SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, se citește Fericit bărbatul... Slava întâia; iar de este sâmbătă seara, se citește Catisma întreagă.

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe zece, și se cântă 3 stihiri ale Indictului, și 7 ale Cuviosului.

Stihirile Indictului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Rugăciunea învățăturii celei Dumnezeiești, de însuși Hristos rostită învățându-ne, în toate zilele să strigăm către Ziditorul: Tatăl nostru care locuiești în ceruri, pâinea cea spre ființă dă-ne-o nouă, trecând cu vederea greșalele noastre.

Precum oasele evreilor, au rămas oarecând în pustie, osândindu-se după dreptate, pentru că nu se plecă Ție, Stăpânului tuturor, așa oasele păgânilor și necredincioșilor, risipește-le acum, după graiul psalmistului, lângă iad Hristoase.

Cela ce în muntele Sinai, tăblițele ai scris oarecând, însuți și acum în cetatea Nazaret după trup, cartea proorocească ai primit a citi Hristoase Dumnezeule; și aceea închizându-o, ai învățat popoarele, că întru Tine s-a plinit Scriptura.

Alte Stihiri ale Preacuviosului.

Glasul al 5-lea, însuși glasul:

Podobie: Cuvioase Părinte...

Cuvioase Părinte, trupul ți-ai topit cu lacrimile, și curățindu-ți sufletul te-ai suit la înălțimea bunătăților; simțită locuință avându-o pe stâlpul tău, iar cea gândită în cereasca cetate a Sionului celui de sus. Miratu-s-au îngerii, spăimântatu-s-au oamenii, rușinatu-s-au dracii de bunătățile tale Simeoane Cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase Părinte, de ar avea grai stâlpul, nu ar înceta a vesti durerile, ostenelile, și suspinurile tale; însă acela nu el te ținea pe tine, ci mai ales umezindu-l tu, Fericite, cu lacrimile tale, ca un copac îl țineai. Miratu-s-au îngerii, minunatu-s-au oamenii, spăimântatu-s-au dracii de răbdarea ta, Simeoane Cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase Părinte, cu puterea Dumnezeiescului Duh, râvnind Stăpânului tău, te-ai suit pe stâlp ca pe Cruce. Acela zapisul strămoșesc a rupt, iar tu năvălirile patimilor le-ai biruit. Acela ca o oaie, iar tu ca o jertfă, Acela pe Cruce, iar tu pe stâlp, Simeoane Cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Alte Stihiri ale Preacuviosului, glasul al 2-lea.

Podobie:

Cel din pruncie sfințit Simeon, a răsărit ca un rod bun din rădăcină bună; și cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, și pe piatră trupul suindu-și, și către Dumnezeu înălțându-și gândul, și-a zidit ceresc lăcaș prin faptele cele bune și cu dumnezeieștile puteri cele de sus desfătându-se, sălaș s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, și Mântuitorului sufletelor noastre.

De te-ai și mutat de la noi păstorule cel bun, Cuvioase Părinte Simeoane, dar pomenirea ta în veac rămâne, căci pentru blândețile inimii tale nu te depărtezi din dragoste cu Duhul de la noi; ci înaintea lui Dumnezeu stând, și cu îngerii dănțuind în ceruri, împreună te roagă, să se mântuiască sufletele noastre.

A lui Ciprian.

Sicriul moaștelor tale, prealăudate Părinte, izvorăște tămăduiri; și sfânt sufletul tău cu îngerii împreunându-se, după vrednicie se bucură. Deci având către Dumnezeu îndrăznire Cuvioase, și cu cei fără de trup dănțuind în ceruri, roagă-te cu dânșii, să se mântuiască sufletele noastre.

A lui Ghermano:

Iubit-ai de Dumnezeu purtătorule filozofia cea de sus, și afară de lume ai fost viețuind mai presus decât cele văzute și neîntinată dumnezeiască oglindă te-ai arătat lui Dumnezeu; și fiind pururea împreunat cu lumina, lumină ai primit, Fericite, și mai luminat sfârșit ai dobândit. Roagă-te dar pentru sufletele noastre înțelepte Simeoane.

Slavă..., glasul al 6-lea. A lui Germano.

Dumnezeiescul Dar umbrește peste sicriul moaștelor tale, sfințite Simeoane; pentru aceasta și la mireasma mirului minunilor tale alergăm, tămăduire de boli luând; ci Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Și acum.... A Indictului, asemenea;

A lui Vizantie:

Cela ce ești unit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Cuvinte Cel fără de început și Fiule; al tuturor celor văzute și nevăzute Făcătorule, și împreună Ziditorule, binecuvintează cununa anului, păzind în pace mulțimile drept-credincioșilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor sfinților Tăi.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și Paremiile.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 17, 1.

Duhul Domnului peste Mine. Pentru aceea M-a uns pe Mine: A vesti săracilor M-a trimis, a vindeca pe cei zdrobiți la inimă, a predica robilor iertare și orbilor vedere, a chema anul Domnului primit, și ziua răsplătirii Dumnezeului nostru; a mângâia pe toți cei ce plâng; a da celor ce plâng Sionul, slavă în loc de cenușă, ungere de veselie celor ce plâng, podoaba măririi în locul mâhnirii duhului. Și se vor chema neamul dreptății, sădirea Domnului întru mărire, și vor zidi pustiile cele veșnice, cele mai dinainte pustiite vor ridica, și vor înnoii cetățile cele pustii, care s-au pustiit din neam în neam; și vor veni cei de alte neamuri, care vor paște oile tale, și cei de altă seminție vor fi plugarii și vierii. Iar voi preoți Domnului vă veți chema, slujitori Dumnezeului vostru se va zice vouă. Tăria neamurilor veți mânca, și întru bogăția lor minunați veți fi. Pentru înfruntarea voastră cea îndoită, și pentru rușine, se va bucura partea lor. Pentru aceasta pământul său a doua oară vor moșteni, și veselie veșnică peste capul lor. Că Eu sunt Domnul, Cel ce iubesc dreptatea, și urăsc jefuirile cele din nedreptate; și voi da osteneala lor drepților, și legătură veșnică voi lega cu dânșii, și se va cunoaște întru neamuri sămânța lor. Și fiii lor în mijlocul popoarelor. Tot cela ce-i va vedea pe dânșii îi va cunoaște, ca aceștia sunt sămânță binecuvântată de Dumnezeu în veci, și cu veselie se vor veseli în Domnul.

Din cartea Leviților citire:

Cap, 26, Vers. 7.

Grăit-a Domnul feciorilor lui Israil, zicând: De veți umbla întru poruncile mele, și de veți păzi învățăturile mele, și de le veți face pe dânsele voi da vouă ploaie în vremea ei, și pământul va da rodurile sale, și pomii țarinilor vor da rodul său, și va ajunge treierișul vostru la culesul viilor; și culesul viilor va ajunge la semănătura, și veți mânca pâinea voastră întru sațiu, și veți locui fără de frică în pământul vostru, și voi da pace în pământul vostru, și veți dormi și nu va fi cine să vă spăimânteze pe voi. Și voi pierde fiarele cele cumplite din pământul vostru, și război nu va trece prin pământul vostru. Și veți goni pe vrăjmașii voștri, și vor cădea înaintea voastră uciși. Și vor goni cinci din voi o sută, și o sută din voi zece mii, și vor cădea vrăjmașii voștri înaintea voastră de sabie. Și voi căuta spre voi, și voi binecuvânta pe voi, și voi crește, și voi înmulți pe voi, și voi pune legătura mea cu voi, și veți mânca cele vechi, și cele vechi ale celor vechi, și cele vechi dinaintea celor noi le veți lepăda, și voi pune legătura mea întru voi, și nu va urî sufletul meu pe voi. Și voi umbla întru voi, și voi fi vouă Dumnezeu, și voi veți fi mie popor. Iar de nu Mă veți asculta pe Mine. nici veți face poruncile Mele acestea; și de nu vă veți pleca lor, și judecățile Mele de nu le va primi sufletul vostru, ca să nu faceți voi toate poruncile Mele, și ca să stricați legătura Mea, și Eu voi face vouă așa: Aduce-voi asupra voastră lipsă, și veți semăna în deșert semințele voastre, și vor mânca potrivnicii voștri ostenelile voastre. Și voi întoarce fața mea asupra voastră, și veți cădea înaintea vrăjmașilor voștri, și vor goni pe voi cei ce vă urăsc pe voi, și veți fugi negonindu-vă pe voi nimenea, și voi zdrobi ocara mândriei voastre, și voi pune vouă Cerul ca de fier, și pământul vostru ca de aramă. Și va fi întru deșert tăria voastră, și pământul vostru nu-și va da sămânța sa, și pomii țarinilor nu-și vor da roadă. Și voi trimite asupra voastră fiarele cele sălbatice ale pământului, și vor mânca pe voi, și vor topi dobitoacele voastre, și voi împuțina pe voi, și va pierde pe voi arma care vine asupra voastră, și va fi pământul vostru pustiu, și curțile voastre pustii vor fi. Precum voi ați venit către mine pe de laturi, și eu voi veni la voi întru mânie mare. Grăiește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui lsrail.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4. Vers. 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Căci bătrânețile sunt cinstite nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor, și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu fiind l-a iubit, și viețuind între păcătoși s-a mutat. Răpitu-s-a. ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, au plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că dar și mila este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Indictului, glasul 1, ale lui Ioan Monahul.

Sosit-a intrarea anului, care ne cheamă să cinstim pe cei ce o luminează pe dânsa, pe Calista, pe Evod, și pe Ermoghen, pe vitejii frați buni. Pe Simeon cel întocmai cu îngerii, pe Isus al lui Navi. Pe tinerii din Efes cei șapte la număr, și ceata cea luminată a patruzeci de Sfinte femei, a cărora amintire împărtășindu-ne iubitorii de praznic, din adâncul inimii să strigăm: Doamne binecuvintează lucrurile mâinilor tale, și ne învrednicește pe noi, cu folos a trece înconjurarea anului.

Stih: Ție se cuvine cântare Dumnezeule în Sion, și Ție se va da rugăciune în Ierusalim.

A aceluiași.

Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce întru înțelepciune toate le-ai zidit, și dintru neființă întru ființă le-ai adus, binecuvintează cununa anului, și cetatea noastră o păzește nevătămată. Și pe credincioșii cârmuitorii noștri cu puterea ta îi veselește, biruință dându-le asupra potrivnicilor. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Stih: Umplea-ne-vom de bunătățile casei Tale, sfântă este Biserica Ta, minunată întru dreptate.

A lui Ciprian, glas 2.

Minunat ești Dumnezeule, și minunate sunt lucrurile Tale, și căile Tale neurmate, căci ești înțelepciunea lui Dumnezeu, și ipostas desăvârșit, și putere, și împreună fără de început și împreună veșnic; și cu voia Ta cea atotlucrătoare și atotputernică, ai venit în lume, căutând ca să împodobești zidirea Ta, cu negrăita întrupare cea din Maică care nu știe de bărbat, neschimbându-te după Dumnezeire; punând așezământuri, și ani, spre mântuirea noastră. Pentru aceasta strigăm către Tine, Bunule, Doamne slavă Ție.

Stih: Binecuvânta-vei cununa anului bunătății Tale.

A lui Damaschin.

Cuvinte al Tatălui cel mai-nainte de veci, Cela ce cu înțelepciunea toate le-ai lucrat, și cu cuvântul Tău cel Atotputernic toată făptura o ai așezat, binecuvintează cununa anului bunătății tale, și surpă eresurile; pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un bun și iubitor de oameni.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Precum Ilie prin căruța cea de foc, așa și tu Cuvioase Părinte ai aflat bună scară a stâlpului, prin care te-ai suit la înălțime. Ci acela această suire altora nu a lăsat, iar tu, Fericite, ai lăsat și după moarte această scară a stâlpului, cerescule omule, pământescule îngere, luminătorule neadormit al lumii, Simeoane Cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Indictului, asemenea,

A lui Ioan Monahul,

Tu Împărate, Cela ce ești pururea și petreci în vecii cei fără de sfârșit, primește rugăciunea păcătoșilor care cerem mântuire, și dă Iubitorule de oameni pământului tău bună rodire, bine întocmite văzduhuri dăruind; binecredincioșilor creștini ajută-le asupra barbarilor celor fărădelege, ca și oarecând lui David. Că au venit aceștia în lăcașurile Tale, Mântuitorule, și locul cel preasfânt l-au spurcat. Ci dăruiește-ne biruință, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, căci Tu ești biruința și lauda celor binecredincioși.

Și după Acum slobozește... Tatăl nostru...

Troparul Indictului, glasul al 2-lea.

A toată făptura Ziditorule, Cela ce timpurile și anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătății Tale, Doamne, păzind în pace pe popor; și țara Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ne mântuiește pe noi.

Slavă..., al Cuviosului, glasul 1.

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinților celor mai dinainte, Cuvioase, lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, și vieții celor fără de trup, fiind în trup: Simeoane Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu glasul al 7-lea.

Bucură-te ceea ce ești plină de Dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, limanul și folosința neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Izbăvitorul lumii. Că numai tu ești Maică și Fecioară, pururea binecuvântată și preamărită. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască pace la toată lumea.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Indictului de 2 ori. Slavă..., al Cuviosului. Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu.

După întâia Catismă.

Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Cela ce vremi roditoare și ploi, din Cer dai celor de pe pământ, și acum primind cererile credincioșilor, mântuiește de toată nevoia pe robii Tăi, că îndurările Tale sunt cu adevărat revărsate spre toate lucrurile Tale. Pentru aceasta binecuvântând intrările și ieșirile, îndreptează lucrurile mâinilor noastre, Doamne; și iertare de greșale dăruiește nouă Dumnezeule; căci Tu din ce n-au fost, toate ca un Puternic întru ființă le-ai adus.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna Cuviosului, glasul al 5-lea.

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Prin înfrânare ți-ai împodobit viața ta, și omorându-ți trupul tău, năvălirile vrăjmașului le-ai biruit, Părinte fericite, și te-ai mutat la Dumnezeu, întru viața cea veșnică, ca un vrednic moștenitor. Pentru aceasta nu înceta rugându-te, să se miluiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu credință ai intrat întru lupta muceniciei Calisto, împreună cu doi frați, mărturisind pe Hristos Dumnezeul nostru. Căci cu Darul fiind hrănită, vase înțelegătoare cu adevărat ale Bisericii lui Hristos, pe aceia i-ai săvârșit. Pentru aceasta te-ai și împreunat cu dânșii, Muceniță întru viața cea de sus.

Și acum..., al Născătoarei:

Degrab primește Stăpână rugăciunile noastre, și le du Fiului tău și Dumnezeu. Doamnă preacurată, strică asuprelile, celor ce năzuiesc către tine; risipește năvălirile, și îndrăznirile Fecioară, ale celor ce să într-armează acum asupra robilor tăi.

După Polieleu, Sedealna Sfintelor femei glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Mielușele cuvântătoare, cele ce sunteți după vrednicie minunate, Mielului și Păstorului, v-ați adus prin credință, și prin mucenicie alergarea săvârșind, credința ați păzit. Pentru aceasta astăzi, cu bucurie lăudăm sfântă pomenirea voastră, pe Hristos mărind.

Slavă..., Și acum...,

Sedealna Indictului, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimânta-tu-sa Iosif...

Ca la Stăpânul a toate și dătătorul bunătăților, la Tine cădem cu credință, strigând cu dinadinsul: De a Ta bună milostivire fiind îmblânzit Mântuitorule, și pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, și ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învrednicește ca un bun, pe cei ce Te cinstesc în două firi, și Te măresc cu credință pe Tine.

Deci, Antifonul cel dintâi al glasului al patrulea

Și Prochimenul, glasului al 4-lea.

Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte ce mi-a dat mie.

Evanghelia Cuviosului, de la Luca, cap. 6.

După Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Apoi Stihul:

Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Deci Stihira, glasului al 6-lea.

Cuvioase Părinte în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Indictului, cu Irmosul pe 6. Și al Sfintelor 40 de femei pe 4. Și al Cuviosului pe 4.

CANONUL Indictului

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos:

Să cântăm toate popoarele, Celui ce a scăpat pe Israil din robia cea amară a lui Faraon, și cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povățuit, cântare de biruință, că S-a preamărit.

Toți lui Hristos, Cuvântului Celui ipostatnic, prin Care s-au alcătuit toate, și întru Care să păzesc neclătite, ca Celui ce din Dumnezeu Tatăl, Lumina cea fără de început S-a născut, cântare de biruință să-i cântăm, că S-a preamărit.

Să cântăm toți lui Hristos, Celui ce cu bunăvoința Tatălui, S-a arătat din Fecioară, și a propovăduit anul cel primit Domnului, spre mântuirea noastră, cântare de biruință, că S-a preamărit.

În Nazaret venind Dătătorul legii, în zilele sâmbetelor a învățat, descoperind iudeilor venirea Sa cea negrăită, prin care ca un milostiv, mântuiește neamul nostru.

Al Născătoarei:

Toți credincioșii lăudăm, pe preaminunata Fecioară, care a răsărit lumii pe Hristos, și de bucuria vieții veșnice toate le-a umplut, pururea să o lăudăm că s-a preamărit.

Alt Canon al Sfintelor femei.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Tare asupra luptătorului împotrivă, v-ați luptat Mucenițe, cu pustnicia mai întâi, apoi a doua oara prin vărsare de sânge. Pentru aceasta, cu credință cinstim pomenirile voastre.

Rănindu-se de dragostea, Celui ce a răbdat pentru noi Crucea și moartea, urmelorL ui au râvnit Sfintele femei, uitând neputința trupului.

Jertfele elinești, și chipurile diavolești, cu arma credinței, le-ați surpat, și v-ați adus la Biserica cerească, vase însuflețite, Mucenițe cele cu totul cinstite.

Al Născătoarei:

Tinerele fecioare, întărindu-se cu Darul, Celui ce a răsărit din pântecele tău, Fecioară cu totul fără prihană, cu bucurie au suferit, întreitul val al muncilor, și de mireasma ta s-au umplut veselindu-se.

Alt Canon al Cuviosului,

Facere a lui Ioan Monahul,

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Să cântăm Domnului...

Învrednicește-mă o purtătorule de Dumnezeu Simeoane, ca cu organul limbii cel putred, să alcătuiesc ție cântare, și cu rugăciunile tale, dăruiește-mi lumina cunoștinței cea de Dumnezeu învățată.

Înțelepciunea ta Părinte, o au cunoscut persanii, etiopienii, indienii, și sciții și mulțimea arabilor, și au preamărit pe Hristos, Cel prin tine preamărit.

Slavă...

De dar duhovnicesc te-ai umplut; căci de la staulele păstorești, ca Iacov, ca David și ca Moise, maimare povățuitor turmelor celor cuvântătoare, te-ai arătat, Fericite.

Și acum..., al Născătoarei:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu bucură-te, ca ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, și te roagă să se izbăvească din nevoi, cei ce te laudă pe tine.

Catavasie:

Cruce însemnând Moise în drept cu toiagul, Marea Roșie o a despărțit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut. Iar dea-curmeziș aceiași lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că s-a preamărit.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Întărește-mă pe mine Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, și mă luminează cu lumina feței Tale; că nu este sfânt, fără numai Tu Iubitorule de oameni.

Întărește bunule, ca o vie roditoare, care cu dragoste o a sădit pe pământ dreapta Ta, și păzește Biserica Ta Atotputernice.

Pe cei ce cu credință te laudă pe Tine Stăpânul tuturor, învrednicește-i a petrece anul acesta cu fapte duhovnicești, și bine-plăcând Ție Ziditorului.

Lină înconjurarea anului dă-mi-o mie Hristoase Îndurate, și mă luminează cu cuvintele Tale cele dumnezeiești, care Te-ai arătat grăindu-le iudeilor în sâmbete.

Al Născătoarei:

Pururea te mărim pe tine, ca pe ceea ce numai tu peste fire, ai primit Darul cel mai presus de om, pe Hristos Dumnezeul nostru Cel ce neschimbat s-a sălășluit în pântecele tău.

Alt Canon,

Irmos: Arcul celor puternici...

Cu tărie atotputernică fiind întărite mucenițelor, ați biruit puterea potrivnicilor luptători; pentru aceasta ca niște purtătoare de biruință, de la Hristos v-ați încununat.

Astupat-ați gurile cele căscate ale fiarelor, cu dumnezeiască puterea lui Hristos, de Dumnezeu purtătoarelor, și v-ați mântuit fără de vătămare, ca unele ce ați cinstit pe Dumnezeu.

Cu cea către Dumnezeu dragoste îndumnezeindu-vă, mulțimea dumnezeilor o ați lepădat, și la desfătarea măririi celei de sus, ați ajuns purtătoarelor de nevoință.

Al Născătoarei:

Pe tine cu totul fără prihană, adevărată Maica lui Dumnezeu, cu bunăcredință te mărturisim; căci prin tine a petrece cu noi Făcătorul, ne-a învrednicit.

Alt Canon,

Irmos: Frica Ta Doamne...

Izbăvindu-te de năvălirea cea viforoasă a duhurilor, la lăcașul cel de mântuire ai năzuit Simeoane, din care și viața cea neîmbătrânită ai câștigat.

Cu totul ți-ai plecat cu bucurie urechile întrutot fericite către ascultarea Stăpânului, Celui ce te-a fericit, și așa ai aflat fericita petrecere.

Slavă...

Primind semințele cuvântului, în brazdele inimii tale, cu adăparea lacrimilor, spic înmulțit de fapte bune lui Hristos ai secerat.

Și acum..., al Născătoarei:

Negrăit ai zămislit pe Mântuitorul și Domnul Cel ce ne-a mântuit din nevoi, pe noi cei ce întru adevăr te cinstim, dumnezeiască mireasă.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea Tainei se primește, că cu odrăslirea au ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere, și spre întărire.

CONDACUL Indictului, glasul al 2-lea,

Cela ce locuiești întru cei de sus Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute și celor nevăzute și Ziditorule; Cela ce zilele și nopțile, timpurile și anii ai făcut; binecuvintează acum cununa anului, ferește și păzește în pace pe cei binecredincioși, țara aceasta, și pe poporul tău mult-îndurate.

Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Cu înfrânarea și cu ostenelile, și cu rugăciunile sufletul tău pedepsindu-ți cu dumnezeiască cuviință, te-ai făcut părtaș Mucenicilor, Fericite. Daruri de minuni cu adevărat ai câștigat, a vindeca bolile celor ce te cinstesc pe tine cu credință. Pentru aceasta și taberele dracilor gonești, cu puterea cea dată ție de sus asupra lor, Simeoane preafericite! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul și Podobie asemenea.

Înălțatu-te-ai prin credință Părinte înțelepte, și cele vremelnice toate trecându-le cu vederea, lui Hristos ai urmat cu puterea Duhului, cu înfrânarea ți-ai topit trupul tău Cuvioase, strălucirea cerească pururea mai-nainte văzând. Pentru aceasta ai și aflat spre dumnezeiasca suire stâlpul, scară potrivită dorului tău, Simeoane Preasfințite! Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Indictului, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ca la Stăpânul a toate și dătătorul bunătăților, la Tine cădem cu credință, strigând cu dinadinsul: De a Ta bună milostivire fiind îmblânzit Mântuitorule, și pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, și ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învrednicește ca un bun, pe cei ce Te cinstesc în două firi, și Te măresc cu credință pe Tine.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, și cu frică Te-am preamărit pe Tine, Mântuitorule.

Începerea anului ca o pârgă de prinos, îți aducem Ție, Mântuitorule noi poporul Tău, și cu cântări îngerești Te slăvim.

Învrednicește ca un iubitor de oameni, pe cei ce au început anul, a-l și săvârși spre plăcere Ție, Hristoase.

Atotțiitorule unule Doamne, înconjurările anului liniștindu-le, dăruiește lumii pacea Ta.

Al Născătoarei:

Ca pe un liman al sufletelor noastre, și neclintită nădejde, pe Născătoarea de Dumnezeu toți să o lăudăm.

Alt Canon al Mucenițelor,

Irmos: Cela ce șade întru slavă...

Răbdând munci și zdruncinări la trup, în multe feluri, zdrobire la membre și ardere, ați moștenit lăcașurile cerești, îndulcindu-vă de pomul vieții, cele ce sunteți după vrednicie minunate.

De nevoința fericitelor Fecioare, s-au mirat puterile cerești, căci în fire femeiască au biruit pe vrăjmaș, fiind întărite cu puterea Celui ce a răsărit din Fecioară.

Lepădând toată deșertăciunea lumii, v-ați lipit cu tot sufletul numai de Dumnezeu; pentru aceea ați răbdat asprimea pusniciei și a chinuirii, miresele lui Hristos cele prea răbdătoare.

Purtând Crucea ca o armă prea tare, ați stătut împotriva taberelor celor potrivnice, și de la Hristos Cel ce cu puterea Dumnezeirii a biruit lumea, v-ați întărit spre biruință.

Al Născătoarei:

De Dumnezeu grăitorul Prooroc, dedemult a zis, că se va pogorî Cuvântul ca ploaia pe lână, în pântecele tău, Preacurată, pe care în două firi l-ai născut, căruia strigăm: Slavă Hristoase puterii Tale.

Alt canon al Cuviosului.

Irmos: Auzit-am Doamne auzul tău...

Nu pe nisip preafericite, ci întru prea adânci ostenelile tale, punând temelia nevoinței, ai zidit turn neclintit de fapte bune.

Cu frica Duhului ți-ai pătruns trupul tău cel mult trudit de târsâni, Fericite, pentru aceea funia cereștii moșteniri ai câștigat.

Izgonitu-s-au patimile cele ascunse, spăimântându-se de străduirea trupului tău ce a suferit în gunoi cu viermi, Fericite.

Slavă...

Urmând Celui ce de bunăvoie a suferit moartea cea dătătoare de viață, pe tine însuți de viu în groapă întunecoasă te-ai închis Cuvioase.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe Dumnezeu care l-ai născut, prea Curată Marie, roagă totdeauna, să dăruiască robilor tăi, iertare de greșale.

Catavasie:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cela ce ești împreună fără de început cu Tatăl, și Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruiește, Iubitorule de oameni.

Cela ce toate le umpli de bunătate Hristoase, dăruiește robilor Tăi anul ce se înconjură de multe ori, bine întocmit, bine roditor și încununat cu binecuvântări.

Curgerea anului arată-o nouă, schimbare spre cele mai bune, și pașnică tocmire dă-ne, celor ce Te mărturisim pe Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, care Te-ai asemănat oamenilor.

Pe pământ ai venit Cela ce ești împreună fără de început cu Tatăl, vestind celor robiți iertare, și orbilor vedere de la Tatăl, Cela ce ești mai presus de vremi.

Al Născătoarei:

Nădejdea noastră, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, și dorul nostru spre tine îl punem, milostiv fă-ne nouă Fecioară, pe Cela ce L-ai născut.

Alt Canon al Mucenicilor,

Irmos: Necredincioșii nu vor vedea...

Ca niște mielușele fără prihană, ca niște jertfe primite, Mielușelului celui adevărat și Păstorului, Mucenițe v-ați adus prinos cu totul desăvârșit, și arderi bineprimite.

Omorâte fiind cu trupul, ați viețuit cu sufletul mucenițelor, ca cele ce ați urmat Celui ce a omorât tăria morții; și Crucii, și morții, și patimii de bunăvoie pe Sine s-a dat.

Cu trupurile fiind osebite, cu un cuget ați fost unite, și cu multe feluri de bătăi fiind strujite, și de foc arse, cu un suflet ați mărturisit pe unul Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat.

Al Născătoarei:

Pe mine cel căzut în groapa ispitelor, ridică-mă și mă îndreptează, una cu totul fără prihană, ceea ce ai născut pe Dumnezeu îndreptătorul tuturor, Cel ce a împreunat cu bunătatea cele ce mai-nainte erau risipite.

Alt Canon al Cuviosului.

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Ca pe Daniil oarecând din groapa fiarelor, arătânduți-se Hristos, Simeoane, nevătămat pe tine te-a scos.

Pe tine cu totul dându-te Domnului, supărările cele potrivnice, de lapoviță, de ger și de zăduf, le-ai suferit.

Nou Moise și Ilie te-ai arătat, Fericite, ca un post de patruzeci de zile, toată viața ta cu o hrană petrecându-ți Cuvioase.

Slavă...

Legăturile lanțurilor ca un gherdan de aur ți s-au socotit Cuvioase Simeoane, și cu dumnezeiești aripi spre Cer ai călătorit.

Și acum..., al Născătoarei:

Roagă pururea, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ceea ce nu știi de nuntă, Marie preacurată, să ne trimită nouă credincioșilor mare mila Sa.

Catavasie:

O de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul și Domnul, prin care a căzut cel ce a înșelat cu lemnul, înșelat fiind de cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Pe Proorocul l-ai mântuit din chit Iubitorule de oameni, și pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.

Viață bineplăcută Ție a începe Stăpâne, cu începerea anului, pe noi ne învrednicește.

Părtași legii Tale, și plini de zile duhovnicești, arată-ne pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine, mult-îndurate Mântuitorule.

Al Născătoarei:

Pe cei ce scapă la tine, izbăvește-i de toată îngrozirea, rugămu-ne, ceea ce ai născut pe, Hristos, Dumnezeul nostru.

Alt Canon al Mucenițelor,

Irmos: Strigat-au, mai-nainte...

Zdrobit, și de picioare femeiești călcat, văzând strămoașa, pe cela ce cu înșelăciune o a izgonit pe dânsa din rai mai-nainte, dumnezeiește se bucură.

Nevoința și chinuirea prin osârdie împreunându-le, cu Hristos, Mirele sufletelor, acum fără prihană v-ați împreunat, și în cămara cea dumnezeiască cu bucurie sufletească locuiți.

Valurile muncilor cele sălbatice înălțându-se, corăbiile mucenițelor a le îneca n-au putut, ci cu palmă puternică la dumnezeiești, limanuri au ajuns.

Al Născătoarei:

Plinirea cuvintelor tale văzându-o, mărește mai ales Maica lui Dumnezeu, pe Cela ce te mărește pe tine, căci toate neamurile pe tine acum cu adevărat te fericesc.

Alt Canon al Cuviosului.

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

De semne și de minuni făcător, Hristos, pe tine te-a arătat, și lăcaș Dumnezeieștii lucrări, Fericite.

Înălțatu-ți-ai trupul tău Simeoane pe stâlp ca pe Cruce; pentru aceasta te-ai preamărit împreună cu Hristos, Cel ce s-a înălțat pe lemn pentru tine.

Slavă...

Aflând Simeoane minunate, călătoria spre cele de sus, la înălțimea cerească ridică pe cei ce cu credință te laudă pe tine.

Și acum..., al Născătoarei:

Biserică a lui Dumnezeu și sicriu și cămară însuflețită, și ușă cerească, de Dumnezeu Născătoare, credincioșii pe tine te vestim.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-și în chipul Crucii, Mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat. De unde a treia zi ieșind, învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, și cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDACUL Cuviosului, glas al 2-lea, însăși Podobia

Cele de sus căutând, și cu cei de jos împreunându-te, și căruță de foc stâlpul tău făcându-ți, printr-însul împreună vorbitor cu îngerii ai fost Cuvioase. Cu care împreună roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toți.

ICOS

Viața cea curată a lui Simeon, ce limbă omenească va fi îndestulată cândva spre laudă a o spune? Însă voi povesti cu dumnezeiască înțelepciune nevoințele viteazului acestuia, și luptele cele de pe pământ, ca ale celui ce s-a arătat luminător tuturor oamenilor, și prin multa răbdare în ceata îngerilor a strălucit; că împreună cu dânșii cântând neîncetat lui Hristos, prin înfrânare curăția a câștigat, rugându-se neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

Luna lui Septembrie are 10 zile, ziua are ceasuri 12, și noaptea ceasuri 12. În ziua dintâi începutul Indictului, adică al anului nou bisericesc,

Stih: Binecuvintează-ne nouă Indictul anului nou,

Cel ce ești prea vechi, și pentru oameni nou.

Trebuie să știm, că Biserica lui Dumnezeu prăznuiește Indictul, luând obicei de la cei bătrâni; că era obicei la romani, să se facă începătura anului de la acest Indiction. Că Indictionul la romani se zice, poruncă și arătare; și pentru că într-această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în Sinagoga Iudeilor, și dându-i-se cartea lui Isaia Proorocul, și deschizându-o a aflat locul, unde era scris: Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns, bine a vesti săracilor m-a trimis, a vindeca pe cei zdrobiți la inimă, a propovădui robiilor slobozenie, și orbitor vedere. A slobozi pe cei sfărâmați întru ușurare, a propovădui anul Domnului cel primit. Apoi dând cartea slugii și șezând a zis: Astăzi s-a plinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Cât s-au și mirat popoarele de cuvintele Darului ce ieșea din gura lui.

Tot în această zi, facem pomenirea de minunea care s-a făcut de Preasfânta Născătoare, de Dumnezeu la Mănăstirea: Miasinilor. Și pomenirea arderii de foc ce s-a făcut.

Stih: De sineși iese ca un vânat minunat,

Din adâncul iezerului a Fecioarei chip prealuminat.

Pomenirea Născătoarei de Dumnezeu a Miasinilor se face pentru sfânta icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu, care s-a aruncat în iezerul Gazurului, la Mănăstirea Miasinilor, pentru frica luptătorilor de icoane, și după multă vreme cu voia lui Dumnezeu a ieșit nestricată. Iar pomenirea arderii de foc se face, căci s-a întâmplat pentru păcatele noastre de s-a făcut ardere foarte mare în cetatea împărătească în zilele lui Leon marelui împărat, și a ars cea mai multă parte a cetății până în șapte zile.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Simeon Stâlpnicul.

Stih: Lăsând Simeon cea de pe stâlp ședere,

A aflat în Cer starea cea fără de durere.

Stih: Simeon cel ce întru înălțimea stâlpului s-a nevoit,

La întâia zi a lui Septembrie de pe pământ la Cer a călătorit

Simeon Stâlpnicul a fost în zilele împărăției lui Leon celui mare, și a lui Martirie Patriarhul Antiohiei, care era din Eparhia Ciliciei, dintr-un sat ce se chema Sisan. Acesta călugărindu-se, și suindu-se într-un stâlp, și suferind într-acel stâlp patruzeci și șapte de ani, și făcându-se de multe minuni făcător, a adormit cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Martei maicii Cuviosului Simeon. Și a Cuvioasei Evantiei. Și adormirea lui Isus a lui Navi.

Stih: Marta oarecând pe pământ pe Hristos l-a sălășluit.

Iar pe dânsa Hristos în Cer o a sălășluit.

Stih: Pe soarele care odinioară alerga, Isus l-a oprit,

Părăsindu-l de a-l mai vedea de soarele măririi cu ochii s-a lipit.

Acest Isus a fost fiu a lui Navi, și următor scaunului lui Moise celui ce a fost dătător de lege Evreilor. Carele a luat și cetatea Ierihonul, ce era a celor de altă seminție. El a văzut pe Arhistrategul Mihail ținând în mână spadă, și aflând el cum că este maimarele Voievodul puterii Domnului, lepădându-și armele, a căzut la picioarele lui. Însă dând el război cu cei de altă seminție, și vrând să apună soarele, având el osârdie spre război, rugatu-s-a lui Dumnezeu, și a zis să stea soarele și îndată a oprit soarele din calea lui să nu apună, până ce a înfrânt pe cei străini care au fugit, și i-a biruit cu puterea. Apoi povățuind el poporul, și trecând prin pustie și împărțindu-le pământul făgăduinței, și judecând pe popor douăzeci și șapte de ani, s-a făcut înfricoșat vrăjmașilor, și arătându-și bărbăția și bună fapta sa în multe războaie, a murit, și s-a îngropat cu cinste de poporul său.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei Mucenițe Fecioare, și a lui Ammun Diaconul, dascălul lor.

Stih: Pe fecioarele cele la număr de două ori câte douăzeci,

Nicidecum nici focul nici sabia nu le îngrozește.

Ci mai vârtos mire pe Fiul lui Dumnezeu le pricinuiește.

Stih: Ammun cu luminată podoabă s-a îmbrăcat.

Pentru că cu bucurie de trup s-a lepădat.

Acestea erau din Andrianopolul Macedoniei și fiind creștine au urmat lui Hristos, având și dascăl pe Diaconul Ammun. Deci prinzându-se de Vavd Domnul Andrianopolului, și mult fiind muncite ca să se închine idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu, și s-a spânzurat în văzduh popa idolilor, care chinuindu-se multe ceasuri, și căzând jos a pierit. Apoi a spânzurat pe Sfântul Ammun, și l-au zgâriat pe coaste, după aceea au pus coif ars pe capul sau, și izbăvindu-se de dânsul s-a trimis împreună cu Sfintele fecioare de la Bereta la Iraclia Traciei la Licinie tiranul. Și din porunca acestuia, zece dintr-însele s-au băgat în foc, iar la opt cu dascălul lor li s-au tăiat capetele; și alte zece, săbii prin gura și prin inima suferind, s-au sfârșit; șase le-au zdrumicat cu cuțite. Iar celelalte șase luând fiare arse prin gură, s-au mutat la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici și frați buni Evod, Calista și Ermoghen.

Stih: Calistei dimpreună cu doi buni frați ai ei capul i s-a tăiat,

Și foarte bun cu adevărat sfârșit a aflat.

Acești Sfinți Mucenici, frați buni fiind, precum erau născuți dintr-un pântece, așa s-au născut și duhovnicește prin scăldătoarea cea dumnezeiască pe vremea propovăduirii. Și de vreme ce au fost pârâți către cel mai mare ce era biruitor atunci, cum că sunt creștini, și cunoscându-se bun neamul și neîngrozită starea sufletului for, moarte de sabie asupra lor au rânduit, și așa sfârșindu-și calea muceniciei, la Domnul s-au mutat.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru, Meletie cel nou ce s-a nevoit în muntele Miupoliei, cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Anghel, care a mărturisit în Constantinopol la anul 1680, prin sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii în buna-credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând au cântat: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Începând anul, pârgă de cântări să aducem lui Hristos, Celui ce împărătește cu împărăție fără de sfârșit, noi cei binecredincioși, cu bunăcredință cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cela ce ești mai-naintea veacurilor, și în veci Domnul celor ce-ți cântă Ție, Hristoase, izvorul bunătăților, umple de darurile Tale cele bune anul acesta, Dumnezeul părinților Cel ce ești binecuvântat.

Al Născătoarei:

Ca niște robi Ție, Stăpânului, spre rugăciune pe preacurata Maica Ta aducem Hristoase, ca să mântuiești de toată primejdia, pe poporul Tău, Bunule, pe cel ce-ți cântă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Alt Canon al Mucenițelor,

Irmos: Cel ce ai mântuit în foc...

Cât este de nebiruită înțelepciunea ta Ammune, de Dumnezeu purtătorule, că începător fiind cetei fecioarelor, de munci nu te-ai temut, împreună cu dânsele săvârșindu-te, ca un Diacon și tăinuitor al Dumnezeieștii măriri.

Ca un povățuitor înțelept, cu cuvinte de vitejie ai îndemnat pe Mucenițe să rabde dureri trupești pentru Mirele Hristos, și să strige: Dumnezeul Părinților bine ești cuvântat.

Să nu ne lenevim, iată s-a gătit locul muceniciei, fecioarelor! Să stăm bărbătește, Hristos cununi tinde, trupului nostru să nu-i părtinim, strigat-au femeile cele viteze în locul cel de luptă.

Al Născătoarei:

Binecuvântat este rodul pântecelui tău Celui binecuvântat; pe care bine-L cuvintează puterile cerești, adunările omenești, ca pe Cel ce ne-a mântuit pe noi de blestemul cel dedemult, ceea ce ești binecuvântată.

Alt Canon al Cuviosului,

Irmos: Tinerii cei binecredincioși...

Deschizând porțile ploii, ai dezlegat seceta celor lipsiți de umezeală, și pământul ce se clătina, l-ai liniștit prin rugăciunile tale, și ai învățat pe popoare să strige: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ca un prea mare luminător al Bisericii, și mult luminător soare, Simeoane, pretutindenea razele răspândindu-ți, ai luminat pe popoare, și le-ai învățat să strige: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Ca niște ape de pretutindenea pornindu-se noian de oameni, în ograda nevoinței tale s-au adunat, slugă a lui Hristos, Simeoane, și de la tine s-au învățat să strige: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Oarecând în brațele bătrânului, iar acum în tăblițele inimii tale Cuvioase, cu putere nevăzută Hristos s-a odihnit Simeoane, pentru aceasta ai strigat: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu cuviință era dintru tine Fecioară preacurată să se nască, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire; căci tu te-ai arătat cu curăția mai presus decât toți; căruia strigând, cu cântări glăsuim: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire, și cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoșat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind cântau: Prealăudate Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe Cel ce a mântuit în cuptor, pe tinerii cei cuvântători de cântare, și cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudați-L, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Ca unui începător al mântuirii Hristoase, începătură, de an aduce Ție, cinstita Biserică strigând: Lăudați și preaînălțați pe Hristos în veci.

Pe Ziditorul, Cela ce din neființă toate le-a zidit cu înțelepciune negrăită, și poartă curgerea vremilor după voia Sa, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Lui Dumnezeu, Celui ce toate le chivernisește și vremile preface, spre trebuința oamenilor cea de multe feluri, să-i cântăm: Lăudați-L și-L preaînălțați în veci.

Al Născătoarei:

Pe tine Maica lui Dumnezeu, Fecioară preacurată, întru înconjurările anilor, și întru curgerea vremilor toți pământenii cu cuviință te lăudăm, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, și mântuitoarea tuturor.

Alt Canon al Mucenicelor,

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Dezbrăcându-vă cu adevărat de omul cel stricat prin păcat, v-ați îmbrăcat cu haine luminate din sângiurile mucenicești, și cu osârdie cântați: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu Dumnezeieștile străluciri ale Soarelui celui înțelegător, Mucenițe fiind strălucite, noaptea nedumnezeirii ați trecut, cântând întru unimea sufletului: Pe Domnul lăudați-L lucrurile și-L preaînălțați întru toți vecii.

Ca niște mielușele fără de răutate, ca niște dumnezeiești porumbițe, ca niște junghieri de bunăvoie, și ca niște jertfe fără prihană, v-ați adus lui Hristos, Ziditorului, cu un glas cântând: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu porunca tiranilor celor fărădelege, mădularele fiindu-vă zdrumicate, cu toiege sfărâmate fără milă bătute, de sabie tăiate, nedreaptă moarte ați suferit. Pentru aceasta cu bucurie ați moștenit nemuritoare și bogate daruri.

Al Născătoarei:

În urma ta au alergat Mucenițele femei, preacurată dumnezeiască Mireasă, simțind mirosul mirului celui cu dulce mireasmă a unuia născut Fiului tău, Celui ce a strălucit din pântecele tău Fecioară, ceea ce nu știi de nuntă. Și împreună cu tine acum împărățesc, lăudând pe Hristos în veci.

Alt Canon al Cuviosului,

Irmos: În muntele cel sfânt...

Depărtându-te de toată dulceața cea lumească, și îndurându-te de neputința Maicii tale, ca un viu te-ai arătat ei după moarte, strigând: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați în veci.

Pe tânărul cel slăbănog tămăduindu-l, a purta pe umerii săi pe Filarh i-ai poruncit, și l-ai învățat a lăuda pe Domnul, și a-L preaînălța întru toți vecii.

Cela ce a preamărit pe Iov prin răbdare, putrejunea trupului tău celui rănit, în mărgăritar de mult preț o a întors, sluga lui Hristos, Simeoane, și te-a preamărit întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Domnul.

Pe maimarele tâlharilor cel pierzător, ca și dedemult pe lemn pe tâlharul, l-ai chemat, cu rugăciunile lui Simeon o Stăpâne! Pentru aceasta pe Tine te lăudăm, și Te preaînălțăm întru toți vecii.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe tine ceea ce ai primit de la înger bucură-te! Și ai născut pe Domnul măririi, și ai răsărit lumină lumii, toți te lăudăm, și te preaînălțăm Fecioară Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Să lăudăm bine să cuvântăm, și să ne închinăm Domnului cântând:

Binecuvântați tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudați pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, și focul în rouă l-a prefăcut; și preaînălțați pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață tuturor întru toți vecii.

Cântarea 9-a,

Irmos:

Chipul nașterii Tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu și puterea, înțelepciunea cea adevărată și ipostatnică, care împreună ții și chivernisești toate cu înțelepciune, și această vreme de acum robilor tăi întru așezare lină o tocmește.

Toate lucrările Tale, Doamne, cerurile, pământul, lumina, și marea, apele, și toate izvoarele, soarele și luna, întunericul și stelele, focul și oamenii, și dobitoacele, împreună cu îngerii Te laudă pe Tine.

Unule Cela ce ești mai-nainte de veci, ca un Făcător al veacurilor, și care împărătești; o Dumnezeire în trei Ipostasuri neamestecată, prin rugăciunile Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, anul acesta roditor arată-l moștenirii Tale.

Al Născătoarei:

Mâtuitorule a toate și Atotțiitorule, Ziditorule al făpturii, și îndreptătorule, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut pe Tine fără de sămânță, pace lumii Tale dăruiește, păzind Biserica totdeauna neclintită.

Alt Canon al mucenițelor,

Irmos: Eva cu adevărat...

Ca dintr-un izvor se revarsă curgeri de tămăduiri preafericite, celor ce au trebuință, potolesc vătămarea bolilor, arșița patimilor gonesc, inimile iubitorilor de Dumnezeu le adapă spre bună rodirea dumnezeieștilor fapte.

Dumnezeiescul diacon Ammun, și Chelsina, și cu dânșii patruzeci de femei, de Dumnezeu înțelepțite, pătimind după lege, s-au încununat; și acum cu îngerii dănțuiesc, pe care după datorie îi fericim.

Înălțatu-v-ați dumnezeiești mirese, putere asupra vrăjmașilor luând, și îngerilor v-ați asemănat; cu pomul vieții neoprit îndulcindu-vă în rai, din izvorul tuturor bunătăților acum vă îndestulați, rugându-vă pentru lume.

Al Născătoarei:

Lăcaș înțelepciunii Celei mai presus de minte, te-ai arătat Fecioară fără prihană, scaun însuflețit și ușă. Pentru aceasta ca pe o împărăteasă te-au iubit fecioarele pe tine, Fecioară, și ca lui Dumnezeu, în urma ta aducându-se.

Alt Canon al Cuviosului,

Irmos: Pe cel ce s-a arătat în munte...

Pe tine cela ce prin înfrânare, ai împărățit peste patimi, Hristos te-a primit Simeoane purtătorule de Dumnezeu, părtaș Împărăției Sale; pentru aceasta cu cântări te mărim.

Învrednicindu-te darului de tămăduire din vistieriile Duhului cele nesfârșite, dai tămăduiri celor ce prăznuiesc pomenirea ta, Simeoane de Dumnezeu purtătorule.

Slavă...

Călătorindu-te spre Cer Cuvioase, prin fapte bune, și postnicească nevoință suferind, la lăcașurile cerești ai zburat; roagă-te dar să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Rug arzând cu foc și nears, te-ai arătat o Fecioară, zămislind fără de sămânță, pe Dumnezeu și Mântuitorul lumii; pe care neîncetat Îl mărim.

Catavasie:

Rai de taină ești Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălțat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Altă Catavasie:

Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoașei cel a tot neamul, s-a dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cerești o măresc.

LUMINÂNDA Indictului.

Podobie: Cu Ucenicii să ne suim...

Dumnezeule al Dumnezeilor și Doamne, firea cea în trei ipostasuri, Cela ce ești neapropiat, pururea veșnic, nezidit, Făcătorule al tuturor Atotputernice, la Tine cădem toți și pe Tine te rugăm ca un bun, acest an de acum, binecuvântându-l, păzește în pace, pe cei binecredincioși, și pe tot poporul Tău Îndurate.

Slavă..., a Cuviosului:

Viața ta cea purtătoare de lumină Cuvioase, ca un luceafăr strălucind, a luminat toată partea cea de sub soare cu razele minunilor. Căci prin stâlp Părinte, te-ai suit ca pe o scară, la Dumnezeu, unde este săvârșirea tuturor doririlor cu adevărat, Simeoane, rugându-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Fericite.

Și acum..., al Născătoarei:

Cela ce ești Ziditor și ocârmuitor a toată făptura, care vremile și anii le-ai tocmit cu Ta putere, cursul anului, cu binecuvântare de bunătate încununează-l Îndurate, și în pace întreg și fără de bântuială păzește pe poporul Tău; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, și ale dumnezeieștilor îngeri.

LA LAUDE

Stihirile Indictului pe 4, glasul al 3-lea, ale lui Ioan Monahul:

Cuvântul cel mai-nainte de veci al Tatălui, care ești în chipul lui Dumnezeu, și ai tocmit făptura din ce n-a fost întru ființă. Cela ce vremile și anii le-ai pus întru a Ta putere, binecuvintează cununa anului bunătății Tale, dând pace Bisericii Tale, și biruință binecredincioșilor, bună rodire pământului, și nouă mare milă.

Glasul al 4-lea, a aceluiași.

Împărăția Ta, Hristoase Dumnezeule, este împărăția tuturor veacurilor, și stăpânia Ta întru tot neamul și neamul; că toate cu înțelepciune le-ai făcut, vremi și ani nouă mai-nainte punând. Pentru aceasta mulțumind de toate, strigăm: Binecuvintează cununa anului bunătății Tale, și ne învrednicește pe noi fără de osândă a striga către Tine: Doamne mărire Ție!

A lui Andrei Piru:

Umbletele Tale Dumnezeule, sunt umblete mari și minunate; pentru aceasta mărim puterea rânduielii Tale, căci lumină din lumină ai venit în ticăloasă lumea Ta, și blestemul cel dintâi al lui Adam celui vechi l-ai stricat, și bine ai voit Cuvinte, nouă întru înțelepciune, vremi și ani a ne alcătui, ca să mărim bunătatea Ta cea atotlucrătoare, Doamne, mărire Ție.

Glasul al 2-lea, a lui Ghermano,

Când cu patima Ta Doamne, ai întărit lumea, atunci și cei neputincioși s-au încins cu putere, femeile s-au îmbărbătat asupra amarului muncitor, și greșalele strămoașei îndreptând, iarăși desfătării raiului părtașă s-a făcut, spre mărirea Ta, a Celui ce Te-ai născut din femeie, și ai mântuit neamul omenesc.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 2-lea:

Cel din pruncie sfințit Simeon, ca un rod bun din rădăcină bună ai răsărit, și cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, și pe piatră trupul suindu-și, și către Dumnezeu înălțându-și gândul, ceresc lăcaș și-a zidit prin faptele cele bune, și cu dumnezeieștile puteri cele de sus desfătându-se, sălaș s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, și Mântuitorului sufletelor noastre.

Și acum..., a Indictului, glasul al 8-lea, a lui Ghermano,

Cela ce cu negrăita înțelepciune ai tocmit toate, Cuvinte a lui Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, Carele vremi și ani mai-nainte ai pus nouă, lucrurile mâinilor Tale le binecuvintează, și pe binecredinciosul popor cu puterea Ta veselește-l, dându-i putere asupra vrăjmașilor, ca un bun și de oameni iubitor.

Îndată: Doxologia mare, după Sfinte Dumnezeule..., Troparul Indictului, Mărire..., al Cuviosului. Și acum..., Bucură-te cea plină de Dar..., Ecteniile, Apolisul (Otpustul) și Ceasul 1 la care zicem Troparul Indictului, Mărire..., al Cuviosului, Și acum..., Troparul Născătoarei Ceasului, După Sfinte Dumnezeule... Condacul Indictului Asemenea și la celelalte Ceasuri zicem Troparul și Condacul Indictului, și al Cuviosului schimbându-le.

LA LITURGHIE

Tipica și din Canoanele indictului și a Cuviosului, Cântarea 3-a și a 6-a. Prochimenul, glasul al 3-lea. Mare este Domnul..., Stih: Lăudați pe Domnul că este bun..., Apostolul către Timotei: I. Cap. II, 1, începutul 183. Fiule Timotei, rogu-te mai-nainte..., Și al Cuviosului, Către Coloseni: Fraților, îmbrăcați-vă ca niște aleși..., Aliluia, glasul al 4-lea. Ție se cuvine Cântare Dumnezeule... Stih: Binecuvânta-vei cununa..., Evanghelia de la Luca: În vremea aceea venit-a Iisus în Nazaret... Caut-o Joi a 18-a, și a Cuviosului de la Matei: Zis-a Domnul toate îmi sunt date de la..., caută Ianuarie 20 și Joi a 4-a, Chinonicul Indictului: Binecuvânta-vei cununa anului..., Și al Cuviosului: Întru pomenire veșnică va fi dreptul..., Aliluia de 3 ori.

TIPIC

Pentru cele nedumerite pentru Indict și pentru Cuviosul Simeon, de se vor întâmpla în vreo Duminică.

Cade-se a ști, că de se va întâmpla ziua cea dintâi a lunii Septembrie în zi de Duminică, se lasă slujba Sfintelor Mucenițe, și să se cânte când va socoti Eclesiarhul. Și cântăm numai ale Învierii cu slujba Indictului, și a Cuviosului Simeon. La Vecernia cea mică, Stihirile învierii și ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei. Iar la Vecernia cea mare, după Catisma cea obișnuită, la Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii 3, ale lui Anatolie 4, ale indictului 3 și ale Sfântului Simeon 3. Mărire..., a Indictului, Și acum..., Dogmatica glasului ce se va întâmpla la Octoih, Ieșire (Vohod), Lumină lină..., Prochimenul zilei, Paremiile Indictului și a Sfântului. La Litie Stihirile Sfântului căruia va fi hramul, și ale Indictului Stihiri 4, două pe glasul 1, și două pe glasul al 2-lea. Mărire..., a Cuviosului glasul al 6-lea: Dumnezeiescul Dar umbrează..., Și acum..., a Indictului, glasul al 8-lea: Cela ce cu negrăita înțelepciune..., (Acestea toate caută-le la Stihoavna Indictului și la Toată suflarea...). La Stihoavnă, Stihirile Învierii, după Alfa Vita. Mărire..., a Cuviosului, glasul al 5-lea: Precum Ilie prin căruța cea de foc... Și acum..., a Indictului glasul al 5-lea: Tu împărate, cela ce ești pururea... La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., de 2 ori, și al Indictului o dată și citire la Trimiteri, și alte citiri ale Sfântului Simeon. La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ori, Mărire... al Cuviosului. Și acum..., al Indictului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu Troparele Născătoarei, și după Fericiți cei fără prihană în cale..., îndată începem: Bine ești cuvântat Doamne..., Deci Ipacoi și Antifoanele glasului. Prochimen, Toată suflarea..., Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., După Psalmul 50, zicem cele obișnuite ale Duminicii, până la Canon. Canonul Învierii pe 4, și al Născătoarei de Dumnezeu, pe 2; al Indictului pe 4, și al Cuviosului Simeon pe 4. Catavasie, Cruce însemnând Moise..., După a 3-a Cântare. Condacul Indictului și a Cuviosului, apoi Sedealna Cuviosului, Mărire..., altă Sedealnă a Cuviosului, Și acum..., Sedealna Indictului. După a 6-a Cântare, Condacul Învierii și apoi Icosul, și citim Prologul. La Cântarea a 9-a cântăm: Ceea ce ești mai cinstită..., Sedealna Învierii, Mărire..., a Sfântului. Și acum..., a Indictului. La Laude, Stihirile Învierii 4 și 3 stihiri ale Indictului, una pe glasul al 3-lea și două pe glasul al 4-lea și a Cuviosului o Stihiră pe glasul al 2-lea: Cel din pruncie sfințit Simeon..., Cu stihurile: Ție se cuvine cântare Dumnezeule în Sion..., Și, Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului lui..., Mărire..., Stihira Evangheliei. Și acum..., Prea binecuvântată ești..., Slavoslovia cea mare. Troparul Învierii. Ecteniile și Otpust, Catihisis ce se zice învățătură, după Otpust. Litia după obicei în pridvor, Și întâiul Ceas, la care se zice Troparul Învierii. Mărire..., al Indictului, Și acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru... Condacul Indictului. La Ceasul 3 Troparul Învierii, Mărire..., al Cuviosului și Condacul Cuviosului. Deasemenea și la celelalte Ceasuri, Troparul și Condacul Învierii, ale Indictului și ale Cuviosului schimbându-le.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 4, și din Canonul Indictului, Cântarea a 3-a pe 4 și a Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. După ieșire (Vohod), Troparul Învierii și Troparul Indictului și al Cuviosului. Deci Condacul Invierii, Mărire..., Condacul Sfântului, Și acum..., al indictului. Prochimen. Apostol, Aliluia și Evanghelia, mai-nainte ale Indictului, Și ale Duminicii sub începătură (adică în mijloc) apoi ale Cuviosului; Chinonicul Indictului și al Cuviosului.