TIPIC

LMaMiJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

2026-09-08 — MARȚI

(†) Nașterea Maicii Domnului

Ap. Filipeni 2, 5-11 · Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28 · glas 5

Evanghelia Utreniei — Luca 1, 39-49, 56

Luca 1, 39-49, 56

39Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda.

40Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta.

41Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,

42Și cu glas mare a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

44Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

45Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

46Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul.

47Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

49Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui.

56Și a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; și s-a înapoiat la casa sa.

Apostolul — Filipeni 2, 5-11

Filipeni 2, 5-11

5Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus,

6Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,

7Ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om,

8S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce.

9Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;

10Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt.

11Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.

Evanghelia — Luca 10, 38-42; 11, 27-28

Luca 10, 38-42

38Și pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.

39Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.

40Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.

41Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești;

42Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea.


Luca 11, 27-28

27Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!

28Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.

TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026

La Vecernia mică, toate ale Praznicului, din Minei.

La Vecernia mare (luni seara), se cântă Fericit bărbatul..., starea întâi. La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 8, glas 6, însuși glasul: Astăzi Dumnezeu, Cel ce Se odihnește... Slavă..., Și acum..., prima Stihiră: Astăzi Dumnezeu... Vohodul, Prochimenul zilei și 3 Paremii. Ectenia întreită, Învrednicește-ne, Doamne..., Ectenia cererilor și plecarea capetelor.

La Litie, Stihirile din Minei. Stihoavna toată din Minei.

La binecuvântarea pâinilor: Troparul Praznicului (de trei ori). Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, se pune Troparul Praznicului (o dată) și Otpustul mare.

Dacă nu se face Priveghere, la Miezonoptică, în locul Troparului: Iată Mirele vine..., zicem Troparul Praznicului. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., se zice Condacul Praznicului, apoi: Doamne, miluiește (de 12 ori) și Otpustul mic. Iar rugăciunea pentru cei adormiți, adică: Pomenește, Doamne... nu o mai spunem.

La Utrenie (marți dimineața), la Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului (de trei ori). După cele două Catisme, Sedelnele Praznicului. Polieleul: Cuvânt bun... cu Stihurile și Mărimurile Praznicului, apoi Ectenie mică, Sedealna Praznicului (de două ori). Antifonul întâi al glasului al 4-lea, Prochimenul Praznicului, Toată suflarea..., Evanghelia de la Luca (1: 39-49, 56), apoi Psalmul 50, Slavă..., glas 2: Pentru rugăciunile Născătoarei..., Și acum... aceeași. Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule..., Stihira Praznicului, glas 6: Aceasta este ziua Domnului... Canoanele, cele două ale Praznicului, pe 16: Irmoasele se pun de la amândouă Canoanele de câte două ori, iar Troparele pe 12. Catavasii: Cruce însemnând... După Cântarea a 3-a, Ipacoi sau Sedealna Praznicului, Slavă..., Și acum..., tot aceasta. După Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul și se citește Sinaxarul. La Cântarea a 9-a, nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită..., ci Stihurile și Troparele Cântării a 9-a: Mărește, suflete al meu, preaslăvita naștere a Maicii lui Dumnezeu!, și pentru Canonul al doilea: Mărește, suflete al meu, pe ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria!, apoi Catavasia: Rai de taină... și cealaltă Catavasie: Moartea care a venit neamului omenesc..., cu Stihurile Praznicului. Urmează Ectenia mică, Luminândele Praznicului, glas 2: Bucură-se marginile lumii... (de două ori), Slavă..., Și acum..., Adame, înnoiește-te... Laudele, cu Stihirile pe 4, glas 1, Slavă..., Și acum..., glas 6: Aceasta este ziua Domnului... Doxologia mare, Troparul Praznicului (o dată), Ecteniile și Otpustul mare.

La Liturghie, Fericirile pe 8: din Canonul întâi, Cântarea a 3-a, pe 4, iar din Canonul al doilea, de la Cântarea a 6-a, pe 4 (sau Antifoanele speciale). După Vohod, Troparul Praznicului, Slavă..., Și acum... Condacul, apoi Prochimenul, Apostolul, Aliluia, Evanghelia, Axionul și Chinonicul - toate ale Praznicului. i Cai ară

Anuar liturgic și tipiconal 2026Pag. 445–446

Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America

Nașterea Născătoarei de Dumnezeu.

Urmează Mineiul.

Vecernie Mare: Vohod. Paremii. Litie.

Utrenie: Polieleul. Mărimuri. Ev. Luca 1,39-49, 56. Catavasiile Crucii. În loc de Ceea ce ești mai cinstită…, se cântă Irmoasele pesnei 9-a. Doxologie Mare.

Liturghie: Ap. Filipeni 2,5-11. Ev. Luca 10,38-42 și 11,27-28.

Axionul Praznicului: Primul irmos al pesnei 9-a din Canon.

Rânduiala Tipicului · ROEA 2026Cartea întreagă

Mineiul: 8 septembrieSursa: Mineiul pe septembrie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)

Cade-se a ști, ca de se va întâmpla praznicul acesta Duminica, încă și alte praznice toate ale Născătoarei de Dumnezeu, se zic înainte ale Învierii; numai Evanghelia Învierii nu se zice, ci și Prochimenul și Evanghelia praznicului se zic. Asemenea și la Intrarea în Biserică, și la Întâmpinare, și la adormire, când e acestea încă și Bunele Vestiri ori în care duminică de ale postului s-ar întâmpla, se face Evanghelia praznicului, afara de Duminica Floriilor, pentru că atunci se schimbă și Prochimenul și Evanghelia după praznic (adică se zic ale Duminicii Floriilor), ar fi la Liturghie se zic amândouă Evangheliile.

LA VECERNIA MICĂ

Punem Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Ioachim și Anna prăznuiesc născând începătura mântuirii noastre, pe singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care și noi împreună prăznuim astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, fericind pe Preacurata Fecioară.

Din Anna astăzi ca o floare de Dumnezeu sădită Născătoarea de Dumnezeu a răsărit mântuirea oamenilor; din care Ziditorul tuturor născându-se mai presus de gând, curățește ca un bun, toată stricăciunea lui Adam cu bunătatea Sa.

Preacurata Fecioară și de Dumnezeu Născătoarea ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se naște din Ioachim și din Anna cea înțeleaptă, și blestemul lui Adam cel deasupra noastră, s-a gonit întru nașterea ei.

Țarina cea mai-nainte neroditoare pământ roditor naște, și din pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrănește minune înfricoșată, hrănitoarea vieții noastre; ceea ce în pântece a primit Pâinea cerească cu hrană din sâni se crește.

Slavă..., Și acum... glasul al 2-lea.

Veniți toți iubitorii de feciorie, și poftitorii de curăție; veniți de primiți cu dragoste lauda fecioriei. Izvorul vieții ce curge din piatră vârtoasă; și rugul cel din cea fără de fii, care nu s-a ars de focul cel fără materie, care curățește și luminează sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Fiica lui Ioachim și a Annei, Fecioara, tuturor oamenilor s-a arătat dezlegare din legăturile păcatului.

Stih: Ascultă fiică și vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.

Munte umbros cu adevărat, s-a arătat sterpiciunea Annei; din care mântuirea, tuturor credincioșilor, se dăruiește.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Rupând legăturile sterpiciunii Annei, Preacurata Fecioară a ieșit, oamenilor iertare dăruind.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Veniți credincioșii să mărim pe Fecioara; că s-a născut din cea stearpă, firea noastră cea stearpă înnoind.

Tropar, glasul al 4-lea.

Nașterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, citim Fericit bărbatul... Slava cea dintâi. Iar de se va întâmpla Duminică, citim Catisma deplin.

La Doamne strigat-am... Punem Stihirile, pe 6 Și cântăm aceste Stihiri pe glasul al 6-lea, însuși glasul.

Facere a lui Serghie.

Astăzi Dumnezeu, Cel ce Se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ luiși mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu înțelepciunea cerurile, Cer însuflețit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, și nădejdea celor fără nădejde, Doamne mărire, Ție. De două ori.

Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă popoare; căci iată cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții, din pântece sterp a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului celui mare. Una și care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre. De două ori.

Măcar că prin vrerea lui Dumnezeu și alte fericite femei sterpe au odrăslit oarecum, dar Maria decât toți cei născuți, cu dumnezeiască cuviință a preastrălucit mai presus; căci din Maică neroditoare preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânță; singură fiind ușă a unuia născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând încuiată o a păzit; și toate cu înțelepciune tocmindu-le, precum știe Însuși, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.

Alle Stihiri glas asemenea.

Ale lui Ștefan Aghiopolitul.

Astăzi ușile cele sterpe se deschid, și dumnezeiasca ușă cea feciorească merge înainte. Astăzi începe Darul a rodi, arătând lumii pe Maica lui Dumnezeu; prin care cele Pământești cu cele cerești se împreună, spre mântuirea sufletelor noastre.

Astăzi este începătura bucuriei a toată lumea; astăzi au suflat vânturi mai-nainte vestitoare de mântuire. Sterpiciunea firii noastre se dezleagă căci cea stearpă se arată Maica celei ce a rămas Fecioară după nașterea Ziditorului, din care S-a întrupat cu firea cea străină Cel din fire Dumnezeu, și celor rătăciți prin trupul Său mântuire lucrează; Hristos, Iubitorul de oameni, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Astăzi Anna cea stearpă naște pe fiica lui Dumnezeu, cea mai-nainte aleasă din toate neamurile, spre lăcaș lui Hristos Dumnezeu Împăratului tuturor și Ziditorului, spre plinirea dumnezeieștii rânduieli; prin care iarăși ne-am zidit noi pământenii și ne-am înnoit din stricăciune spre viața cea neîncetată.

Slavă..., Și acum...

Glasul al 6-lea, a lui Serghie.

Astăzi Dumnezeu, Cel ce se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ luiși mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu înțelepciunea cerurile, Cer însuflețit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, și nădejdea celor fără nădejde, Doamne mărire, Ție. De două ori.

IEȘIRE: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la Facere citire:

Cap. XXVIII, 10.

Ieșit-a Iacov de la puțul jurământului și a mers în Haran, și a aflat un loc, și a dormit acolo, căci apusese soarele. Și a luat din pietrele locului aceluia, și și-a pus luiși căpătâi. Și a dormit întru același loc, și a văzut vis; și iată o scară era întărită pe pământ, al căruia capul ajungea la Cer; și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe dânsa, și Domnul era întărit într-însa, și a zis: Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău lui Avraam și Dumnezeul lui lsaac; nu te teme, pământul unde tu dormi pe dânsul, ție îl voi da și seminției tale, și va fi sămânța ta ca nisipul pământului, și se va lăți spre mare și spre apus, și spre miazănoapte și spre răsărit; și se vor binecuvânta întru tine și întru sămânța ta toate semințiile pământului. Și iată eu voi fi cu tine, păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge, și te voi întoarce la pământul acesta. Că nu te voi lăsa pe tine până când voi face eu toate câte am grăit ție. Și s-a sculat Iacov din somnul său, și a zis: Că este Domnul în locul acesta, și eu n-am știut. Și s-a temut, și a zis: Că înfricoșat este locul acesta; nu este aceasta alta, ci casa lui Dumnezeu, și aceasta este poarta Cerului.

Din Proorocia lui Iezechiil citire:

Cap. XLIII, 26.

Așa grăiește Domnul, fi-va din ziua a opta și mai-nainte, face-vor preoții pe Altar arderile cele de tot ale voastre, și cele ce sunt de mântuirea voastră; și voi primi pe voi, zice Domnul. Și m-a întors pe mine la calea ușii sfintelor cea mai dinafară care caută spre răsărituri, și aceasta era încuiată. Și a zis Domnul către mine: Ușa aceasta încuiată va fi, și nu se va deschide, și nimenea nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, și va fi încuiată. Că povățuitorul acesta va ședea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea ușii pridvorului va intra, și pe calea lui va ieși. Și m-a dus pe mine pe calea ușii sfintelor cea despre miază-noapte, în preajma casei; și am văzut, și iată era plină de mărire casa Domnului.

De la Pilde citire:

Cap. 9, 1.

Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale și a dres în paharul său vin, și a gătit masa sa; trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind: Cela ce este neînțelept să se abată la mine, și celor ce le trebuiește înțelepciunea Ie-a zis: Veniți de mâncați pâinea mea, și beți vinul carele am dres vouă. Lăsați neînțelepția și veți fi vii. Și căutați înțelepciunea ca să trăiți, și vă îndreptați mintea întru cunoștință. Cela ce învață pe cei răi își ia luiși ocară; și cela ce ceartă pe cel necredincios se ocărăște pe sine; că certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască; învață pe cel înțelept și te va iubi pe tine. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fi; arată dreptului, și va adăuga a primi. Începerea înțelepciunii este frica Domnului și sfatul Sfinților priceperea; iar a cunoaște legea, este a gândului bun. Câ întru acest chip multă vreme vei trăi, și se vor adăuga ție anii vieții.

LA LITIE

Stihirile, glasului 1, ale lui Ștefan Aghiopolitul, însuși glasul.

Începerea mântuirii noastre popoare astăzi s-a făcut; căci iată cea mai-nainte rânduită din neamurile cele dedemult, Maica și Fecioara, și lăcașul lui Dumnezeu, din cea stearpă a se naște purcede; floare și toiag din rădăcina lui Iessei a răsărit. Să se veselească Adam strămoșul și Eva să se bucure cu bucurie; că iată cea zidită din coasta lui Adam, pe fiica și nepoata o fericește arătat. Că mi s-a născut mie zice mântuirea, prin care din legăturile iadului mă voi slobozi. Să se bucure David lovind în alăută și bine să cuvinteze pe Dumnezeu; că iată Fecioara iese din pântece neroditor, spre mântuirea sufletelor noastre.

Glasul al 2-lea.

Veniți toți iubitorii de feciorie, și poftitorii de curăție; veniți de primiți cu dragoste lauda fecioriei; izvorul vieții ce curge din piatră vârtoasă. Și rugul cel din cea fără de fii, care nu s-a ars de Focul cel fără materie, care curățește și luminează sufletele noastre.

Asemenea.

Acesta este glasul lui Ioachim și al Annei ce prăznuiește în taină, bucurați-vă împreună cu noi zicând, Adame și Evo astăzi; căci nouă, cărora dedemult prin călcarea poruncii ni s-au încuiat Raiul, rod preamărit ni s-au dat, fiica lui Dumnezeu Maria, deschizând nouă tuturor intrarea.

Cea mai-nainte rânduită împărăteasa tuturor, lăcașul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Annei astăzi a ieșit; dumnezeiască petrecerea Ființei celei pururea veșnice; prin care iadul cel fără de rușine s-a călcat, și Eva cu tot neamul la viață se aduce. Acesteia după vrednicie să-i strigam: Fericită ești tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea, a lui Serghie Aghiopolitul.

În ziua cea binevestită a prăznuirii noastre să trâmbițăm duhovnicește; că cea din sămânța lui David, Maica vieții astăzi se naște, stricând întunericul; Ceea ce este înnoirea lui Adam și chemarea Evei, și izvorul nestricăciunii, prin care noi ne-am îndumnezeit și din moarte ne-am mântuit; și cu Gavriil să strigăm către dânsa credincioșii: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar, Domnul este cu tine; prin tine dăruindu-ne nouă mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea,

Ale lui Ghermano patriarhul, singur glasul.

Bucuria a toată lumea, din cei drepți a răsărit nouă, din Ioachim și din Anna, prealăudata Fecioară. Care pentru prea multa curăție, Biserica lui Dumnezeu însuflețită s-a făcut, și una după adevăr de Dumnezeu Născătoare se cunoaște. Pentru rugăciunile ei Hristoase Dumnezeule, pace lumii trimite, și sufletelor noastre mare milă.

Stih: Ascultă fiică și vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.

Prin mai-nainte vestirea îngerului, rod preacinstit din drepții Ioachim și Anna ai ieșit astăzi Fecioară; Cer și scaun dumnezeiesc, și lăcaș de curăție, bucurie vestind la toată lumea, ceea ce ești solitoare vieții noastre; pierderea blestemului, dătătoare de binecuvântare. Pentru a ceasta întru nașterea ta, de Dumnezeu chemată Fecioară, cere pace, și sufletelor noastre mare milă.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Anna cea stearpă și neroditoare, astăzi să plesnească cu mâinile; să se împodobească cele pământești, împărații să sălteze, preoții întru binecuvântări să se veselească, și să prăznuiască toată lumea, căci iată împărăteasa și cea fără prihană mireasa Părintelui, din rădăcina lui Iessei a odrăslit. De acum femeile nu vor mai naște fii întru întristăciuni; căci bucuria a înflorit, și viața tuturor oamenilor în lume viețuiește. De acum darurile lui Ioachim nu se vor mai întoarce înapoi; căci plângerea Annei întru bucurie s-a prefăcut. Bucurați-vă împreună cu mine zicând, tot alesul Israil, că iată mi-a dat mie Domnul lăcaș însuflețit al dumnezeieștii slavei Lui, spre veselia cea de obște și bucuria, și mântuirea sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea, a lui Serghie Aghiopolitul.

Veniți toți credincioșii să alergăm către Fecioara; că iată se naște cea din pântece mai-nainte rânduită Maică Dumnezeului nostru; cămara fecioriei, toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit din rădăcina lui Iessei; propovăduirea Proorocilor, odrasla drepților lui Ioachim și Annei; naște-se adică, și Biserica cu a sa cuviință se împodobește; Biserica cea sfântă, lăcașul lui Dumnezeu, organul fecioriei, cămara cea împărătească, întru care haina cea preamărită a unirii celei negrăite a firilor, ce s-au adunat împreună întru Hristos, desăvârșit s-a lucrat. Căruia închinându-ne, lăudăm nașterea Fecioarei cea cu totul fără prihană.

La binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul de trei ori.

Nașterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... troparul praznicului de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă Davide, ce ți s-a jurat ție Dumnezeu? Cele ce s-au jurat mie, zice, iată a și plinit: Din rodul pântecelui meu dăndu-mi pe Fecioara. Din care Ziditorul Hristos, Adam cel nou, S-a născut Împărat pe scaunul meu, și împărățește astăzi Cel ce are împărăție neclintită. Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Din rădăcina lui Iessei, și din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu Maria se naște astăzi nouă, și se înnoiesc toate și se îndumnezeiesc. Bucurați-vă împreună cu mine Cerul și pământul, lăudați-o pe dânsa moștenirile neamurilor. Ioachim se veselește și Anna prăznuiește strigând: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Fodobie: Porunca cea cu taină...

Să se bucure Cerul, și pământul să se veselească, căci Cerul lui Dumnezeu pe pământ s-a născut, dumnezeiasca Mireasă, aceasta din făgăduință. Cea stearpă pe prunca Maria hrănește cu lapte, și se bucură de nașterea ei Ioachim, zicând: Toiag s-a născut mie, din care floare Hristos a odrăslit din rădăcina lui David; cu adevărat minune preamărită.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Deci Antifonul cel dintâi al glasului al patrulea.

Prochimenul, glasul al 4-lea.

Pomeni-voi numele Tău, întru tot neamul și neamul.

Stih: Răspun-s-a inima mea cuvânt bun...

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca, începerea 4, și Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre. Și acum..., tot aceasta. Apoi Stihul: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea.

Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă popoare; căci iată cămara Luminii, și cartea Cuvântului vieții din pântece sterp a ieșit; și ceea ce s-a născut ușă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului celui mare. Una și care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.

CANOANELE

Două și Irmoasele ale amânduror Canoanelor de câte două ori, și Troparele pe 12.

CANONUL cel dintâi.

Facere a lui Ioan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea.

Irmos:

Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.

Veniți credincioșii cu Duh dumnezeiesc bucurându-ne, să cinstim cu cântări pe ceea ce a răsărit astăzi din cea stearpă, spre mântuirea oamenilor, pe pururea Fecioara prunca.

Bucură-te curată Maică, și slujitoarea lui Hristos Dumnezeu, ceea ce ești solitoarea fericirii celei dintru început, a neamului omenesc; pe tine toți după vrednicie cu cântări te mărim.

Podul vieții se naște astăzi, prin care oamenii câștigând ridicare din căderea iadului, pe Hristos Dătătorul de viață cu laude Îl măresc.

Alt Canon,

Facere a lui Andrei.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea.

Irmos:

Celui ce a sfărâmat războaie cu brațul Său, și a trecut pe Israil prin Marea Roșie, să-i cântăm Lui ca Mântuitorului nostru Dumnezeu, că S-a preamărit.

Să dănțuiască toată făptura, să se veselească și David, căci din sămânța lui a ieșit toiag, care poartă floare pe Domnul și Mântuitorul tuturor.

Sfânta Sfintelor încă pruncă fiind, se primește întru cele dinlăuntru sfinte, ca să se hrănească din mâna îngerului. Deci, toți cu credință împreună să prăznuim nașterea ei.

Stearpă a fost Anna, dar nu de tot fără fii; căci din neamuri s-a rânduit mai-nainte a fi Maică Fecioarei, din care a răsărit Ziditorul făpturii în chip de rob.

Pe tine Mielușeaua cea neîntinată, care pe Mielușelul Hristos din pântecele tău l-ai adus întru ființa noastră, pe ceea ce te-ai născut din Anna, toți cu cântări te cinstim.

Slavă...

Pe trei fără început măresc, Trei sfințiri laud, pe Trei împreună veșnici întru o Ființă propovăduiesc; căci unul în Tatăl și în Fiul și în Duhul se mărește Dumnezeu.

Și acum..., al Născătoarei:

Cine a văzut vreun prunc fără de tată? Sau unde s-a văzut vreo fecioară Maică? Cu adevărat mai presus de cuget sunt amândouă, Născătoare de Dumnezeu preacurată.

Catavasie:

Cruce însemnând Moise, în drept cu toiagul Marea Roșie o a despărțit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut, iar de-a curmeziș aceeași lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.

Cântarea a 3-a.

Irrnos:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Fără prihană viețuind lui Dumnezeu, ați născut mântuirea tuturor, de Dumnezeu gânditori părinți, ai celeia ce a născut pe Ziditorul și Dumnezeul nostru.

Domnul cel ce izvorăște viață tuturor, din cea stearpă a se naște Fecioară, bine a voit; întru care a Se sălășlui a primit, păzindu-o și după naștere nestricată.

Pe ceea ce este rodul Annei, pe Maria care a născut Strugurul cel de viață purtător, ca pe o Născătoare de Dumnezeu și folositoare și ajutătoare tuturor, astăzi să o lăudăm.

Alt Canon,

Irmos:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmașilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.

Binecuvântat este pântecele tău Anno, căci rod bun pe Fecioara ai odrăslit, ceea ce fără sămânță a născut pe Hrănitorul făpturii și Mântuitorul Iisus.

Pe tine ceea ce astăzi te-a născut. Anna, toiag curat din rădăcina lui Iessei, care ai răsărit floare pe Hristos, toată făptura te fericește.

Pe tine mai înaltă decât toată făptura, de Dumnezeu Născătoare, arătându-te preacurată Fiul tău, mărește nașterea ta cea din Anna, și pe toți îi veselește astăzi.

Hrănindu-te întru Sfânta Sfintelor, Fecioară preacurată de Dumnezeu Născătoare, mai presus te-ai arătat decât făptura, pe Ziditorul cu trup născând.

Slavă...

Ție ne închinăm Părinte, Cela ce ești fără început după Ființă, lăudăm pe Fiul Tău cel fără de ani, și cinstim pe Duhul cel împreună veșnic, pe câte trei un Dumnezeu după Ființă.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe Dătătorul de lumină și începătorul vieții omenești, născându-l preacurată Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat vistierie vieții noastre, și ușă Luminii celei neapropiate.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea tainei se primește, că cu odrăslirea a ales preot; iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere și spre întărire.

Ipacoi, glasul al 2-lea:

Ușă neumblată, unuia Dumnezeului nostru păzită, Proorocul pe Sfânta Fecioară o a numit, prin care a trecut Domnul Cel Preaînalt, și ieșind, iarăși pecetluită o a lăsat; scăpând din stricăciune viața noastră.

Sau această Sedealnă, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Fecioara Maria și Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al luminii, astăzi a strălucit nouă, din cei drepți a ieșit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam; că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta glăsuind să strigăm cu îndrăzneală, către cea singura curată: Bucurie vestește nașterea ta la toată lumea.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

Cântarea a 4-a.

Irrnos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am preamărit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.

Doamne care ai dat tuturor pe ceea ce Te-a născut pe Tine liman credincioșilor de mântuire, pe Tine te lăudăm.

Pe tine dumnezeiască mireasă te-a arătat Hristos laudă și întărire, tuturor celor ce laudă cu credință taina ta.

Ceea ce nu știi de nuntă Stăpână, prin rugăciunile tale fiind curățiți de greșale, cu mulțumire pe tine toți te fericim.

Alt Canon.

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul Tău și m-am temut; că Dumnezeu preaveșnic fiind, cu negrăit sfat întrupându-te, ai ieșit din Fecioară; mărire pogorârii Tale Hristoase, mărire puterii Tale.

Nașterea cea preacurată a Născătoarei de Dumnezeu, cu psalmi și cu cântări mărindu-o credincioșii, lui Dumnezeu, Celui ce fără minciună S-a jurat lui David, că-i va da lui rod din coapsele sale, cu credință să ne închinăm.

Doamne Cela ce pântecele Sarei l-ai deschis, și rod la bătrânețe pe Isaac i-ai dat, însuți și astăzi credincioasei Annei i-ai dăruit rod de naștere din pântece sterp, pe Maica Ta cea nespurcată.

Auzit-ai Doamne rugăciunea mea, zis-a Anna, dându-mi rodul făgăduinței astăzi, pe cea mai-nainte aleasă din toate neamurile, Preacurata și neîntinată Maica Ta.

Împreună cu tine se bucură astăzi lumea, de Dumnezeu înțelepțită Anno; căci pe Maica Mântuitorului o ai născut, care din rădăcina lui David odrăslind, toiag de putere ne-a adus floare pe Hristos.

Slavă...

Mărimu-te pe Tine Treime, Ceea ce ești fără început, nemăsurată în Ființă, ca heruvimii strigând cu limba cea de tină: Sfânt, sfânt, sfânt ești Cela ce ești și rămâi, unul Dumnezeu pururea veșnic.

Și acum...

Plinitu-s-au, Preacurată proorociile grăitorilor de Dumnezeu, ale celor ce cu credință te numesc pe tine cort, ușă și munte înțelegător, rug și toiag al lui Aaron, care ai răsărit din rădăcina lui David.

Catavasie:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cela ce ai risipit negura cea însemnătoare de umbră, a vorbelor celor întunecate și inimile credincioșilor, cu împlinirea adevărului, prin fiica lui Dumnezeu le-ai luminat; și pe noi Hristoase cu lumina Ta ne povățuiește.

Să lăudăm popoare, pe ceea ce a fost pricină, de S-a făcut om asemenea nouă, Pricinuitorul ființei tuturor; de a Căruia închipuire învrednicindu-se Proorocii se bucurau, iar nouă Mântuitorul însuși prin Fecioara ni S-a arătat.

Odrăslirea toiagului celui uscat al preotului, a descoperit lui Israil alegerea; iar preamărită nașterea Fecioarei cea din cea stearpă, pe cei ce o a născut-o, luminați i-a arătat.

Alt Canon,

Irmos:

Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă: Doamne Dumnezeul nostru câștigă-ne pe noi, Doamne afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim.

Preamărit te-ai născut Fecioară, negrăit ai zămislit, și mai presus de fire ai născut, o Preacurată, ceea ce nu știi de mire! Dumnezeu a primit dintru tine firea omenească.

Astăzi să se veselească cetele îngerilor, cu cântări să dănțuiască cei din Adam; că s-a născut toiagul, cel ce a răsărit floare pe Hristos unul Mântuitorul nostru.

Astăzi Eva scapă de osândă, și Adam se dezleagă de blestemul cel dedemult, întru nașterea ta, Preacurată, strigând: Prin tine din stricăciune ne-am mântuit.

Mărire Ție, Celui ce ai mărit pe cea stearpă astăzi; că a născut din făgăduință toiagul cel pururea înflorit, din care ai răsărit Hristoase, floarea vieții noastre.

Slavă...

Închinămu-ne Ție Treime fără de început, nedespărțită, Ceea ce ești nezidită, pururea și veșnică și de o Ființă întru o fire, în trei Ipostasuri, mai presus de fire mărturisită pururea.

Și acum...

Făcutu-s-a pântecele tău Masă sfântă, rămas-a curăția ta, ca și mai-nainte nevătămată Fecioară, că Hristos Soarele dreptății din tine ca un mire din cămară a ieșit.

Catavasie:

O de trei ori fericite Lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul și Domnul, prin care a căzut cel ce a înșelat cu lemnul, înșelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul; de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Către Domnul din chit Iona a strigat: Tu pe mine mă scoate dintru adâncul iadului rogu-mă; ca cu glas de laudă, și cu Duh adevărat să jertfesc Ție ca Mântuitorului.

Către Domnul întru necazul nerodirii au strigat, de Dumnezeu înțelepțiții părinți ai Maicii lui Dumnezeu; și pe aceasta în neamurile neamurilor, spre mântuirea cea de obște și lauda o a născut.

Înțelepții părinții Maicii lui Dumnezeu, Dar ceresc vrednic lui Dumnezeu au luat, pe căruța cea mai înaltă decât singuri heruvimii, pe Născătoarea Cuvântului și a Ziditorului.

Alt Canon,

Irmos:

Ca apele mării Iubitorule de oameni, cu valurile vieții mă viforăsc. Pentru aceasta ca și Iona strig către Tine Cuvinte: Scoate din stricăciune viața mea Milostive Doamne.

Lăudăm sfântă nașterea ta, cinstim și zămislirea ta cea fără sămânță, Mireasă a lui Dumnezeu, Maică și Fecioară; și împreună cu noi măresc cetele îngerilor, și sufletele sfinților.

Pe tine ceea ce ești Sfânta Sfintelor, înțelepții părinții tăi Curată, te-au pus în casa Domnului, să te hrănești cu cinste, și să te gătești spre Maică Lui.

Cele sterpe și maici dănțuiți, îndrăzniți și săltați cele neroditoare; că cea fără de fii și stearpă, pe Născătoarea de Dumnezeu a odrăslit; care va să vindece de dureri pe Eva, și de blestem pe Adam.

Aud pe David cântând ție: Aduce-se-vor fecioare în urma ta aduce-se-vor în Biserica Împăratului; și împreună cu dânsul și eu, pe tine fiica Împăratului te laud.

Slavă...

Întru tine taina Treimii, se laudă și se mărește Preacurată; că Tatăl bine a voit și Cuvântul S-a sălășluit întru tine, și Dumnezeiescul Duh pe tine te-a umbrit.

Și acum...

Cădelniță de aur ai fost, că Focul în pântecele tău S-a sălășluit, Cuvântul de la Duhul Sfânt; și cu chip de om din tine S-a văzut Maica lui Dumnezeu, Curată.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-și în chipul Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat; de unde a treia zi ieșind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, și cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDAC, glasul 1

Ioachim și Anna din defăimarea nenașterii de fii iar Adam și Eva din stricăciunea morții au scăpat, Preacurată, întru sfântă nașterea ta. Aceasta o prăznuiește și poporul tău, de vina greșalelor mântuindu-se când strigă către tine: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.

ICOS

Rugăciunea împreună și suspinul cel bineprimit, pentru sterpiciunea și nenașterea de fii, a lui Ioachim și a Annei, în urechile Domnului au intrat, și a odrăslit rod de viață purtător lumii; că acela rugăciune în munte a făcut, iar aceea în grădină defăimarea a suferit; ci cu bucurie cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.

SINAXAR

Întru această lună în 8 zile, Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, și pururea Fecioarei Maria.

Stih: Toate maicile, tu Ano, le-ai biruit cu adevărat,

Pentru că Fiica ta, Maică lui Dumnezeu s-a arătat.

A opta a Anna pe Maica lui Dumnezeu la lumină ne-o a ivit,

Prin care neamul omenesc din tirania diavolului s-a mântuit.

Tatăl ei Ioachim, se trăgea din, rudă împărătească. Acesta cu toate că-și ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu și bogat ce era; dar pentru nerodire se defăima, căci erau sterpi și nu aveau copii; de aceea mâhnindu-se la inimă, el în munte, iar femeia lui Anna în grădină se rugau lui Dumnezeu cu lacrimi; care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu. Însă ca să știm și pentru sfânta Anna de unde se trage, și despre amândouă părțile, voi povesti adevărul cu amănuntul. Aflându-se Mathan al douăzeci și treilea, din neamul lui David și a lui Solomon, care a luat pe Maria din neamul Iudei, și a născut pe Iacov tatăl lui Iosif teslarul, și trei fete, pe Maria, Sovi și pe Anna. Deci Maria a născut pe Salomi moașa; iar Sovi a născut pe Elisabeta, iar Anna a născut pe Născătoarea de Dumnezeu. Deci Preasfânta este nepoată lui Mathan, și Mariei femeii sale. Iar Elisabeta și Salomi nepoate Annei de surori, și vere Născătoarea de Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfinții frați buni Ruf și Rufian de sabie s-au săvârșit.

Stih: Plecându-se Rufian la sabie pe sine;

A zis Rufe, nu zăbovi, vino după mine.

Tot în această zi, Sfântul Sevir de sabie s-a săvârșit.

Stih: Gata sunt a suferi tot felul de patimă,

A zis Sevir, și sabie nu mă vatamă.

Tot în această zi, Sfântul Artemidor în foc s-a săvârșit.

Stih: Cum că Artemidor este vestit întru putere,

Și focul ce-l arde o arată în faptă, nu cu părere.

Povestire foarte de folos.

Oarecarele preot și cu un Diacon, Evlavist, având între dânșii dragoste multă spre Dumnezeu, învrăjbindu-se ei din drăceasca înșelăciune, multă vreme au fost neîmpăcați. Deci, întâmplâudu-se preotului de muri într-acea vrajbă, Diaconul se întrista căci nu s-a împăcat până a fost preotul viu. De care întâmplat vorbind el cu oarecarele om bine chibzuitor, îl îndrepta să meargă către oarecarele sihastru din pustie. Și așa cu multă; sârguință înconjurănd locurile cele mai pustii, caută pe doctorul. Și aflând pe oarecarele Părinte bătrân, acestuia îi descoperi aducerea aminte de rău, cerând de la dânsul aievea adeverință de iertare. Iar bătrânul zise către dânsul: Cela ce va cere cu credință va lua, și celui ce va bate i se va deschide: Însă nu este cuvântul acesta prin putința mea o frate; iar tu nevoindu-te spre bine, Domnul; va da ție și vei lua curând dezlegare; deci, mergi de unde ai venit, și către seară mergând la biserica cea mare, se apucă mai-nainte decât toți cu taină la ușile cele frumoase, și oprește pe cel ce va intra întâi înlăuntru, și te închină de la mine, dându-i și această scrisoare pecetluită, și de la dânsul îți vei lua cu adevărat îndreptarea greșalelor tale. Atuncea Diaconul, după cum îl îndreptă acel Părinte la miezul nopții, sosește înaintea ușii bisericii; și îndată se ivi omul de care spusese Părintele acela, căruia închinându-se ia dat scrisoarea bătrânului, descoperindu-i ceea ce i se întâmplase iar omul acela fiind înțelept a socotit că de la Dumnezeu era acea îndreptare și vărsând lacrimi multe, zise: Dară cine sunt eu un om prost ca mine, să îndrăznesc a mă apuca de un lucru ca acesta? Însă având nădejde spre rugăciunile aceluia ce te-a trimis, voi socoti de lucrul acesta. Și stând înaintea acelor uși fiind încuiate, ridicându-și mâinile la Cer, și îngenunchind. Și-a, pus capul la pământ, și șoptind se ruga lui Dumnezeu, și fără zăbavă sculându-se (mă cutremur a povesti, cugetând taina și îndrăznirea ce avea omul acela către Dumnezeu), că îndată ce zise: Deschide nouă ușa milei Tale, Doamne! i se deschise cea mai dinainte ușă singură, și intrând Diaconul împreună cu dânsul stătură în tinda bisericii; și mergând mai înainte la ușile bisericii cele de argint, zise Sfântul acela om către Diaconul: Stai aici, și nu merge mai înainte iar el făcându-și iarăși obișnuita metanie la pragul de jos, deschise și ușile cele ce argint ce erau încuiate, și intrând în biserică, minunată vedere primi la sineși. Că pogorându-se din bolta bisericii, o lumină luminoasă pe capul omului aceluia, strălucii biserica, și tot de dânsul se ținea făcând el rugă. Deci, dacă sosi și în altar, plecându-și și acolo capul la rugă, iarăși ieși încetișor afară la Diacon, și iarăși se încuiară ușile singure. Atuncea cuprinse frica și spaima pe Diacon, și nu cuteza nicicum a se apropia de acel om; că din rugă precum zicea, îi era fața preamărită ca fața îngerului, cât se tulbură Diaconul cu cugetul, zicând: Nu cumva este înger acesta ce se arăta și nu om? Dar încă și aceasta o cunoscu Sfântul acela om, că zise către Diacon: De ce te tulbură și te luptă gândurile pentru mine o omule? Crede ca și cum sunt om pământean și din sânge și carne alcătuit și din casă strălucită și sunt Hartularie, adică vistier de cărți fiindu-mi hrana din venitul acela. Iar pronia lui Dumnezeu ce, ocârmuiește toate spre bine, de multe ori prin cei proști și mici, se obișnuiește a face minuni mari. Ci, ia să mergem frate spre lucrul ce ne stă înainte: Și mergând amândoi cu degrab spre târg, sosiră la biserica ce era acolo a Născătoarei de Dumnezeu, și apropiindu-se de ușile bisericii fiind încuiate, iarăși și pe acelea le-a deschis cu rugăciunea. Și intrând în altar, își săvârși rugăciunea după obicei, și ieșind afară către Diacon, unde sta de se mira și zicea: Doamne miluiește se închiseră ușile amândouă singure. După aceea au mers iarăși la biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne, și spunea Diaconul: Că așa de repede socoteam că ne facem calea pe la biserici, cât nici pasăre zburătoare n-ar fi putut a se asemăna la iuțimea noastră. Deci, apropiindu-ne și acolo de ușile bisericii Născătoarei de Dumnezeu, se deschiseră și acelea bărbatului însăși, și făcându-și și acolo rugăciunea, și udându-și fața sa cu lacrimile, sosi și la ușile sfintei racle, unde era Sfântul brâu al preasfintei de Dumnezeu Născătoare; și punând pe Diaconul acolo să stea în uși, îi porunci să ia aminte bine și să bage seamă pe cei ce vor intra, și făcând el obișnuita sa rugăciune la pragul de jos, i se deschiseră ușile și dădură loc de au intrat, și mergând în mijlocul bisericii, punând genunchii la pământ, făcea rugăciune fierbinte, precum după aceasta cu jurământ Diaconul ne încredința și ne adeverea. Că la pragul ușii unde stam și mă cutremuram, cu ochii mei aievea am văzut cum ieșea un Diacon luminos din altar cu cădelnița în mână, și cădea toată biserica. Apoi peste puțin văzui pe unii ca niște clerici intrând, îmbrăcați fiind cu podoabe albe preoțești, și iarăși altă ceată de preoți luminați, și intră îmbrăcați în veșminte mohorâte până în pământ, și aceștia de amândouă părțile adunându-se, cântau un vers foarte frumos și minunat, într-atât cât nu putea să mai priceapă Diaconul altceva, fără decât, Aliluia. Și după ce săvârși rugăciunea, ieși Hartularie afară și zise către Diacon: frate, intră în biserică fără de nici o grijă, și ia aminte la preoții cei din ceata de-a stânga, de poți să cunoști pe cela ce ai rămas neîmpăcat cu dânsul pentru neuitarea răutății. Deci, intrând Diaconul îngrozit, ieși degrab, către omul lui Dumnezeu, zicând, cum că n-a putut să vadă într-aceia pe preotul cel ce a murit învrăjbit. După aceea iarăși îi zise pământescul acela înger: Intră și ia aminte și în ceata din dreapta, și așa mergând zise către dânsul Diaconul, că a cunoscut aievea pe cel ce căuta stând acolo, și-i zise fericitul acela: De l-ai cunoscut bine, mergi de-i zi: Ieși, că Nichita Hartularie stă afară și te cheamă. Deci, mergând Diaconul după cum l-a învățat, făcu de ieși preotul din ceata cea dea-dreapta afară către omul lui Dumnezeu, căruia îi zise cu blând și smerit glas: Domnule prezbitere, fă dragoste și pace cu fratele, ca amândoi netocmiți în greșeală ați rămas cu grabnica mutare a ta. Atunci îngenunchind amândoi cu smerită sărutare dezlegară vrajba. Deci, preotul intră în biserică și merse la ceata sa, iar omul lui Dumnezeu luă pe Diaconul, și căzând la pragul Sfintei Biserici, se închiseră ușile prin puterea Dumnezeiască, și mergând puțină cale, stătură amândoi. Și așa zise omul lui Dumnezeu către Diacon: Frate, mântuind mântuiește-te și-ți iubește sufletul, și mergând către Părintele care te-a trimis la mine, îi spune: Că curățenia rugăciunilor tale, și îndrăznirea cea către Dumnezeu, poate să învieze și mort spre împăcăciune, nedând noi nimic ajutor spre aceasta. Și aceasta zicând se despărți de la ochii Diaconului; iar Diaconul închinându-se la pământ, unde stătuse picioarele minunatului aceluia om, își făcu cale spăimântat către bătrânul acela Părinte, dând laudă și mulțumire lui Dumnezeu, căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Atanasie care a mărturisit în Tesalonic, la anul o mie șapte sute șapte zeci și patru. Carele prin sugrumare s-a săvârșit. Pentru care vezi la noul Martirologion.

Stih: Lui Atanasie sugrumarea scară s-a arătat.

Prin care la lățimea Cerului bucurându-se a intrat.

Pentru rugăciunile sfinților Tăi, Hristoase Dumnezeule, mântuiește-ne pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Rugul cel nears cu foc în munte, și cuptorul haldeilor cel dătător de rouă, arătat mai-nainte te-a însemnat pe tine dumnezeiască Mireasă; că Focul dumnezeiesc cel fără materie, în pântece materialnic fără de ardere l-ai primit; pentru aceasta Celui ce S-a născut din tine cântăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Taina ta cea mare nu s-a descoperit lui Moise prin arătări materialnice Preacurată, ca să se învețe a-și înălța gândul la cele mai presus de cele pământești. Pentru aceea spăimântându-se de minune, strigă; Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Scară înțelegătoare, și munte dintru care s-a tăiat piatră fără de mână de om, și ușă prin care a trecut Hristos, ceata Proorocilor cu dumnezeiască cuviință, mai-nainte te-a numit, grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos:

Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorința lui Dumnezeu, și tinerii au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Prăznuim Preacurată, și cu credință ne închinăm, Sfintei nașterii tale celei din făgăduință; prin care ne-am izbăvit din blestemul cel strămoșesc arătându-se Hristos.

Anna acum se veselește și strigă lăudându-se: Stearpă fiind am născut pe Maica lui Dumnezeu, prin care osândirea Evei se dezleagă, și durerea cea din scârbe.

Adam s-a dezlegat, și Eva; dănțuiește, și strigă cu Duhul către tine Născătoare de Dumnezeu: Prin tine ne-am mântuit de blestemul cel dedemult, arătându-se Hristos.

Cele sterpe nu vă mai mâhniți, și cele neroditoare mângâiați-vă, căci Anna iată mult roditoare s-a arătat, și acum veselindu-vă maicilor săltați, împreună cu Maica lui Dumnezeu, și împreună vă bucurați.

Slavă...

Pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul, întru unimea Dumnezeirii să-l preamărim. Pe Treimea cea Prea Sfântă, nedespărțită, nezidită și împreună veșnică și de o Ființă, să o cinstim.

Și acum...

Tu una pe Dumnezeu ai născut ceea ce ești fecioară după naștere; tu firea ai înnoit cu nașterea ta Marie; tu pe Eva o ai dezlegat de blestemul cel strămoșesc, Născătoare de Dumnezeu curată.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire și cu hulă, urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoșat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

În cuptorul tinerilor mai-nainte ai închipuit oarecând pe Maica Ta Doamne. Că închipuirea pe aceștia ce intraseră, din foc i-a scos nearși. Pe care o lăudăm, ceea ce s-a arătat prin Tine marginilor astăzi, și o preaînălțăm întru toți vecii.

Cortul cel mai-nainte rânduit, al împăcării noastre către Dumnezeu, acum se naște, care pe Cuvântul cel ce S-a arătat nouă prin grosimea trupului va să-l nască; pe care Îl lăudăm noi cei ce din neființă, printr-însul întru ființă am venit, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Prefacerea nerodirii, a dezlegat lumii sterpiciunea bunătăților, și luminat pe Hristos l-a arătat că a venit pe pământ; pe care Îl lăudăm cei ce din neființă, printr-însul ființă am primit, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos:

Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul, și toate le ții. Pe Tine te laudă soarele, pe Tine te mărește luna, Ție îți aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.

Cela ce ai făcut lucruri preamărite pântecelui celui sterp, care ai deschis mitrașul Annei cel neroditor, și i-ai dat ei rod, Tu Dumnezeule Sfinte, trup ai luat din Fecioara cea pururea înflorită, și de Dumnezeu Născătoare.

Cela ce încui adâncul, și-l deschizi pe el; Cel ce sui apă în nori și dai ploaie; Tu Doamne ai dat din rădăcina cea stearpă a Sfintei Anna, a înflori rod preacurat și toiag, pe Născătoarea de Dumnezeu.

Tu Cela ce ai dezlegat legăturile cele nedezlegate ale nerodirii de fii; Tu Cela ce ai dat celei sterpe sămânță roditoare pe Preacurata Maria, din care Fiu Te-ai născut, și ca o odraslă ai crescut; Tu Doamne, ne-ai dăruit pe Maica Ta ce o ai avut după trup, solitoare de venirea Ta la noi Îndurate.

Ziditorule al cugetelor, și săditorule al sufletelor noastre, Cela ce pământul cel neroditor, bine roditor l-ai arătat; Tu brazda cea dedemult uscată, îmbelșugată cu bun spic de rod o ai lucrat pe Anna cea sfântă, care a înflorit preacurat rod, pe Născătoarea de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl...

O Treime mai presus de ființă, Unime, împreună fără de început, pe Tine te laudă și de Tine se cutremură mulțimea Îngerilor, Cerul și pământul, adâncurile se spăimântează, oamenii bine Te cuvintează, focul slujește Ție, toate făpturile cu frică Te ascultă pe Tine Treime Sfântă.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

O prea-nouă auzire, nașterea fără sămânță! Fără bărbat Maica, și Dumnezeu născut din Fecioară; o înfricoșată vedere! O zămislire minunată! O nespusă naștere! Adevărat mai presus de gând și de vedere sunt toate.

Să lăudăm bine să cuvântăm...

Catavasie:

Binecuvântați tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe Făcătorul Dumnezeu Părintele, lăudați pe Cuvântul cel ce s-a pogorât, și focul în rouă, l-a prefăcut, și preaînălțați pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață tuturor întru toți vecii.

La Cântarea a 9-a, Ceea ce ești mai cinstită..., nu cântăm, fără numai Duminică de se va întâmpla, iar mai-nainte de Irmos și de Tropare, citim această pripeală: Mărește suflete al meu preaslăvită nașterea Maicii lui Dumnezeu.

Irmosul:

Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, cel ce a răsărit mai-nainte de soare, care trupește la noi a venit, din coapsele cele feciorești negrăit l-ai întrupat; binecuvântată preacurată Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Cela ce popoarelor celor neascultătoare, din piatră vârtoasă a izvorât ape, neamurilor celor bine ascultătoare le dăruiește, din coapse sterpe rod spre veselie nouă, pe tine Maica lui Dumnezeu preacurată, pe care după vrednicie te mărim.

Pe tine ceea ce ești pierzătoarea strașnicei osândiri celei dedemult și îndreptătoare strămoașei, și pricina apropierii neamului omenesc către Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Altă Pripeală pe glasul al 8-lea.

Mărește suflete al meu pe ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.

Irmosul:

Străin lucru este maicilor fecioria, străină este și fecioarelor nașterea de fii; iar întru tine Născătoare de Dumnezeu amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate semințiile pământului, pe tine neîncetat te mărim.

După vrednicia curăției tale, ai dobândit și nașterea prin făgăduință, Maica lui Dumnezeu, că oarecând celei sterpe rod de Dumnezeu odrăslit te-ai dat. Pentru aceasta pe tine toate semințiile pământului neîncetat te fericim.

Plinitu-s-a proorocia celui ce strigă: Ridica-voi cortul cel căzut al sfințitului David, care întru tine Preacurată mai-nainte s-a închipuit; prin care toată firea oamenilor, în trupul lui Dumnezeu de iznoavă s-a zidit.

Cinstim scutecele tale Născătoare de Dumnezeu, mărim pe Cela ce a dat rod celei ce era mai-nainte stearpă, și a deschis pântecele cel neroditor cu preaslăvire, că face toate câte voiește, Dumnezeu fiind Atotputernic.

Anno de Dumnezeu înțelepțită, odrăslit-ai din pântece mai presus de nădejde, și din făgăduință floare de pom fecioresc, și frumusețea curăției cea de Dumnezeu crescută. Pentru aceasta pe tine toți ca pe rădăcina vieții noastre, și Maică a Maicii Stăpânului te fericim.

Slavă...

Străin lucru este celor fărădelege, a slăvi pe Treimea cea fără de început, pe Tatăl și pe Fiul și pe Preasfântul Duh, pe Stăpânia cea Atotputernică, cea nezidită; prin care toată lumea se ține, cu voința puterii Ei.

Și acum...

Încăput-ai în pântecele tău Fecioară Maică, pe unul din Treime, Hristos Împăratul; pe care Îl laudă toată făptura și se cutremură cetele cele de sus, pe Acesta roagă-L întrutot cinstită, să se mântuiască sufletele noastre.

Catavasiile cu pripelile Praznicului.

Rai de taină ești Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălțat fiind, închinându-ne Lui, pe tine te mărim.

Altă Catavasie:

Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi, pentru că blestemul strămoașei cel a tot neamul, s-a dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cerești o măresc.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați...

Bucură-se marginile lumii astăzi, întru nașterea ta Fecioară de Dumnezeu Născătoare Marie, mireasa cea nenuntită, căci întru tine defăimarea părinților tăi pentru nenașterea de fii s-a ridicat, și blestemul strămoașei Eva, cel cu dureri întru naștere, s-a dezlegat.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Adame înnoiește-te, și Evo mărește-te; Proorocii cu Apostolii dănțuiți și cu drepții; că de obște bucurie în lume, îngerilor și oamenilor, din cei drepți astăzi, din Ioachim și din Anna se naște Născătoarea de Dumnezeu.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, și cântăm Stihiri podobnice, pe glasul 1.

Podobie: O preamărită minune...

O preamărită minune! Izvorul vieții din cea stearpă se naște, și Darul a face rod luminat începe. Veselește-te Ioachime, fiind Părinte Născătoarei de Dumnezeu. Nu este altul din părinții cei pământești precum tu de Dumnezeu fericite; căci Fecioara ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lăcașul cel dumnezeiesc, muntele cel sfânt, prin tine nouă s-a dăruit. De două ori.

O preamărită minune! Rodul ce a strălucit din cea stearpă, cu voința Făcătorului tuturor și Atotțiitorului, de tot a dezlegat lumea de nerodirea bunătăților; maicilor cu Maica Născătoarei de Dumnezeu, dănțuiți strigând: Ceea ce ești plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, cel ce dă lumii prin tine mare milă.

Stâlpul înțelepciunii cel însuflețit, și lăcașul cel luminos, ce strălucește cu Darul, Anna preamărit arătându-se, a născut cu adevărat dumnezeiască înflorirea fecioriei, pe ceea ce este podoaba tuturor fecioarelor și celor ce doresc de feciorie, pe ceea ce luminat dăruiește tuturor credincioșilor mare milă.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea.

Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă popoare, că iată cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții din pântece a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Una și care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.

Doxologia cea mare. Și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul întâi, Cântarea a 3-a pe 4 și din Canonul al doilea, Cântarea a a 6-a pe 4. După Ieșire, Troparul praznicului, Slavă... Și acum... Condacul, Prochimen, Apostol începerea 240. Aliluia... Evanghelia, Luca, începerea 54. În locul lui Cade se să te fericim..., cântăm Irmosul: Străin lucru este maicilor fecioria... până la terminarea praznicelor cu pripeala lui. (Așa cântăm întru toate praznicele domnești, și întru ale Născătoarei de Dumnezeu) Chinonicul: Paharul mântuirii... Și se face mângâiere mare la masă fraților trupește și duhovnicește. VEZI: De se va întâmpla praznicul acesta Sâmbătă înaintea Înălțării cinstitei Cruci, Apostol și Evanghelia Sâmbetei celei mai-nainte de înălțare citește-le în 13 zile. Iar Prochimen. Aliluia și Chinonicul înnoirii. Se cuvine a ști: Că în ziua de praznic seara la Vecernie. Catismă nu se zice pentru osteneala Privegherii. (Așa facem încă și la toate alte praznice când se face Priveghere). VEZI: Sâmbătă înaintea Înălțării cinstitei Cruci, Prochimen. Apostol, începerea 126, Evanghelia de la Matei, începerea 39; iar Apostolul și Evanghelia Sâmbetei celei de rând, le zicem pe urmă. Apoi a Sfântului, de are. Chinonicul zilei. Iar de se va întâmpla odovania Nașterii Născătoarei de Dumnezeu Sâmbătă, Prochimen, Aliluia și Chinonicul Praznicului, Apostol și Evanghelia, mai-nainte ale Sâmbetei celei mai-înainte de înălțarea cinstitei Cruci, apoi ale Praznicului. Duminică înaintea Înălțării cinstitei Cruci. La Liturghie, Prochimen. Apostol, începerea 213. Evanghelia, Ioan, începerea 9, apoi ale rândului. Chinonicul zilei.


Versiunea: 0.4.4 · 75ad3a5 / 07.10.2026 - 09:23