SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfintelor.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu ce cântări de laudă...

Cu ce buze noi smeriții vom lăuda pe Născătoarea de Dumnezeu? Ceea ce este mai sfântă decât toată făptura, și mai cinstită decât Heruvimii, și decât toți sfinții. Pe scaunul Împăratului cel nemișcat, pe casa întru care S-a sălășluit Cel Preaînalt, pe mântuirea lumii, pe Sfințenia lui Dumnezeu, pe ceea ce dă credincioșilor prin sfântă nașterea sa mare milă.

Ce cântări duhovnicești îți vom aduce Preasfântă? Căci cu nașterea ta cea din cea stearpă toată lumea o ai sfințit, și pe Adam l-ai dezlegat din legături, și pe Eva o ai vindecat de dureri. Pentru aceea cetele îngerilor împreună prăznuiesc; Cerul cu pământul se bucură, și sufletele drepților se veselesc, strigând cântări cu credință, întru mărirea nașterii tale.

Ce cântări înfricoșate au fost cele ce ți-au adus ție Fecioară atunci? Stând împrejurul tău când te-ai născut, fecioarele dănțuind cu bucurie, și strigând cu mirare: Născutu-s-a, palatul Împăratului; strălucește sicriul sfințeniei, ușile cele sterpe s-au deschis, și ușa lui Dumnezeu aduce rodire de bunătăți, dând pace lumii și mare milă.

Alte Stihiri ale Sfintelor, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un, viteaz între...

Cu vopselele cele din sângiuri împodobindu-vă fecioare, prin curăție v-ați unit cu mirele Hristos Dumnezeul nostru, care v-a păzit fecioria voastră nespurcată, și în cămările cerești cele nepieritoare ale nestricăciunii și nefăcute de mâini, mucenițelor v-ați sălășluit.

Cu trupul nevârstnice, iar cu mințile întregi măritelor, ați biruit cu puterea Duhului pe vrăjmașul balaur, pe începătorul răutății; pentru aceea ați primit cununile biruinței, Minodoro, Mitrodoro, și Nimfodoro, cele ce v-ați luptat pentru Treime.

Și membrele zdruncinânduvi-se, și focul arzându-vă, și cu unghii de fier rupându-vă, și pe lemn spânzurându-vă, și cu săbii tăindu-vă, nu v-ați lepădat de Hristos biruitoarelor prealăudate; pentru aceea ați dobândit cununile biruinței, Minodoro, Mitrodoro, și Nimfodoro, cele întocmai la număr cu Treimea.

Slavă..., Și acum... a Praznicului, glasul al 4-lea.

Prin vestirea cea mai dinainte a îngerului, rod preacinstit, te-ai născut Fecioară astăzi din cei drepți, din Ioachim și din Anna; ceea ce ești Cer și scaun lui Dumnezeu, și vas curăției, vestind bucurie în toată lumea, ceea ce ești pricinuitoare vieții noastre, pierzare blestemului, darea din nou a binecuvântării. Pentru aceasta întru nașterea ta Fecioară cinstită de Dumnezeu, cere pace lumii, și sufletelor noastre mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Ceata Proorocilor, bucurați-vă; că iată stearpa naște rod, întru care s-a plinit proorociile voastre.

Stih: Ascultă fiică și vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.

Saltă Ioachime, văzând pe, Anna, că îți naște ție rod din pântece, din care se va naște Viața, și mântuirea lumii.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații...

Bătrânețile lui Ioachim, și sterpiciunea Annei să salte, căci printr-înșii se înnoiește firea cea omenească, care dedemult a fost îmbătrânită.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Primește Născătoare de Dumnezeu laudă din buze și-mi dă mie dezlegare greșalelor, și îndreptare răutăților.

Troparul, glasul al 4-lea.

Valurile cele întreite ale muncilor și moarte amară, pentru viața cea veșnică, ați schimbat Sfintelor Mucenițe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege, pe Treimea cea nezidită. Pentru care de sabie tăindu-vă, urmați acum Mielului Celui junghiat, și vă rugați pentru cei ce cinstesc sfințită pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum... Troparul Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfintelor. Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Iudo mărește-te, și Davide veselește-te, Adame înnoește-te, și Levi întărește-te; căci dintru voi mi s-a născut mie Hristos; încordează-ți canonul scriitorule de cântări și spune, care este Fecioara ceea ce a născut? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, hrănitoarea vieții noastre.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Înnoiește-te Adame, bucură-te Evo, saltă Davide, veselește-te Anno; căci Maica Ziditorului tău se naște preamărit. Dănțuiește tot pământul înnoindu-se, și se bucură împodobindu-se cu îmbrăcăminte nouă; toate neamurile să salte, strigând acum Mariei: Fericită ești casa lui David; că hrănești pe hrănitoarea Vieții noastre.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Psalmul 50.

CANOANELE

Al praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 8. Și al Sfintelor pe 4.

CANONUL Sfintelor Mucenițe.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Milostiviți-ne pe Treimea cea nezidită, pe care cu bunăcredință ați propovăduit-o măritelor Mucenițe, nouă celor ce cinstim acum dumnezeieștile voastre nevoințe, de Dumnezeu fericitelor.

Cuvintele vrăjmașului nu le-au băgat în seamă tinerele, fiind îngrădite cu arma credinței cea dumnezeiască, și au răbdat întreitele valuri ale chinurilor, și moarte fără dreptate, pentru Hristos viața tuturor.

Slavă...

Întărindu-se cu puterea cea preaputernică a Ziditorului, au luat vitejie bărbătească preacinstitele, și au surpat pe balaurul cel mare și viclean, călcându-l cu picioarele.

Și acum..., al Născătoarei:

Ca pe o cămară însuflețită, și lăcaș nepieritor, ca pe o ușă cerească, ca pe o masă dumnezeiască, ca pe un palat și scaun al Stăpânului, pe Maria cea prea Curată, cu laude să o cinstim.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Fiind cu cugetul mort din nesimțirea cunoștinței, tiranul cel fărădelege, silea pe Mucenița Minodora, chinuindu-o cumplit, să se lepede de Hristos, Viața noastră a tuturor.

Judecătorul cel cumplit cu toiege îți sfărâmă mădularele, tale nesocotind că-ți împletește ție Cunună neveștejită Muceniță, ceea ce nu ți-ai clipit ochii de la privirea lui Dumnezeu.

Slavă...

Prin chinuri Sfintele de trei ori fericitele Mucenițe au aflat avuție în ceruri, și laudă veșnică, apropiindu-se mai luminat de Dumnezeu.

Și acum..., al Născătoarei:

Ceea ce te-ai arătat Fecioară curată, gonește întunericul sufletului meu; rupe lanțurile păcatelor mele; mântuiește-mă ceea ce ai născut pe Atotîndurătorul.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea ipostatică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni,

CONDACUL și Icosul praznicului

Sedealna mucenițelor, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a de răbdarea voastră cea multă, cetele cele cerești ale slujitorilor celor fără de trup; căci sfărâmându-vi-se fluierele cu toiege, ați suferit ca și cum altul ar fi pătimit, și moarte amară ați răbdat cu trup femeiesc, zdrobind pe balaurul cel viclean; și vi s-a primit nevoința voastră la Dumnezeu Dătătorul de viață, ca a unora ce v-ați luptat pentru credință.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, asemenea.

Fecioara Maria și Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al luminii, astăzi a strălucit nouă, și din cei drepți a ieșit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam; că Eva din legături s-a dezlegat; și pentru aceasta glăsuim strigând cu îndrăzneală către cea singură curată: Bucurie vestește nașterea ta, la toată lumea.

Cântarea a 4-a.

Irmos: Cela ce șeade în slavă...

Fiind luminată cu razele Crucii, pururea fericită Mitrodoro, spânzurăndu-te pe lemn, ai răbdat munca focului, și jăratecul rătăcirii cu roua dragostei lui Hristos l-ai stins.

Uitându-se cu cugetul la fața cea prealuminată a Mirelui, și socotindu-i frumusețea cea neasemănată, durerile sfărâmării fluierelor vitejește le-a răbdat, Minodora cea pururea pomenită.

Slavă...

Înfrumusețatu-v-ați fecioarelor, și luminat v-ați mărit, cu toții iubind pe Cuvântul cel preamărit, de a căruia dragoste fiind rănite, cu vitejie ați răbdat mulțimea chinurilor.

Și acum..., al Născătoarei:

De răutatea vicleanului fiind eu omorât Preacurată, ceea ce ai născut Viața, înviază-mă; căci la tine am năzuit, și fiind căzut la adâncimea păcatelor, scoate-mă ca o milostivă, ceea ce ești fără prihană.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Gând răbdător, și cuget nebiruit arătând Mucenițele înaintea divanurilor, și-au împletit cununi de biruință.

Suferă zgârierile cele cu unghii de fier, Nimfodora spânzurându-se pe lemn, pentru dragostea Mirelui celui nemuritor.

Slavă...

Să se laude cugetătoarele de Dumnezeu trei fecioare, cele ce sunt lăcașuri Preasfintei Treimi, și închipuire adevărată a Dumnezeirii prin unimea gândului, și a Treimii prin întreimea numărului.

Și acum..., al Născătoarei:

Dintru tine Fecioară Preacurată și fără prihană, S-a întrupat Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de cuvânt preafericită.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas de...

Dorind a vedea frumusețea Ta cea neasemănată Hristoase, Mucenițele cele rănite de dragostea Ta cea prea-dulce, Cuvinte Cel fără de început, vitejește au răbdat amărăciunea chinurilor.

Ca niște crini au răsărit în mijlocul mucenicilor, fecioarele cele pururea pomenite, și au umplut de miros bun Biserica cu Darul Duhului, prin mirosurile chinurilor celor de multe feluri.

Slavă...

Numai de Mirele cel nemuritor, dorind fecioarele cele tinere, n-au băgat seamă moartea cea văzută, fiind întărite cu putere nevăzută.

Și acum..., al Născătoarei:

Sfânt este Domnul, care S-a sălășluit în pântecele tău, aflându-te pe tine mai sfântă și mai curată decât toată zidirea, Maica lui Dumnezeu preacurată Stăpână.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL mucenițelor, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Muncindu-vă cu cruzime pentru Treime, ați biruit pe vrăjmașul cel mult meșteșugăreț, fiind alcătuite cu Duhul ca niște surori; pentru aceea v-ați sălășluit împreună cu cele cinci fecioare, în cămara cea cerească biruitoarelor; și împreună cu îngerii stați înaintea Împăratului tuturor, cu bucurie neîncetat.

ICOS

Sărbătoare sfințită prăznuind Biserica lui Hristos, cu bunăcredință săvârșește pomenirea voastră, cea aducătoare de lumină, prealăudatelor surori Mucenițe, cele ce sunteți asemenea la viețuire; căci cu tărie biruind pe vrăjmași, v-ați încununat din mâna Împăratului tuturor, de la care cereți mie luminare, ca să laud pomenirea voastră precum se cade, și vitejiile cele mucenicești; căci voi stați înaintea Împăratului tuturor cu bucurie neîncetată.

SINAXAR

Întru această lună în zece zile. Pomenirea Sfintelor Mucenițe fecioare, Minodora, Mitrodora și Nimfodora.

Stih: Trei tinerele fecioare, Minodora, Mitrodora

A fi daruri chinurile trupului socoteau împreună și Nimfodora,

A zecea zi chinuindu-se cele trei cu numele de dar au murit,

Și sufletele lor de Dumnezeu li s-au primit.

Acestea erau surori bune și drepte care locuiau de două poște departe de la apele cele calde ce ies la Pitia. Deci fiind pârâte la Fronton domnitorul cetății, și amare munci dându-le, în acelea și-au dat sufletele către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Varipsava.

Stih: Varipsava pentru sângele cel dumnezeiesc al Stăpânului său.

Zdrobindu-se cu lemne, și-a vărsat sângele său.

Acesta luând de la oarecarele pustnic, cinstitul sânge, care a curs din coasta Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, făcea cu dânsul lecuiri; pentru aceea se ucise noaptea cu vicleșug de cei necredincioși, iar odorul acesta râmase iarăși la ucenicul său cu pază.

Tot în această zi, Sfânta Pulheria împărăteasa cu pace sa săvârșit.

Stih: Precum zice Psalmul s-a pus Pulheria cu adevărat.

Împărăteasa de-a-dreapta ta Hristoase al tuturor împărat.

Aceasta a fost soră lui Teodosie cel mic, și femeie numită binecredinciosului împărat Marchian, care păzindu-și până la bătrânețe fecioria, și făcând multe bunătăți la zidiri de Biserici, și bolnițe de bolnavi și de săraci și bătrâni cu hrana lor, și prin mijlocirea ei făcându-se și Sfântul Sinod de la Calcedon, cu pace a răposat.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Apostoli Apelie, Luca și Clement.

Stih: Dumnezeiescul Luca, cu Apelie și Clement minunat,

Apostoli cu Apostolii sau împreunat.

Alt Apelie a fost acesta, și altul a fost cela ce a fost Episcop la Iraclia Traciei; însă de acesta pomenește Pavel Apostolul la Epistola cea către Romani; care s-a făcut luminător Smirnei, și slujind lui Dumnezeu cu cuviință către dânsul a călătorit. Deasemenea și acest Luca, n-a fost evanghelistul, ci acela ce-l mărturisește fericitul Pavel în Epistola cea către Timotei, care a fost arhiepiscop în Laodiceea Siriei, și bine păstorind-o, s-a dus către Domnul. Iar Clement acesta, este acela de care pomenește Apostolul în Epistola cea către Coloseni, că și acesta din păgâni a crezut întâi în Hristos, și s-a făcut episcop Sardiei, și purtând rănile lui Hristos pe trupul său, către Domnul a răposat.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Ia, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Din văile pământului Ia de sabie s-a tăiat;

Și ție Mântuitorule ca o floare cu bun miros s-a arătat.

Tot în această zi, Sfântul Petru Episcopul Niceei cu pace s-a săvârșit.

Stih: Petre mai-nainte fiind întâi stătător al Niceenilor;

Murind te-ai făcut următor mai marelui pescarilor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Poruncindu-vă tiranul cel fărădelege, ca să jertfiți idolilor, de față l-ați înfruntat fecioarelor, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Fiindu-vă gândul luminat cu raze de la stăpânirea cea dumnezeiască, ați risipit negura idolilor, prealăudatelor Mucenițe, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Nici tăierile membrelor, nici goana, nici scârbele, n-au putut să despartă pe Mucenițe de Hristos, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de ființă te-ai învrednicit Fecioară, a purta în pântece pe Ziditorul carele iarăși ne-a zidit pe noi, cei ce cu credință cântăm: Hristoase bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Fiind aprinse de dragostea Ziditorului, ați potolit boldurile șarpelui, săvârșind lupte bărbătești în trup femeiesc. Pentru aceea v-ați încununat cu cununi dumnezeiești.

Vitejește luptându-vă cu vrăjmașii cei nevăzuți, ați biruit cu trupul pe cel fără de trup, cugetătoarelor de Dumnezeu fecioare, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Fiind întărite în Hristos Iisus Mântuitorul, ați biruit tăria vrăjmașului strigând: Binecuvântați poate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Fiind împodobite cu rănile muceniciei, și împestrite cu frumusețea chinurilor, prealăudate tinerele fecioare, ați câștigat împărăția cea de sus în Hristos Iisus.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca într-un lăcaș împărătesc sălășluindu-se întru tine Dumnezeu, a primit trup omenesc, în două firi lumii S-a arătat, prin tine Fecioară; căruia îi cântăm: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Dorind a vedea frumusețea Mirelui, încă în trup muritor fiind, ați poftit din suflet nemurirea, purtătoarelor de chinuri. Pentru aceea vă fericiți după vrednicie.

Ca niște mielușele fără de răutate, ați stătut înaintea tiranilor, ca între niște lupi sălbatici, și biruind cumplirea lor v-ați adus lui Hristos jertfă bineprimită.

Împletitu-v-ați fecioarelor cunună neveștejită, și ați dobândit dumnezeiasca mărire, și v-ați învrednicit a câștiga împărăția cu adevărat cea veșnică, împreună cu mucenicii, ca niște Mucenițe prealăudate.

Slavă...

Ca unele ce aveți îndrăzneală către Stăpânul, cinstitelor fecioare, rugați-vă pentru cei ce cu dragoste săvârșesc pomenirea voastră, ca și ei să dobândească mărirea de care v-ați învrednicit.

Și acum..., al Născătoarei:

Milostiv fii mie, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea; risipește negura patimilor mele, prin rugăciunea celeia ce Te-a născut, și ale cinstitelor Tale Mucenițe, ca un bun și mult îndurat.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, aducând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Lumina cea neapusă...

Trei fecioare mărind pe Preasfânta Treime, propovăduiesc pe Dumnezeu înaintea tiranilor; pentru aceea chinuindu-se, au dobândit cununile cele nepieritoare.

Slavă..., Și acum..., a praznicului:

Veselia îngerilor, luminarea oamenilor, părtinitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu Marie, spală de greșale, pe cei ce cu credință te laudă pe tine Fecioară.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea,

Podobie: Casa Eufratului...

A lui Ioachim și a Annei odraslă, s-a arătat Fecioara; pe oameni mântuindu-i, din păcatul strămoșesc.

Stih: Ascultă fiică și vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.

Munte umbros s-a arătat, sterpirea Annei, din care mântuirea tuturor, se naște Fecioara, Maica Domnului.

Stih: Feței tale se vor ruga bogații poporului.

Annei s-a dezlegat sterpirea nerodirii, și lumii odrăslește, iertare de păcate, pe fiica lui Emmanuil.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Veniți o credincioși, să mărim pe Fecioara, că s-a născut din cea stearpă, a noastră înnoire, din stricăciunea cea dintâi.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Praznicului. Cântarea a 4-a și a 5-a pe 8.