SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale Sfântului Apostol Vartolomeu 3, și ale Sfântului Apostol Tit 3.

Stihirile Apostolului Vartolomeu, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Pe soarele cel mult-luminos, pe steaua cea neapusă, pe Cerul cel însuflețit care povestește slava lui Dumnezeu cea mântuitoare, pe propovăduitorul cel dumnezeiesc, pe luminătorul neamurilor, pe râul care revarsă curgerile cunoștinței, și adapă inimile tuturor, pe măritul Vartolomeu curat să-l fericim.

Văzutu-s-au cărările tale în mare, Apostole, arătându-se mai presus de mintea omenească; căci cu sicriul împreună fiind aruncat, de la răsărit către apus ai alergat, urmându-ți de amândouă părțile bine-măriții Mucenici, și făcându-ți cinste prin insuflarea Stăpânului tuturor, Vartolomee Apostole.

Cu umblările tale cele minunate, ai sfințit apa mării, și ai ajuns către ostrovul Lipariei, izvorând miruri și patimile cele nevindecate tămăduindu-le, și mântuitor celor de acolo și scăpare și scutitor făcându-te pururea pomenite, către Împăratul și Mântuitorul tuturor, Vartolomee Apostole.

Alte Stihiri ale Sfântului Apostol Tit, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn ceIor ce...

Propovăduind o Dumnezeire în trei Ipostasuri, ai tulburat marea păgânilor cea cu mulți dumnezei, și către limanurile cele prea liniștite, pe cei ce înotau în luciul nedumnezeirii, tu i-ai adăpostit. Pentru aceasta ai primit cerească răsplătire, rugând pe Iubitorul de oameni, pentru cei ce te laudă pe tine, Fericite.

Cu strălucirile cele dumnezeiești fiind strălucit la minte, ca o rază împreună ai călătorit Tite, cu soarele cel ce luminează cele întunecate cu Pavel cel dumnezeiesc, și împreună cu dânsul tot pământul ai mântuit din noaptea cea adâncă. Pentru aceasta te fericim ca pe un Ierarh de Dumnezeu cuprins, ca pe un dumnezeiesc Apostol, ca pe un prea-fierbinte rugător.

Pornindu-se de la Crit și întorcându-se iar întrânsul, ca o neruptă temelie, prin credința cea dreaptă întru care s-a fost întărit și cu zidirea dumnezeieștii puteri celei cerești, a zidit pe credincioși, Tit cel fericit, întâiul șezător pe scaunul patriei lui, împreună călătorul cu Pavel, mângâierea credincioșilor.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Prealăudate Vartolomee, pornindu-te de la răsărit, fiind mort de mulți ani ți-ai pus pornirea în mare și cărarea ta în ape multe. Căci drepții vii sunt în veac, prin orânduiala Învățătorului tău Hristos Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L Apostole, să ni se dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Sfinții Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Preacurata după ce Te-a văzut pe Tine pe Cruce spânzurat, ca o Maică plângând strigă: Fiul meu și Dumnezeul meu, prea-dulcele meu Fiu, cum suferi patimă de ocară.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile din Octoih, Slavă... a Sfântului Tit, glasul al 6-lea.

Făcându-te ucenic vasului alegerii, lui Pavel propovăduitorului celui dumnezeiesc, și învățându-te de la dânsul, învățăturile cele dumnezeiești, la neamuri te-ai trimis a le întoarce spre credință și a le lumina cu raza cuvintelor tale. Pentru aceasta, la margini ai alergat Tite Apostole, binevestind tuturor, pe Dumnezeu cel întrupat, pe Care roagă-L, să se mântuiască cei ce cu credință săvârșesc, pururea cinstită pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Fecioară Preacurată, roagă pe Cel ce L-ai născut, ca să miluiască ticălos sufletul meu; și să mă pună în partea celor aleși, în ceasul judecății, prin bunătatea cea desăvârșită.

A Crucii, a Născătoarei:

Ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, văzându-Te răstignit, a strigat: Ce taină străină este aceasta care văd Fiul meu? Cum mori pe lemn spânzurând cu trupul, Dătătorule de viață?

Tropar, glasul al 3-lea.

Sfinților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale, sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih pe 6, și ale sfinților două pe 8.

CANONUL Sfântului Apostol Vartolomeu.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii; și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Piatră scumpă te-a arătat pe tine Piatra vieții, pe care a zidit Biserica Sa, Vartolomee Apostole, văzătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta te cinstim și te fericim pe tine.

Înțelepciunea cea ipostatnică aflându-o, care foarte te-a învățat pe tine, cele mai presus de minte și de cuget, înțelepciunea elinilor o ai nebunit, înțelepțind marginile cu dumnezeieștile învățături.

Supus fiind poruncilor celor dumnezeiești, te-ai făcut călător pe mare, mort în sicriu, și ca un soare de la răsărit, ai ajuns la apus, Apostole, luminându-l pe dânsul.

A Născătoarei:

Cel plin S-a deșertat, Cel mai-nainte de veacuri primește începere, născându-Se din prunca Fiica lui Dumnezeu. Pe care l-ai propovăduit în două ființe, și într-un ipostas, de Dumnezeu fericite Vartolomee.

Alt CANON, al Sfântului Apostol Tit.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Darul Duhului, care cu toate felurile de daruri te-a îmbogățit pe tine, te-a trimis dumnezeiesc propovăduitor și Apostol, ca să propovăduiești la margini, întruparea Cuvântului, Tite pururea pomenite.

Raza Darului celui dumnezeiesc primind înlăuntru, ca soarele ai strălucit, Preaînțelepte, luminând sufletele celor dintru întuneric scoțându-le din păcat, și din robia înșelăciunii mântuindu-le.

Slavă...

Pavel preaînțeleptul, plin fiind de darurile Duhului, te-a ales pe tine și slujitor și dumnezeiesc învățător și propovăduitor al credinței dumnezeiescule Tite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să izbăvească marginile lumii de înșelăciune, a strălucit Domnul din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu; pe Care roagă-L și totdeauna îmblânzește-L Doamnă, să se mântuiască cei ce cu credință te cinstesc pe tine.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu; ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i, și întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor slavei învrednicește-i.

Cei ținuți de înșelăciune și cu vătămare de minte, îmbrăcați cu întunericul nedumnezeirii, te-au aflat pe tine tare mângâiere și lumină și izbăvire din cele cumplite, Vartolomee preaînțelepte.

Făcându-te gură Cuvântului lui Dumnezeu, mărite, ai mântuit noroade din gura lupului celui înțelegător, aducându-le Ziditorului prin baia Botezului, Vartolomee pururea pomenite.

Cu limba ta cea de foc, arzând stuful cel amar al înșelăciunii, ai ogorât Preaînțelepte inimile cele înțelenite, și le-ai făcut a rodi cugetările cele cerești.

A Născătoarei:

Dumnezeu Cuvântul, bine a voit a Se naște cu trup mai presus de cuvânt, din tine Fecioară Maică Preacurată, ucenic alegând și slujitor adevărat, pe Vartolomeu măritul.

Alt Canon,

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Nu prin înțelepciunea care face nebuni pe cei ce iau aminte de ea, ci prin cunoștința cea adevărată, ai gonit necunoștința din sufletele celor ce alergau la tine, Fericite.

Holda a toată moștenirea neamurilor, fiind năpădită de spinii nedumnezeirii, cu secera cea dumnezeiască o ai curățit, semănând semințele cunoștinței.

Slavă...

O Dumnezeire în trei Fețe propovăduind, ai gonit negura mulțimii dumnezeilor, Fericite, aducând marginile spre cunoștință dumnezeiască.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai Sfântă decât îngerii și mai înaltă decât toată făptura, te-a făcut pe tine Cel ce cu trup S-a născut din tine; pentru aceasta pe tine ca pe Stăpâna tuturor te cinstim.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Arătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învățăturilor, și cu înfricoșate minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Vartolomee al Domnului Apostole.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Întoarcerea preasfintelor tale moaște prealăudate Apostole al Domnului, s-a făcut nouă pricină de prăznuire prealuminată; pe care cu minte drept cugetătoare cinstindu-o, pe tine luminătorul cel neapus te cinstim, slăvind pe Hristos.

Slavă..., a Sfântului Apostol Tit, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Cu soarele Pavel, ca o stea împreună călătorindu-te pururea pomenite Tite, arătat ați luminat pământul, și ați risipit întunericul. Iar intrând în ostrovul Critenilor, fericite de Dumnezeu cugetătorule, prin moarte ai lăsat tuturor, ca niște raze neapuse, ostenelile și cuvintele tale. Prin care strălucindu-ne, cu preamărire te cinstim pe tine, și cu un glas strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului; bucură-te pruncă jețul cel împărătesc, patul cel așternut cu porfiră, cămara cea cu porfiră de aur, hlamida cea cu roșu vopsită, preacinstită Biserică. Căruța cea purtătoare de fulger, sfeșnicul cel mult luminos; bucură-te Născătoare de Dumnezeu, cetatea cea cu douăsprezece ziduri, și ușa cea cu aur poleită, și cămara cea strălucită cu chipul, masa cea luminoasă cu aur, lăcașul cel cu podoabă dumnezeiască. Bucură-te preaslăvită Mireasă, picată din soare; bucură-te singură mântuirea sufletului meu.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul, și Păstorul și Mântuitorul, dacă L-a văzut Mielușeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând și cu amar strigă: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-Răbdătorule Doamne, adâncule al milei; milostivește-Te, și dăruiește iertare de greșale celor ce laudă cu credință, dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înțelegându-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Zicerea proorocească a luat sfârșit, căci spre câștigarea neamurilor, a mers lumină cuvântătorul de Dumnezeu ucenic, luminând toate plinirile lumii.

Luminându-te prin raza cea dumnezeiască, te-ai arătat a doua lumină, după împărtășire dumnezeiască prea-arătat slujind Celui ce pentru noi S-a arătat cu grosime trupească, Apostole.

Ca să se sfințească marea cu trecerile tale, o ai trecut pe ea în raclă de piatră, de la răsărit către apusuri, făcându-ți minunate pornirile tale, o Vartolomee.

Păzește turma ta de furtuna păcatelor, și a primejdiilor și a necazurilor celor potrivnice, povățuindu-ne pe noi, Slăvite, prin Darul tău pururea, către limanurile cele mântuitoare.

A Născătoarei:

Ca una ce netâlcuit ai născut pe Cel netâlcuit, întru prisosirea bogăției milostivirii, cu darurile cele dumnezeiești, îmbogățește-ne Preacurată, pe noi cei săvârșiți cu păcatul.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce șade întru slavă...

Scoțând bogăție din vistieriile cele nedeșertate, Preaînțelepte, de bogăția adevărului ai umplut mințile cele sărăcite, și ai înviat inimile cele omorâte, gonind negura necunoștinței, pururea pomenite Tite.

Mreaja lui Pavel, prin orânduiala Darului, te-a vânat pe tine, Tite, cela ce vreai mai pe urmă cu undița cuvântului tău, cu osârdie să tragi din adâncul înșelăciunii neamuri preamulte, către buna-credință.

Slavă...

Urmând ca un miel măritului Pavel celui dumnezeiesc, ai izgonit din mijloc pe lupii cei grei, cuvântătorule de Dumnezeu; și ai zdrumicat capiștile idolilor, ridicând pe pământeni biserici dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel neîntinat, ușa luminii, masa și năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat și umbrit, ca ceea ce a născut pe Ziditorul, se fericește.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Picioare frumoase agonisindu-ți spre propovăduire, bine ai vestit tuturor bunătăți, și tuturor ai propovăduit pace, înstrăinându-i de vrajba cea veche, prin învățăturile cele dumnezeiești ale Mântuitorului, fericite Apostole.

Cuvântul tău s-a făcut vindecare, celor ce au fost primind veninul cel purtător de moarte al șarpelui, și pământul păgânilor după proorocie s-a răsturnat prin dezrădăcinările preaînțeleptelor tale dogme, Vartolomee.

Fiind mort de multe zile, izvorând viață prea-îndestulată, și șezând pe spatele mării Vartolomee, împreună cu dumnezeieștii Mucenici, trecând luciuri nemărginite, în ostrovul Lipariei te-ai adăpostit, de Dumnezeu insuflate.

A Născătoarei:

Cu adevărat te slăvesc pe tine Maica lui Dumnezeu Preacurată: Bucură-te, ca îngerul îți strigăm ție, binecuvântată de Dumnezeu dăruită, auzire și grai înfricoșat, petrecere străină a Stăpânului zidirii.

Alt Canon,

Irmos: Necredincioșii nu vor vedea...

Ca un doctor prea-ales, ca un slujitor al Darului, cu sarea cea dulce a dumnezeieștilor tale cuvinte, Fericite, ai oprit rana răutății, care păștea sufletele păgânilor.

Supunându-te cu dragoste insuflărilor lui Pavel, împreună cu dânsul ai străbătut cele de sub Cer, Preaînțelepte, binevestind cuvântul cunoștinței, preacinstite propovăduitorule de Dumnezeu.

Slavă...

Ca un înțelept propovăduind pe Cuvântul că este deopotrivă lucrător, și împreună șezător cu Părintele, ai plecat pe cei deșerți cu mintea, ca să lepede toată înșelăciunea idolilor; grăitorule de Dumnezeu, Apostole.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu minte curată să cinstim pe cea Preacurată, frumusețea lui Iacov, și înfrumusețându-ne cu faptele cele dumnezeiești, cu bunăcredință să o lăudăm, ca pe o Maică a Dumnezeului nostru.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu săvârșind acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa.

Făcutu-te-ai rază a Soarelui, Celui ce prin întrupare a strălucit lumii, gonind noaptea înșelăciunii cea cu mulți dumnezei, prin învățăturile tale cele purtătoare de lumină, Apostole.

Mântuirea lui Dumnezeu cea ivită prin asemănarea trupului, pentru multa bunătate luminat o ai propovăduit noroadelor, Vartolomee propovăduitorule al neamurilor, Apostole.

Avut-ai călătorie pe apa mării, și peste ape ți-ai făcut cărările, și nu s-a cunoscut într-însa urmele tale, fericite Apostole, precum David mai-nainte întru Duhul a proorocit.

A Născătoarei:

Biserică slavei te-ai făcut și ușă luminii ai fost, munte cu umbră deasă, minune de prooroci cântată, Fecioară Maică Doamnă, de Dumnezeu dăruită.

Alt Canon,

Irmos: Jerfi-voi Ție...

Pavel soarele lumii cel neapus, pe tine Fericite te-a trimis ca pe o rază dătătoare de lumină, ca să luminezi inimile celor ce dormeau întru întunericul necunoștinței.

Slavă...

Făcutu-te-ai plin de apele cele curgătoare de viață, și cu râurile dogmelor celor dumnezeiești, ai înecat pâraiele necunoștinței, adăpând adunările neamurilor, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Neamurile neamurilor te cântă pe tine Prealăudată, căci mai presus de cuvânt ai născut pe prealăudatul Cuvântul lui Dumnezeu; pe Care Îl slăvesc cetele îngerilor și ale oamenilor.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Arătându-te împreună-vorbitor cu Pavel, împreună cu dânsul nouă mai-nainte ai vestit Cuvântul, Apostole grăitorule de tainele dumnezeiescului Dar, Tite fericite. Pentru aceasta strigăm către tine: Nu înceta rugându-te pentru noi toți.

ICOS

Pe Mântuitorul, Cel ce S-a arătat pe pământ, L-ai vestit în lume, și prieten de aproape al Dumnezeirii Lui celei nemincinoase te-ai făcut și moștenitor. Pentru aceasta cu credință căzând, pe tine te rog, ca să-mi dai cu rugăciunile tale iertare, gonind Mărite negura sufletului meu cea întunecoasă, ca să te laud după vrednicie și să strig către tine neîncetat Apostole: Nu înceta rugându-te pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și cincea, așezarea moaștelor Sfântului măritului Apostol Vartolomeu.

Stih: Vartolomeu în noian s-a aflat ascuns,

Ca să-i culegem credincioșii Darul de ajuns.

Întru această lună în a douăzeci și cincea zi,

Moaștele lui Vartolomeu se găsi.

Sfântul Apostol Vartolomeu s-a făcut ales prin zelul său pentru răspândirea creștinismului printre neamuri, căror propovăduindu-le numele Domnului, a fost răstignit în Armenia cea mare a răsăritului; iar sfintele lui moaște creștinii cei ce se aflau acolo punându-le într-o raclă de piatră, le-au mutat în Urbanopoli, unde izvorau tămăduiri și mântuiau neamurile de bolile ce le bântuiau. Slugile diavolului văzând acestea, au luat racla aceea cu Sfântul trup al Apostolului și o aruncară în mare, împreună cu alte patru racle care aveau în sine moaștele a patru Sfinți Mucenici: A lui Papia, Luchian, Grigorie și Acachie. Plutind însă Apostolul pe deasupra mării și trecând adâncurile cele strâmte ale Elespontului. Sosi în Marea Egee, de acolo la noianul Adriatic, și lăsând în stânga ostrovul Siciliei având împreună-următor și pe bunii biruitori Mucenici ce erau prin celelalte racle, precum am zis mai sus, sosi la ostrovul Lipariei. De aici bunii biruitori Mucenici lăsând pe marele Apostol, ca pe un alt împărat, să odihnească în locul care și-a ales, ei se întoarseră iarăși unde dumnezeiasca pronie a vrut, să odihnească pe fiecare dintr-înșii. Și anume: Pe Papia în Amila cetatea Siciliei, pe Luchian în Mesina, pe Grigorie în Colimna din Calabria și pe Acachie în cetatea Ascalus. După aceea se arătă pe sine dumnezeiescul Apostol, lui Agaton episcopul Lipariei, care pogorându-se la malul mării și văzând acel mare și înfricoșat și minunat lucru, zise: De unde ți-a venit Lipario această multă bogăție? Iar tu Apostolul Domnului, bine ai venit. În urmă fericitul Agaton voind a așeza racla la loc cinstit, și văzând că nu se poate mișca la nevoințele mulțimii, din dumnezeiască descoperire aducând o pereche de junice, și legându-le cu o funie, traseră acea mare raclă prea lesne, cu puterea celui ce locuia într-însa, unde era voia Apostolului. Aci făcu episcopul și Biserică înfrumusețată Apostolului, și a pus într-însa fericitele și cinstitele lui moaște cu racla, ca un odor scump, și acolo în toate zilele făceau minuni. Deci trecând mulți ani, în vremile cele de pe urmă, în zilele împăratului Teofil, pentru mulțimea păcatelor noastre, luând agarenii cetățuia aceea în care se afla Sfântul Apostol, și rămânând tot ostrovul Lipariei nelocuit de oameni; domnul cetății Venendului, înțelegând din apostoleștile minuni, se porni cu înfierbântată și călduroasă credință către Sfântul, și chemă din cetatea amalfinilor niște oameni corăbieri și făgăduind să le dea o sumă de bani, îi rugă să meargă să aducă acel odor scump, care s-a și făcut. Deci domnul cel ce s-a zis mai sus aflându-se departe de mare, porni pe episcopul locului și pe mulți alți clerici și din celălalt norod, de se duse întru întâmpinarea Apostolului. Ale căruia sfinte moaște aducându-le în cetatea Venendei, le-a pus în loc cinstit unde i s-a părut, unde făcea marele Apostol tămăduiri la toți câți se aflau acolo, întru slava Preabunului Dumnezeului nostru.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Tit episcopul Gortinei celei din Crit, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Stih: Fie de la noi și lui Tit un titlu mic scriind

Fiindcă sfârșitul său, cu pace a fost încheind,

Fericitul acesta Tit, se trăgea din neamul lui Min stăpânitorul Critului, precum grăiește legiuitorul Zinas care a scris viața lui, de care pomenește fericitul Apostol Pavel. Acest fericit Tit, încă din copilărie a arătat multă nevoință spre învățătura cea lăudată a elinilor, și fiind de douăzeci de ani, auzi un glas ce-i veni de sus care îi zicea: Tite, trebuie să ieși din cele de aicea să-ți mântuiești sufletul, că nu-ți va folosi învățătura aceasta. După un an de la această arătare i s-a poruncit prin vedenie, ca să citească cărțile evreilor, și luând cartea Proorocului Isaia, citi acestea: Înnoiți-vă către mine ostroave multe, Israil se mântuiește de la Domnul cu mântuire veșnică. Între acestea antipatul Critului, care era unchiul Sfântului Tit, auzind de mântuitoarea Naștere a Domnului Hristos și de minunile ce a făcut în Ierusalim și într-alte locuri, trimise pe Tit Ia Ierusalim, căci era iscusit a auzi și a spune și a povesti cele ce ar auzi. Deci mergând el acolo, și văzând și închinându-se Stăpânului Hristos, a rămas în Ierusalim de văzu minunile lui Hristos, văzu însă și mântuitoarele patimile Lui, și îngroparea și învierea și dumnezeiasca înălțare; și Pogorârea și darea Preasfântului Duh asupra Sfinților Apostoli și crezând, se numără cu cei o sută douăzeci și cu cei trei mii ce au crezut în Domnul prin învățătura Apostolului Petru. După aceea a fost hirotonit și trimis cu Pavel să învețe și să hirotonească pe cei ce i-ar socoti Pavel a fi iscusiți. Și s-a dus cu dânsul Ia Antiohia și la Seleucia și la Cipru și la Salamina și la Pafos și de acolo la Perga Pamfiliei și la Antiohia Pisidiei și la Iconia, la casa lui Onisifor; apoi la Lisira și la Derbe, propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu cu Apostolul Pavel. Deci întâmplându-se a stăpâni domnia Critului doi ani Rustil cumnatul lui Tit după soră, merseră acolo Pavel și Tit, unde și Biserică au zidit. După aceea ieșind din Crit, se duseră în Asia și de acolo s-a dus cu Pavel la Roma, unde a rămas Tit până ce Pavel a fost omorât de Nero, și de unde se întoarse în Crit. Aci hirotonind episcopi și preoți și strălucind apostolește, a răposat în Domnul. Iar toată vremea vieții lui s-a făcut ani nouăzeci și patru.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Părinților noștri, Mina, Epifanie, Ghenadie și Ioan arhiepiscopul Constantinopolului,

Stih: Podoaba Bisericii s-a întristat,

Căci Mina, pe ceste de aicea le-a lăsat.

Grăbind Epifanie spre sfârșit, ca spre oarecare îmbătare,

Zace dat spre somn îndată de a capului îngreunate.

Lui Epifanie, Ghenadie și Ioan împreună.

Păstorilor lui Hristos, aduc de laudă cunună.

Fericitul Mina pe vremile împăratului Iustinian, se afla preot Sfintei Biserici din Constantinopol și s-a înaintat episcop de Agapei, Papa Romei, ce se dusese la Constantinopol; care, caterisind pe ereticul Antim, ce se mutase de către eretici de la Trapezunda la Constantinopol, a hirotonit pe fericitul Mina în locul aceluia. Deci acesta bine ocârmuind Biserica și sporindu-și turma sa, s-a mutat către Domnul, și se prăznuiesc împreună și arătații mai sus Sfinții Părinți în preasfânta Biserică cea mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cu sarea cea dulce a cuvintelor tale, pururea pomenite, ai vindecat omenirea cea stricată de răutate și o ai plecat a cânta: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Făcându-te ca un preaînalt Cer după înțeles, Fericite, ca un dumnezeiesc Apostol, cu glas preaînalt ai propovăduit slava lui Dumnezeu, Căruia îi strigăm: Doamne al părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Cu veșmântul cel țesut din dumnezeiescul Dar, fericite, ai îmbrăcat pe cei despuiați mai-nainte, prin răutatea șarpelui, și i-ai plecat să cânte: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule, bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Noi robii tăi Născătoare de Dumnezeu, avându-te pe tine Preacurată, apărare și zid și sprijineală, cu credință strigăm către tine: Bucură-te podul care duce pe cei de pe pământ către Dumnezeu, binecuvântată Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai mântuit în foc...

Învățând Tit a cânta o Dumnezeire, a cinsti o Domnie, de nebunia mulțimii dumnezeilor, a mântuit pe oamenii care cu bunăcredință strigă: Dumnezeule al părinților bine ești cuvântat.

Cei ce cu suflet mort, cinsteau materia cea neînsuflețită, învățându-se de tine ucenice și tăinuitorule al celor negrăite, au cunoscut pe Dătătorul de viață, Dumnezeu, Cel ce S-a omorât pentru noi.

Slavă...

Arătatu-te-ai Mărite ca un slujitor al adevărului, și surpător al minciunii, și ca un ucenic al lui Pavel, ai suferit goniri și primejdii împreună cu dânsul cântând: Dumnezeule al părinților bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Prea înfrumusețându-te cu bunătățile, stai dea-dreapta Împăratului tuturor, a Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale nenuntită, rugându-te neîncetat, să ne izbăvim noi de toată nevoia.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Revărsându-te cu râurile cele dumnezeiești, ca un râu din Eden ai ieșit, cu învățăturile tale adăpând partea cea de sub soare, și prin Dar uscând apele înșelăciunii, și strigând: Lăudați pe Mântuitorul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Învățându-te Cuvântul cele mai presus decât cuvântul pe tine, ca pe un cuvântător dumnezeiesc te-a trimis în lume, ca pe o săgeată mântuitoare, rănind adunarea vrăjmașilor, Mărite, și mântuind pe cei ce cu credință cântă, și preaînalță pe Hristos în veci.

Arătatu-te-ai ca un munte picând dulceața cea dumnezeiască, vrednicule de minune, și cu puterile cele dumnezeiești făcând călătorie după moarte pe noianurile mării fără de cufundare o ai rupt, înconjurându-te pe tine cu cinste purtătorii de chinuri cei viteji.

A Născătoarei:

După legile firii tăinuindu-te, și ai născut, și ai rămas pururea Fecioară, căci ai născut pe Cuvântul cel ce pentru prisosul bunătății S-a făcut om, Căruia toți îi strigăm: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos același.

Cu picăturile sângiurilor tale s-a stins focul cel străin al înșelăciunii, bolile s-au gonit, dracii s-au izgonit prin rugăciunea ta cea către Dumnezeu, Tite Apostole. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, ca pe o dumnezeiască slugă a lui Hristos, Împăratului tuturor.

Cu totul lui Dumnezeu sfințindu-te, și cu darurile cele dumnezeiești fiind strălucit, Tite preaînțelepte, luminat ai arătat tuturor pe Cuvântul cel mântuitor, Care ne-a izbăvit pe noi, cei ce cu credință adevărată, binecuvântăm și preaînălțăm pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe TatăL...

Făcutu-te-ai preacurat vas al luminii, luminând tot pământul cu razele cele dumnezeiești, Tite vrednicule de minune, și întunecând împotrivirea vrăjmașilor celor prea fărădelege strigai: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Sabia care se învârtea dedemult, fuge acum de mine, Fecioară, căci ai născut pe Cuvântul îmbrăcat cu trup, și în două firi fiind cunoscut; de Care se cutremură cetele îngerilor, și-L slăvesc oamenii în veci.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atuncea fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte, ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Tot neamul pământesc...

Ceata Apostolilor aduce prăznuire astăzi pomenirii tale se veselesc mucenicii și duhurile tuturor drepților; iar noi credincioșii cu cântări te cinstim pe tine, și strigăm: Mântuiește-ne pe noi de toată scârba, ucenice al lui Hristos.

Primind prin răstignire sfârșitul cel fericit, te-ai făcut împreună închipuit cu patimile Învățătorului tău, Mărite, și părtași strălucirii și slavei celei dumnezeiești, stând pururea împreună cu îngerii înaintea Lui, și învrednicindu-te luminii celei negrăite.

Cea plină de lumină și vestită pomenirea ta, însuți văzătorule de Hristos Vartolomee înțelepte, ne-a strălucit nouă luminând pe toți; întru care te rugăm pe tine, adu-ți aminte pentru noi toți mântuindu-ne de toată înconjurarea cea potrivnică, prin rugăciunile tale.

A Născătoarei:

Omoară cugetările trupului nostru Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Oprește viforul patimilor noastre, alină valul, și cu gânduri dumnezeiești întărește inimile noastre, celor ce cu credință te cinstim pe tine, folositoarea noastră cea nerușinată.

Alt Canon,

Irmos: Eva adică prin boala...

Mirându-se Pavel de toată dragostea și nădejdea ta cea către Mântuitorul, te-a tras împreună-călător propovăduind neamurilor, împreună cu tine Sfințita Evanghelie. Pentru aceasta împreună cu dânsul te cinstim pe tine Apostole.

Cetățeanule cel mare al Critului și dumnezeiescule întâi șezător pe scaunul lui, și luminător preastrălucit și ceresc, prin dumnezeiescul Dar gonești bolile credincioșilor, și izgonești dracii, Tite cugetătorule de Dumnezeu, vrednicule de minune.

Slavă...

Ca soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta, fiind luminat înfrumusețată toată, cu strălucirile Duhului, izgonind norii patimilor; pe care săvârșindu-o cu credință, păzește-ne Tite preafericite, vrednicule de minune.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu mijlocirile tale Preacurată Fecioară, dezleagă lanțurile greșalelor mele, risipește-mi întunericul sufletului meu, alină valul patimilor mele, zdrobește pe cei ce mă războiesc în deșert, mântuiește-mă pururea Fecioară.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Sfințită punerea cinstitelor tale moaște, Vartolomee preaînțelepte, prăznuindu-o cu dragoste, cu credință te lăudăm pe tine, Fericite, căci de la răsărit, minunat înotând către ostrovul Lipariei, ai luminat tot apusul prin călătoriile tale cele minunate, Apostole al lui Hristos, propovăduitorule de Dumnezeu.

Slavă..., asemenea.

Tăinuitorule al Darului celui dumnezeiesc, și Apostole Tite, împreună cu Pavel cugetătorul de Dumnezeu roagă-te Treimii pentru pacea lumii, și nouă celora ce săvârșim preasfântă pomenirea ta, și o cinstim cu dragoste, dă-ne dezlegare de greutăți și de greșale și mântuire, și slava și strălucirea Împărăției Cerurilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cetele cele fără de trupuri, cu danțurile mucenicilor, cu cetele Apostolilor, împreună cu proorocii și toți drepții, o Doamnă Maica lui Dumnezeu, te cântăm pe tine, că ai născut pe Dumnezeu pe Cel ce cu negrăită înțelepciune prin Cruce a surpat tirania iadului, și pe tot neamul omenesc, l-a izbăvit, Prealăudată.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Izvorul vieții noastre, te-a izbăvit pe tine preafericite Vartolomee, ca pe un dumnezeiesc râu, ca să usuci apele mulțimii dumnezeilor, adăpând lumea cu curgerile învățăturilor celor dumnezeiești, și neghinele înșelăciunii înecându-le, și scoțând din cele cumplite pe cei ce se pleacă ție cu credință, Vartolomee Apostole al Domnului.

Noi credincioșii cunoscându-te pe tine pururea pomenite, ca pe un soare de la răsărit ieșind, și apunând către apus, prin călătoriile tale cele ce arătat s-au făcut peste ape, săvârșim cea de peste an pomenirea măritei venirii tale, cinstind preaminunate faptele tale cele multe, Apostole al Domnului.

Fiind mort în sicriu, te-ai făcut călător pe mare, pornindu-te de la răsărit, Preaînțelepte, și împreună cu mucenicii ai ajuns la apus, neapusule luceafăr al Bisericii lui Hristos, Vartolomee de Dumnezeu fericite. Întru care odihnindu-te, minunat tuturor te-ai făcut odihnă de osteneli, și mântuire din cele cumplite.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Bucură-te raclă de mir a lui Hristos, și tămâia cea prea-aleasă și cu bună mireasmă, trandafirule al Raiului, luminarea credincioșilor, propovăduitorule al Cuvântului cel cu mare glas, mintea cea cerească, alesule de Dumnezeu ucenice, temelia cea dumnezeiască a dogmelor, cerule cel însuflețit și plin de stele, soarele cel cu multă lumină care neîncetat luminează marginile, cu strălucirile cele dumnezeiești luminându-le, Vartolomee Apostole, pe Hristos roagă-L, ca să dea celora ce te cinstesc pe tine mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te Darul cel dat de la Dumnezeu, binecuvântată de Dumnezeu slăvită Stăpână, grabnică folosirea și mântuirea oamenilor celor luptați de la pizmuitorii vrăjmași, nădejdea cea nebiruită, și sprijineala cea adevărată; bucură-te Stăpână izbândirea asupra barbarilor, bucură-te puterea oastei pururea Fecioară. Bucură-te zidirea cea neluptată și neprădată, bucură-te căderea dracilor și întărirea sufletelor noastre. Pentru aceasta nu lipsi a te ruga pentru robii tăi, Preasfântă.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul său Mielușeaua văzându-L oarecând sârguindu-Se spre junghiere, cu osârdie urma, strigând Lui acestea: Unde mergi Fiule preadulce Hristoase? Pentru ce alergi cu acest fel de alergare fără lene, îndelung-Răbdătorule Iisuse preadorite, Cel fără de păcat, și mult-Milostive Doamne, dă-mi mie cuvânt roabei Tale, Fiul meu întru-tot iubite. Nu mă trece cu vederea tăcând Îndurate, pe mine ceea ce Te-am născut pe Tine înfricoșat, Dumnezeule dătătorule de viață, Cel ce dăruiești lumii mare milă.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă... a Sfântului Tit, glasul al 5-lea.

Cu luptele cele apostolești, împodobindu-te pe sine-ți, te-ai făcut împreună cetaș cu Apostolii, Tite Apostole. Căci propovăduind pretutindenea cuvântul credinței, ai primit Darul chemării celei de sus. Pentru aceasta Critul se laudă cu minunile, împreună cu învățăturile tale, și sicriul tău izvorăște tămăduiri, celor ce cu credință se apropie de dânsul, cu care și nouă, varsă-ne tămăduiri bolilor celor sufletești, și răpește din primejdii și din toată înconjurarea pe cei ce cu credință și cu dragoste săvârșesc sfințită pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te nădejdea oamenilor, pământule cel ales și curat și neîntinat, și izvorul cel pecetluit al Mântuitorului, tu ești singură pururea Fecioară cetate din care cei ce te cinstim, aflăm mântuire Preacurată, chemarea neamului omenesc, pământule cel plin de roadă care ai odrăslit spicul; podule care ne duci întru liniștea cea cu bună adăpostire, ocârmuitoarea cea dumnezeiască, anghira celor ce se înviforăsc, limanule prea-liniștite al celor ce sunt în furtună, care din dorire te caută pe tine.

A Crucii, a Născătoarei:

Izbăvire pentru noi pe preavestitul și preacuratul sângele Tău, Care voiești să dobândească toți oamenii mântuirea, ca să-l dai, ai primit Cel fără de păcate. Pentru aceasta Maica Ta pironit văzându-Te, tânguindu-se își rupea obrazul; Fiule grăind: Mielule, Cel cu totul fără de prihană, Care voiești să mântuiești lumea cu preascump sângele Tău; cum apuseși de la ochii mei, Soare cel neapus Mântuitorule; Cela ce dai tuturor luminare și pace și mila cea mare.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului, și ale Apostolilor. Prochimen glasul al 8-lea: În tot pământul... Stih: Cerurile spun... Apostolul către Tit: Pavel robul lui Dumnezeu... Aliluia, glasul 1: Mărturisi-vor cerurile... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Voi sunteți lumina lumii... CHINONICUL: În tot pământul a ieșit...