SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

Catismă nu se citește pentru osteneala Privegherii, ci după obișnuitul Psalm.

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfinților.

Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea:

Facere a lui Serghie.

Astăzi Dumnezeu cel ce Se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ luiși mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu înțelepciunea cerurile, Cer însuflețit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, și nădejdea celor fără nădejde, Doamne mărire Ție. De două ori.

Aceasta este ziua Domnului, bucurați-vă popoare; căci iată cămara Luminii și cartea Cuvântului vieții, din pântece sterp a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Una și care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre. De două ori.

Măcar că prin vrerea lui Dumnezeu și alte fericite femei sterpe au odrăslit oarecum, dar Maria decât toți cei născuți, cu dumnezeiască cuviință a preastrălucit mai presus; căci din Maică neroditoare preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânță; singură fiind ușă a unuia născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând încuiată o a păzit; și toate cu înțelepciune tocmindu-le, precum știe Însuși, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.

Alte Stihiri ale Sfinților, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Veniți acum să dănțuim cu cântări o iubitorilor de praznice, și cu credință să prăznuim cinstind pomenirea lui Ioachim și a Annei, a cinstitei însoțiri. Că aceștia ne-au născut nouă pe Maica lui Dumnezeu și curata Fecioară. Pentru aceasta s-au și mutat de la ceste vremelnice, la lăcașul cel nestricăcios, și pururea viețuitor, rugându-se să ne mântuim noi.

Cu veselie se împodobește astăzi toată făptura, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, prăznuind pomenirea cea de peste an a părinților tăi, a minunatului Ioachim, împreună și a Annei. Că bucurie au solit tuturor, pe tine mai presus de nădejde odrăslindu-te, pe ceea ce ai strălucit Lumina, și hrana vieții noastre.

Se bucură astăzi Anna, săltând cu duhul, și se veselește bucurându-se, dobândind dorirea, care dorea dedemult, a nașterii de fii; că rodul făgăduinței cel dumnezeiesc și al binecuvântării a odrăslit, pe Maria cea cu totul fără prihană; care a născut pe Dumnezeul nostru, și a răsărit Soarele celor ce dormeau întru întuneric.

VEZI: De se va întâmpla Vineri seara, se zice, Slavă... a praznicului, Și acum..., Dogmatica glasului de rând.

Slavă..., Și acum..., glasul al 5-lea.

A lui Efrem.

O fericită însoțire! Voi pe toți părinții ați întrecut; că pe ceea ce covârșește toată făptura ați odrăslit; cu adevărat fericit ești Ioachime, unei fiice ca acesteia fiind Părinte. Fericit este pântecele tău Anno, că pe Maica vieții noastre ai odrăslit; fericiți sunt sânii tăi, cu care ai alăptat pe ceea ce l-a hrănit cu lapte, pe Cela ce hrănește toată suflarea. Pe care ne rugăm vouă preafericiților, să-L rugați ca să miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Ioachim și Anna prăznuiesc născând începătura mântuirii noastre, pe singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care și noi împreună prăznuim astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, fericind pe Preacurata Fecioară.

Stih: Ascultă fiică și vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.

Preacurata Fecioară și de Dumnezeu Născătoarea ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se naște din Ioachim și din Anna cea înțeleaptă, și blestemul lui Adam cel deasupra noastră, s-a gonit întru nașterea ei.

Stih: Fețe-i tale se vor ruga bogații poporului.

Țarina cea mai-nainte neroditoare pământ roditor naște, și din pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrănește minune înfricoșată! hrănitoarea vieții noastre; ceea ce în pântece a primit Pâinea cerească cu hrană din sâni se crește.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea.

Cei ce din coapse neroditoare, au odrăslit toiag sfânt pe Născătoarea de Dumnezeu, din care a răsărit mântuirea lumii Hristos Dumnezeu; însoțirea cea bună, împreunarea cea sfântă, Ioachim și Anna; aceștia mutându-se la lăcașurile cerești, împreună cu fiica sa Preacurata Fecioară, cu îngerii dănțuiesc, și fac rugăciune pentru lume; a cărora pomenire, săvârșindu-o cu bunăcredință, cântând zicem: Cei ce vă chemați moși lui Hristos, pentru fiica lui Dumnezeu și Preacurata Maria, rugați-vă pentru sufletele noastre.

Troparul Sfinților, glasul al 8-lea.

Pomenirea drepților Tăi Doamne prăznuind, pentru dânșii rugămu-ne Ție, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA PAVECERNIȚĂ

Canonul Sfântului Mucenic Severian

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea.

Irmos: Apa trecându-o ca...

Stăpânia dogma necredinței, de a jertfi idolilor celor fără de suflet și surzi; dar s-a biruit de luptele mucenicilor cele tari și vitejești.

Înverșunat fiind Lisie împotriva lui Hristos, cu cruzime muncea pe cei ce-L cinsteau ca pe un Dumnezeu; iar de vitejia ta, Fericite, s-a rușinat.

Slavă...

Spăimântat-ai, Fericite, pe cel fărădelege, mergând cu vitejie la priveliște, și cu îndrăzneală ai înfruntat slăbiciunea și înșelăciunea, și neputința dumnezeilor lui.

Și acum..., al Născătoarei:

Numai tu ai încăput în pântecele tău Fecioară pe Cel neîncăput în ceruri, care S-a sălășluit întru tine cu cuviință dumnezeiască, și a luat firea omenească.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Fără de milă bătându-te cu bice pentru Hristos, înțelepte, te bucurai, căci aveai încredințată răsplătirea durerilor tale.

Bătându-te cu vine, prin schimbarea adesea a muncitorilor, Mărite, nu simțeai, ca și cum ai fi purtat trup străin.

Slavă...

Aflat-ai răsplătire de la Hristos, înțelepte, cununa dreptății, și bucuria cea fără sfârșit.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu totul este frumoasă, și fără prihană cea de aproape a mea, a zis Solomon în cântări, văzându-te mai-nainte Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Socotind tiranul că va muia tăria ta Mucenice, și te va birui cu momeli, în zadar s-a ostenit.

Tu nu simți nebunule puterea lui Hristos, care mă întărește către dureri și către lupte, strigai tiranului, pururea pomenite.

Slavă...

De nu mi-ar fi dat putere de sus tirane, strigă Severian, cum ar putea suferi trupul meu tăierile săbiilor?

Și acum..., al Născătoarei:

Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, dă-mi mie ajutor prin rugăciunile tale să mă izbăvesc de vrăjmași, ca să te măresc pe tine nădejdea mea.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Mânecând strigăm ție...

Pe lemn drept te-ai spânzurat, pururea pomenite, și trupul ți s-a strujit cu unghii de fier, pentru Stăpânitorul tuturor.

Strujindu-te strigai, Hristoase al meu întărește-mă, ca să-mi săvârșesc această cale a muceniciei.

Slavă...

Dacă te-a văzut tiranul că suferi chinurile neînduplecat, Mărite, și-a ieșit din minți ticălosul.

Și acum..., al Născătoarei:

Nădejdea și părtinirea și acoperământul meu, Născătoare de Dumnezeu, prin rugăciunile tale mântuiește-mă de smintelile șarpelui.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

În temniță te-a închis cumplitul, și cu foame te silea să te lepezi de Domnul, pe care din tinerețe l-ai iubit, preafericite.

La temniță ducându-te pe tine înțelepte, pe toți cei ce te vedeau i-ai sfătuit, învățându-i de față, să nu se depărteze de Hristos.

Slavă...

Cumplitul și nebunul tiran, a poruncit să te spintece cu sabie, nevrând să jertfești idolilor. Iar tu nu ai băgat în seamă înfricoșările lui.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu haină de lumină îmbracă-mă Preacurată, pe mine ticălosul, cel ce mi-am întinat veșmântul sufletului, și mă ocrotește în vremea judecății, ca să te preamăresc în veci.

Sedealna, gasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Fiindu-ți sufletul într-armat cu bărbăție cugetătorule de Dumnezeu, te-ai dat pe sineți la multe feluri de chinuri, fiind aprins de dragostea Stăpânului preafericite. Pentru aceea ai înfruntat nebunia tiranilor, și ai primit de la Dumnezeu cununa biruinței, prealăudate.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Cela ce ai întemeiat pământul...

Cu pietre mari a sfărâmat gura ta păgânul, căci de față în mijlocul celor fărădelege lăudai pe Hristos. A Căruia mărire dobândind acum, dănțuiești luminat.

Spânzurându-te de zid purtătorule de nevoințe, din multa nebunie a judecătorului, și fiind însărcinat cu greutatea pietrelor, nu te-ai lepădat de Hristos Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

O cât a fost de tare împotrivirea ta, Fericite! O cât a fost de fierbinte dragostea ta către Ziditorul! Pentru care te-ai împodobit cu cununa cea nestricăcioasă, ca un bun nevoitor.

Și acum..., al Născătoarei:

Tu-mi ești lumina, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, tu-mi ești bucuria și acoperământul și limanul meu, binecuvântată; și pe tine te măresc, ca pe una ce ai născut pe Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Răbdând chinurile până la sfârșit, ostașule al Domnului, te-ai mutat bucurându-te, către împărăția cea de sus, preafericite.

Nu te-ai rușinat Mucenice pătimitorule, răbdând multe feluri de chinuri pentru Hristos. Pentru aceea te mărești împreună cu Dânsul în veci.

Bine să cuvântăm pe Tatăl...

Purtând cunună, dănțuiești acum împreună cu pătimitorii împrejurul Împăratului. Ci adu-ți aminte și de cei ce cu credință îți săvârșesc pomenirea ta.

Și acum..., al Născătoarei:

O Maică a lui Dumnezeu, părtinitoarea creștinilor, scoate-ne pe noi din toată nevoia, ca să te lăudăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Împăratul ceresc, pe care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.

De mâinile celor ce au dorit de tine, Fericite, împodobindu-ți-se trupul, l-a îngropat ca pe un sfânt, și izvorăște râuri de tămăduiri spre mărirea lui Dumnezeu.

O minune! Cum a înviat sluga cea moartă, și mergând a întâmpinat trupul tău, când îl ducea către mormânt, Mucenice prea-alesule.

Slavă...

Câștigând împărăția cea veșnică, Fericite, și stând înaintea Stăpânului Hristos, roagă-te cu fierbințeală, pentru cei ce te măresc.

Și acum..., al Născătoarei:

Se uimeau căpeteniile cetelor îngerești, văzând că porți întrupat pe Făcătorul veacurilor, și pe tine te măreau.

Stihirile Sfântului cele de la Vecernie, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Bătându-te cu vine pentru Hristos pururea pomenite, și spânzurându-te pe lemn, și strujindu-ți-se trupul cumplit cu unghii de fier, ca să jertfești idolilor, nu te-ai lepădat de Domnul tuturor; ci prin ostenelile tale ai arătat neputința și slăbiciunea idolilor, și părtaș îngerilor te-ai făcut.

Ducându-te legat, cu rănile tale te lăudai și îndemnai pe cei ce te vedeau, ca să urmeze călătoriei tale, Fericite, așteptând răsplătirile cele cerești, care sunt pline de bucurie veșnică, și de veselie nepieritoare, și le moștenesc cei ce slujesc lui Hristos.

Sfărâmându-ți-se fălcile cu pietre pururea pomenite, și spintecându-ți-se coastele, și de piatră zdrobindu-ți-se grumazii și picioarele, Fericite; și cumplit slăbănogindu-ți-se încheieturile, ai sfărâmat capul balaurului cu vitejia răbdării; pe care n-a putut să o biruiască cruzimea chinurilor.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Cea mai-nainte rânduită împărăteasa tuturor, lăcașul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Annei celei preafericite, astăzi a ieșit, dumnezeiasca petrecere a Ființei celei pururea veșnice; prin care iadul cel fără de rușine s-a călcat, și Eva cu tot neamul la viață se aduce. Acesteia după vrednicie să-i strigăm: Fericită ești tu între femei, și binecuvântat este Rodul pântecelui tău.

Și cealaltă urmare după râuduială a Pavecerniței celei mici, și se face Otpust.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfinților, Și acum..., iarăși al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobit: Fecioara astăzi...

Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu, Maria, cămara cea nestricată a Mirelui celui ceresc, prin voința lui Dumnezeu, se naște astăzi din Anna cea neroditoare, gătindu-se a fi purtătoare Cuvântului Celui dumnezeiesc; Căci pentru aceasta mai-nainte s-a proorocit că va să fie pruncă și adevărat Maică Vieții.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Davide, iată cele ce având spre tine Cela ce s-a jurat ție odinioară, a plinit, dându-ți rod din coapsele tale, pe scaunul tău, pe Fecioara Maria; că te bucuri văzând din Anna, a lui Iuda, pe aceea dintru care s-a întrupat Hristos, Mântuitorul tuturor, Cel ce prin bunătatea Sa cea nemăsurată a mântuit neamul nostru.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta, Psalmul 50.

CANOANELE

Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6; și al Sfinților pe 6.

CANONUL Sfinților drepților Părinți

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Întru adânc a așternut...

Pe făclia care a strălucit pe Soarele cel înțelegător, ce trupește a răsărit dintr-însa cu strălucirea faptelor bune fiind împodobiți, v-ați învrednicit a o naște, Anno ceea ce ești de Dumnezeu înțelepțită, și Ioachime preamărite.

Cu privire în tot chipul către Dumnezeu nemișcată, dumnezeiescul Ioachim și fericita Anna, rugându-se a născut, pe preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, care covârșește toată făptura cu sfințenia.

Slavă...

Viețuind cu fericită petrecere, mai cinstiți decât toți părinții pământești v-ați arătat, și dumnezeiești părinți printr-însa v-ați făcut; ca cei ce ați născut pe Fecioara cea fără prihană.

Și acum..., al Născătoarei:

Preafericitul Ioachim, și mărita Anna, au născut începătura mântuirii tuturor, pe cea fără prihană, și preacinstita de Dumnezeu Născătoarea; care pentru buna cinstire, ca o răsplătire de la Dumnezeu li s-a dăruit.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Pe piatra credinței...

Stearpă fiind și de fii lipsită, și cu lacrimi pe Ziditorul rugând, pe una cea binecuvântată te-ai învrednicit a naște, de Dumnezeu primită Anno, strigând: Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.

Cel însoțit dumnezeiescul Ioachim, cu bogăția dumnezeiescului bun Dar, s-a învrednicit a naște pe solitoarea mântuirii omenești; către care strigăm: Nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.

Slavă...

Să lăudăm pe preacinstita însoțire, din care ne-a strălucit nouă Fecioara cea mai sfântă decât toate făpturile; că pe Dumnezeu a născut, către care strigăm: Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.

Și acum..., al Născătoarei:

Din defăimarea nerodirii mântuindu-se Anna, a născut pe Născătoarea de Dumnezeu, care cu preamărire a încetat defăimarea Evei, către care strigăm: Nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.

Irmosul:

Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept, afară de Tine, Doamne.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună fără...

Ioachim și Anna prăznuind lui Dumnezeu, vrednic Dar au aflat, și au născut rod pe Biserica cea de Dumnezeu primitoare, pe Fecioara și Maica lui Dumnezeu, pe cea singură binecuvântată; care se roagă neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta,

Cântarea a 4-a.

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Bucurându-se Ioachim de Dumnezeu înțelepțitul, primește pe Fecioara din cea Stearpă, prin care nerodirea cea lumească, s-a dezlegat cu nașterea cea feciorească.

Preafericitul moșul lui Hristos, Ioachim, acum ne pune nouă înainte ospăț duhovnicesc, căci pe Maica lui Dumnezeu și Fecioara cea cu totul fără prihană, a născut.

Din Dar odrăslește ceea ce a mântuit de moarte și de stricăciune pe oameni, ca o Maică a lui Dumnezeu; din care Cuvântul cel pururea veșnic, negrăit S-a întrupat.

Slavă...

Din rădăcina lui Iessei a odrăslit toiagul, care a purtat floarea, care pe tot omul a umplut de miros cu bună mireasma dumnezeirii.

Și acum..., al Născătoarei:

Îndreptează viața mea Născătoare de Dumnezeu, cu dumnezeieștile porunci ale Cuvântului ce s-a întrupat din tine; și la lumină mă îndreptează, Fecioară Maică Marie, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Mijlocitor te-ai făcut...

Înțeleapta însoțire, Ioachim și Anna cu raza curăției fiind luminați, au născut nouă pe ceea ce cu dumnezeiasca strălucire a fecioriei, a împodobit firea omenească cea neroditoare.

Cinstita căsătorie, și însoțirea cea de Dumnezeu înțelepțită, Anna și Ioachim cei prealăudați, au născut pe ceea ce s-a arătat scaun dumnezeiesc prin feciorie, Celui ce ține toate cu palma Sa cea atotputernică.

Pe ușa cea purtătoare de lumină, ce a răsărit de sus spre îndreptarea celor rătăciți, dumnezeiescul Ioachim și Anna, cu dumnezeiesc gând viețuind, s-au învrednicit a o naște luminat.

Slavă...

Pe tăblița legii celei noi, cea de Dumnezeu scrisă, întru care dezlegarea păcatelor legii vechi, dumnezeiescul Cuvânt dedemult mai-nainte o a însemnat, ca dintru o piatră acum o a tăiat din cea stearpă, cu voința Atotțiitorului.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu raza ta Maica lui Dumnezeu, mintea mea cea întunecată cu păcatul, binevoiește Fecioară a o lumina, risipind negura necunoștinței, și a greșalelor mele; că nu știm afară de tine pe altă păzitoare.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșalelor...

Anna cea mai-nainte stearpă, din dumnezeiesc Dar primind în pântece ca o sămânță prea roditoare, s-a învrednicit a naște pe prunca, ce toată făptura covârșește cu sfințenia.

Acum cea stearpă născând cu voia lui Dumnezeu, ne învață a crede, că Fecioara a născut fără poftă trupească, pe Însuși Dumnezeu, Cela ce așa bine a voit.

Slavă...

Luminându-se Isaia cu Duhul, a văzut dedemult pe Fecioara ce s-a născut din Ioachim și din Anna, carte nouă închipuită, întru care s-a scris Cuvântul întrupat.

Și acum..., al Născătoarei:

Înaintea minunii merge minunea, că cu Darul dumnezeiesc cea stearpă mai-nainte a născut Fecioară, pe ceea ce prin nașterea sa, s-a arătat nouă solitoare mântuirii.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Veselească-se acum Anna dezlegându-se din legăturile sterpiciunii, și hrănește pe cea Preacurată, chemând pe toți să laude pe Acela ce a dăruit din pântecele ei oamenilor, pe singură Maica ceea ce nu știe de bărbat.

ICOS

Ceea ce s-a dezlegat prin rugăciune din legăturile nerodirii de fii, ne cheamă pe noi împreună să prăznuim minunea, și daruri să aducem celeia ce s-a născut, săltând înaintea ei cu dragoste, precum oarecând fecioarele au dănțuit strigând: Iată a sosit chemarea tuturor! Iată Adam s-a dezlegat, că Anna a odrăslit rod, pe singură Maica ceea ce nu știe de bărbat.

SINAXAR

Întru această lună în 9 zile, Soborul drepților Ioachim și Anna.

Stih: Ioachim împreună cu soția sa să se veselească,

Căci amândoi au născut lumii veselie sufletească.

Acest sobor îl prăznuim pentru nașterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu; că aceștia au fost pricinuitorii mântuirii a toată lumea, prin preacurata lor fiică, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, iar săvârșirea acestora se serbează la 25 ale lui Iulie.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Severian, legândui-se de picioare bolovani de piatră, și spânzurat pe zid s-a săvârșit

Stih: Severian de-și dureri de greutatea pietrelor a purtat,

Dar ca unul ce-și trăgea picioarele de pe pământ, sus fiind spânzurat s-a bucurat.

Acesta era în zilele lui Licinie stăpânitorul Sevastiei, și era din rânduiala senatorilor. Și prinzându-se de Lisie Duca, ca un creștin, pentru că îndemnase și pe cei patruzeci de Mucenici spre nevoința muceniciei. Drept aceea îl spânzurară la zid, și îngreunându-i picioarele cu un bolovan mare de piatră, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan mărturisitorul, ce a sihăstrit mai-nainte de tiranul dioclețian.

Stih: Arătându-te lui Dumnezeu ca o stea prea mare,

Dezlegi noaptea înșelăciunii Teofane.

Acesta a fost din părinți eleni, și apropiindu-se către Hristos din tânără vârsta sa fiind încă prunc, văzu un copil pătimind foarte rău de frig, și-l îmbrăcă cu hainele sale. Deci întrebându-l tatăl său unde-ți sunt hainele Fiul meu? Pe Hristos zice l-arn îmbrăcat iar tatăl său zise: Dară cine este Hristos? De vreme ce noi cinstim pe Ermi și pe Apolon. Atuncea copilul lepădându-se de tatăl său, l-a luat îngerul Domnului, și l-a suit în muntele ce se cheamă Diavinon, și l-a dat în seama unui Părinte sihastru care petrecea viață călugărească șaptezeci și cinci de ani. Și luându-l acel Părinte l-a învățat sfânta carte, și viață călugărească; și se hrăneau amândoi de dumnezeiescul înger: Apoi trecând cinci ani, și răposând Starețul, copilul se îndeletnicii cu sihăstria într-acea peșteră cincizeci și opt de ani. După aceea povățuindu-se de dumnezeiescul înger, ieși din peșteră, și încălecând pe un leu, a umblat șaizeci de stadii, și a predicat pretutindenea credința cea întru Hristos, pe care prinzându-l stăpânitorii, Caros, Carin și Numerian, au pus și i-au dat o sută de palme. După aceea dându-i multe feluri de munci, și văzând că cu minunile ce făcea el, venea către Hristos multă mulțime, și se boteză de dânsul, s-au rușinat, și-l lăsară să petreacă în sihăstria sa. Și suindu-se iarăși la peștera ce locuise mai-nainte, și petrecând acolo și alți șaptesprezece ani în sihăstrie, până se făcură toți anii sihăstriei lui șaptezeci și cinci, se mută către Domnul.

Tot în această zi, Sfântul Hariton de sabie s-a săvârșit.

Stih: Mult har este ție Haritone Mucenice a lui Hristos,

Tăindu-ți-se capul pentru Hristos.

Pomenirea Sfinților Părinți celor ce s-au adunat în Efes la Sfântul și a toată lumea al treilea Sinod, în zilele împăratului Teodosie cel mic, și au caterisit pe necredinciosul Nestorie.

Stih: Om gol pe Cuvântul, nu Dumnezeu înomenit,

Nestorie pe Hristos zicându-l, a pierit.

Acest sfânt și a toată; lumea Sinod s-a adunat pe vremea împăratului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos patru sute și trei zeci și unu, împotriva lui Nestorie Patriarhul Constantinopolului, care, era antropolatru adică slujitor de om și necredincios despărțind în două pe unul Hristos; căci îl zicea pe Hristos a fi om gol; și; nu Dumnezeu întrupat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Din rădăcina lui David celui de Dumnezeu înțelepțit, odrăslind sfânta însoțire, toiagul cel preasfințit, pe Fecioara cea preacurată lumii au născut, pe floarea cea preasfințită, care a răsărit nouă pe Hristos fără sămânță.

Pe Născătoarea de Dumnezeu, făclia cea mult luminoasă, dumnezeiasca Anna, ca un sfeșnic strălucitor, ca aurul purtându-o, toată lumea prin dumnezeiasca lumină, cu razele fecioriei cele strălucitoare, o a luminat.

Slavă...

Măriților Moși ai lui Dumnezeu celui Atotputernic, ce S-a întrupat pentru mila cea negrăită, din fiica voastră cea de Dumnezeu înțelepțită, acum mie celui ce năzuiesc la voi, dezlegare de greșale îmi cereți.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca cei ce sunteți mai presus decât alți părinți, pe ceea ce stăpânește toate făpturile, ați născut, pe Preacurata Maria, ceea ce a născut pe Dumnezeu întrupat, Cel ce S-a asemănat nouă prin milostivirea Sa cea multă.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeul cel ce s-a...

Cinstitul Ioachim, și cea de Dumnezeu înțelepțită Anna, prin bogăția faptelor bune s-au învrednicit a naște pe împărăteasa Fecioara, cea cu mărire dumnezeiască împodobită. Pe care toată făptura o laudă, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Toiag de putere prin voi iubitorilor de Dumnezeu, s-a trimis nouă Mireasa cea preacurată, prin care în mijlocul vrăjmașilor celor fărădelege biruim, meșteșugirile lor călcându-le.

Urmă de biruință nouă de la Dumnezeu, prin tine preasfințită însoțire ni s-a dăruit; cu care acum noi credincioșii ne încununăm biruind pe cei potrivnici, pururea lăudând pe ceea ce a născut pe Dumnezeu, pe curata Fecioara Maica.

Binecuvântăm pe Tatăl pe Fiul...

Părinții tăi cei străluciți cu vărsările de lumină ale Celui ce S-a întrupat din tine pentru noi, să ne fie nouă solitori de bunătățile cele cerești, o Stăpână ceea ce ești cu totul fără prihană.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu puterea lui Dumnezeu, deschizându-se pântecele cel sterp, rodește nouă cea cu totul luminată feciorească ușă, prin care a venit la cei de pe pământ, Cuvântul negrăit întrupându-se.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Fiul Părintelui...

Cu un cuget și cu un suflet la faptele cele bune fiind, o prea cinstiți părinți ai Preacuratei Fecioare, rugați-vă, ca cei ce cu osârdie săvârșesc mărită pomenirea voastră, să se mântuiască.

Stricăciunea morții ați oprit măriților, născând pe Maica Vieții, ceea ce ne-a scăpat de osândă, și solitoare de nădejdea vieții celei fără de moarte, prin credință nouă s-a arătat.

Slavă...

Cel frumos ca soarele, Ioachim împreunându-se cu Anna cea de lumină purtătoare ca o lună, a născut lumina fecioriei, prin care raza dumnezeieștii; Ființe, cu trupul după ipostas unindu-se ne-a strălucit nouă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu întreagă înțelepciune, și cu bunăcredință viețuind fericiților, desfătării celei negrăite părtași v-ați făcut, învrednicindu-vă a vedea pe Dumnezeu arătat prin voi lumii; pe care rugați-L să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a de sus...

Ceea ce a pierdut blestemul Evei, acum se naște din coapse neroditoare, din Anna și din Ioachim; pe care împreună cu îngerii toți, după datorie, întru cântări credincioșii să o lăudăm.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Bucură-se marginile lumii astăzi, întru nașterea ta, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu Marie, și mireasă ceea ce nu știi de nuntă. Întru care ai dezlegat, defăimarea cea întristătoare pentru nenașterea de fii a părinților tăi, și blestemul strămoașei Eva cel întru naștere.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Mulțumire se cuvine Mântuitorului, Celui ce bine a voit a se naște, fără de nădejde, din cea stearpă, Născătoarea de Dumnezeu.

Stih: Ascultă fiică și vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.

Veniți să mărim pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, ceea ce a odrăslit din David și din Iuda, și nouă mântuire ne-a pricinuit.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Astăzi se naște preamărit din Anna, ușa cea purtătoare de lumină, Preacurata Fecioara; neamuri și popoare bucurați-vă.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Podobie: Astăzi Hristos în Vitleem...

Astăzi cea cu totul fără prihană Preacurata, a ieșit din cea stearpă; astăzi toate se veselesc întru nașterea ei; Adam din legături se dezleagă și Eva de blestem s-a dezlegat; cele cerești toate se bucură, și pace oamenilor șe dăruiește; iar noi dănțuind; strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1-a, pe 4, și din Canonul Sfinților, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul praznicului până la odovania praznicului și pe urmă al Sfinților. Apostol, începerea 210. Aliluia, Evanghelia, începerea 36. Chinonicul Praznicului până la încheierea Praznicului, și a Sfinților. Bucurați-vă drepților întru Domnul...