SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Punem Stihirile pe 6, și citim Podobnice 3 ale Sfântului Mucenic, și ale Cuviosului 3,

Stihirile Mucenicului, glasul 1

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Purtătorule de Dumnezeu fericite, cu vopselele sângelui tău, ai luminat sfințita și dumnezeiasca ta podoabă, căci cu bunăcredință, te-ai suit din putere în putere, și din mărire în mărire, și acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Aducând lui Dumnezeu mai-nainte jertfă fără de sânge, ca un preot după lege, pe urmă te-ai adus pe sineți ca un prinos deplin, și jertfă primită lui Hristos prin sânge, ca un Mucenic prea-adevărat, grăitorule de Dumnezeu, Preacinstite; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.

Tabere de Mucenici ai adus lui Hristos, Părinte Antime, cu învățăturile și cu faptele tale, îndreptând și învățând, și dându-te pe sine-ți pildă aievea, cugetătorule de Dumnezeu; cu care dimpreună roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glas și Podobie asemenea.

Părinte Teoctiste, pomenirea ta cea de bună-cuviință, veselește adunarea sihaștrilor, cu podoabele viețuirii tale, și cu darurile minunilor, și cu strălucirile darurilor; roagă-te lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Părinte Teoctiste, cu ostenelile sihăstriei tale spăimântând pe vrăjmași, prin rugăciunile tale cele necontenite, de tot s-au contenit prealăudate, având pe Hristos întru ajutor; pe care acum roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Părinte Teoctiste, păzind cea după chipul lui Dumnezeu, stare a sufletului tău nestricată, prin viețuirea cea bună, și prin starea cea preacinstită a vitejeștii tale lupte, ți-ai preamărit numele, arătându-te cu adevărat zidire a lui Dumnezeu prea-minunate! Roagă-te dar lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă... a Mucenicului, glasul al 6-lea.

Preot după lege ai fost, până la sfârșitul tău fericite Antime, slujind dumnezeieștile și negrăitele taine, ți-ai vărsat sângele pentru Hristos Dumnezeu, și te-ai adus Lui jertfă bine-primită. Pentru aceea având îndrăzneală către Dânsul, roagă-L neîncetat pentru cei ce cu credință și cu dragoste, săvârșesc pomenirea ta cea pururea cinstită, ca să-i izbăvească de supărări și de toată primejdia, și de nevoi.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Ceea ce ești prea milostivă Fecioară, roagă-te Fiului tău, să-mi dea iertare greșalelor mele celor multe, și izbăvindu-mă din partea celor dea-stânga, să mă învrednicească Împărăției Sale.

A Crucii Născătoarei, asemenea:

Stând Fecioara lângă Cruce în vremea răstignirii, dimpreună cu ucenicul cel curat, plângând, striga: Vai mie, cum pătimești Hristoase! Cela ce pe toți ai mântuit din patimă.

LA STIHOAVNĂ

Stihiriie din Octoih. Slavă... a Cuviosului, glasul al 6-lea:

Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Pizmuind vicleanul turma ta Preacurată, în toate zilele dă război împotriva ei, ca să o facă mâncare luiși. Ci tu Născătoare de Dumnezeu scoate-ne pe noi din vătămarea lui.

A Crucii Născătoarei, asemenea.

Preacurata, dacă te-a văzut pe Tine spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, striga ca o Maică: Fiul meu și Dumnezeul meu cum suferi patimă de necinste!

Troparul Sfințitului Mucenic, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Antime, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei sau al Crucii.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Și după Psalm 50.

CANOANELE

Din Octoih unul cu irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

Canonul Mucenicului

Facere a lui Iosif:

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea.

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă. Ca Ție ca întru o alăută, întru omorărea trupului, să-ți cânt cântare de biruință.

Înflorind cu sfințenie ca crinul în livada mucenicilor Antime, cu mirosul cel bun al nevoințelor tale miresmează sufletele tuturor credincioșilor, celor ce cu credință te laudă pe tine Ierarhe, și Mucenice mult-pătimitorule.

Cu învățături neîncetat întărindu-ți sufletul prin lupte bărbătești, pe vrăjmașul ai stricat, și neputincios l-ai arătat. Pentru aceea toată Biserica cunoscându-te pe tine Mucenic nebiruit, te cinstește, Fericite.

Vrăjmașul cel cumplit văzându-te pe tine înțelepte, că stai bărbătește înaintea divanurilor, s-a mirat, și prin momeli socotea să-ți slăbească vitejia ta, dar s-a biruit, și a căzut trufiile seminției lui.

Al Născătoarei:

Din tine Preacurată răsărind Domnul precum a știut, a luminat cetele pătimitorilor, care au urmat patimilor Lui celor purtătoare de viață, și morții celei fără dreptate, prin care ne-a îndreptat pe noi cei ce am păcătuit.

Alt Canon al Cuviosului.

Facere a lui Teofan,

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Cel tăiat pe cea netăiată...

Fiind aprins de dragostea nepătimirii Părinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai potolit săltările trupului, înțelepte Teoctiste; ci acum roagă-te, să ne umplem de lumina cea înțelegătoare, noi cei ce cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit.

Prin dumnezeiasca dragoste, unindu-se cu tine marele Eftimie Părinte Teoctiste, și împreună viețuind a săvârșit calea sihăstriei, împlinind și privind cele cerești, dimpreună cu tine strigă: Domnului să cântăm, că cu mărire S-a preamărit.

Slavă...

Trudindu-ți trupul preafericite, și supunând patimile trupului Părinte Teoctiste, arătat ai primit lumina Darului, și cu acela luminându-te, dumnezeiește strigai: Să cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit.

Și acum..., al Născătoarei:

Cugetătorii de Dumnezeu, avându-te pe tine nădejdea mântuirii, Fecioară Maică curată, ca pe una ce ai născut pe Cuvântul, cu cuviință a petrecut în sihăstrie, Eftimie cel dorit de toți, și Dumnezeiescul Teoctist; cântând Domnului, că cu mărire S-a preamărit.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Biserica cea stearpă a născut din păgâni, și adunarea cea cu mulți fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm: Sfânt ești Doamne.

Datu-te-ai pe sineți celor celor ce te căutau asemenea ca Hristos, și ai fost dus la junghiere, ca un miel ales Antime, sfințind cu sângele tău pe cei ce te cinstesc.

Prin dumnezeiescul Dar risipind toată înșelăciunea dracilor, ai fost dus legat Mucenice, închipuind pe Cel ce S-a legat pentru tine Antime, și cu moartea a stricat pe moarte.

Uneltele de arsură, și cele de chinuire, văzându-le înaintea ochilor tăi, nu ți s-a smintit gândul, ci cu fierbințeală ai mers către mucenicie, Antime mult pătimitorule.

Al Născătoarei:

Înfrumusețatu-te-ai Preacurată, născând pe cel mai frumos decât toți pământenii, pe Fiul și Cuvântul Tatălui; pe Care iubindu-L vitejii Mucenici, s-au luminat cu mărire.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea...

Trupul ți l-ai omorât cu postirea Cuvioase, iar sufletul l-ai luminat cu darurile dumnezeieștilor haruri. De două ori.

Slavă...

Toată dorirea o ai întors către Stăpânul tău, iar mânia o ai întrarmat asupra dracilor, cugetătorule de Dumnezeu.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu cântări lăudându-te sihaștrii cei de Dumnezeu învățați, Stăpână, te-au lăudat pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca pe una ce ai născut pe Dumnezeu.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

Sedealna Mucenicului, glasul 1,

Podobie: Mormântul Tău Mântuitorule...

Sângele tău înțelepte, neglăsuit strigă din pământ către Dumnezeu ca și a lui Abel, cugetătorule de Dumnezeu; că de față ai propovăduit pe Treimea cea nezidită; pentru aceea Antime, fiind încuviințat cu păstoria, ai gonit fiarele eresurilor, ca un păzitor al credinței.

Slavă..., glasul al 4-lea,

Podobie: Arătatute-ai astăzi...

Pusu-te-ai a fi mai mare părinților, și lumii te-ai făcut luminător toarte vestit, Cuvioase Părinte Teoctiste; pentru aceea neîncetat cinstim pomenirea ta.

Și acum..., al Născătoarei, asemenea.

Pe sprijinitoarea cea fierbinte celor din nevoi, pe ajutătoarea noastră și către Dumnezeu împăciuitoarea, prin care ne-am izbăvit din stricăciune, pe Născătoarea de Dumnezeu credincioșii să o fericim.

Al Crucii Născătoarei:

Văzând spânzurat pe lemn, Preacurată pe Fiul tău, pătrunzându-ți-se sufletul cu mâhnirea, ca o Maică strigai cu jale: Vai mie! Cum ai apus lumina mea cea mai presus de ani.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Îndurate, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, și s-au topit neamurile; că Tu ești Iubitorule de oameni, tăria mea și lauda.

Fiindu-ți întărit cugetul pe piatra credinței, cu pietre te-au ucis Mucenice, asemenea ca pe Ștefan; drept aceea te încununăm pe tine cu laude veselindu-ne.

Fiind înfocat de râvnă Dumnezeiască, nu ai simțit pătrunderile cele cu fiare arse strădalnice, cela ce ești podoaba mucenicilor.

Fiind uns cu mirul cel sfânt al preoției, și luminat cu cinstita mucenicie, bucurându-te, al intrat în Sfintele Sfintelor.

Al Născătoarei:

Nedespărțindu-se de Sânurile cele Părintești Cuvântul, S-a sălășluit în sânurile tale Fecioara ca un prunc, vrând să mă zidească de iznoavă pe mine, care eram supus stricăciunii.

Alt Canon,

Irmos: Ai încălecat pe cai...

Fiind rănit de dragostea înțelepciunii celei dumnezeiești, Fericite, ți-ai petrecut viața fără prihană, și curățindu-ți mintea și sufletul cu osârdie ai strigat: Mărire puterii Tale, Doamne.

Curățindu-ți gândul de tulburarea patimilor, Slăvite, și îndreptându-ți simțirile cu înțelepciune, ai ajuns la limanul liniștei celei adevărate, cântând cu osârdie: Mărire puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Pentru neclintita nădejde a celor cerești, a fugit de grijile cele pământești, dumnezeiescul Teoctist; și liniștindu-se întru sihăstrie, a strigat către Stăpânul împreună cu Eftimie: Mărire puterii Tale, Doamne.

Și acum..., al Născătoarei:

Dacă te-ai arătat în lume din Fecioară ca un om, ai dăruit biruință cuvioșilor Tăi, care cu Crucea Ta au gonit pe draci, cu credință strigând: Mărire puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Lumina Ta Doamne, trimite-o nouă, și din negura greșalelor slobozește-ne pe noi bunule, pacea Ta dăruindu-ne.

Arzându-ți-se picioarele cumplit strădalnice, ai călcat capul vrăjmașului celui fără de trup, și către ceruri ai călătorit, ca unul ce ești împodobit cu cununa muceniciei Sfințite.

Prin glas dumnezeiesc întărindu-ți-se inima, cu vitejie ai biruit pe vrăjmașul neamului omenesc, Ierarhe mult-pătimitorule.

Ca un prinos întreg, ca o junghiere sfințită, ca o jertfă bine-primită, ca un Dar dumnezeiesc te-ai adus Împăratului, păstorule și Mucenice veselindu-te.

Al Născătoarei:

Prin umbra legii, s-a însemnat mai-nainte lumina care a răsărit din tine Fecioară cu totul fără prihană, și a luminat cetele mucenicilor, celor ce te laudă pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Risipește cugetele cele viclene, și săltările trupului nostru le astâmpără Iubitorule de oameni cu ale Cuviosului tău bine-primite rugăciuni.

Slavă...

Caută spre noi de sus preafericite, și îndreptează viața noastră, a celor ce cu dragoste săvârșim pomenirea ta, înțelepte.

Și acum..., al Născătoarei:

Doimea cea împreună locuitoare, și de Dumnezeu aleasă, ne propovăduiește nouă cea din Preacurata Fecioară, negrăita întrupare a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă scapă, Iisuse Împărate al puterilor.

Fiind cuprins de dureri, și legat de roată, și cu făclii despre toate părțile necontenit arzându-te, te-ai arătat nebiruit, Ierarhe Antime mult pătimitorule.

Laudă înălța-i lui Dumnezeu arzându-te, pentru aceea ca și oarecând tinerii, ai primit prin rouă răcorire din Cer, purtătorule de chinuri preafericite Antime.

Tămăduiește sufletul meu care bolește nevindecat, că ai putere a curăți păcatele ca un preot, Fericite, și a tămădui bolile, ca un Mucenic nebiruit.

Al Născătoarei:

Stârpind odraslele răutății cea ce nu știi de mire, smulge spinii patimilor mele cu Darul Celui ce a odrăslit din tine, și fă sufletul meu vrednic a odrăsli înțelegeri dumnezeiești.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Cela ce ca soarele ai răsărit celor de pe pământ, Iuminându-i cu focul bunei credințe; și ai semănat lumina faptelor bune, învățându-i strălucirea curăției, împacă și acum lumea cu rugăciunile tale Teoctiste.

Slavă...

Îndeletnicindu-te întru cea de Dumnezeu cugetătoare uimire ai defăimat toate, cele de pe pământ, și cu toată înțelepciunea ai ales moștenirea cerurilor, Părinte preafericite Teoctiste.

Și acum..., al Născătoarei:

Rănitu-v-ați de dragostea frumuseții lui Hristos, care s-a arătat în lume prin întruparea din nașterea cea cu bună-cuviință a Preacuratei Sfintei Maicii lui Dumnezeu, și v-ați arătat aleasă pildă de viețuire sihaștrilor.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDACUL Mucenicului, glasul al 4-lea.

Cel ce Te-ai înălțat...

Între preoți strălucind cu evlavia, și călătoria muceniciei săvârșind, slujbele idolești le-ai stins, ajutător făcându-te turmei tale, de Dumnezeu înțelepțite. Pentru aceasta pe tine și cinstindu-te, cu taină strigăm ție: Din nevoi mântuiește-ne pe noi cu rugăciunile tale, Antime Părintele nostru.

ICOS:

Dându-mi mie cunoștință dumnezeiască, negura necunoștinței, gonește-o din inima mea, cu rugăciunile tale, ca să laud cu credință sfântă pomenirea ta; întru care cetele îngerești cu mucenicii se veselesc dumnezeiește astăzi; și oamenii cântări de laude ca niște flori împletind, încununează capul tău după vrednicie; cerând de la tine ca să ia iertare de greșale, și dezlegare de răutățile cele din viață, și de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți să se mântuiască cu rugăciunile tale, Antime Părintele nostru.

SINAXAR

Înru această lună în 3 zile, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei.

Stih: Mucenice Antime de sabie te-ai săvârșit,

Și proslăvindu-te Domnul după moarte perii capului ți-au înflorit.

Sfântul Antim se aduse legat către Maximian zăcând acolo de față toate uneltele cele de muncă, și de vreme ce-l întrebară, mărturisi cu îndrăzneală și slobod pe Hristos. Deci întâi îi zdrobiră coastele, apoi îl răniră cu fiare arse, și-l întinseră gol deasupra unei glastre, adică hârburi, și-l bătură cu toiege, și încălțându-l cu încălțăminte de aramă arse în foc îl gonea; și-l legară la o roată, și apoi îi tăiară și capul, și tăindu-i-se, îi răsări păr.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teoctist, împreună ajunător cu marele Eftimie.

Tot în această zi, Sfântul Zinon în căldare plină de plumb fierbând cu clocote, aruncându-se s-a săvârșit.

Stih: Dumnezeiescul Zinon încălzindu-se de dragostea Domnului,

Cu bucurie a intrat în fierbințeala plumbului.

Tot în această zi, Sfânta Vasilisa, dându-se la fiare, și luplându-se cu fiarele, și nimica vătămându-i s-a săvârșit.

Stih: Vasilisa cu fiare luptându-se le-a biruit.

Și înaintea scaunului lui Dumnezeu a sta s-a învrednicit.

Fiind domnitor Nicomidiei Alexandru, gonire era asupra creștinilor și ea fiind pârâtă se aduse înainte-i, și după întrebare, dacă cunoscu Domnul neînduplecarea ei, porunci să o bată peste obraz. Deci bătându-se, ea mulțumea lui Dumnezeu; care auzind Domnul, porunci să o dezbrace de îmbrăcămințile ei, și să o bată cu toiege. Iar ca mai mult mulțumea lui Dumnezeu. Deci tiranul văzând acestea, răbdarea și neînduplecarea ei, pornindu-se cu mânie porunci să o bată mai mult. Și atâta o bătură peste tot trupul, cât se răni peste tot. După aceea i-au scos tălpile picioarelor, și strigând ea: Mulțumescu-ți Doamne Dumnezeul meu, tiranul porunci să-i pătrundă gleznele, și-i puseră cârlige, și legându-o cu lanțuri o spânzurară cu capul în jos, și dedesubt îi făcură foc, băgând smoală și iarbă pucioasă, și rășină și plumb, pentru ca să-i iasă sufletul mai curând de puterea durerilor și de iuțeala fumului. Iar sfânta pătimind acestea mulțumea lui Dumnezeu, stând ca în desfătarea raiului. Văzând aceasta Domnitorul că socotește muncile ca niște jucării, porunci ca să ardă un cuptor și să o arunce într-însul, și arzând cuptorul cumplit, sfânta își făcu semnul Crucii, și intră în mijlocul văpăii și stând multe ceasuri, se păzi nevătămată, într-atâta cât toți cei ce priveau se minunau. Iar Domnitorul scoțându-o din cuptor, slobozi asupra ei doi lei foarte mari, și sfânta făcând rugă rămase și de dânșii nevătămată. Acestea toate văzându-le Domnul se minună, și umilindu-se cu sufletul, în ce chip sunt judecățile lui Dumnezeu, căzu la picioarele Sfintei zicând: Miluiește-mă roaba lui Dumnezeu cerescului împărat, și mă iartă de câte rele am arătat spre tine, și mă fă și pe mine ostaș împăratului tău, de vreme ce, precum zici, primește pe cei păcătoși. Atuncea sfânta mulțumind Atotputernicului Dumnezeu, învăță pe Domn, și ducându-l în biserică către Antonie Episcopul îl boteză; deci iarăși căzu la sfânta, zicând: Roaba lui Dumnezeu roagă-te pentru mine să fiu iertat pentru cele ce ți-am făcut ție, și să săvârșesc cu bună săvârșire vremea vieții mele; deci sfânta făcând rugă, iar Alexandru dând mărire și mulțumire lui Dumnezeu, numaidecât și-a dat sufletul către Domnul. Atuncea sfânta îngropându-i trupul împreună cu Episcopul, ieși din cetate afară ca la trei mile, și aflând o piatră stătu pe dânsa, și rugându-se izvorî apă și bău, și mulțumi lui Dumnezeu; și mergând puținel de acolo în laturi zise; Doamne, primește duhul meu cu pace. Acestea zicând, și îngenunchind la pământ se duse către Domnul cu bucurie, veselindu-se și mulțumind lui Dumnezeu. Aceasta aflând Episcopul Antonie, merse de o îngropă, făcându-i mormântul lângă piatra care izvorând fântâna cu ruga Sfintei, se află până în ziua de astăzi.

Tot în această zi, Sfântul Aristion Episcopul Alexandriei prin foc s-a săvârșit.

Stih: Aristion ca la un ospăț la foc a alergat,

Și ales între Mucenici, lui Hristos s-a arătat.

Acest sfânt Aristion, a fost Episcop Alexandriei, și învăța la arătare liber cuvântul lui Hristos, încă și bucuria ce așteaptă pe Sfinți la împărăția Cerului. Și așa învățând fu prins de Domnul Alexandriei, și mărturisind pe Stăpânul Hristos, Dumnezeu adevărat, îl băgară în foc, și așa primind fericitul și doritul său sfârșit, și-a dat Sfântul său suflet la Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Hariton în groapă de var aruncându-se s-a săvârșit,

Stih: Hariton în groapa cea cu var a intrat,

Și lumină nestinsă fără stricăciune a aflat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Arhontiul cu foamea chinuindu-l s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea celui întru Sfinți împăratul Constantin cel nou, se săvârșește în Biserica Sfinților Apostoli.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Polidor, care a mărturisit în Efesul cel nou la anul o mie șapte sute nouăzeci și patru, prin sugrumare s-a săvârșit. Pătimirea lui vezi-o în Martirologiul cel nou.

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluiește-ne ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Văpăile care s-au adus trupului tău, prin apărarea dumnezeieștilor îngeri nevătămându-te nicidecum, s-au întors către cei ce te chinuiau.

Puterea lui Dumnezeu cea Atotputernică a oprit roata care te chinuia pe tine, și cu minunea aceasta, s-au întors către credință popoarele necredincioșilor, înțelepte învățătorule de cele sfinte.

Pentru paza poruncilor celor dumnezeiești te-ai osândit în temniță, unde fiind păzit de Hristos, prin dumnezeieștile tale învățături, te-ai arătat mântuitor celor ce te păzeau pe tine, Fericite.

Al Născătoarei:

Din prisosul iubirii de oameni s-a întrupat Cuvântul din tine Fecioară, și mântuiește pe cei ce cântă: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii evreiești...

Cu toată dragostea lipindu-te de Hristos, ai suferit osteneala sihăstriei; pentru aceea îndulcindu-te acum de luminile Lui, neîncetat strigi: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Prinos dumnezeiesc ai adus Stăpânului viața ta, și jertfă bineprimită și fără prihană de trei ori fericite, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Aflat-ai sfârșitul ostenelilor tale, Fericite, desfătarea cea din rai, că prin calea cea strâmtă ai ajuns către lățimea Împărăției Cerului preaînțelepte, binecuvântând pe Ziditorul tuturor.

Și acum..., al Născătoarei:

Iată că a născut Fecioara pe Dumnezeiescul Prunc, pe care cugetătorii de Dumnezeu cunoscându-L Dumnezeu și Domn, striga: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Propovăduind fără sfială înaintea tiranilor celor fărădelege întruparea Domnului, ai suferit cumplite mucenicii și chinuri amare și dureri, Ierarhe Antime mult pătimitorule.

Ca un fier te-ai călit, Fericite, cu focul chinurilor, și biruind taberele cele nenumărate ale dracilor, ți-ai împletit cununi de biruință mărind pe Dumnezeu.

Omorându-te de bunăvoie preafericite, ai dobândit viața cea neîmbătrânită, și intrarea în rai, și lăcașurile cele dumnezeiești; întru care dănțuind, adu-ți aminte Antime și de cei ce te cinstesc.

Al Născătoarei:

Cu glasuri sfințite să fericim pe cortul lui Dumnezeu cel neîntinat, pe sicriul cel însuflețit, pe lauda mucenicilor, pe cea mai aleasă decât heruvimii, și decât toată zidirea.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori, cuptorul...

Cu laude se săvârșește pomenirea ta purtătorule de Dumnezeu, că te-ai arătat hrănit întru dreptate, cu bărbăție, cu înțelepciune și cu curăție Părinte înțelepte, strigând: Pe Ziditorul și Mântuitorul, tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Pe purtătorul de Dumnezeu toți să-l cinstim cu laude, ca pe unul ce aievea este plin de Dar, și luminat cu dumnezeieștile străluciri, strigând: Pe Ziditorul și Mântuitorul tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Luminatul Ierarh împreună cu cel cu numele de veselie Eftimie, trupul tău l-au îngropat, iar sufletul l-au dus îngerii în Cer, cântând Ziditorului cu bucurie: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., al Născătoarei:

Dorit-au cugetătorii de Dumnezeu sihaștri a face bunătate, din dragostea înțelepciunii celei Ipostatice, care s-a arătat în lume din tine Fecioară fără prihană, și-au sădit bunătățile cu dumnezeiască cuviință; pe care tinerii bine o cuvintează, preoții o laudă, poporul o preaînalță întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muritorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mânuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim.

Ca un trandafir și ca un crin ai înflorit în casa Dumnezeului nostru. Pentru aceea ne umpli pe noi de miros, făcându-te bună mireasmă a Domnului și patimile cele puturoase le gonești de la sufletele noastre, Fericite.

Astăzi săvârșește pomenirea ta cea lăudată cetatea Nicomidiei cea vestită între cetăți, îndemnând pe toți spre prăznuire, că te-ai făcut ei purtător de grijă; pe care păstorește-o din Cer, Mucenice.

Pământul a primit sângele tău vărsându-se Ierarhe, iar duhul tău s-a înălțat la ceruri, ca să se veselească dimpreună cu dumnezeieștile duhuri, cu care dimpreună adu-ți aminte și de noi Antime, dumnezeiască pârga mucenicilor.

Al Născătoarei:

Sabia cea de văpaie, care oprea mai-nainte intrarea, în rai, dă acum dosul Fecioară, celor ce au urmat cinstitelor patimi ale lui Hristos, care S-a împuns cu sulița de bunăvoie, și pe tine cea preacinstită te cinstesc.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-au de aceasta...

Curățindu-te cu curgerile lacrimilor tale, acum te îndulcești de lumina Treimii Teoctiste, stând înaintea Ei de față, și fiind luminat cu razele cele de acolo, caută dintru înălțime către noi, cei ce săvârșim pomenirea ta preafericite.

Împlătoșându-te cu dragostea și cu nădejdea, și fiind îngrădit cu credința, ai stricat măiestriile și meșteșugirile vrăjmașilor, și biruitor arătându-te, acum înconjori scaunul Atotțiitorului, împreună cu dumnezeieștile cete ale îngerilor și ale drepților, purtând cunună.

Slavă...

Viețuind cu curăție și cu dreptate și cu bunăcredință pe pământ, împreună cu oamenii, străluciți acum în ceruri cugetătorilor de Dumnezeu sihaștri, dimpreună cu cetele cele fără de trup desfătându-vă, întru lumina cea dumnezeiască; de la care după dreptate v-ați împodobit cu cununile muceniciei, ca niște purtători de biruință.

Și acum..., al Născătoarei:

O dumnezeiască și de Dumnezeu cugetătoare, și cinstită adunare a părinților prealuminată! Cu rugăciunile voastre faceți mijlocire să se trimită de la Dumnezeu lumii și bisericilor pace curată unire și credință, prin rugăciunile cele bineprimite, ale Născătoarei de Dumnezeu preafericiților.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu începătoriile cetelor îngerești și omenești te mărim.

LUMINÂNDA Mucenicului.

Podobie: Văzând ucenicii...

Dănțuiește astăzi cetatea Nicomidiei pentru prăznuirea cea de peste an a bunului tău păstor, și saltă avându-l purtător de grijă, care te păzește mai presus de toată vătămarea vrăjmașilor.

Slavă..., alta a Cuviosului.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Îngerește pe pământ ai viețuit, purtătorule de Dumnezeu Teoctiste, împreună cu marele Eftimie, preaînțelepte; întru rugăciuni și în postiri, și în multe isprăvi ale privirii celei lucrătoare petrecând. Cu care acum stând înaintea Treimii celei neapropiate, roagă-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Strămoșul tău David Fecioară cântând te-a numit munte închegat și gras, preacurată Născătoare de Dumnezeu; iar dumnezeiescul Solomon cu cântările te numește pat, iar Isaia toiag, și Iacov scară te-a văzut mai-nainte, și altul ușă, dintru tine Dumnezeu înnoiește frământătura oamenilor de Dumnezeu Născătoare.

A Crucii Născătoarei, asemenea.

Văzând pe Cel născut din tine înălțat pe Cruce, tânguindu-te cu jale, ai zis: Fiule Cel ce ai ieșit din pântecele meu negrăit, cum le suferi acestea Mântuitorul meu? Cu adevărat voind să mântuiești neamul omenesc.

STIHOAVNA din Octoih, Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea; a lui Efrem Carias.

Astăzi prăznuiesc toate cetățile și satele, dimpreună cu mare cetatea Nicomidienilor pomenirea cinstitului, ei purtător de grijă, căci și marginile pământului plesnesc din mâini, bucurându-se la prăznuirea de acum, a sfințitului Mucenic. Încă și noi împletindu-i cununi de laude ca de flori, strigăm: Bucură-te păstorul cel bun, care ți-ai pus sufletul pentru oi, jertfă și jertfitorule, preotul și jertfirea; ție ne rugăm Antime: roagă-te lui Hristos, dimpreună cu luptătorii cei asemenea cu tine, să se mântuiască această turmă a ta de lupii cei răi, și să se învrednicească staulului celui ceresc.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn...

În patul lenevirii zac Preacurată, și cu lenevire îmi petrec viața, și mă tem de vremea sfârșitului meu Născătoare de Dumnezeu, ca nu cumva șarpele cel viclean să răpească smeritul meu suflet, ca un leu fără de milă. Pentru aceea sârguind mai-nainte cu bunătatea ta, ridică-mă spre pocăință mai-naintea sfârșitului meu.

A Crucii Născătoarei:

Văzând mort Preacurata Stăpână, pe Hristos, Cel ce a omorât preavicleanul, ca pe un Stăpân plângându-L și mirându-se de îndelungă-răbdarea Lui, strigă: Fiul meu prea dorite, nu uita pe roaba Ta, nu întârzia Iubitorule de oameni, cela ce ești mângâierea mea.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Apolis.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului al 4-lea, și a Sfântului din Cântarea a 3-a, 2, și din a 6-a, 2. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului... Stih: Ce voi răsplăti Domnului..., Apostolul. Către Evrei: Fraților aduceți-vă de maimarii marii voștri..., Aliluia glasul al 2-lea. Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca..., Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul eu sunt ușa; prin mine de va intra cineva..., Chinonicul: Întru pomenire veșnică va fi dreptul..., Și celelalte după obicei.