SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6; din Octoih 3 și ale Sfântului 3, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Mucenice Eutihie fericite, cu sfințenie făcându-te ucenic al cinstitului ucenic al Cuvântului, propovăduitorului celui cuvântător de Dumnezeu, de la dânsul te-ai învățat învățătura cea preasfințită și te-ai arătat lumină, luminând cu Darul tot cugetul, cu cele de Dumnezeu sfințite cuvântările tale. Pentru aceasta cinstim sfântă pomenirea ta.

Cu împuternicirea răbdării tale celei tari, ai surpat zidul înșelăciunii, Preafericite, și ai suferit legături și moarte pururea pomenite. Pentru aceasta ai dobândit nemurirea, petrecând împreună cu cetele mucenicilor, și cu ale îngerilor, și prin împărtășirea cea mai bună cu cuviință dumnezeiască, desăvârșit te-ai îndumnezeit.

În temniță fiind închis, din Cer ai primit pâinea vieții, pururea pomenite, și fiind aruncat în văpaie, ai rămas nears, și zgâriindu-te cumplit, ai suferit răni, năvălirile fiarelor prin rugăciune le-ai îmblânzit, și tăindu-ți-se capul tău cu sabia, te-ai înălțat către Cer prin sânge, ca pe o dumnezeiască căruță.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Vino suflete al meu suspinând și pâraie de lacrimi din inimă izvorând, strigă Fecioarei și Maicii Dumnezeului nostru: Pentru mulțimea îndurărilor tale Preacurată mântuiește-mă pe mine de munca cea înfricoșată și mă sălășluiește, unde este odihna și desfătarea și bucuria cea veșnică.

A Crucii, a Născătoarei:

Soarele s-a întunecat și luna întru întunecoasă haină cu întuneric și-a schimbat lumina; pământul s-a cutremurat, catapeteasma Bisericii s-a despicat; și eu cum nu mă voi rupe la cele dinlăuntru, o Fiule! Ochii și măruntaiele îmi voi rupe, văzându-Te pe Tine că mori fără dreptate, preadulce Mântuitorul meu.

Tropar, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului și Psalm 50.

CANOANELE

Ale Octoihului și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind și despărțind marea, și pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit, pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Arătându-te împreună-locuitor cu Apostolii și cu mucenicii, și totdeauna umplându-te de dumnezeiască lumină, arată părtași luminii, pe cei ce săvârșesc astăzi cinstită pomenirea ta, Mucenice Eutihie vrednicule de minune.

Făcându-te ucenic cu bunăcredință ucenicului celui iubit, și foarte urmând obiceiurilor lui, Fericite, ai iubit pe Domnul, împlinind legile Lui cele dumnezeiești, și urmând patimilor Lui, Eutihie.

Slavă...

Cu bunăcredință plecându-te legii celei dumnezeiești, celor prin ostenelile cele sihăstrești ai omorât trupul, depărtându-te de lume, și în munți petrecând pururea pomenite Mucenice, și curățindu-ți sufletul, văzător de Dumnezeu te-ai cunoscut.

Și acum..., a Născătoarei:

Nădejdea mântuirii mele îmi pun la tine Fecioară, spală-mă cu totul de întinăciunea păcatelor, și mă fă curat, ca bine și prea-ales să plac Fiului tău și să fac voia Lui cea preasfântă.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce ai întărit cerurile...

Aflând pe Pavel ca pe un soare strălucit, cu lumina propovăduirii celei preaînțelepte; cu dânsul împreună ai umblat ca o stea prea-mare, luminând inimile cu Duhul, de Dumnezeu înțelepțite fericite.

Temeiul cuvântătorilor de Dumnezeu, verhovnicul Apostolilor, Ioan prietenul cel adevărat al Mântuitorului, dumnezeiește mutându-se de pe pământ, pe tine te-a pus a paște turma lui Dumnezeu, fericite.

Slavă...

Prea-înfrumusețat și cu raze luminoase și plin de Dumnezeiescul Duh, ai stătut înaintea celui ce judecă fărădelege, mustrând păgânătatea lui, Preafericite, și mărturisind dumnezeiască întruparea lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te ceea ce singură netâlcuit ai născut bucuria; bucură-te nor și căruța Cuvântului; bucură-te scaunul lui Dumnezeu, Fecioară neispitită de nuntă; bucură-te slava cuvioșilor, bucură-te încununarea mucenicilor.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întărește, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Strălucit-ai lumina cunoștinței de Dumnezeu, risipit-ai întunericul mulțimii dumnezeilor, mucenicește săvârșind călătoria ta și izvorând darurile tămăduirilor, curățești bolile celor ce se apropie la tine Mucenice mărite. Roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiesc cort al Cuvântului te-ai făcut, ceea ce ești singură Preacurată Fecioară Maică, care covârșești pe îngeri cu curăția. Pe mine cel ce sunt întinat mai presus decât toți cu greșale trupești, curățește-mă cu dumnezeiești apele rugăciunilor tale, dându-mi Curată mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua Cuvântului cea nespurcată Fecioara și Maica cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel ce a răsărit dintru dânsa fără de durere, ca o Maică plângând a strigat: Vai mie Fiul meu, pătimești vrând să mântuiești pe om de ocara patimilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Cu tot cugetul purcezând către Domnul, bătându-te de pretutindenea și cumplit rupându-te nu ai simțit, și ca o tămâie cu bună mireasmă, prin lucrarea Duhului ai umplut de bună mireasmă dumnezeiască, pe cei ce stau lângă tine, vrednicule de minune, cugetătorule de Dumnezeu.

Păzindu-te de Dumnezeu, Mucenice înțelepțite de Dumnezeu, și legat șezând în temniță, văzut ai primit cu bucurie pâine cerească, învitejindu-te Cel singur puitor de nevoință, ale Căruia patimi dumnezeiești ai râvnit, purtătorule de chinuri Eutihie.

Deschizând întru Duhul cinstită gura ta, când stai înaintea divanurilor judecătorilor, Preaînțelepte, prea-arătat ai propovăduit credința cea adevărată a Treimii. Iar înșelăciunea idolilor și cugetele tiranilor celor fără de Dumnezeu, le-ai înfruntat, Fericite.

Slavă...

De dragostea cea dumnezeiască aprinzându-te, Fericite, după multe alte chinuri ale trupului, cu bucurie ai intrat în văpaia focului cea aprinsă, prin cruzimea judecătorului, dar nu te-ai ars nicicum, căci roua cea dumnezeiască te răcorea din Cer pe tine Eutihie.

Și acum..., a Născătoarei:

Între femei singură ai rămas Fecioară, și mai-nainte de naștere și după naștere, căci Dumnezeu cel ce înnoia firile, mai presus de cuvânt negrăit întrupându-Se din tine, Cel născut sus mai-nainte de veci, și pe pământ în vremile cele de pe urmă, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumina neapusă? Și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Îmbogățindu-te cu dumnezeiescul cuvânt, l-ai împărțit tuturor celor ce aveau trebuință, Fericite, și turma lui Hristos, ca un preot o ai păscut, sfătuind, învățând și povățuind către mântuire, Eutihie purtătorule de chinuri, mult-pătimitorule.

Prin puterea Dumnezeiescului Duh, lepădând înșelăciunea cea pierzătoare de suflete, ai venit la Hristos și i-ai adus Lui mulțimea celor mântuiți prin credință, cu cinstitele tale graiuri, de Dumnezeu insuflate Eutihie, Mucenice, înfrumusețarea pătimitorilor.

Slavă...

Cât sunt de frumoase picioarele tale, care au călătorit pe calea muceniciei celei dumnezeiești, Preafericite, și bine au pășit întru dânsa, și au ajuns întru cea mare lățime a Împărăției Cerurilor, pururea pomenite Mucenice.

Și acum..., a Născătoarei:

Maică Fecioară Doamnă, care ai născut pe Cuvântul cel necuprins, și ești slava îngerilor, și rana dracilor, învrednicește tămăduirii inima mea cea rănită de păcate, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Cuprinzându-te de dorirea săvârșirii celei întru Hristos, cu sila ai venit legat de la efeseni, și împodobindu-te cu chinurile, te-ai odihnit în Sevastia patria ta înțelepte Eutihie.

Fiind frumoasă și preacurată Biserică lui Dumnezeu, ai surpat prin Dar capiștile idolilor cele urâte, și întru Biserica cea cerească te-ai înălțat Eutihie, ca să stai înaintea lui Dumnezeu.

Slavă...

Împuternicitu-te-a dumnezeiescul înger pe tine când umblai pe cale, proorocindu-ți ție arătat și prealuminat cele viitoare, Eutihie preafericite, ca unuia ce erai întocmai cu îngerii, și afară de trup cu duhul.

Și acum..., a Născătoarei:

Abaterile minții mele celei pătimașe și cumplite mișcările sufletului meu, îndreptează-le Fecioară, și mă mântuiește, și mă păzește de cei ce în toate zilele, fără de cruțare năpădesc asupra mea.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Întocmai de un scaun cu Apostolii făcându-te frumusețea Ierarhilor, mucenicește te-ai preamărit Eutihie, strălucit-ai ca soarele luminând pe toți, și ai risipit noaptea cea prea-adâncă a nedumnezeirii. Pentru aceasta te cinstim pe tine, ca pe un dumnezeiesc adevărat sfințit tăinuitor al lui Hristos.

ICOS

Ca un preot dumnezeiesc, ca un slujitor ceresc, ca un păstor bun, ca un pătimitor nebiruit, împreună cu cetele cele de sus acum sălășluindu-te, sfințite tăinuitorule, trimite-mi jos lumină mie, și suflă întru mine cuvânt, pentru ca să laud dumnezeieștile tale patimi, goanele și luptele cele alese și vitejești, sfărâmările oaselor, tăierile mădularelor, pentru care te-ai numărat cu adevărat, împreună cu îngerii, Fericite, ca un dumnezeiesc sfințit tăinuitor al lui Hristos,

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Eutihie, ucenicul Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu și al Sfântului Apostol Pavel.

Stih: Prea cu bună norocire te-ai norocit tu de trei ori fericite,

Câștigând dumnezeiasca moștenire, o Eutihie, Sfinte.

Întru această lună în a douăzeci și patra zi,

Eutihie din viață se săvârși.

Acesta umplându-se de Darul lui Dumnezeu, și urmând Sfântului Apostol Pavel, și mergând cu mare îndrăzneală la propovăduire, și surpând capiștile idolești, răbdă legături și bătăi, și pătimi rău multă vreme în temniță, unde primea pâine din Cer. Și a fost băgat în foc și dat fiarelor sălbatice, dintre care fiare grăind una cu grai omenesc, făcu de se îngroziră toți. Și toate acestea biruindu-le, se duse la patria sa, la Sevasti, mergându-i înainte înger dumnezeiesc de-l întărea, unde ajungându-l vreme de bătrânețe, răposă în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Tation.

Stih: Prin târâre foarte multe mile de pământ numărând,

În Eden, Tatioane, nenumărate mile ești primind.

Acesta a fost de la locul ce se numea Manlineu ce este din-jos de Mitropolia cetății lui Claudie, din eparhia Onoriadei. Deci fiind prins de elini pentru că credea în Hristos, stătu de față în Claudiopoli înaintea guvernatorului Urban, și întrebându-se, și mărturisind că este creștin a fost băgat în temniță, și iar a fost scos la întrebare și stând cu puterea lui Hristos în credință, l-a bătut cu toiege și zgâriindu-l cu unghii de fier. Deci sosind la poarta cetății, și făcându-și semnul Crucii, și auzind glas de sus care bine-i vestea bunătățile cele ce-l așteptau, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorul Gheorghie Limniotul.

Stih: Gheorghie săvârșindu-se, cu obștescul sfârșit,

Semn de nevoință, nasul tăiat, l-a avut.

Acest fericit din tânără vârstă, petrecându-și viața pustnicește în muntele Olimpului, și nevoindu-se cu multă nevoință. În zilele lui Leon Isaurul care sfărâma Icoanele și ardea moaștele sfinților, propovăduind cu îndrăzneală ortodoxia, și mustrând păgânătatea și nedumnezeirea tiranului. Și de iznoavă propovăduind adevărata credință, la adânci bătrânețe ajungând, că precum spun a fost de nouăzeci și cinci de ani, răbdând mult și multe feluri de munci. Și în cea de apoi tăindu-i-se nasul și arzându-i capul, mulțumind și rugându-se, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Focul cel ce se aprinsese spre pierzarea ta, cugetătorule de Dumnezeu, s-a stins prin insuflările lui Dumnezeu, căci din Cer se auzea tunet, și se trimitea picături cu zăpadă, acoperind pe cei ce nu cunoșteau pe Dumnezeu.

Cu tare întindere zgâriindu-te Mucenice, izbucneai miruri cu bune miresme, căci ai alergat întru mirosul patimilor Cuvântului și Ziditorului, Celui ce S-a smerit, către Care ai strigat: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Viața ta fără prihană, mucenicia preaminunată și mântuitoare este, tuturor celor ce se apropie de sfânt sicriul moaștelor tale, care izvorăște tămăduiri, și scoate pe mulți dintru întinăciunea patimilor, înțelepte Eutihie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cinstiții prooroci cunoscând de departe adâncimea Tainei tale cea negrăită, prin feluri de chipuri au arătat tuturor nașterea ta Fecioară, strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Întinzându-ți mâinile tale către Hristos Dumnezeul nostru, Mărite, și luptându-te cu leii în mijlocul câmpului, ai rămas nevătămat ca și Proorocul Daniil, mai-nainte având pururea pe îngerul cel ce te păzea pe tine, și neîncetat cântând: Preoților binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Fiara cea necuvântătoare ceea ce se gătise spre pierzarea ta, văzându-te judecat fără dreptate de cei fărădelege, prin insuflarea cea atotputernică luminat grăiește, și a propovăduit măririle Mântuitorului, minunând pe cei ce strigă: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Cu puterea și cu Darul lui Dumnezeu, săvârșind lupta cea prea-mare Mucenice, ai primit cununile biruinței bucurându-te, și te-ai numărat în cetele Apostolilor, și ale mucenicilor, și ale tuturor sfinților, cu care neîncetat strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Urmând pe urma patimilor lui Hristos, prealăudate, după lege ai pătimit, ca un slujitor al lui Hristos, și ți-ai roșit porfira din sângele cel mucenicesc, cu care împodobindu-te ca un împărat, te-ai mutat la împărățiile cele de sus, strigând Stăpânului: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce singură ai născut Viața, înviază sufletul meu cel omorât de mușcarea șarpelui, și-l povățuiește ca să lucreze voile Celui ce pentru noi S-a născut din tine, Preacurată Fecioară, ca să strige: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimânta-tu-s-a de aceasta...

Izvorând tămăduiri de toate felurile, alini boli prea-grele, ca unul ce ai primit de la Hristos Dar adevărat, și bine te-ai luptat, și pe vrăjmași ai biruit, de Dumnezeu înțelepțite, purtătorule de chinuri, împreună cetățeanule cu îngerii, și pârgă mucenicilor.

Arătându-te frumos cu luptele, te-ai sălășluit întru cămările cele frumoase ale Mirelui, tăindu-ți-se de sabie sfânt capul tău, pe care Iisus l-a încoronat cu prea-încuviințată diadema biruinței, luminătorule al Bisericii, întărirea și lauda celor ce cu bunăcredință, te fericesc pe tine.

Zdrobit-ai puterea vicleanului, Eutihie purtătorule de chinuri, Prealăudate. Și vitejește ai ridicat semn de biruință asupra lui, și biruitor prea-ales ești acum, în ceruri stând strălucit, cu multă îndrăzneală înaintea Scaunului Treimii.

Slavă...

Pomenirea ta cea dumnezeiască și luminoasă, cu razele mai mult decât soarele a strălucit tuturor, luminând cu strălucirile cele luminătoare, pe cei ce cu credință și cu bună cinstire, pururea o prăznuiesc pe dânsa, întru care te rugăm pe tine Eutihie, ca unul ce ai îndrăzneală, cere mântuirea noastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul lui Gavriil îți aducem ție: Bucură-te pământul cel ales, bucură-te masa cea cu vederea de aur, bucură-te scăparea oamenilor, bucură-te lauda mucenicilor, bucură-te bucuria îngerilor, Născătoare de Dumnezeu, Preasfântă, întărirea celor ce cu credință curată, te fericesc pe tine.

Irmosul:

Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu, S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Ca unul ce te-ai făcut moștean scaunelor și părtaș obiceiurilor împreună cu sfințiții Apostoli, de Dumnezeu cugetătorule, spre cei ce cu credință prăznuiesc sfântă pătimirea ta, caută din Cer ca un ucenic al Cuvântului, Ierarhe Eutihie.

A Născătoarei:

Caută spre moștenirea ta Preacurată și cu nebiruită ocrotirea ta păzește-o pe dânsa; sceptrurile împărăției îndreptează-le și le întărește, îmblânzește limbile cele barbare, și dă pace în toată lumea.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.