SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Al dumnezeirii celei întreit luminătoare, înainte-stătător prealuminat, Mihaile mai-mare voievodule arătându-te, cu puterile cele de sus strigi bucurându-te: Sfânt ești Părinte, sfânt ești Cuvinte Cel împreună fără de început, sfânt ești și Duhule Sfinte; o mărire, o împărăție, o fire, o dumnezeire și o putere!

Și chipul tău de foc, și frumusețea minunată, Mihaile întâiule îngere; că cu firea cea fără materie străbați marginile, plinind poruncile Făcătorului tuturor, puternic întru tăria ta cunoscut fiind, și izvor de tămăduiri Biserica ta făcându-o, ceea ce cu chemarea ta cea sfântă se cinstește.

Cela ce faci pe îngerii Tăi, precum este scris duhuri, și pe cei ce slujesc Ție pară de foc, în mijlocul cetelor Tale celor îngerești, mai întâi a fi ai arătat Doamne, pe Mihail mai-marele voievod, cel ce se supune voilor Tale Cuvinte, și cântare întreit sfântă, cu frică strigă măririi Tale.

Slavă..., glas 6, a lui Vizantie.

Bucurați-vă dimpreună cu noi toate căpeteniile cetelor îngerești, ca cel mai-nainte stătător al vostru, și al nostru folositor, marele arhistrateg, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica lui, cu preamărire arătându-se sfințește. Pentru aceasta după datorie cântându-i să-i strigăm: Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, mai-mare Mihaile Arhanghele.

Și acum..., al Născătoarei, asemenea.

Bucurați-vă dimpreună cu noi toate cetele fecioarelor; că folositoarea noastră și mijlocitoarea, și acoperământul și scăparea cea mare, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica ei, cu preamărire arătându-se sfințește; pentru aceasta după datorie cântându-i ei, să-i strigăm: Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare Stăpână.

LA STIHOAVNĂ Stihirile glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Ca pe un povățuitor al cetelor cerești, și al oamenilor celor de pe pământ tare folositor, păzitor și izbăvitor, pe tine te lăudăm cu credință, Mihaile mai-marele Voievod, rugându-ne: Din toată durerea cea de stricăciune făcătoare, să ne izbăvești pe noi.

Stih: Cela ce face pe îngerii săi duhuri, și slugile Sale pară de foc.

Mai-marele cetelor dumnezeieștilor puteri celor de sus, astăzi împreună cheamă cetele omenești, împreună cu îngerii să facă, o prăznuire luminată a soborului lor celui Dumnezeiesc și împreună să cânte lui Dumnezeu cântare întreit sfântă.

Stih: Lăudați pe El toți Îngeri Lui, lăudați pe El toate Puterile Lui.

Sub acoperământul dumnezeieștilor tale aripi, pe noi cei ce cu credință cădem, Mihaile Dumnezeiască minte, păzește-ne și ne acoperă în toată viața, și în ceasul morții Arhaghele, tu ne fii ajutător milostiv nouă tuturor.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea.

A lui Ioan Monahul.

Ca cela ce ești mai-mare cetelor și apărător, și îngerilor povățuitor, și mai-mare Voievod, mântuiește din toată nevoia și necazul, din boli și din cumplitele păcate, pe cei ce te laudă cu adevărat, și te roagă pe tine, Mărite. Că fără materie fiind, cu adevărat vezi pe Cel fără de materie, și ești strălucit cu lumina cea neapropiată a măririi Stăpânului. Că Acela cu iubire de oameni trup pentru noi din Fecioară a luat, vrând să mântuiască pe om.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mai-mare Voievodule al oștilor cerești Mihaile, rugămu-te pe tine noi nevrednicii, ca cu rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupești; păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: Mântuiește-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

LA UTRENIE

După întâia Catismă. Sedealna, glasul al 2-lea.

Podobie: Ceea ce ești izvorul...

Preasfintele cete ale celor fără de trupuri, rugați-vă lui Dumnezeu și Stăpânului, să ne fie nouă milostiv la ceasul judecății, și să ne izbăvească de iadul cel amar, de răutatea dracilor, și de întunericul patimilor și de toată îngrozirea, pe noi care cu dragoste alergăm către acoperământul vostru.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Arhistrategule al slujitorilor celor fără de trup, cela ce stai înaintea lui Dumnezeu, și strălucindu-te cu strălucirea cea de acolo, luminează, sfințește, pe cei ce cu credință te laudă. Izbăvește de toată tirania vrăjmașului, și cere viață pașnică, celor ce împărățesc și tuturor marginilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoință să alergăm noi păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguiește că pierim de mulțimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat.

A Crucii a Născătoarei asemenea.

Stând lângă Crucea Fiului tău, de Dumnezeu dăruită preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu plângere suspinând și tânguindu-te ziceai către El: Cum te-ai pironit pe lemn? Cum primești patimi, de la oamenii cei fărădelege? Lumea vrând să o izbăvești din stricăciune; măresc Mântuitorule pogorârea Ta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Noi cei ce năzuim la cinstită Biserica ta, și cu bunăcredință te mărim pe tine într-însa, ca pe unul ce ești mai mare cetelor celor fără de materie, ne rugăm ție dumnezeiescule Arhistratege, scoate-ne pe noi din toată tirania vrăjmașului, și ne mântuiește de îngrozirea cea viitoare, și din gheenă, cu rugăciunile tale.

Slavă..., glasul același.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu guri fără de materie neîncetat Te laudă cetele cele fără de trup, pe Tine Treimea cea mai presus de Dumnezeire, și cu frică stau înainte strigând: Sfântă fire în trei Ipostasuri, milostivește-te spre zidirea mâinilor Tale, unule Iubitorule de oameni.

Și acum..., al Născătoarei asemenea.

Ceea ce singură ai născut pe Făcătorul a toată lumea, ceea ce singură ai împodobit omenirea cu nașterea ta, Preacurată, izbăvește-mă de cursele vicleanului veliar, întărește-mă pe piatra voințelor lui Hristos, rugându-te neîncetat Celui ce din tine S-a întrupat.

Al Crucii Născătoarei:

Maica Ta cea fără de mire, dacă Te-a văzut pe Tine înălțat pe Cruce, plângând cu amar, acestea grăia: Ce minune nouă și străină, și preamărită este aceasta? Cum Te-a pironit pe Tine poporul cel fărădelege pe Cruce, pe însuți Dătătorul de viață, lumina mea cea prea dulce.

Psalm 50.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu sau al Octoihului pe 6, și ale Arhistrategului două pe 8.

CANONUL Arhistrategului.

Facere a lui Iosif:

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cela ce te luminezi totdeauna cu dumnezeieștile străluciri, luminează gândul meu, ca să te laud pe tine Arhistrategule al oștilor celor de sus, cela ce ești întărirea tuturor celor ce aleargă către tine.

Gândul Cel mai-nainte fără început, te-a arătat pe tine începător cetei celei mai presus de lume Arhistrategule și lumină celor din întuneric, și dumnezeiască strălucire Bisericii Lui pururea pomenite.

Fiind povățuitor minților celor îngerești întru Duhul, preabunule Mihaile, te-ai dat celor de jos ocrotire, și tărie, și sabie, junghiind și pierzând pe vrăjmași.

Al Născătoarei:

Fecioară fără prihană, podoaba îngerilor, ajutătoarea oamenilor, tu îmi ajută mie celui ce mă primejduiesc în marea vieții, și pururea cad în viforul păcatului.

Alt CANON,

Facere a lui Iosif, Glas același.

Irmos: Cela ce a povățuit...

Pe mai-marele îngerilor, pe soarele cel strălucit, care luminează pământul cu strălucirile minunilor și gonește negura supărărilor totdeauna, cu bucurie să-l lăudăm.

Doamne, Cela ce ai făcut pe îngeri văpaie de foc, care împlinesc pe cât se poate voirea Ta cea preasfântă, în mijlocul lor, ai arătat strălucind ca o stea pe Mihail mai-marele Voievod.

Să lăudăm toți pe Domnul cel bun, Carele ne-a dăruit nouă zid nebiruit de vrăjmași, și întărire nemișcată, totdeauna mântuindu-ne pe noi de primejdii, pe Mihail Arhistrategul.

Cu dumnezeieștile tale folosiri, totdeauna faci dumnezeiască casa ta aievea, curățitoare păcătoșilor, scăpare celor năpăstuiți, izgonitoare tuturor bolilor, cela ce ești maimarele îngerilor lui Dumnezeu.

Slavă...

Zdrobește pe cei necredincioși totdeauna, Mărite, care se ridică asupra noastră, și ne izbăvește pe noi de năvălirea și de necazul lor, ca să te cinstim pe tine pururea, ca pe un bun al nostru părtinitor.

Și acum..., al Născătoarei:

Minune nepricepută! Cum Dumnezeu cel necuprins S-a unit cu oamenii, cu trup după Ipostas; ceea ce ești neispitită de nuntă, mântuiește-mă pe mine cel supus stricăciunii, din înșelăciunea șarpelui.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cu putere dumnezeiască prealăudate Voievodule al oștilor înconjuri tot pământul, scoțându-ne din răutăți pe noi, care chemăm dumnezeiesc numele tău.

Arătatu-te-ai oglindă curată dumnezeieștii lumini, primind luminat arătările cinstitului Duh, Mihaile întâiule îngere, vrednicule de minuni.

Al Născătoarei:

Cel ce a alcătuit mințile cele fără de materie, S-a sălășluit în pântecele tău cel de materie, cu bunăvoie Preacurată, arătându-se cu trup Cel nevăzut.

Alt Canon,

Irmos: Doamne cel ce întărești...

Cela ce stai înaintea scaunului Treimii, și ești îndumnezeit după împărtășire, și te luminezi cu razele care strălucesc de acolo; luminează pe cei ce te laudă pe tine Arhistrategule al lui Dumnezeu.

Dacă te-a văzut Isus oarecând pe tine ținând în mână sabie, spăimântându-se de înfricoșata ta vedere, strigă: Ce poruncești acum Doamne mie slugii tale să fac?

Pusu-te-ai odinioară de Dumnezeu maimare neamului iudeilor, iar acum ajutor creștinilor, și izbăvitor Arhanghele, izbăvindu-i pe ei de nevoi și de necazuri.

Să dăm mărire Domnului celui ce ne-a dat nouă înainte apărător, și întru scârbe ajutor pe marele Arhanghel; prin care totdeauna ne izbăvim de cei fără de Dumnezeu.

Slavă...

Pe cei ce sunt duși cu sila la limbi de alt neam, și robiți ticăloșește, întoarce-i degrab rugând pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Arhanghele.

Și acum..., al Născătoarei:

Munte mare te-a scris Daniil, Preacurată, iar Avvacum munte umbrit cu bunătățile, și David munte închegat. Din tine Dumnezeu s-a întrupat mântuind lumea.

Irmosul:

Cela ce întărești tunetul, și zidești duhul întărește-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, și să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Povățuitor cetelor cerești, slujitor măririi dumnezeiești după vrednicie făcându-te, cu porunca Ziditorului tău ești mijlocitor de mântuirea creștinilor, cercetând pe oameni cu mărirea ta cea fără de materie; pentru aceea după datorie toți te lăudăm, mărindu-ți astăzi dumnezeiasca ta prăznuire Mihaile Arhanghele. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască lăsare greșalelor, celor ce cu credință preamăresc dumnezeieștile tale minuni.

Slavă..., Și acum...

Pe înțelepciunea și Cuvântul, în pântecele tău zămislind, fără de ardere Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ține lumea, și în brațe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, și Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, și cu credință te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greșale, când voi stă înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână, Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești; că poți câte voiești.

Al Crucii Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, dacă l-a văzut mielușeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând, și cu amar strigând: Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se, aprinde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei; milostivește-te și dăruiește iertare de greșale, celor ce laudă cu credință dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cela ce șade întru mărire pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus Cel mai presus de dumnezeire prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Mărire Hristoase, puterii Tale.

Gândul cel fără început cu voire alcătuind gândurile dumnezeiești, a pus în mijlocul lor maimare pe Mihail, fiind luminat cu împărtășirile preafericitul. Și strălucit cu înțelegeri de la dumnezeiasca stăpânire.

Dimpreună cu Scaunele, și Căpeteniile, și Puterile, și Stăpânirile, și cu sfințitele Domnii, glăsuiești Treimii cântarea cea sfântă pururea pomenite Mihaile, mântuindu-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine.

Mărim pe Domnul Făcătorul tuturor, care pentru milostivire ne-a dat nouă pază mare și zid și întărire nesurpată pe Mihail Arhanghelul cel luminos.

Al Născătoarei:

Minunea nașterii tale Fecioară se învăța cu Duhul odinioară grăitorul de cele sfinte, aievea văzându-te munte umbros pe tine, dintru care a venit Sfântul Dumnezeu întrupându-se.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-a Proorocul de...

Precum odinioară ai surpat multă oaste a lui Senaherib cu dumnezeiasca poruncă, întru același chip sfărâmă pe cei ce ne dau război, și asupresc poporul cel credincios, Mihaile.

Foarte înfricoșat îți este chipul tău, și frumusețea cu adevărat foarte minunată, foarte prealuminată este mărirea ta, care arăți tuturor celor ce doresc de tine Mihaile, cel ce săvârșești minuni nenumărate.

Înconjurând cele de sus cercetezi neîncetat și cele de jos, scăpând din multe primejdii, și din scârbe, și din nevoi, pe toți cei ce te cheamă pe tine, slujitorule al lui Dumnezeu.

Iată locul cel dumnezeiesc, iată scăparea scârbiților, iată casa cea preasfântă, care cu adevărat o arată liman spre mântuirea multora, marele Arhanghel.

Slavă...

Stâlp de foc te-ai arătat lui Arhip celui cinstitor de Dumnezeu, când mulțimea poporului celui fărădelege, se nevoia să înece cu apă Biserica ta, povățuitorule al puterilor celor de sus.

Și acum...

Gavriil a venit aducându-ți ție Preacurată din înălțime bucurie, cu care dimpreună strigăm: Bucură-te Ușă, prin care a trecut însuși Hristos Dumnezeu, mântuind neamul omenesc.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Necredincioșii nu vor vedea mărirea Ta, Hristoase, dar noi pe Tine, Unul-Născut strălucirea măririi dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Mihaile cel fără trup, Arhanghele al oștirilor îngerești, arătatu-te-ai povățuitor lui Israil celui dedemult, cu porunca Celui ce a odrăslit din Iacov, și S-a arătat oamenilor trupește.

Îndumnezeindu-te pururea cu strălucirile cele fără de materie prin împărtășirea dumnezeirii, și nouă ne dai strălucirea cea dătătoare de lumină, maimarele îngerilor.

Înfrumuseța-tu-s-a dumnezeiască Biserica ta cu Darul, că pogorându-te într-însa, o arăți noian de tămăduiri, și izbăvitoare patimilor, Mihaile întâiule îngere.

Al Născătoarei:

Arătatu-te-a pe tine Dumnezeu mai aleasă decât gândurile îngerilor, intrând în pântecele tău cel fără prihană Preacurată; pe Care roagă-L totdeauna să Se milostivească către cei ce te laudă.

Alt Canon,

Irmos: Răsare-mi mie Doamne lumina...

Propovăduitorii Cuvântului, cunoscând minunile care vreai să faci la Biserica ta întâiule îngere, tuturor le-au vestit mai-nainte, cărora noi acum le vedem săvârșirea de față.

Cel ce odinioară hulea darurile tale, văzând tămăduirea ficei sale, cu povățuirea ta Arhanghele a ridicat casă de rugăciune în locul apei, care a izvorât Darul tămăduirii.

Apropiați-vă de luați Dar și milă, căci izvorul tămăduirilor cel neîmpuținat stă de față înaintea tuturor, care Arhanghelul ni l-a arătat nouă, din voirile cele dumnezeiești.

Orbilor se dă vedere, surzilor auzire, și tuturor ologilor bună umblare, muților bună glăsuire, la dumnezeiască casa ta, Mihaile cela ce ești mai-mare îngerilor, dătătorule de cele bune.

Slavă...

Zdrobește trufia vrăjmașilor celor ce caută să prăpădească turma ta Arhanghele și pe cei ce i-au prins aceia robi mântuiește-i, ca totdeauna să te laude împreună cu noi.

Și acum..., al Născătoarei:

Fecioară ceea ce întreci pe puterile cele îngerești, și ai născut pe Dumnezeu Împăratul tuturor, roagă-te dimpreună cu ei preasfântă Stăpână, să ne mântuim noi.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăvește Iisuse, Împărate al puterilor.

Veselească-se mulțimea credincioșilor, lăudându-te pe tine Mihaile, și mărește pe Preasfântul Cuvânt, care dintru a Sa bunătate a împreunat pe oameni cu îngerii.

Taberele lui Israil le-ai mântuit arătându-te, și dând dumnezeieștile porunci Arhanghele, ai surpat pe vrăjmași, și de tot i-ai pierdut pe ei.

Dacă te-a văzut Isus al lui Navi, fiind cuprins de frică și de cucernicie ți s-a închinat, întrebând cinstitul și Sfântul tău nume, cela ce ești maimarele îngerilor.

Al Născătoarei:

Fericit este poporul cel ce te fericește pe tine cea pururea fericită, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel fericit, care pentru milostivirea Sa cu negrăită unire pe oameni i-a îndumnezeit.

Alt Canon,

Irmos: Viforul gândurilor apucând...

Pe cei ce odinioară au îndrăznit să piardă cu abaterile de gârle apa binecuvântării, care ai dat credincioșilor Arhanghele, i-ai arătat nelucrători, spăimântându-i cu starea ta de față cea înfricoșată.

Lovit-a odinioară Moise piatra și au curs ape, iar tu acum spărgând piatra, s-au înghițit râuri de gârle, care și până acum, mărturisesc minunea dumnezeiescule Arhanghele.

Cei ce odinioară erau cuprinși de întunericul necredinței, din tulburarea închinăciunii idolilor, venind la dumnezeiască casa ta, au primit luminat cunoștința credinței cu rugăciunile tale.

Chipul și firea ta este de foc, care pe cei credincioși îi luminează, iar pe cei necredincioși îi arde, Arhistrategule al dumnezeieștilor slujitori, părtinitorule al celor ce cu credință curată te laudă pe tine.

Slavă...

Urmând întru toate dumnezeieștii îndurări a Stăpânului, dai celor umiliți mână de ajutor, și vindeci zdrobirile sufletelor, și încetezi durerile celor ce năzuiesc la tine Sfinte.

Și acum..., al Născătoarei:

Carte te-a văzut pe tine mai-nainte Proorocul, întru care era scris Cuvântul cu degetul Tatălui, Fecioară; pe care roagă-L să ne scrie în cartea vieții, pe noi cei ce cu bunăcredință te mărim.

Irmosul:

Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greșalelor celor nemăsurate mă trage; ci tu ocârmuitorule bune, mai-nainte apucând ocârmuiește-mă, ca pe Proorocul, și mă mântuiește.

CONDACUL, glasul al 2-lea.

Arhanghele al lui Dumnezeu, slujitorule al dumnezeieștii măriri; apărătorul oamenilor, și maimarele celor fără de trup, cere ce este de folosul nostru, și mare milă, cela ce ești Voievod maimare al celor fără de trupuri.

ICOS

Zis-ai Iubitorule, de oameni în scripturi, că mulțime de îngeri se bucură în Cer, pentru un om ce se va pocăi. Drept aceea noi păcătoșii, cei ce suntem întru nelegiuiri, îndrăznim totdeauna a ne ruga Ție, Cela ce însuți ești fără de păcate, și ca un bun să Te înduri, și să ne trimiți nouă nevrednicilor, umilință, Stăpâne, dându-ne iertare. Căci pentru noi toți se roagă Ție, maimarele Voievod al celor fără de trupuri.

SINAXAR

Întru această lună, în 6 zile, pomenirea minunii celei prea mari ce s-a făcut în Colossele Frigiei de Arhistrategul Mihail.

Stih: Mihaile gândule, la Biserica ta tânăr te-ai arătat,

Și potopul gârlelor cel de cufundare ai încetat.

Mihail povățuitorul gândurilor,

A șasea zi a mistuit curgerea gârlelor.

Oarecari elini topindu-se de zavistie spre minunile cele preamărite ce se făceau în Biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul care curgea acolo aproape, să-l pornească asupra Bisericii, ca să înece și Biserica, și să piardă și pe Arhip cinstitul bărbat ce se ținea acolo. Iar dumnezeiescul Arhistrateg, însuși arătându-se și poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, lovi cu un toiag piatra, și făcând cale apei printr-însa, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum se înghite apa și se mistuie.

Tot în această zi, pătimirea Sfinților Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil, Macarie.

Stih: Eudoxie, Romil și Zinon s-au tăiat,

Și Macarie fericiții, fericit sfârșit au aflat.

Acestui sfânt Romil i s-a tăiat capul în zilele lui Traian, care a trimis la oarecare cetăți în izgonire unsprezece mii de creștini, și cu amară moarte i-a omorât. Iar în zilele lui Dioclețian, Eudoxie primind pe slujitorii care îl căutau, le spuse că el este Eudoxie, și aceia îl sfătuiau să fugă; iar el uitându-și de femeie, de copii, de rude, de casa, și de celelalte, se aduse înaintea Domnitorului din Melitin, și întâi scoțându-și brâul de la sine, care era semn de dregătoria comiției, îl aruncă în obrazul domnitorului, și împreună cu dânsul mulțimea ce sta împrejur, toată ceata lui o mie o sută și patru de ostași, asemenea făcură. După aceea pe dumnezeiescul Eudoxie îl întinseră patru slujitori și-l bătură pe coaste, și-l strujea, și apoi primi moarte prin sabie. Însă când a sosit la locul săvârșirii, întorcându-se înapoi își văzu soția, și aducându-i aminte de cele ce o învățase mai-nainte, și poruncindu-i să pună sfârșit bun la toate, cea de pe urmă învățătură i-a dat, să nu plângă pentru moartea lui, ci să-i facă în sat un mormânt fără de semn, și să-i bage trupul acolo, și să cinstească mai mult ziua aceea cu luminată bucurie. Deci, îndată Mucenicul ridicându-și ochii și mâinile la Cer i se tăie cinstitul cap, împreună cu iubitul său Zinon, care plângând de despărțirea Sfântului, ca îl spusese mai-nainte, că nu se va despărți de dânsul ci dimpreună se vor săvârși, precum a și fost. Că și lui i s-a tăiat capul cu ceilalți Sfinți Mucenici, împreună cu Sfântul Eudoxie. Deci, trecând șapte zile, arătându-se Sfântul Eudoxie în vis soției sale, îi porunci ei ca să zică Sfântului Macarie să meargă la divan, unde mergând, și nevrând să se supună a face jertfă la idoli, i s-a tăiat și lui fericitul cap.

Tot în această zi, 1104, ostași, și Sfânta Calodota de sabie s-au săvârșit.

Stih: Mia de Mucenici și zecimea cea înzecită.

De sabie s-au săvârșit împreună cu cea împătrită.

Stih: De sabie capul Calodotei s-a tăiat.

Și înaintea ta Cuvinte dătătorule de bunătăți s-a arătat.

Tot în această zi, Sfinții Faust presbiterul, Macarie, Andrei și Viv monahul. Chiriac, Dionisie, Andronic, și Sfintele: Andropelaghia și Tecla și Teoctist corăbierul, și alt Chiriac, Dimotul, țăranul, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Faust prin sabie pământul a lăsat.

Și spre lumina lăcașului de sus s-a înălțat.

Stih: Macarie, Andrei, de sabie au murit.

Amândoi pe calea cea fericită s-au călătorit

Stih: Viv cununa bunătății o tăgăduia.

De nu și cununa cea prin sabie lua.

Stih: Pe doi Dionisii care la cuget s-au unit.

Cu Dionisie împreună sfârșit prin sabie au primit.

Stih: Andropelaghia a fost ca un bărbat...

Ca și Tecla spre tăierea capului a alergat.

Stih: Teoctist corăbierului capul i s-a tăiat...

Și corabia sufletului către Cer s-a îndreptat.

Stih: Chiriac a fost țăran, dar prin sabie s-a arătat,

Dănțuitor și împreună cu ceata mucenicilor numărat.

Acești Sfinți au fost pârâți că sunt creștini, în zilele împăratului deciu, către Valerie Domnitorul Alexandriei. Deci, aducându-se Sfinții de față, și cutremurându-se Valerie de întărirea și nespăimântarea lor, i-a osândit la moarte prin sabie. Și luându-și ei sfârșitul așa, iubitorii de Hristos ce erau în Alexandria, le-au luat trupurile și le-au băgat în cetate, întru mărirea lui Hristos adevăratului Dumnezeului nostru.

Tot în această zi, Sfântul Sarapavon senatorul, de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, s-a întâmplat și înnoirile Bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei la Deuteron în casa Sfintei Irina.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, și ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți, prealăudate Doamne, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pe căpeteniile îngerilor, pe cei cu chipul dumnezeiesc, și purtători de lumină, pe Mihail și pe Gavriil, pe mângâietorii noștri cei buni și părtinitori și păzitori, cu mare glas prin credință să-i lăudăm.

Fiind frumos, și prea cu bună-cuviință, și cu chip dumnezeiesc, te-ai făcut căpetenie celor fără de materie, Mihaile prealuminate; deci rugați-vă dimpreună pentru noi.

Al Născătoarei:

Văzând Gavriil Arhanghelul că s-a sălășluit întru tine Fecioară, Cuvântul cel veșnic al Tatălui, a strigat: Bucură-te scaunul Celui Preaînalt, binecuvântată.

Alt Canon,

Irmos: Neînchinându-se chipului...

Dacă te-a văzut Daniil stând dimpreună cu dânsul odinioară, cuprinzându-se cu totul de frică, s-a spăimântat, și căzând la picioarele tale se învăța luminat descoperirea tainelor celor nevăzute, strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pe cei duși legați din năpădirea limbilor, în locuri depărtate, chemându-te pe tine întru ajutor Arhistrategule al lui Dumnezeu, i-ai întors înapoi cu bucurie strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cetele îngerilor înțelegând că cu dragoste te laudă mulțimile oamenilor, pe tine Arhangele Mihaile, se umplu de bucurie necontenită, și măresc pe Dumnezeu, care pentru milostivirea îndurărilor, tăinuit a unit pe cei de jos cu cele cerești.

Care loc nu se împărtășește de minunile tale cele nemărginite? Care cetate nu te are pe tine părtinitor? Care suflet al celor asupriți nu te cheamă întru ajutor pe tine Arhanghele al lui Dumnezeu? Cu bucurie strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Celor rătăciți povățuitor, celor năpăstuiți ocrotitor, celor întristați mângâiere, celor înviforați de vânturi liman foarte lin, păcătoșilor chezaș, bolnavilor purtător de grijă, celor întunecați luminător, tu ești Arhanghele al lui Dumnezeu.

Și acum..., al Născătoarei:

Preacurată Stăpână ceea ce cu trup ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, pe Ziditorul și Stăpânul, pe Dânsul pururea roagă-L Preacurată, ca câștigând noi dezlegare, și iertare de cumplitele și multele păcate, să lăudăm milostivirile Lui cele mai presus de gând.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Mântuitorul tuturor, Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-te, i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvânțați și lăudați pe Domnul.

Voievod cetelor celor fără de materie, solitor de mântuire oamenilor, dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, te-ai arătat Mihaile, cântând neîncetat: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Doi luminători prealuminați, Mihaile și Gavriile Arhanghelilor, care luminați lumea cu lumina Dumnezeirii Celei cu trei lumini, goniți de la noi negura răutății.

Ca niște ocârmuitori buni Arhanghelilor, îndreptați luntrea sufletului meu către limanul voirii celei dumnezeiești; căci a căzut în viforul păcatelor, și este în primejdie.

Al Născătoarei:

Fiind dumnezeiescul Arhanghel împodobitor de mire, strigă ție: Bucură-te mireasă a lui Dumnezeu nenuntită, mărirea îngerilor, mântuirea și apărarea oamenilor.

Alt Canon,

Irmos: Pământul și toate...

Pământul îl străbați ca fulgerul, împlinind voia cea dumnezeiască, înconjori cerurile înaintea îngerilor, lauda ta este mare, și minunile tale cele necuprinse sunt mai presus de gând, care le săvârșești înfricoșat în toată lumea.

Însuși văzătorii celuia ce pentru noi s-a arătat cu trup pe pământ, prealăudatul Filip, și prea-marele cuvântător de Dumnezeu, cu învățături dumnezeiești, înțelepțește spun mai-nainte de Darul cel pururea curgător al tămăduirilor tale, cela ce ești maimare îngerilor.

Cu toiagul a tăiat Moise odinioară marea, și acum Arhistrategul lui Dumnezeu, cu putere nevăzută, ca cu un toiag arătându-se, trimite în piatră ca într-o pâlnie apele care se purtau fără de rânduială.

Ca un Cer foarte mare se arată casa cea cinstită a maimarelui Îngerilor, întru care cu minunile ca cu niște stele se luminează toate inimile credincioșilor, mărind pe Dătătorul de bine Dumnezeu în veci.

Bine să cuvântăm pe Tatăl...

Precum dedemult ai oprit pornirea cea fără de socoteală a lui Valaam, cu starea cea înfricoșată a dobitocului prin cuvânt, Voievodule al îngerilor; cu rugăciunile tale oprește pe vrăjmașii, care totdeauna se pornesc asupra noastră cu năvălire.

Și acum..., a Născătoarei:

Foc ai născut, Fecioară, nearzându-ți-se nicidecum pântecele, născând pe Cuvântul Tatălui, Care a scos din necuvântare pe cei ce au ascultat cuvintele înșelătorului, și au călcat porunca Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care i-a zidit.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pământul și toate cele ce sunt pe dânsul, mările și toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina și întunericul, gerul și arșița, fiii oamenilor și preoții binecuvântați pe Domnul, și-L preaînălțați pe El întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim.

Iată bună-podoaba dumnezeieștii tale case strălucește, Arhanghele, cu venirea ta cea luminată, și varsă fulgere de minuni, iar cu dumnezeiescul dar, gonește totdeauna mulțimea bolilor.

Ca o însoțire frumoasă și veselă fiind, Arhanghelilor, împliniți poruncile Stăpânului la cei de pe pământ, scoțându-i din nevoi și trimițând tuturor lumină de mântuire cu Dumnezeiescul Duh.

Astăzi se bucură împreună cu noi cetele celor fără de trup, văzând că de toți este lăudat acest mare și luminat Arhistrateg, care cere pentru noi luminare și iertare de păcate.

Dumnezeiască și luminată doime a Arhanghelilor, Mihaile preacinstite și Gavriile preamărite, stând înaintea cinstitei Treimi, mântuiți-ne pe noi de vina greșalelor și de chinul cel veșnic.

A Născătoarei:

Prin glasul îngerului Gavriil ai zămislit pe Dumnezeu Cuvântul, Preacurată, Care cu cuvântul a alcătuit oștile cele de sus, și ne-a dat nouă cuvânt a lăuda sfânta Lui pogorâre, cea mai presus de cuvânt și de gând.

Alt Canon

Irmos: Făcut-a tărie cu brațul Său...

Dacă Te-ai arătat oamenilor pentru milostivirea îndurărilor, le-ai pus lor îngeri păzitori, cu care dimpreună ai orânduit și pe Mihail cel minunat, ca să ferească de stricăciunea vicleanului; deci rugămu-te, prin rugăciunile îngerilor, dăruiește-ne nouă tuturor curățire de păcate.

Avându-te credinciosul popor putere și tărie, pe tine maimarele îngerilor, și împreună luptător către limbi vrăjmașe și cumplite, totdeauna surpă mândria lor, și prin tine trimite cântări de mulțumire Ziditorului.

Tot credinciosul pururea glăsuiește cântare, ție celui ce neîncetat cânți întru înălțime, împreună cu multe milioane, glasul cel întreit sfânt; și te roagă ca să ne scapi pe noi pe toți din primejdii și din dureri, maimarele îngerilor.

Să salte zidirea lăudând tăinuit pe marele Arhanghel al Domnului; că este liman oamenilor celor rătăciți, care pururea sunt înviforați de multe primejdii, de supărări totdeauna, și bolnavilor doctor, și izvor de minuni.

Slavă...

Sfințit-ai această cinstită biserică, și o ai făcut pe dânsa izvor de minuni, întru care stând împreună cu credință strigăm: Cere-ne nouă dezlegare de păcate, izbăvire din primejdii, și multă liniște Arhanghele.

Și acum..., al Născătoarei:

Arătându-te Fecioară mai desfătată decât cerurile, negrăit ai născut pe Dumnezeu pe Care tăinuit Îl laudă cetele cele fără de trup; ci dar roagă-L pe Dânsul, Preacurată să ne mântuim toți cei ce te fericim cu glasuri netăcute.

Irmosul:

Făcut-a tărie cu brațul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune, și a înălțat pe cei smeriți, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălțime, și ne-a îndreptat pe calea păcii.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați...

Adunați-vă și vedeți toți oamenii, priviți minune străină care s-a săvârșit în Hones, de Mihail cel fără de trup; a despicat piatra cu toiagul, și a împins gârlele care se pogorau fără de rânduială asupra apei celei sfinte.

Și acum..., al Născătoarei, asemenea.

De la chipul cel mai bun care am luat, din dumnezeiască lucrare am fost lepădat, vai mie ticălosul, pentru neînfrânarea cea dedemult. Iar Tu, Hristoase ca un milostiv împărtășindu-Te mie negrăit, ai luat din firea cea mai proastă, înnoindu-mă Mântuitorul meu din sângiurile cele feciorești.

A Crucii Născătoarei.

Dacă ai văzut răstignit pe Fiul tău, Preacurată, ți s-a cutremurat cele dinlăuntru, și scoțând glasuri curgătoare de lacrimi, zicea-i: Fiul meu! Ce răsplătire Ți-au dat Ție vrăjmașii acum, în loc de binele ce au luat? Mărescu-ți Darul cel dumnezeiesc, și fără de asemănare.

LA LAUDE

Stihirile pe 4 glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Îngerește prăznuind cei din lume, lui Dumnezeu, Celui ce se poartă pe Scaunul Măririi, să-i strigăm cântarea: Sfânt ești cerescule Părinte, Cuvântule Cel întocmai, sfânt ești și Duhule Cel Preasfânt.

Cela ce ești mai întâi cetelor cerești, și în mărire multă stai înaintea Scaunului Măririi Celui necuprins, și vezi cele negrăite, mântuiește-ne pe noi Mihaile Arhistrategule, pe cei ce în nevoi de ispite și de necazuri, cerem rugăciunile tale.

Cela ce ești mai întâi arătat, al îngerilor celor fără de trup, și slujitor dumnezeieștii strălucirii aceleia, singur văzător și tainic, mântuiește-ne pe noi Mihaile Arhistrategule, pe cei ce în toți anii te cinstim cu evlavie și lăudăm Treimea cu credință.

Slavă..., glasul 1.

Începătorul cetelor puterilor celor de sus, Mihail înainte-stătătorul cetelor celor dumnezeiești, astăzi pe noi ne cheamă la prăznuire. Cela ce călătorește cu noi în toate zilele, și păzește pe toți de toată asupreala diavolului. Veniți dar iubitorilor de praznice și iubitorilor de Hristos, secerând florile faptelor bune, cu cuget curat, și cu știință îmbunătățită, să cinstim soborul Arhanghelului; că acela neîncetat stând înaintea lui Dumnezeu, și întreită cântare cântând, se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Preasfântă Fecioară primește rugăciunile păcătoșilor, și nu te întoarce de către suspinurile celor scârbiți; ci roagă-te Celui ce s-a întrupat din tine fără de sămânță, să ne mântuiască pe noi.

A Crucii Născătoarei:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, Fecioara zicea, când a văzut pe Hristos spânzurând pe lemn, și o rupe Stăpâne, precum dedemult mi-a zis Simeon. Ci Te scoală, și împreună preamărește, nemuritorule, pe Maica și roaba Ta rogu-mă.

Stihoava din Octoih.

Slavă..., glasul al 5-lea

Unde umbrează darul tău Arhanghele, de acolo se gonește puterea diavolului; că nu suferă să rabde lumina ta, luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm; săgețile lui cele de foc purtătoare, cele pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, izbăvindu-ne pe noi de smintelile lui; vrednicule de laudă Mihaile Arhanghele.

Și acum...,

Ceea ce ești plină de Dar, mijlocește cu rugăciunile tale, și cere sufletelor noastre mulțime de îndurări, și curățire greșalelor celor multe, rugămu-ne.

A Crucii Născătoarei:

Mielușeaua văzându-și mielul mergând către junghiere, și răbdând patimile pe Cruce de bunăvoie, lăcrimând striga: Fiul meu preaiubite, scoală-te cu puterea Ta, și mântuiește pe cei ce laudă răstignirea Ta.

Și cealaltă slujbă a dimineții după rânduială și Apolis.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canon, Cântarea a 3-a, și a 6-a; Prochimenul, glasul al 4-lea; Cel ce faci pe îngerii tăi... Stih: Binecuvintează suflete al meu pe Domnul... Apostolul către Evrei: Fraților de vreme ce s-a făcut adevărat cuvântul ce, s-a grăit prin îngeri... Începutul 305, Aliluia, Lăudați pe Domnul din ceruri. Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul cel ce vă ascultă pe voi... Începutul, 51. Chinonicul: Cel ce face pe îngerii săi duhuri..., și celelalte.