvânt ca să măresc cinstită pomenirea ta.

Făcutu-te-ai cunoscut Celui ce toate le cunoaște, Mucenice de Dumnezeu insuflate, și întruparea Lui, înaintea neamurilor o ai propovăduit, nespăimântându-te de moartea trupului tău.

Pe cei căzuți i-ai sculat prin cuvântul tău, și cu bunăcredință i-ai arătat părtași învierii și strălucirii celei veșnice, Mucenice mult-pătimitorule.

A Născătoarei:

Minunea cea mare a nașterii tale cinstită, se vede mai presus decât toate minunile, pentru că ai născut pe Hristos, Care s-a arătat întru asemănarea trupului, fără schimbare și fără amestecare.

Alt CANON, al Sfântului Lup.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Pe voievozii cei tari...

Luminându-te pururea de strălucirile cele neînserate și stând înaintea Luminii celei dumnezeiești, luminează sufletul meu celui ce laud pomenirea ta cea strălucită și purtătoare de lumină, ostașule al lui Hristos, viteazule pătimitorule.

Intrând întru prea-vitezele lupte ale mucenicilor, ai mărturisit pe Dumnezeu, cum că S-a arătat pe pământ, și firea omenească o a îndumnezeit, preaînțelepte; și pe dumnezeii elinilor i-ai pierdut prin puterea Duhului.

Slavă...

Umplându-ți-se inima de apele vieții, ca un râu dumnezeiesc, ai uscat curgerile înșelăciunii; și cu credința ai adăpat cugetele oamenilor, care odrăslesc roadă cerească.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o dimineață bine înfrumusețată, din coapsele tale ai răsărit pe Iisus, luminarea tuturor și Dumnezeu, care pierde noaptea mulțimii dumnezeilor cu strălucirile cele neînserate, neispitită de nuntă Stăpână, și luminează lumea.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Să se întărească inima mea...

Cel deșert la minte, nădăjduia a te amăgi cu vicleșuguri și cu momeli; dar cugetul lui cel străin s-a arătat deșert, fiind tu Mucenice întărit pe piatra credinței celei adevărate.

Înotând peste luciul chinurilor și al durerilor trupului, prin ocârmuirea lui Hristos, te-ai adăpostit întru limanurile cele înțelegătoare, veselindu-te pătimitorule Agatonice.

Tăierile și zdrobirile trupului peste mine să vină astăzi; săbiile și tigăile și focul și fiarele și moartea, nu le am întru temere, strigai pătimitorule Agatonice.

A Născătoarei:

Cel după fire necuprins, închipuindu-Se din tine cu chipul, a primit cuprindere după trup, întru îndoite ființe și voiri, cunoscându-Se Stăpână Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Biserica cea stearpă...

Întărindu-te de nebiruită puterea Duhului, cu bărbăție te-ai dezbrăcat către lupte Mucenice, și întărâtarea înșelăciunii ai stricat, Lupe preafericite.

Gonitorul cel prea-cumplit cunoscându-te pe tine mărturisitor patimilor lui Hristos, nădăjduia cu momeli ca să amăgească sufletul tău, dar s-a înșelat prea-vicleanul.

Slavă...

Lovindu-te ca o vioară de Duhul cel atoate lucrător, cu bucurie ai glăsuit înaintea tiranilor, dulce viers al cunoștinței celei dumnezeiești, îndulcindu-i pe cei ce alergau către credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu precum știe, în pântecele tău sălășluindu-Se, nu a clintit cheile fecioriei tale, Curată, și pe piatra cea neclintită a credinței pe toți i-a întărit.

Irmosul:

Biserica cea stearpă a născut din păgâni, și adunarea cea cu mulți fi a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm: Sfânt ești Doamne.

CONDACUL Sfântului, glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Chemare bună câștigându-ți cugetătorule de Dumnezeu, de către credința oamenilor celor vicleni te-ai întors, netemându-te de munci Agatonice mărite. Pentru aceasta te-ai făcut bunătăților moștenitor, și ai luat cu cei împreună pătimitori cu tine, după vrednicie cunună nestricăcioasă.

ICOS

Pe Cel Bun și de oameni Iubitor, roagă-L Agatonice preaînțelepte, ca să facă bună răutatea inimii mele, și să-mi dăruiască cuvânt, ca că laud după vrednicie nevoințele tale, care ai răbdat pentru credința lui Hristos, Dumnezeul nostru; precum pretutindenea ai cercetat ca un Mucenic și păstor și lupii gonind, ai povățuit turma ta la pământul adevărului, strigând cu îndrăzneală: Ca niște oi de junghiere ne-am asemănat; pentru aceasta să murim, ca să luăm cunună nestricăcioasă.

Sedealna, glasul 1

Podobie: Mormântul tău...

Strălucindu-te de pătimire ca aurul în cuptor, raze de tămăduiri ai fulgerat, Înțelepte, și prin Dar ai risipit întunericul dracilor. Pentru aceasta toți prăznuim preasfântă pomenirea ta, de Dumnezeu fericite Mucenice Agatonice pătimitorule.

Slavă..., a Sfântului Mucenic Lup, glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Curățindu-ți vederea sufletului tău, ai primit Raza Treimii, și sufletele cele dintru întuneric, le-ai luminat, Preaînțelepte, cu lumina dumnezeieștilor tale cuvinte Lupe, Mucenice al Domnului; pentru aceasta te-ai mutat întru lumina cea neînserată, neîncetat rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim și cu credință te lăudăm pe tine.

Și acum..., a Praznicului, glas același.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

Strigă Davide, ce praznic este acesta? Care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor; că pe fiica Maica lui Dumnezeu și Fecioara, o a mutat la locașurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa fără sămânță. Și pentru aceasta se bucură maicile și fecioarele, și miresele lui Hristos strigând: Bucură-te ceea ce te-ai mutat la împărățiile cele de sus.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Cu Duhul văzând mai-nainte...

Îngrădindu-te luminat cu arma dumnezeieștii credințe, Înțelepte, ai intrat la priveliștea mucenicilor, și împleticindu-te cu vrăjmașul, desăvârșit l-ai biruit pe dânsul, supunându-l sub picioarele tale, Mucenice pătimitorule Agatonice.

Cu înțelepciunea cuvintelor tale, și cu dumnezeiești arătările faptelor celor sfințite, ai îngrozit pe vrăjmași, care socoteau să biruiască tăria minții tale și către înșelăciune să o tragă, Mucenice al lui Hristos, Agatonice.

Cu totul arzând mintea ta de focul dragostei celei dumnezeiești, pururea pomenite, de focul păgânilor nu te-ai înfricoșat; ci ca un cărbune arzându-te, materia nedumnezeirii o ai ars Mucenice sfințite Agatonice.

A Născătoarei:

Cela ce șade pe umerii Heruvimilor, cu cuviință dumnezeiască, dintru tine ca un om întrupându-Se, șade ca un prunc în brațele tale Preacurată, și Se face prunc, ca să mântuiască pe întâi ziditul, care dedemult se făcuse prunc cu mintea.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce șade în slavă...

Trecând hotarele ceste pământești ale neputinței omenești, Fericite, bătut fiind cu toiege, rănile le-ai suferit, purtând toiagul puterii cel mântuitor, Crucea Dumnezeului nostru; pururea preamărite Lupe.

Nădăjduind către Domnul Lupe, purtătorule de chinuri, prin dumnezeiască ajutorință, ai rămas neclintit ca un munte, pentru aceasta zdruncinăturile mădularelor tale le-ai răbdat, înălțându-te către Cer cu dragostea cea dumnezeiască.

Slavă...

Fiind plin de credință și de înțelepciune și de Dar, în mijlocul legiuitorilor ai mărturisit pe cuvântul lui Dumnezeu; și de săgețile cele ce ți se trimiteau nu te-ai îngrijorat; fiind oprite de puterea lui Hristos, a se apropia de tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Adâncul înțelepciunii Iisus aflându-te pe tine, singură Curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, S-a pogorât peste tine ca o ploaie, și pâraiele cele cumplite ale păgânătății, cu dumnezeiescul Dar le-a înecat.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Ca un Mucenic prea-legiuitor, Mărite, ai pus împotriva legilor vrăjmașului legea cea mântuitoare, a Dătătorului de lege, și a Stăpânului tuturor, a lui Hristos Dumnezeului nostru.

Agatonic care s-a făcut prea-vestit și preamărit Mucenic, acum se fericește cu puterile cele de sus, totdeauna luminat veselindu-se.

Mai mult decât viața ai ales a muri, Mărite, pentru ca să dobândești viața ceea ce va să fie, ca pe o pururea fiitoare și veșnică; drept aceea ți-ai plecat grumazul tău sabiei celei tăietoare.

A Născătoarei:

Prin Duhul cel dumnezeiesc, mai dinainte Isaia văzând minunile tale a strigat: Iată vei avea în pântece pe Cel neîncăput, întrupat, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Păgânii nu vor vedea...

Înfricoșatu-te-au vrăjmașii a te tăia pe tine bucăți, iar mai mult pe sineși tăindu-se, prin orânduielile cele dumnezeiești, te vedeau păzindu-te nevătămat și nerănit.

Înălțatu-ți-ai Mărite ochiul sufletului, spre Piatra cea neruptă, întărindu-te de dumnezeiasca putere, și nicicum clătinându-te de valurile muncilor celor amare, Mucenice.

Slavă...

Cu stropirile sângiurilor tale, jeratecul cel idolesc l-ai stins pătimitorule, și cu focul chinurilor tale, toată înșelăciunea o ai ars, cu Duhul Cel Sfânt aprinzându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Preacurata, cu minte curată să o cinstim, pe frumusețea lui Iacov, și cu faptele cele dumnezeiești înfrumusețându-ne, cu preamărire să o cântăm, ca pe Maica Dumnezeului nostru.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Pe Proorocul Iona urmând.

Mulțimea cea nenumărată a etiopienilor celor înțelegători, prin neputința trupului, o ai biruit, Înțelepte, și cu milioanele slujitorilor celor nematerialnici te-ai împreunat.

Vitejește ai umblat pe calea muceniciei, și căile răutății le-ai strâmtorat pătimitorule; și ai ajuns către locașurile cele largi ale minților celor cerești.

Strălucindu-te ca aurul în ulceaua celor cumplite, te-ai arătat pecete a patimilor lui Hristos, înțelepte Agatonice, punându-te în vistieriile cele dumnezeiești.

A Născătoarei:

Feciorești ca și mai întâi, și născând pe Hristos l-ai hrănit cu lapte, pe Cel ce dă hrană tuturor; preaslăvită este minunea și negrăită, cinstită Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Suferit-ai chinurile trupului prea cu tărie, chinuind cugetările cele nedumnezeiești ale nelegiuitorilor, și cu amarele bătăi mulțimea dracilor, vrednicule de minune.

Scuturat-ai și ca praful ai zdrumicat, pe dumnezeii celor fără de Dumnezeu, și pe sineți te-ai ridicat stâlp însuflețit al bunei credințe, și chip al bărbăției de Dumnezeu insuflate.

Slavă...

Desfătându-se în munci, se veselea măritul purtătorul de chinuri, văzând cu Duhul mai-nainte cununile și bună mărirea cea veșnică, care va să fie mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preacurată, pe Care mai-nainte de veci fără de începere L-a născut Tatăl, și cu sân ai aplecat pe Hrănitorul. Mai presus de minte este minunea, și mai presus de cuvânt este taina.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuiește, Iisuse Împărate al puterilor.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfântului Mucenic Agatonic, și a celor dimpreună cu dânsul; Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin și Severian.

Stih: Numirea lui Agatonic prea nemincinoasă este cu adevărat,

Căci bună biruința acestuia cea prin sabie o a strigat

Întru această lună în a douăzeci și doua zi,

Agatonic prin sabie din viață se săvârși

Meșteșugirile atot-meșteșugărețului le-au surpat

Trei bărbați care silnicia meșteșugirii au răbdat.

Între mucenicii cei de sabie tăiați cu adevărat,

Și Severian se numără, ca cel de sabie tăiat.

Iată la noi și Cirineu nou s-a aflat,

Carele nu prin silnicie, cea de voie Cruce a răbdat.

Mucenicul lui Hristos Agatonic a fost în zilele împăratului Maximian, și fu prins de oarecarele comit anume Evtolmie, care fiind trimis din Nicomidia de împăratul, la părțile Pontului, adică a Mării Negre, ca să omoare pe creștini. Și mergând cu o corabie, sosi la limanul ce-i zic Carpin, și acolo aflând pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, care mărturiseau pe Hristos, îi osândi cu moartea Crucii. După aceea întorcându-se la Nicomidia, și aflând că cel ce se zicea principe a crezut prin oarecarele Agatonic, care întorcea pe elini de către idoli, și-i aducea către Hristos, trimise de-i prinse pe amândoi, și pe Sfântul Agatonic îl bătu rău, iar pe principe îl aduse în Tracia, și cu alți creștini împreună legați, și cu Agatonic, unde se află împăratul, ca să-și dea seama la dânsul; și venind la satul ce-i zic Patamo, omorî pe Sfântul Zinon, și pe Teoprepie și pe Achindin, cu cumplite munci, căci nu putea să umble atunci de rănile muncilor. După aceea apropiindu-se la Halchedon, omorî cu sabia și pe Sfântul Severian care propovăduia cu îndrăzneală pe Hristos; iar la Vizantia, stând înaintea lui Agatonic cu cei ce erau împreună cu dânsul legați și cu prințul, și scoțându-l afară din cetate, fu bătut rău. Deci sosind la Silivria la locul ce-i zic Amus, unde era Maximian, li s-au tăiat capetele lui Agatonic împreună și prințului și a altor creștini, câți adusese comitul din Nicomidia, și așa au luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Antusa, și a Sfințitului Mucenic Atanasie episcopul, care o a botezat pe dânsa, și pe mucenicii Harisim și Neofit slugile ei.

Stih: Ca pe un trandafir înflorit, din pământul Seleuciei

Pe Antusa cu mâinile o au secerat îngerii.

Atanasie zicea: Și moarte de sabie voi răbda,

Și viu, între prietenii cei vii ai lui Hristos mă voi număra.

Doi robi fiind tăiați amândoi au nimerit.

Bunul lor neam, pe care dedemult l-au fost pierdut

Aceasta a fost în zilele împăratului Valerian din cetatea Seleucia, fiică lui Antonie și Mariei, care erau foarte bogați și dați la slujirea idolilor, deci crezând în taină și poftind să ia Botezul lui Hristos, și să vadă pe episcopul Atanasie care propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în Tarsul Ciliciei, plecă pe maică-sa de i-a dat o pereche de catâri, pe care încălecând zise că se duce la doica ei, și luând cu sine doi fameni robi pe Harisim și pe Neofit, își ținură calea. Deci în vremea când mergea ea pe cale s-a făcut o minune înfricoșată, căci atunci episcopul Atanasie fiind ridicat de îngeri, stătu de față înaintea ei, pe care dacă-l văzu și află cine este, îl rugă căzându-i la picioare, ca să o săvârșească cu dumnezeiescul Botez, și nefiind apă, a făcut episcopul rugăciune, și îndată a ieșit de jos o fântână, și se arătă doi îngeri în chip de slujitori, dând două veșminte albe Sfintei; deci se boteză ea și cele două slugi ce erau cu dânsa, și dându-și haina ei cea scumpă și grea cu aur țesută episcopului, îl rugă să o dea la săraci, și ea îmbrăcându-se cu haină mai smerită și mai proastă, se duse la doica ei, iar ea nu o primi, înfruntându-o pentru hainele cele proaste cu care era îmbrăcată și pentru credința lui Hristos. Deci întorcându-se la mumă-sa și aflându-o mâhnită și pe dânsa căci ea, adică fiica ei se botezase în Hristos; pentru aceea ieșind pe ascuns, se duse la episcopul Atanasie, și luă cinul călugăresc și se îmbrăcă în haine de păr, și așa ridicând Crucea Domnului, ieșind se duse la pustie, și locuind douăzeci și trei de ani cu fiarele, și luând hrană de la ele prin dumnezeiasca pronie, și suferind multe bântuieli de la draci, și-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu; închipuindu-se pe sine pe piatra unde era obișnuită a dormi. Iar pe episcopul Atanasie prinzându-l elinii, l-au dus Ia Valerian împăratul și dându-i strânsoare cu multe munci de bice și de toiege rănit, i s-a tăiat capul. Asemenea și ceilalți doi sfinți fameni mai sus ziși, Harisim și Neofit, fiind oameni mai de cinste ai fericitei Antusei, și botezându-se împreună cu dânsa de episcopul Atanasie, despărțindu-se stăpână-sa de ei și săvârșindu-se și Episcopul cu mucenicie, se duseră la Valerian, și numindu-se că sunt creștini, îi trimise băgați în fiare la ducele Apelian. Și mărturisind înaintea lui pe Hristos Dumnezeu adevărat, au fost spânzurați și strujiti peste tot trupul vreo trei ceasuri, după aceea au fost bătuți tare cu toiege și apoi li se tăiară capetele.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici, Irineu, Or și Oropsis.

Stih: Trei de sabie fiind tăiați de trei voievozi ai înșelăciunii cu adevărat.

În adâncul sângiurilor lor celor vărsate i-au cufundat.

Fericitul Irineu era diacon Bisericii și propovăduia în priveliște pe Hristos Dumnezeu că este adevărat; pentru care prinzându-se de elini și dându-se Domnitorului, îndată cu Or împreună și cu Oropsie, au fost aruncați în foc; și ploaie îndată pogorându-se au ieșit din foc nevătămați, apoi a fost dați la fiare și spânzurându-i de un lemn, i-au strujit cumplit; și din toate acestea rămânând nevătămați li s-au tăiat capetele de sabie.

Tot în această zi, pomenirea și prăznuirea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu la Pirsa din Elada.

Stih: De la Pirsa Ia Elada Icoana celei Preacurate,

Fiind râu de minuni pururea curgătoare izvorăște.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Pe tinerii tăi cei...

Trecând toate cele pământești te-ai făcut părtaș cereștii slave, și din suflet ai iubit pe Stăpânul Cerului și al pământului. Pentru aceasta cu credință cinstim sfântă pomenirea ta, Mărite.

Alergând pe urma patimii lui Hristos, Celui ce a izvorât tuturor credincioșilor nepătimire, ai suferit huliri și scârbe și moarte nedreaptă, Mucenice, capul tău cu sabia tăindu-ți-se întru bucurie.

Nicicum nu ai dat închinăciune idolilor celor morți, închinându-te lui Dumnezeu celui fără de moarte, Cel ce S-a arătat mort pentru noi, și a omorât puterea înșelătorului. Pentru aceasta ai dobândit viața cea adevărată Mucenice înțelepte.

A Născătoarei:

Făcutu-s-a Dumnezeu, om din tine Preacurată, îndumnezeind frământătura oamenilor, și părtași firii celei dumnezeiești săvârșind, pe cei ce te fericesc cu adevărat pe tine, ceea ce ești între femei binecuvântată Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai mântuit în foc...

Fiind strălucit cu frumusețile patimilor, celor făcătoare de frumusețe, cu bucurie stai acum, înaintea Celui ce pentru noi a suferit patimă pe Cruce, strălucindu-te cu dumnezeiești revărsările luminii, Mărite.

Vărsându-se arătat apă din Cer cu preamărire, te-a luminat și te-a împuternicit, îndemnând sufletul tău a striga: Prealăudate Doamne, Dumnezeule al părinților, bine ești cuvântat.

Slavă...

În mijlocul vrăjmașilor ai stătut ca un turn nesurpat, neclintindu-ți-se mintea de măiestriile muncilor celor de multe feluri, și cu mare vitejie ai surpat înșelăciunea, pururea pomenite pătimitorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce locuiește în ceruri te-a ales pe tine singură frumusețea lui Iacov, și locuind în pântecele tău Preacurată, nicicum n-a clintit cheile fecioriei tale, binecuvântată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De care se cutremură...

Din loc în loc târându-te pătimitorule, cu urmele tale pământul l-ai sfințit, și plecându-ți grumazul sabiei celei tăietoare, te-ai despărțit de trup și cu Dumnezeu te-ai împreunat.

Aprinzându-te de dragostea lui Dumnezeu, nu ai avut grijă de bătăi și de multe feluri de chinuri ale trupului. Și lupta ta bine săvârșindu-o, te-ai împreunat cu mulțimile cele de sus, bucurându-te.

Tăria vrăjmașului celui fără de trup s-a surpat, căci mucenicii lui Hristos, prin neputința trupului împuternicindu-se, cu preaputernică tăria Stăpânului, l-a biruit pe el.

A Născătoarei:

Cort și masă și chivot dumnezeiesc și năstrapă care ai încăput mana vieții, și munte sfânt, te numim pe tine, Fecioară Marie pururea binecuvântată.

Alt Canon,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

După preamulte chinuri, lui Dumnezeu ți-ai plecat grumazul, Fericite, tăindu-ți-se capul de sabie, și întru uimire prin credință ai tăiat capetele bărbaților celor prea fărădelege.

Datu-te-ai pe sineți spre junghiere de bunăvoie, ca un mielușel fără de răutate, închipuind pe Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii, Care nu Se împotrivește nici strigă.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Sicriul tău s-a făcut doctorie izgonitoare de tot felul de boli, și casă de tămăduire necheltuită a sufletelor; căci de la Dumnezeu, te-ai îmbogățit cu Darul tămăduirilor, Lupe prealăudate.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată făptura binecuvintează pe Cel născut al tău Fecioară, Care cu binecuvântări ne-a încununat pe noi, și blestemul l-a ridicat întru-tot binecuvântată, singură preaslăvită, care ai umplut de daruri neamul nostru.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat sâ cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe norul cel purtător...

Fiind împreună numărat întru preasfințite horele Sfinților Apostoli, întru petrecerile pătimitorilor, întru cetele cuvioșilor și ale proorocilor înțelepte Agatonice, împreună cu dânșii bucurându-te, luminat stai acum purtând cunună înaintea Treimii.

Cât este de minunată râvna ta, cât este de întemeiată credința ta, cât este de bună nădăjduirea ta cea către Dumnezeu, Mucenice, cât este de luminată viața ta, cât este de plină de Dar moartea ta, care te-a făcut părtaș slavei celei nemuritoare, pe tine de chinuri purtătorule.

Pe tine Mielușelul lui Hristos, junghierea cea preasfințită, frumusețea pătimitorilor, izvorul minunilor, preafrumoasă podoaba Bisericii, de Dumnezeu înțelepțite, întărirea credincioșilor, după datorie te lăudăm, înțelepte Agatonice.

Preasfântă pomenirea ta sfințind lumea, acum ne-a sosit nouă, întru care ne rugăm ca să dobândim sprijineala ta, cinstindu-te pe tine Mucenice cu dragoste, ca pe un slujitor al Cuvântului, Agatonice pururea preamărite.

A Născătoarei:

Cu cel nesățios, având mintea iubitoare de păcate, și viață neîndreptată, și suflet greșit și inimă pângărită, cad la tine Stăpână, ajută-mi, și-mi dă îndreptare, mai-nainte până ce nu mă ajunge tăierea morții.

Alt Canon,

Irmos: Eva adică prin boala...

Propovăduind pe Soarele, Hristos, te-ai arătat ca o stea mult-luminoasă, celor ce dormeau întru întunericul pierzării, de la care strălucindu-te prin credință, te-ai arătat părtaș zilei celei neînserate Mucenice vrednicule de minune.

Astăzi pomenirea ta ne-a strălucit nouă mai luminat decât soarele, luminând tot pământul, și gonind norii sufletelor, și ridicând întunericul patimilor, pe care peste an o prăznuim.

Slavă...

Sionul cel de sus, Mitropolia celor aleși, cu bucurie poartă duhul tău, și Biserica celor întâi născuți se luminează; iar noi credincioșii, te cinstim pe tine, Preafericite, cerând ca să ne mântuim prin rugăciunile tale Lupe, cugetătorule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu razele luminii celei dintru tine, luminează sufletul meu, dumnezeiască Mireasă, ridică-mă pe mine cela ce zac în groapa pierzării, surpând pe vrăjmașii cei ce pururea scârbesc inima mea, și mă împing către patimi, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus. Iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Prealuminată pomenirea Mucenicului Agatonic, cu luminoasă prăznuire să o săvârșim, pe care o a împreunat Darul, cu Adormirea Preacuratei. Căci viteazul acesta pătimind cu suflet tare, a rușinat pe tirani, și bucurându-se stă acum înaintea lui Hristos purtător de cunună, rugându-se pentru noi cei ce-l lăudăm pe dânsul.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Apostoli de la margini, adunându-vă aicea în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și tu Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Pământul cu îngroparea ta s-a binecuvântat Fecioară, iar văzduhul s-a sfințit prin străină suirea ta, ceea ce ai murit după legea firii.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Cu cântări petrecând cinstitul și de Dumnezeu primitorul trupul tău, dumnezeieștii Apostoli au strigat: Unde te duci acum Stăpână?

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepăda de dânsa.

Trupul tău neapropiat a fost de stricăciune, și după legea firii a fost dat spre îngropare, dar rămâne fără stricăciune.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Toți pământenii împreună cu osârdie să alergăm, cu cei fără de trupuri, să îngropăm pe ceea ce a născut pe Făcătorul zidirii.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului Cântarea a 8-a. Dintru amândouă Canoanele, cu Irmosul pe 6.