SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: din Octoih 3 și ale Cuviosului 3, glasul al 8-lea:

Podobie: Ce te vom numi...

Ce te vom numi pe tine acum Pimene? Pildă monahilor și însuți lucrător de vindecări, care ai rănit patimile sufletului cu lovirile înfrânării; cetățean și împreună vorbitor cu îngerii, locuitorul Mitropoliei celei de sus, lăcașul bunătăților, împodobitorul pustiei; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom chema pe tine acum Pimene? Cetățean al pustiului, și iubitor al liniștei; împuținător patimilor, și povățuitor pustnicilor, revărsarea învățăturilor Duhului Celui dumnezeiesc, luminătorul cel neadormit al chibzuirii, lucrător de minuni prea-adevărat, vindecând feluri de patimi; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Făclie a chibzuirii te-ai făcut, luminând sufletele celor ce cu credință se apropie la tine, și cărarea vieții arătându-le lor, Înțelepte; pentru aceasta cu laude te fericim, săvârșind sfântă prăznuirea ta, Pimene lauda părinților, înfrumusețarea pustnicilor; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Pimene, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Pizmuind vicleanul cel potrivnic turmei tale Preacurată, pururea se luptă, vrând să o facă luiși mâncare; ci tu de Dumnezeu Născătoare, mântuiește-ne pe noi de vătămarea lui.

A Crucii, a Născătoarei:

Privindu-Te pe Tine Preacurata pironit pe lemn striga: O Fiul meu și Dumnezeule! Ce este această preaslăvită a Ta și străină auzire, care o suferi pentru mare mila Ta?

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Pimene Părintele nostru, că prin tine, pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești că lui Hristos ai slujit, și puterea vrăjmașului ai biruit; cela ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună locuitor, cu care roagă-te Domnului, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Cui te-ai asemănat ticăloase suflete, spre pocăință nicicum nedeșteptându-te, și de foc netemându-te, întru răutăți petrecând; scoală-te, și pe cea singură grabnică spre apărare cheamă-o, și strigă: Fecioară Maică, roagă pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să mă mântuiască pe mine de cursele celui necurat.

A Născătoarei:

Mielușeaua, dacă a văzut pe Mielușelul său întins pe lemn de bunăvoie prin răstignire, ca o Maică a strigat întru plângere chinuindu-se: Fiul meu, ce este această privire străină? Cela ce dai viață tuturor ca un Domn, cum mori îndelung-Răbdătorule, Cela ce dai înviere oamenilor? Proslăvesc multa pogorârea Ta, Dumnezeul meu.

Tropar, glasul al 8-lea.

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Pimene, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului și Psalmul 50.

CANOANELE

Octoihului, după rânduiala lor, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântarea de biruință, că S-a proslăvit.

Cu căldura Mângâietorului, încălzindu-se inima ta Părinte, a risipit gerul dracilor și iarna patimilor.

Cu cărbunele temerii celei dumnezeiești, arzând materia patimilor, te-ai făcut făclie a chibzuirii, și foc al nepătimirii, fericite Pimene.

Slavă...

Pe umere purtând Crucea ta, Părinte, cu dragoste ai urmat Celui ce te-a chemat, și te-a făcut luminător pustnicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel mai presus de Dumnezeire, pentru bunătate vrând a Se întrupa din pântecele tău, cu totul m-a mântuit pe mine, Preacurată Maică Fecioară.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea...

De starea ta cea de toată noaptea s-au uimit îngerii, căci pe dânșii ia-i avut împreună lucrători întru rugăciunile cele către Dumnezeu.

Curățitu-ți-ai ochii cugetului tău de bolirea patimilor, pentru aceasta curat privești pe Cel nevăzut.

Slavă...

Ca unul ce te-ai hrănit cu laptele pustniciei, Cuvioase Pimene, te-ai înălțat întru mulțimea bunătăților, întru desăvârșită nepătimire.

Și acum..., a Născătoarei:

Ajutor pe tine avându-te, de năvălirile vrăjmașilor nu mă tem Preacurată, pe tine folositoare avându-te, taberele acestora le înfrâng.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Păstorindu-te de Domnul te-ai arătat oaie blândă a Lui, biruind pe lupii cei potrivnici, Fericite, și săvârșindu-ți dumnezeiască lupta ta, te-ai sălășluit la staulul cel ceresc, Părinte Cuvioase; roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nu s-a despărțit de firea cea dumnezeiască, trup făcându-Se din pântecele tău; ci întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel ce te-a păzit pe tine Maica Sa după nașterea Fecioară, ca și mai-nainte de naștere, însuși Domnul, ceea ce ești cu totul fără prihană; pe Care cu osârdie roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua Cuvântului cea Preacurată, Fecioara Maica cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat, pe Cel ce a răsărit dintr-însa fără de durere, ca o Maică plângând a strigat: Vai mie Fiul meu! Cum pătimești, vrând să izbăvești pe om de ocara patimilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Primind razele Mângâietorului, te-ai arătat oglindă neîntinată, și vas al suirilor celor dumnezeiești, Pimene de Dumnezeu purtătorule.

Adăpându-te cu lacrimile, te-ai arătat copac cu ramuri înalte, înfrumusețându-te cu înfrânarea, și îmbogățindu-te cu roadele cele dumnezeiești, Părinte Pimene.

Slavă...

Cu ostenelile sihăstriei, arând holda minții tale, ai odrăslit spicul bunătăților cu multă rodire și Darul minunilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Odorule al fecioriei, și lăcașule al firii celei neîncăpute, întunecatul sufletul meu luminează-l, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mânecând strigăm Ție, Doamne: Mântuiește-ne pe noi; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Suferind zăduful zilei pururea pomenite, te-ai învrednicit bucuriei Domnului tău, Cuvioase Pimene.

În grădina pustniciei, trandafir cu dulce mireasmă ai răsărit, bine miresmând marginile, cu miresmele cunoștinței celei dumnezeiești.

Slavă...

Întrarmându-te cu smerenia Părinte, ai smerit la pământ pe șarpele, care se îngâmfase mai-nainte.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară după naștere te cântăm pe tine, de Dumnezeu Născătoare; că tu pe Dumnezeu Cuvântul trupește lumii L-ai născut.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Prin luptările cele multe omorând zburdările trupului, ai călătorit către viața cea fără de moarte, Pimene vrednicule de minuni.

Având înfrânare și rugăciune neîncetată, și dragoste netulburată Cuvioase, te-ai arătat neîntinată oglindă a lui Dumnezeu.

Slavă...

Umblând întru pustietăți neumblate, de pustiirea patimilor te-ai dezbrăcat pe sineți, și te-ai făcut cetățean cerurilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce singură prin cuvânt, ai născut cu trup pe Cuvântul, rugămu-ne, mântuiește de cursele vrăjmașului sufletele noastre.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, mult-Milostive, Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Sosit-a astăzi sfântă pomenirea strălucitelor tale lupte Cuvioase Părinte, veselind sufletele binecredincioșilor, Pimene de Dumnezeu cugetătorule, Părintele nostru Cuvioase.

ICOS

Desfătările cele stricătoare de suflet, și tulburările cele lumești, cu tot sufletul urându-le, și pe Hristos dorindu-L, Crucea Lui pe umerele tale luându-o, Lui ai urmat cu dorire neslăbită, și cu înfrânarea ridicându-te, ți-ai agonisit viață nematerialnică, prin postiri și lacrimi, și întru rugăciuni neîncetate. Pentru aceea și Mântuitorul, ți-a dat ție Împărăția Cerurilor, învrednicindu-te luminii celei neapuse, și razei celei neapropiate, de Dumnezeu cugetătorule Pimene Părintele nostru, Preacuvioase.

SINAXAR

Întru această Lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Pimen.

Stih: Ca de la un lup cu gura căscată, din viață s-a răpit

Pimen, creșterea Păstorului celui preaslăvit.

Întru această lună în a douăzeci și șaptea zi,

Pimen la cerescul Păstor se sui.

Acest preacuvios a fost egiptean de neam. Deci osebindu-se cu toți frații lui, s-au dus și s-au făcut monahi; iar maica lor după mulți ani, arzându-se de dorința ce avea pentru dânșii, s-a dus ca să-i vadă, iar ei închiseră ușile, și ea plângând striga cu jale. Deci Ava Anuv unul din frați îi zise lui Pimen: Ce vom face bătrânei acesteia? Atuncea Pimen apropiindu-se de ușă, a zis către dânsa dinlăuntru: Ce plângi bătrâno? Iar ea auzind glasul, că nu-l vedea fiind ușa încuiată, răspunse: Mi-e voia să vă văd fiule, că ce voi strica de vă voi vedea? Au doară nu vă sunt mamă? Nu sunt bătrână? Și Pimen zise: Aicea vrei să ne vezi, s-au în cealaltă lume? Iar ea punând în gândul ei cele zise, se duse de la dânșii cu bucurie fără a-i vedea. Deci într-o zi domnul tăriei prinzând pe feciorul surorii sale cu o vină, îl băgă în temniță, și dorind să vadă pe Ava Pimen; nu vru bătrânul să vadă pe domn, atunci merse și soru-sa, și nu-i răspunse; iar ea se jeluia zicându-i: Nemilostivule fie-ți milă de mine că-mi este unul născut, iar el îi porunci prin oarecine, zicându-i: Grăbește de te du de aicea, că Pimen nu a născut copii. Iar domnul îi porunci: Poruncește numai cu cuvântul, că-l voi slobozi; iar bătrânul zise: Cercetează-l după lege, și de este vrednic de moarte, să moară, iar de nu, fă cum ți-e voia. Deci domnul mirându-se foarte, slobozi pe copil. Odată l-a întrebat oarecine zicând: De voi vedea greșeala fratelui meu acoperi-o-voi? Bătrânul a zis: De vei acoperi greșeala fratelui va acoperi și Dumnezeu ale noastre. Acest fericit lucrând toată buna faptă, toți părinții și sihaștrii cei din Egipt și din Tebaida, îl aveau ca pe un Părinte, și se îndreptau și se învățau de la dânsul. Deci întru aceste fapte petrecându-și viața, de trei ori fericitul, își primi sfârșitul, bătrân fiind și plin de zile.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Eutalia.

Stih: Pe Fiul Maicii, fecioara doamna l-a iubit,

Pentru care și tăierea, frumoasa doamnă fecioară, a suferit.

Aceasta era din Sicilia, având mamă elină, cu curgeri de sânge, care și ea se numea Eutalia, pe care a tămăduit-o Sfinții Mucenici Alfion, Filadelf și Chiprin; căci s-au arătat sfinții aceștia trei Mucenici în somn Eutaliei și i-au zis ei: că de crezi în Hristos și de te vei boteza, cu adevărat te vei vindeca și te vei mântui; iar de nu crezi, fugi departe de la noi. Iar Eutalia deșteptându-se, s-a plecat cuvintelor Sfinților Mucenici. Pentru aceasta crezând s-a botezat cu Eutalia fiica sa cea de un nume; avea însă și un fecior anume Sermilian, care o prinse să o sugrume, pentru că a crezul în Hristos; iar slujnica ei o scăpă din mâinile lui de o scoase și fugi; pentru care Eutalia fiica ei mustră foarte pe vrăjmașul acela frate al ei, căci a vrut să omoare pe mama sa, dar el zise: Au doară și tu ești creștină? Iar Sfânta a zis: Adevărat și cu osârdie poftesc a muri pentru Hristos. Deci necuratul acela dezbrăcându-o o bătu cumplit, apoi a dat-o uneia din slugi ca să o rușineze, iar ea făcând rugăciune orbi pe slugă. Deci văzând fratele ei un lucru ca acesta, i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și mărturisitorului, Liverie Papa Romei.

Stih: Liverie poate acum să adune bogăție,

Care în Cer o a învistierit prin înțelepție.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Constantie, care a fost întru ajutor marelui Atanasie și lui Pavel Mărturisitorul ca să-și ia scaunele lor drept aceea împăratul Constantie, după moartea fratelui său Consta, trimise de-l luă de la Roma, și cercând a-l pleca ca să se ferească de împărtășire cu Atanasie, și ca să fie la un gând pentru caterisirea lui și neputând a-l pleca, l-a izgonit în Tracia. După aceea mergând împăratul la Roma și fiind silit de toți, a poruncit să-și ia fericitul Liverie iarăși scaunul la care și mergând a răposat în Domnul, petrecând bine și cu plăcere dumnezeiască.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Osie Episcopul Cordobei.

Stih: Singură numirea ta, Osie zicând,

Datornică laudă după moarte mă aflu împlinind.

Fericitul acesta, strălucind mai-nainte în sihăstrie și fiind împodobit cu lot felul de fapte bune, se făcu Episcop scaunului Cordobei celei din Spania. Apoi având râvnă pentru ortodoxa credință, s-a aflat și la marele și întâiul Sobor, mustrând și lepădând tulburarea cea arienească. Acesta a strâns și Soborul ce s-a făcut la Sardica și Exarh a fost, întru cei ce se adunase atunci acolo; acesta pentru că nu a iscălit caterisirea împotriva marelui Atanasie și a altor mulți Episcopi ce se gonise din scaunele lor de către Constantie, sau mai vârtos să zicem, pentru că nu era la o unire cu răul eres al lui Arie, a fost izgonit, și suferind multe scârbe și patimi, luă sfârșitul într-acel surghiun.

Tot în această zi, botezul famenului etiopian, de Sfântul Filip.

Stih: Bărbatul famen, paremia famenilor o a mustrat,

Căci deși arap cu firea dar se înălbește cu adevărat.

Tot în această zi, Sfânta Antusa cea nouă, cu sac de păr îmbrăcată și cu piatră legată de grumazi și la puț aruncată, s-a săvârșit.

Stih: Sacul în loc de scufie și de femeiască podoabă, piatra ți s-a aflat,

Cu care împreună, Antuso, în adâncul puțului ai intrat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie, care s-a arătat la anul o mie cinci sute.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Îndeletnicindu-te întru vedenii dumnezeiești, și cu nematerialnice raze dumnezeiești strălucindu-te, cu adevărat te-ai făcut fiu zilei, și lumină celor dintru întuneric, de Dumnezeu purtătorule Pimene.

Ridicatu-te-ai întru înălțimea nepătimirii, și în trup ai urmat îngerilor, Fericite, și te-ai făcut moștenitor desfătării Raiului, strigând: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Slavă...

Strălucind cu razele nepătimirii, ai întunecat ispitele dracilor, Cuvioase, și de vătămarea lor pe mulți ai izbăvit, care strigau: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată pe care o a zis Fecioară marele Isaia cu Duhul, în pântece a zămislit pe Domnul și L-a născut, Căruia cântându-i strigăm: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Împăratul slavei...

Neadormită păzind candela sufletului cu untuldelemn al luptelor tale, ai intrat cu bucurie întru cămara Mirelui, cea nestricăcioasă și viețuiești în veci.

Turnul sufletului tău, nu l-a clintit vânturile duhurilor celor necurate; căci a fost întărit pe piatra credinței, Preafericite de Dumnezeu purtătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Haina cea urâtă a patimilor o ai dezbrăcat, Părinte, și ai îmbrăcat podoaba cea frumoasă a dumnezeieștii nepătimiri, împărățind împreună cu Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Să lăudăm noroade pe Preasfânta Fecioară, ca pe una ce este cinstit și preaînalt scaun, preaînălțându-o întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Împăratul slavei Cel fără de început, de Care se înfricoșează puterile cerești, și se cutremură cetele îngerești; preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Apus-ai ca o stea din lume, și ai răsărit către Hristos, Cel cu adevărat înțelegător Soarele dreptății, Preafericite, și cu adevărat ai lăsat credincioșilor, ca pe niște raze, bunătățile cele în chipul luminii, cele ce gonesc întunericul sufletelor.

Scumpă s-a făcut înaintea lui Dumnezeu moartea ta pururea pomenite, pentru că cu cuvioșie ai viețuit pe pământ, păzind nevătămate poruncile și îndreptările Lui, Pimene; pentru aceasta ca unui drept ți-a răsărit ție lumina cea neapusă.

Slavă...

Întru frumusețile cele dumnezeiești îndulcindu-te Părinte, și îndumnezeindu-te după Dar, și stând acum luminat înaintea luminii celei mari, și de dorirea cea prea desăvârșită mai luminos apropiindu-te, adu-ți aminte de cei ce te cinstesc pe tine Pimene, și săvârșesc pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Singură din femei Mireasă dumnezeiască ai încetat blestemul celor întâi zidiți, pe Cel nescris împrejur născându-L cuprins cu trup, cu înnoire ai tăiat așezământurile firii Preacurată, pe cele despărțite mai dinainte le-ai împreunat cu preaslăvită mijlocirea ta.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om; pentru aceea pe Preacurata Născătoarea, de Dumnezeu credincioșii o slăvim.

LUMINÂNDA

Arătat primind toată raza Dumnezeirii celei în trei Sori, te-ai făcut acum dumnezeiesc, Preaînțelepte, cu împărtășirea celui din fire Dumnezeu; pe Care roagă-L, ca să se mântuiască de primejdii și de scârbe, cei ce te cinstesc pe tine Părinte, și săvârșesc cinstită și purtătoare de lumină pomenirea ta, Pimene Cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, frumusețea sihaștrilor.

A Născătoarei:

Aflându-te Părintele pe tine în mijlocul spinilor, cu frumusețea cea feciorească strălucită, te-a ales prin Dumnezeiescul Duh ca pe un mult dorit crin, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, și Fiului spre sălășluire. Pentru aceasta noi cei ce ne-am izbăvit prin tine, dumnezeiască Mireasă, te cântăm pe tine și cu dragoste te fericim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului, Prochimenul, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului... Stih: Ce vom răsplăti Domnului... Apostolul către Galateni: Fraților, roada Duhului... Evanghelia de la Matei: În vremea aceea mergeau după Iisus noroade multe... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...