SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

Seara după obișnuita Catismă. La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea

Podobie: Ca pe un viteaz...

Racla care ține brâul tău de Dumnezeu Născătoare, sicriu de sfințenie robilor tăi, și sfințită îngrădire, și slavă și laudă, și izvor de tămăduiri, totdeauna se cunoaște, unde astăzi cu sfințenie adunându-ne, lăudăm slăvirile tale cele multe, și noianul minunilor. De două ori.

Sfântă punerea brâului tău de Dumnezeu Născătoare, praznic l-am câștigat veselindu-ne, că astăzi bine ai voit a se da cetății tale încingere sfințită, cămară nefurată, Dar cinstit, bogăție nemutată, izvor de tămăduiri, plin de darurile Duhului. De două ori.

Iată loc preaslăvit, iată casă pururea luminată, întru care s-a pus vistierie cu Darul, cinstit brâul Fiicei lui Dumnezeu, veniți oamenilor de scoateți arătat luminare și curățire, și strigați cu inimă mulțumitoare: Preasfântă Fecioară bine te cuvântăm, cei mântuiți cu nașterea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Ca și cu o coroană prealuminoasă, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, cu Sfântul tău brâu, Biserica lui Dumnezeu, s-a încununat, și se luminează bucurându-se astăzi, și în taină dănțuiește Stăpână, strigând către tine: Bucură-te coroană cinstită, și cununa dumnezeieștii slave, bucură-te ceea ce singură ești slava plinirii, și veșnica veselie. Bucură-te limanul celor ce aleargă la tine, și folosirea și mântuirea noastră.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasului al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Dat-ai cetății tale brâul tău, Preaslăvită, tare îngrădire, pe aceasta înconjurându-o despre toate primejdiile, cu dumnezeiești lucrări, și nebiruită de vrăjmași păzindu-o pe aceasta ce strigă, tăria mea și puterea și cuvioasă bucurie, Fiul tău și Domnul este mie, unul Cel bine Îndurat.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Ca și cu o cinstită coroană cu brâul tău, Preacurată, cei ce împărățesc cu bunăcredință luminat fiind încununați cu dumnezeieștile tale slăviri se laudă, și înfricoșați se cunosc vrăjmașilor celor ce se luptă pururea, lăudându-te pe tine, și strigând Celui ce S-a născut din tine mai presus de cuvânt, Iisuse preaslăvite, mântuiește pe toți ca un Îndurat.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații norodului.

Încinge-ne pe noi Fecioară cu puterea brâului tău, asupra vrăjmașilor întărindu-ne, patimile cele ce ne muncesc și se luptă cu noi, pururea supunându-le nouă și nepătimire biruitoare dăruindu-ne pururea, ca să te slăvim pe tine Curată și Fiului tău să strigăm cu dinadinsul: Iisuse Atotputernice, mântuiește pe toți ca un Îndurat.

Slavă... Și acum..., glasul al 2-lea.

Gândul și mintea curățindu-ne, cu îngerii și noi să prăznuim, luminat începând cântarea lui David, Fecioarei Miresei, Împăratului Hristos, Dumnezeului nostru, scoală-te Doamne, zicând, întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale; că o ai împodobit pe dânsa ca pe o cămară frumoasă și o ai dăruit cetății Tale, Stăpâne, să o apere și să o acopere de barbarii cei potrivnici, cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.

Tropar, glasul al 8-lea.

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, acoperământul oamenilor, veșmântul și brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță nestricată rămânând; că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Născătoarei de Dumnezeu, de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Întru podoaba fecioriei tale, pe Cuvântul cel preafrumos L-ai născut și pe Acesta cu brâul tău Curată, ca pe un Prunc l-ai încins; deci pe acesta l-ai dăruit slugilor tale Stăpână, acoperământ, ajutor și izvor de sfințenie, a căreia cinstită punere Preasfântă Fecioară, toți cu credință o prăznuim.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul și Podobia aceleași.

Naștere fără stricăciune și feciorie numai tu ai avut preabinecuvântată, și încingere de mântuire ai dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care și până acum rămâne nestricat, dumnezeiască Mireasă; prin care noi robii tăi Curată, luăm de la Dumnezeu mare milă.

Slavă..., Și acum..., asemenea,

CANOANELE

Se citesc două Canoane. Al Născătoarei de Dumnezeu cel întâi cu Irmosul pe 8. Irmosul de câte 2 ori.

CANONUL întâi.

Facere a lui Gheorghie.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moisi și în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit. De două ori.

Făclie de lumină arătătoare și neapusă, Biserica Fecioarei aflând brâul cel prealuminat, ca un Cer luminos luminează lumea astăzi cu razele minunilor.

Ca și cu o putere și legătură de întărire, Preacurată, cu dumnezeiescul tău brâu, duhovnicește încingându-se cu adevărat cetatea ta, tărie nerisipită are; pentru aceasta se și bucură de tine.

Mai cinstită decât sicriul cel dedemult, cu adevărat racla ta s-a arătat celor de pe pământ de Dumnezeu Născătoare; care nu închipuiri poartă, și păzește cu credință cunoștințele adevărului.

Miresme de taine se varsă în Biserica celei Curate din cinstita raclă astăzi; și umple de mireasmă duhovnicească pe toți cei ce aleargă la dânsa cu dragoste.

Alt CANON, pe 4.

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Pe gonaciul faraon...

Cu dumnezeiască tărie încinge-mă pe mine cel ce slăvesc întru cântări cu bunăcredință sfințit brâul tău, care este dumnezeiască încingere cetății tale, și întărire Fecioară și îngrădire nesurpată turmei tale Preacurată Fecioară.

Tu pe Dumnezeu cel puternic L-ai născut, Care încinge cu putere pe toți cei binecredincioși, ceea ce ești cu totul fără prihană. Pentru aceasta te fericim pe tine și dumnezeiescul tău brâu cu bucurie sărutându-l, Dar și milă luăm.

Cu bucurie astăzi dănțuim împrejurul punerii sfințitului brâu al Curatei Fiicei lui Dumnezeu; din care încingerea nestricăciunii s-a țesut nouă, și îmbrăcăminte nestricăcioasă și haină neruptă.

Și acum...

Sub puterea ta aleargă poporul tău, ceea ce ești cu totul fără prihană și sub acoperământul tău scapă totdeauna; tuturor le fii ajutătoare, și dă tuturor cererile cele către mântuire, mântuind din nevoi sufletele noastre.

Catavasie: Cruce însemnând Moise...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Veselească-se, de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne și scăparea și întărirea. De două ori.

Să cinstim credincioșii ca pe o legătură de împreunare cu Dumnezeu, astăzi brâul celei Curate, și cu credință să ne închinăm lui.

Izvoare de daruri pururea curgătoare, din racla ta cea preacurată curgând, Curată, pe toți credincioșii adapă.

Tămăduiri nouă credincioșilor, mult-lăudatul și preacinstitul brâu al celei Curate, ne, izvorăște astăzi cu Darul.

Ca niște rouă de dimineață, veselia ta Curată curgând, cuptorul patimilor al celor ce te laudă pe tine îl potolește pururea.

Alt Canon,

Irmos: Doamne, Cela ce ai făcut cele...

Inima se înnoiește, atingându-se cu călduroasă credință de sfințitul brâu al Fecioarei și se încinge cu putere nebiruită, împotriva patimilor celor necurate și a vrăjmașilor celor fără de trupuri, nevătămată rămânând.

Rămâne încă nestricat sfințit brâul tău, care preacurat trupul tău Fecioară a încins, sfințind pe cei ce se apropie cu bunăcredință, și scoțându-i din stricăciunea bolilor și a necazurilor.

Slavă...

Fost-ai casă preafrumoasă Preacurată Cuvântului Celui ce S-a întrupat din tine, și în sfântă casa ta, bine ai voit a se pune brâul tău; pe care sărutându-l ne sfințim.

Și acum...

Cinstit brâul tău întru bucuria inimii cu cinste toți îl sărutăm, care este cinstea tuturor credincioșilor, de Dumnezeu Născătoare, ca cel ce s-a atins de preacinstit trupul tău.

SEDEALNA glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce ai înălțat...

Punerea cinstitului tău brâu, Biserica ta luminos o prăznuiește, și cu osârdie strigă către tine; Fecioară Curată mântuiește pe toți de puterea vrăjmașilor, sfărâmă întărâtările barbarilor celor fără de Dumnezeu, și îndreptează viața noastră, ca să facem voile Domnului cele dumnezeiești.

Slavă..., asemenea.

Izvoarele tămăduirilor de Dumnezeu Născătoare, care ies din preacinstit sicriul tău ca din Eden, adapă fața pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credință. Pentru aceasta te lăudăm și cu cinste te slăvim, și cu mulțumire strigăm: Bucură-te ceea ce una ești nădejdea celor ce te laudă pe tine.

Și acum..., glas același.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru punerea cinstitului tău brâu prăznuiește astăzi poporul tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, și cu osârdie strigă către tine: Bucură-te Fecioară lauda creștinilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne. De două ori.

Ca o tărie preacinstită de Dumnezeu Născătoare, Făcătorul și Ziditorul întemeindu-te pe tine, ca și cu niște stele te-a împodobit cu dumnezeiești străluciri, cu care luminezi marginile.

Pe tine putere și temei tare, cetatea ta de Dumnezeu Născătoare avându-te, cu dumnezeiescul tău brâu se cuprinde, legătură nestricăcioasă în războaie, pe acesta tinzându-l.

De pe pământ la Cer, de Dumnezeu Născătoare, dumnezeiescul tău brâu ne trage pe noi cei aprinși cu dragostea lui. Pentru aceasta pe tine te slăvim ca pe o pricină a slavei celei mai bune.

Iată Darul cel neîmpuținat, veniți toți iubitorii de praznic, cu curată inimă să scoatem prin credință, ape care izvorăsc din-destul, din cinstită racla Preacuratei Maici.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Înălțându-te la lumina cea neapusă după ce ai adormit, lăsat-ai celor ce te fericesc pe tine, în locul trupului tău, cinstitul brâu Curată, izvor de tămăduiri fiind și loc de mântuire, și îngrădire cetății tale acesteia ce te cinstește pe tine Preacurată.

Ca într-un Cer nou intrăm noi în casa ta, întru care visterie s-a pus, ca un soare luminos, dumnezeiescul tău brâu, strălucind raze de minuni, și inimile tuturor luminând Fecioară, și negura patimilor gonind.

Tu ești sicriul sfințeniei celei înțelegătoare Preacurată cu totul lăudată, și cinstită racla ta care are în sine brâul pe care l-ai purtat încingându-te, o dai poporului tău scăpare tuturor, și izvor de tămăduiri nedeșertat.

Slavă...

Venit-a cetății tale Dar mult bogat, cinstitul tău brâu Prealăudată. Și s-a pus luminat întru această zi în dumnezeiască casa ta aceasta, și s-a făcut pricină de praznic mare de Dumnezeu Născătoare, celor ce te iubesc pe tine cu căldură.

Și acum...

Umbrele legii și vorbele cele ascunse ale proorocilor, mai-nainte te-au arătat pe tine Preacurată, că erai să fii Maică lui Dumnezeu prea adevărată. Prin care blestemul s-a pierdut, și a înflorit desăvârșit binecuvântarea și mântuitorul Dar, celor ce te laudă pe tine cu credință și cu dragoste.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință. De două ori.

Tu Doamne pe Maica Ta o ai slăvit, Tu ai înălțat mai presus decât toate puterile cele de duhuri slava ei fără asemănare.

Darul lui Dumnezeu acum din-destul se dă, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, din cinstită racla ta, celor ce se închină ție cu credință.

Cu puterea ta credincioșii împărați se încing, pe tine de Dumnezeu Născătoare legătură avându-te cetatea ta, cu brâul tău se cinstește.

Darul tău cunoscut cu adevărat s-a arătat Preacurată, cu preaslăvire lucrând puteri și minuni în tot pământul.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Dumnezeiescul brâu punându-se astăzi în casa ta, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, împreună cu dânsul s-a pus toată darea bunătăților, celor ce le trebuiește, și se umple de sfințenie tot cel ce se apropie, cererile cu credință luând.

Înfrumusețatu-te-ai Fecioară, pe Cuvântul cel preafrumos născându-L. Și în Biserica ta cea frumoasă bine ai voit a se pune brâul tău cel frumos, care frumos trupul tău de Dumnezeu Născătoare, frumos l-a încins.

Slavă...

Sfântă casa ta ca alt Rai tuturor se cunoaște, câștigându-și în mijloc ca un trandafir cu bun miros, brâul tău, care umple de bună mireasmă dumnezeiască, inimile celor ce se apropie cu credință, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Și acum..., a Născătoarei:

Norul dumnezeieștii ploi te-ai făcut, ceea ce ești cu totul fără prihană, din care pică apă de mântuire și izvor care pământul cel uscat prin greșale, l-ai adus la rodirea bunei credințe; pentru aceasta cu credință pe tine te slăvim.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângerie cel curs prin milostivire din coasta Ta. De două ori.

Pe tine toată mai presus de fire te-a preaslăvit Domnul, pe tine toată numai te-a înălțat, pe tine toată te-a cinstit mai presus de cuvânt, de Dumnezeu Născătoare în Biserica ta, împreună cu brâul și cu dumnezeiasca raclă.

Izvorăsc din noianul Darului izvoare, din sicriul tău Preacurată, și toată lumea înconjură, adăpând pe cei ce se închină cu credință nașterii tale.

A Născătoarei:

Tărie pe tine credincioșii câștigându-te și laudă, se încing cu slavă, cinstit brâul tău de Dumnezeu Născătoare avându-l, ca o podoabă prealuminată și cinstită.

Alt Canon,

Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Ca pe un prunc tânăr ai născut nouă pe cel mai nainte de toți vecii, și înnoiești inimile cele învechite cu păcatul, care a luat înnoire prin punerea cinstitului tău brâu, Curată pururea Fecioară.

Sfântă Biserica ta minunată este întru dreptate, care câștigând minunat brâul tău cel ce varsă din sine minuni, credincioșilor se arată noian de tămăduiri, de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.

Slavă...

Veselitu-s-a tot sufletul adunându-se în Sfântă Biserica ta, și într-însa văzând de Dumnezeu Născătoare brâul tău ca un soare luminos, din sine dând lumina darurilor, Atotfăcătorului și Dumnezeiescului Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Întărește curată inimile noastre, trecând cu vederea toate păcatele, și încinge cu putere pe cei ce au câștigat cu credință brâul tău, ca o vistierie de mult preț și nemutată.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cinstit brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetății tale și vistierie de bunătăți neîmpuținată, ceea ce numai tu una ai născut fiind pururea Fecioară.

ICOS

Ce cuvânt al celor pământești va putea spune măririle tale? Sau ce limbă omenească? Încă nici mintea cerească; ci ceea ce ai născut adâncul cel nemăsurat al milostivirii, primește și acum cântări din buze neroditoare, și-mi dă dumnezeiesc Dar să laud brâul tău Stăpână, prin care lumea se bucură împreună cu îngerii, lăudând minunile tale; ceea ce numai tu una ai născut, fiind pururea Fecioară.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a treizeci și una, pomenirea punerii în Sfânta raclă a cinstitului brâu, a Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, în cinstita ei casă, ce este în Halcopratia, care s-a adus de la episcopia Zilas, în zilele împăratului Iustinian; și minunea ce s-a făcut prin punerea cinstitului brâu deasupra împărătesei Zoi, soția împăratului Leon celui înțelept.

Stih: Ca pe o coroană aurită, Fecioară vrednică de cinstire.

Cinstit brâul tău îl pui, la al anului săvârșire.

Întru această lună în a treizeci și una zi cu adevărat.

Punerea în raclă a brâului celei Preacurate o prăznuim luminat.

Împăratul Arcadie feciorul lui Teodosie cel mare, scoțând cinstitul brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei din Ierusalim, care era acolo păstrat cu cinstita ei haină până întru acea vreme de o femeie fecioară, și aducându-l în Constantinopol, l-a pus într-un sicriu luminat, care l-a numit și Sfânta raclă. Deci trecând patru sute și zece ani, a deschis acea Sfântă raclă împăratul Leon cel înțelept, pentru femeia sa Zoi, care se chinuia de duh necurat, care văzuse și dumnezeiască vedenie, că de s-ar pune pe dânsa cinstitul brâu s-ar lecui. Și s-a aflat cinstitul brâu strălucind ca și cum ar fi fost țesut atunci nou, având o pecete tipărită în aur; și hârtie codicel lipită, care arăta cu numărul, vremea, indictionul și ziua în care se adusese Sfântul brâu în Constantinopol și cum a fost pus de mâinile împăratului Arcadie în raclă, pecetluită fiind de dânsul. Pe care brâu sărutându-l împăratul, și întinzându-l peste împărăteasă cu mâna Patriarhului ce era atunci, o minune! Îndată s-a mântuit de boală împărăteasa, și tot slăvind pe Mântuitorul Hristos și dând laude de mulțumire Preacuratei Maicii Lui, l-a pus iarăși întru acea raclă ce era mai nainte.

Tot în această zi, pomenirea înnoirii Bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, de la Neoria.

Stih: Casa ta Curată, care la Neoria se gătește,

Alt Siloam este căci vindecări dăruiește.

Pe vremea împărăției lui Mihail și Teodorei binecredincioșilor împărați, oarecarele patriciu cu numele Antonie, având în Constantinopol o casă cinstită în curtea căreia era și o Biserică mărită a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, a cărei Biserici era luată podoaba de împărații cei mai dinainte luptători de Icoane și scoțându-se Sfintele Icoane și însemnându-se numai cruci în locul lor. Deci patriciul acesta iarăși făcând Icoanele Bisericii acesteia cum s-a căzut, făcut-a și o baie foarte mică dedesubt-ul Bisericii pentru trupeasca sa odihnă, iar deasupra acelei băi se făcea pururea slavoslovie lui Dumnezeu. Pentru aceasta umbri întru dânsa Darul Preasfântului Duh, prin Preacurata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, și începură a se face multe tămăduiri de multe feluri de boli. Încă oarecari iubitori de Dumnezeu se strânseră și ceru de la patriciul, să facă câte o scăldătoare în baie într-o săptămână odată pentru frații cei în Hristos și mai ales bolnavi, și luând voie o făcea cu credință și se vindeca. După aceia apropiindu-se să moară patriciul, lăsă baia aceea și Biserica pe seama celor ce s-au aflat atunci oameni iubitori de Dumnezeu, pentru a lui sufletească mântuire, care fiind săraci și neavând nici apă de ajuns, nici alt venit, pe încet, pe încet, se părăsea grija lucrului și petrecându-se acelea și neavând altul cineva dreptate să o dea la altă față, a rămas neîngrijită. Și baia adică jefuindu-o unii și alții de uneltele și podoabele ce avea într-însa, a rămas la stingere desăvârșit. Iar Sfânta Biserică căci era înaltă și vindecătoare celor bolnavi, o au lăsat, făcând slujbă într-însa, un preot, care din dumnezeiescul Dar ce era într-însa, avea din-destul cele ce erau spre trebuința hranei. Deci fericitul împărat Roman făcându-și palaturi împărătești și trebuindu-i mult material la lucrul palaturilor, și înștiințându-se de această casă a Născătoarei de Dumnezeu cum că are mult material, avea gând ca să o strice. Iar Născătoarea de Dumnezeu ceea ce locuia într-însa, n-a îngăduit cele ce gândea împăratul; căci în noaptea aceea s-a arătat rectorului care era ispravnic peste lucru și altuia oarecăruia tânăr ce era rudă cu rectorul și le-a zis cu groază, să nu cuteze nicidecum a-i strica casa cea de la Neorie și dacă se făcu ziuă, spunând tânărul visul către maica rectorului, înțelese și împăratul, care îndată cum auzi zise cuvântul acesta: Nu voi să am judecată cu Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, ci încă să înnoiesc casa aceia întru cele ce-i vor trebui. Pentru aceasta, în loc să strice oamenii cei ce au fost trimiși, ei curățiră baia cu toată nevoința și o înnoiră. După aceea gătindu-se foaie și făcându-se baie mai mare, de avea și scăldătoare și înfierbântându-o, se scăldară împărații: Roman, Constantin și Hristofor, și bucurându-se întăriră baia și cu hrisov de milă să aibă a lua pe fiecare an și a dăruit-o la mânăstirea cea numită a rectorului pentru ca să poarte grijă de baie și de Biserica Născătoarei de Dumnezeu, monahii mânăstirii aceleia; și câte minuni adică s-a făcut mai-nainte în mai sus zisa Biserică a Născătoarei de Dumnezeu, le vom lăsa, iar aicea vom povesti una numai ce s-a făcut în vremea noastră. O femeie oarecare vestită căzu în boală grea și se umflă, și chinuindu-se cu nesuferite dureri, își cheltui toată averea sa la doctori și nimic nu se folosi de la dânșii; și auzind de minunile ce se făcea la Biserica de la Neorie a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, s-a dus și ea acolo; și rămânând acolo câteva zile și nimic folosindu-se, ci bântuindu-se foarte rău de boală, a ieșit și s-a dus la Biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne și căzând la pământ se rugă zicând: Miluiește-mă Maica lui Dumnezeu, că fiind lipsită de tot ajutorul omenesc, am năzuit la tine. Deci rămânând acolo nouă zile, i se arătă în ziua cea de pe urmă o femeie de cinste zicându-i: O femeie, ce strigi către mine de mă superi neîncetat? Iar ea a zis către dânsa: O Stăpână, știu că pentru păcatele mele mă bântuiesc, dar știind că pentru noi păcătoșii Fiul tău și Dumnezeul nostru S-a pogorât din ceruri, și născându-Se din pântecele tău se făcu om, drept aceea am năzuit la tine, ca să aflu milă eu ticăloasa; iar Născătoarea de Dumnezeu zise iarăși către dânsa: Du-te la lăcașul meu cel mic de la Neorie și acolo îți vei afla vindecarea. Deci dacă se deșteptă femeia a mulțumit lui Dumnezeu, și s-a dus cu degrab la Neorie și căzând cu rugăciune la Maica lui Dumnezeu, zicea: Miluiește-mă Stăpână, și plinește milosârdia ta întru mine. Și după ce zise acestea adormi; și văzu iarăși pe Născătoarea de Dumnezeu ce i se arătase împreună cu un bărbat frumos, care a zis către acela: Iată femeia cea bolnavă, spintecă-i buricul, și acela îndată lovindu-o peste pântece cu varga ce ținea în mână, se făcu nevăzut, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu ce se arătase cu dânsul. Deci deșteptându-se femeia se află unde ieșea dintr-însa miros greu și nesuferit, și îndată dezbrăcându-se de îmbrăcămințile ce purta, intră în baie, și spălându-se a ieșit cu femeile ce erau cu dânsa, sănătoasă și vindecată. Și închinându-se acelui sfânt loc, tămâia cu mirodenii, mulțumind Preasfintei Stăpânei de Dumnezeu Născătoarei, întru slava Celui ce S-a născut dintr-însa Hristos Dumnezeul nostru.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fileort.

Stih: Iubind Fileorte praznicul sfârșitului tău,

Și nevoința ta prin sabie o a scris aicea condeiul meu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diadoh,

Stih: Primește-mă pe mine Diadohe, pe micul, tu cel mare.

Pe cel ce laud al tău sfârșit cu mici cuvinte de cântare.

Tot în această zi, Sfintele șapte fecioare cele din Gaza, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Șapte fecioare, au fost tăiate cinstind pe Cel iubit,

Pe Cel ce și lumea cu șapte zile o a cinstit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Mina, Faust, Andrei și Iraclie.

Stih: Pe patru târâți de cai, Dumnezeu îi privește,

Satana însă cade, și ceata îngerilor se veselește.

Tot în această zi, Sfinții patru Mucenici cei din Perga Pamfiliei, siliți fiind a alerga pe așternut de cărbuni aprinși, s-au săvârșit.

Stih: Patru prin alergarea în foc, au luat încununare,

Iar dracii s-au biruit, spre a lor surpare.

Tot în această zi, Sfinții trei sute șaizeci și șase de mucenicici cei din Nicomidia, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Anul bisect poartă, mulțimea aceea ce de sabie s-a jertfit,

Pe care întru a anului scriere o am pus și eu sfârșit,

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne. De două ori.

Tu însuți fiind ca un soare al dreptății, Dătătorule de lumină, dumnezeiește ai luminat Biserica celei cinstite, cu darurile Tale cele de multe feluri; întru care răsărind împrăștie raze brâul aceleia.

Înconjurând racla ta ca năstrapa cea de aur, ceea ce numai tu ești Curată, ne împărtășim acum cu adevărat, dumnezeieștii dulceți a darurilor prea-binecuvântată, și ca pe ceea ce este mai presus decât închipuirile tale, o cinstim pe dânsa.

Varsă din sine cu adevărat paharele tale Fecioară Preacurată, Dar de minuni credincioșilor, și din cinstitul tău sicriu ies din-destul ca din alt Eden izvoare.

Acum vă apropiați cu veselie toți cei de pe pământ. Veniți, sicriul îndeamnă în taină de cuprindeți preaslăvit brâul Doamnei, care ca o vistierie este pusă în mine.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Împărăteasa tuturor la lăcașurile cerești ducându-se, a lăsat brâul său bogăție împărătesei tuturor cetăților, prin care se mântuiesc de năvălirea văzuților și nevăzuților vrăjmași.

Să ne apropiem acum la izvorul cel ce izvorăște Dar și milă la cinstita raclă care ține prea cinstitul brâu, al celeia ce a cinstit firea omenească cu cinstită nașterea sa, al Fecioarei și Maicii.

Slavă...

Lăudați pe Domnul toate puterile cerești, și pe ceea ce L-a născut pe El, toate limbile omenești o preaslăviți; că a dăruit brâul său scăpare adevărată, și mântuire credincioșilor.

Și acum...

Să pice de sus norii dreptate astăzi, întru punerea brâului tău, norule de Dumnezeu dăruite; și tot sufletul să cânte dulce bucurându-se: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se; tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul. De două ori.

Dumnezeieștile lespezi cele scrise cu mâna lui Dumnezeu, sicriul dedemult le-a ținut în sine Preacurată Stăpână; iar cuvioasa și cinstită racla ta ține în sine brâul, cel ce a cuprins pe singur Dătătorul de lege, înfricoșată taină.

Îngerii Preacinstită Curată acum împreună dănțuiesc, întru cinstită Biserica ta, și înconjură Stăpână, cinstitul și Sfântul tău brâu, căruia cu dragoste și cu bucurie și cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine, slava neamului nostru.

Toiag care ai odrăslit floarea vieții, tu ești, bucuria tuturor mult cinstită Preacurată, vas primitor de mireasma Duhului, vistieriei de bunătăți, izvor de miresme, din care mir de tămăduiri izvorăște dumnezeiasca raclă.

Laudă măririle tale Preacinstită Curată oștile cele de duhuri propovăduiesc toți patriarhii și proorocii luminat, cu Sfinții Apostoli, și cetele mucenicilor, cu care ne închinăm ție.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Ca un scaun sfânt racla s-a pus prealuminat înlăuntrul sfintelor celor neapropiate, ale singurei Fiicei lui Dumnezeu, și Curatei Împărătesei tuturor; care are brâul cel de odihnă, din care celor ce se ostenesc în multe păcate, le vine din-destul odihnă desăvârșit.

Pe pământ cu sfințenie ai întrupat pe Domnul, și cu sfintele tale mâini ai încins cu adevărat pe Cel ce încinge pe cei binecredincioși cu putere; iar acum suindu-te mai presus de ceruri, ai lăsat oamenilor cinstitul tău brâu, tărie și acoperământ, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Celor bolnavi vindecare, celor ce se alunecă întărire, celor leneși dumnezeiască îmbărbătare, ocârmuire celor ce înoată, celor rătăciți întoarcere, este cu adevărat curată Fecioară dumnezeiescul Dar, care urmează cinstitului brâu; căruia cu credință ne încinăm întru toți vecii.

Și acum...

Săvârșind astăzi sfântă punerea dumnezeiescului tău brâu, sfințită prăznuire noi robii tăi facem, și cu bucurie strigăm ție: Bucură-te de Dumnezeu Născătoare bucuria îngerilor și a tuturor oamenilor celor ce cântă cu credință: Noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim. De două ori.

Cămară preacinstită cu adevărat de Dumnezeu Născătoare, racla ta s-a arătat, care ține în sine după vrednicie sfânt brâul tău, ca o încingere feciorească și de mireasă, și-l păzește ca o vistierie de viață.

Ca și cu o dumnezeiască coroană de podoabă, cu dumnezeiesc și preasfânt brâul tău astăzi Biserica încingându-se de Dumnezeu Născătoare, împărătește se veselește, și se înfrumusețează cu slava ta.

Biserica Fecioarei, care se aseamănă cu toată buna podoabă cerească, astăzi credincioșii primindu-o, cu razele darurilor ca și cu niște frumuseți de stele strălucind, vă luminați.

Are cetatea ta pe Sfântul tău brâu de Dumnezeu Născătoare, legătură de pace și zid, și dumnezeiască unire de învățături, și laudă dreptslăvitorilor și conducătorilor noștrii biruință.

Lăudăm slava ta cea negrăită, și Darul tău cel neasemănat, că tu ești izvorul înțelepciunii, din care iese Cuvântul tuturor, celor ce te cinstesc pe tine Preacurată, și slăvesc pe Cel născut al tău.

Alt Canon,

Irmos: Înfricoșa-tu-s-a de aceasta...

Iată dumnezeiescul pat al lui Solomon, pe care îl încunjură șaizeci de puternici, adică cuvintele scripturilor, ca într-un pat împărătesc, în cinstita raclă brâul își pune astăzi, spre chemarea tuturor celor smeriți, și spre apărarea credincioșilor.

O cetatea Împăratului Ceresc! De care s-a grăit lucruri preaslăvite, pune cetății tale Dar cinstit și scump, preasfânt brâul tău, spre întărirea tuturor credincioșilor prin care purtătorii de cununi biruiesc pe vrăjmași, întru dreaptă-credință strălucind.

Izvorâți munți acum dulceață., și dealuri veselie veșnică, adunările patriarhilor și toate cetele mucenicilor, împreunarea proorocilor și cinstita ceată a dumnezeieștilor Apostoli, veseliți-vă împreună cu noi cu toți, întru punerea dumnezeiescului brâu al Fiicei lui Dumnezeu.

Slavă...

Sfințit-ai toate Preasfântă Fecioară prin nașterea ta, și acum ne-ai dat nouă preamultă luminare, preasfânt brâul tău; întru a căruia punere tot pământul dănțuiește, și te cinstește pe tine, ceea ce ai umplut omenirea de bucurie negrăită.

Și acum...

De înșelătoarea dragoste a patimilor și de vrăjmașul ce mă ispitește totdeauna cu greutatea păcatelor, și de cumplita lene și de izgonire și de robire și de pradă, degrab mă mântuiește, Preacurată ca o milostivă, pe mine cel ce scap la a ta milă.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Cel ce toate mai presus de gând le-a făcut Preacurată, haina ta și brâul le-a cinstit cu nestricăciune, dându-le cetății tale putere și întărire, a căruia și acum punerea cu bucurie săvârșindu-o, o prăznuim cu dragoste.

Slavă..., Și acum...

Ceea ce ești Doamnă tuturor făpturilor Stăpână, și ești plină de înțelepciune prealuminată; ca o Maică a lui Dumnezeu atot-Stăpânitorului, umple-mă de lumină și de dumnezeiască cunoștință și de Dar, întru săvârșirea laudelor tale, ale Curatei de Dumnezeu Născătoarei.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca și cu o prealuminată cunună, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, cu sfânt brâul tău s-a încins Biserica, și bucurându-se se luminează astăzi și dănțuiește în taină, strigând către tine Stăpână: Bucură-te cunună și coroană dumnezeiască, bucură-te ceea ce singură ești slava plinirii mele și veselie veșnică. De două ori.

Tu Preacurată Stăpână, îngrădire tare și întărire neclintită și mântuire poporului și cetății tale fiind, i-ai dat ca o luminoasă încingere, preacinstit brâul tău, care mântuiește de toate primejdiile pe cei ce-l cinstesc cu credință și cu călduroasă osârdie, dumnezeiască Mireasă.

Biserica ta Preacurată, ca un izvor de minuni nedeșertat, astăzi s-a arătat, că râuri de Dar din-destul se varsă din sfântă racla ta, și gândul credincioșilor îl veselesc, al celor ce strigă către tine cu credință și cu dragoste: Bucuria și veselia și viața noastră tu ești.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea:

Ca și cu o cunună prealuminoasă, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, cu Sfântul tău brâu Biserica lui Dumnezeu s-a încununat, și se luminează bucurându-se astăzi, și în taină dănțuiește Stăpână, strigând către tine: Bucură-te coroană cinstită și cununa dumnezeieștii slave, bucură-te ceea ce singură ești slava plinirii și veșnica veselie; bucură-te limanul celor ce aleargă la tine, și folosirea și mântuirea noastră.

Slavoslovia cea mare. Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâiul și Otpustul desăvârșit.

LA LITURGHIE

Fericirile din canonul 1 Cântarea a 3-a pe 4, și dintru al 2-lea, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 3-lea: Mărește suflete al meu pe Domnul... Stih: Că a căutat spre smerenia roabei sale... Apostolul către Evrei: Fraților, cortul cel dintâi... Aliluia. Scoală-le Doamne întru odihna Ta... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea intrat-a Iisus într-un sat... CHINONICUL: Paharul mântuirii voi lua...

Sfârșitul lunii lui August și lui Dumnezeu celui în Trei Prea Sfinte Ipostasuri și întru o Ființă proslăvit. Fie-i slava în vecii vecilor, Amin.