SFÂNTUL ILIE

VEZI: Slujba Sfântului Ioan Gură de Aur, în această prealuminată zi, în Constantinopol și pretutindeni nu se cântă pentru înălțarea Cinstitei Cruci, ci s-a mutat în 13 zile ale lunii lui Noiembrie.

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne, strigat-am... se pun Stihirile pe 4. Glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Înălțându-te tu Stăpâne pe Cruce, împreună ai înălțat toată firea lui Adam cea căzută; pentru aceasta înălțând preacurată Crucea Ta, Iubitorule de oameni, tăria Ta cea din înălțime cerem, strigând: Mântuiește înalte ca un Dumnezeu milostiv, pe cei ce cinstesc cinstită și de lumină purtătoare dumnezeiască înălțarea Crucii Tale. De două ori.

Ca psalmistul acum, vedem așternutul unde au stătut picioarele Tale, cele preacurate Stăpâne; astăzi înălțând cu bunăcredință, cinstită Crucea Ta, cea cu dragoste înălțată, ne rugăm Ție strigând: Pe toți cu dumnezeiască Crucea Ta sfințindu-i, arată-i părtași milostivirii Tale celei negrăite, și Darului Tău Preaînalte.

Ca unei arme nebiruite, și paveze nesurpate, și ca unui sceptru dumnezeiesc, ne închinăm preasfintei Crucii Tale, Hristoase, prin care lumea s-a mântuit, și dănțuiește Adam. Adunările pământenilor, pe aceasta cu cântări bine lăudându-o, o cinstim și dumnezeiască înălțarea ei săvârșind, cerem curățire.

Slavă... Și acum..., glasul al 2-lea.

Tu-mi ești acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos cea în trei împărțită, sfințește-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credință și cu dragoste, să mă închin ție, și să te slăvesc.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea

Podobie: Casa Eufratului...

Astăzi Crucea lui Hristos se înalță, lemnul cel de viață purtător, pe care cu trupul S-a pironit, pe toți spre mântuire chemând.

Stih: Înălța-ți pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui că Sfânt este.

Lemnul Crucii înălțat văzându-l, să dăm laudă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.

Stih: Iar Dumnezeu împăratul nostru mai înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.

Bucură-te dumnezeiască păzitoarea credincioșilor, zidul cel nebiruit, Crucea Domnului, prin care de pe pământ la Cer ne-am înălțat.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Veniți toți cu veselie să, sărutăm lemnul cel de mântuire, pe care S-a pironit Hristos, mântuirea lumii.

Tropar, glasul 1.

Mântuiește Doamne poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pe poporul tău.

VEZI: De se va întâmpla praznicul acesta Duminica, nimic de ale Învierii nu se cântă; nici Antifoanele glasului, nici Evanghelia Învierei nu se citește, fără numai Învierea lui Hristos... o zicem. Și, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., nu se cântă. Ci cântăm toată slujba praznicului.

VEZI: De se va întâmpla praznicul acesta Sâmbătă; Vineri seara, Prochimenul zilei nu se pune, ci cântăm Prochimenul cel mare, glasul al 7-lea: Dumnezeul nostru în Cer și pe pământ, toate câte a vrut a făcut. Iar Sâmbătă seara în ziua praznicului, cântăm: Domnul o împărățit...

LA VECERNIA CEA MARE

De se va întâmpla praznicul acesta Duminică, Sâmbătă seara cântăm: Fericit bărbatul.., Catisma toată. Iar de va fi Luni, Duminică seara se cântă numai Slava 1-a iar întru altă zi, nu este Catismă, ci după obișnuitul Psalm, îndată cântăm. Doamne strigat-am... și punem Stihirile pe 8 glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea...

Crucea înălțându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată patima Celui ce S-a înălțat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cela ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâți i-a înviat și i-a înfrumusețat, și în ceruri a locui i-a învrednicit ca un milostiv, pentru mulțimea bunătății. Drept aceea bucurându-ne, să înălțăm numele Lui, și să mărim sfințenia Lui cea preaînaltă. De trei ori.

Moise mai-nainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-și spre înălțime, și biruind pe tiranul Amalic, Cruce cinstită, lauda credincioșilor, întărirea nevoitorilor, frumusețea Apostolilor, biruința drepților, mântuirea tuturor cuvioșilor. Pentru aceasta pe tine înălțată văzându-te, făptura se veselește și prăznuiește mărind pe Hristos, cel ce prin tine a adunat cele risipite, cu bunătatea cea preaînaltă. De trei ori.

Cruce preacinstită, căreia îți stau împrejur cetele îngerești bucurându-se, astăzi înălțată fiind cu dumnezeiasca voie, înalță pe toți cei goniți prin amăgirea mâncării, și s-au alunecat la moarte. Pentru aceasta pe tine cu inima și cu buzele, credincioșii sărutându-te, sfințenie luăm, strigând: Înălțați pe Hristos pe Preabunul Dumnezeu, și să ne închinăm așternutului picioarelor Lui celor dumnezeiești. De două ori.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Veniți toate neamurile, binecuvântatului lemn să ne închinăm, prin care s-a făcut veșnica dreptate. Căci cela ce a amăgit pe strămoșul Adam prin lemn, prin Cruce se amăgește; și fiind surpat, cade cădere cumplită, cel ce a ținut prin tiranie împărăteasca zidire. Cu sângele cel Dumnezeiesc, veninul șarpelui se spală; și blestemul s-a dezlegat, de osândirea cea pe dreptate, cu nedreaptă judecată Cel Drept fiind osândit; căci cu lemnul se cădea să se vindece lemnul, și cu patima Celui fără patimă să se dezlege patimile, cele prin lemn ale celui osândit. Ci slavă Hristoase Împărate; înfricoșatei Tale rânduieli celei pentru noi, prin care ai mântuit pe toți, ca un bun și iubitor de oameni.

VOHOD: Lumină lină...

PROCHIMENUL zilei și citirile.

De la Ieșire citire:

Cap. 15 vers 22.

Ridicat-a Moise pe feciorii lui lsrail de la Marea Roșie, și i-a dus pe dânșii în pustiul Sur; și au mers trei zile prin pustiu, și nu aflau apă să bea, și au venit la Merra, și nu puteau să bea apă din Merra, că era amară. Pentru aceasta s-a numit numele locului aceluia amărăciune. Și căuta poporul asupra lui Moise zicând: Ce vom bea? Și a strigat Moise către Domnul, și i-a arătat lui Domnul un lemn și l-a băgat pe dânsul în apă, și s-a îndulcit apa. Acolo i-a pus Dumnezeu lui îndreptări și judecăți, și acolo l-a ispitit și a zis: De vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tău, și de vei face cele plăcute înaintea Lui, și de vei asculta poruncile Lui, și de vei păzi toate îndreptările Lui, toată neputința ce am adus asupra egiptenilor, nu o voi aduce asupra ta; că Eu sunt Domnul Cela ce te vindec pe tine. Și a venit în Elim, și erau acolo douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finici; și au tăbărât acolo lângă ape; și s-a ridicat de la Elim, și a venit toată adunarea fiilor lui Israil la pustiul Sin, care este între Elim și între Sina.

De la Pilde citire:

Cap. 3, vers 11

Fiule nu fii nebăgător de seamă de învățătura Domnului, nici slăbi fiind certat de Dânsul; că pe cine iubește Domnul îl ceartă și bate pe tot fiul pe care primește. Fericit este omul care a aflat înțelepciune, și muritorul care a înțeles cunoștința; că mai bine este pe aceea a o câștiga decât vistierii de aur și de argint. Că mai scumpă este decât pietrele cele de mult preț; nu-i stă ei împotrivă nici un râu; bine cunoscută este de toți cei ce o iubesc pe dânsa; și tot ce are preț, nu este vrednic ei. Pentru că lungimea zilelor și anii vieții sunt în dreapta ei, și în stânga ei bogăție și mărire; din gura ei iese dreptate, și legea și mila pe limbă le poartă; căile ei căi frumoase, și toate cărările ei cu pace, pom de viață este tuturor celor ce se țin de dânsa, și celora ce se reazemă într-însa, că este în Domnul întărită.

De la proorocia lui Isaia, citire:

Cap. 60, vers 11

Așa grăiește Domnul: Deschide-vor porțile tale Ierusalime ziua și noaptea, și nu se vor închide, ca să aducă la tine puterea neamurilor și pe împărații lor să-i aducă. Că neamurile și împărații care nu vor sluji ție, vor pieri; și neamurile cu pustiire se vor pustii. Și mărirea Libanului la tine va veni, în Chiparos și în Pin, și în Cedru, împreună să preamărească locul cel sfânt al meu, și locul picioarelor mele îl voi preamări. Și vor veni la tine temându-se feciorii celor ce te-au smerit și te-au mâniat pe tine; și se vor închina la urmele picioarelor tale toți cei ce te-au întărâtat pe tine. Și te vei chema cetate a Domnului; Sion al Sfântului lui Israil. Pentru că ai fost tu părăsită și urâtă, și nu era cine să-ți ajute ție. Și te voi pune pe tine bucurie veșnică și veselie din neam în neam; și vei suge laptele neamurilor, și bogăția împăraților vei mânca. Și vei cunoaște că Eu sunt Domnul Cela ce te mântuiesc, și te scap pe tine, Dumnezeul lui Israil.

LA LITIE

Stihirile glasul 1, ale lui Andrei Ierusalimneanul.

Astăzi cu adevărat, cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David sfârșit a luat; că iată arătat ne închinăm așternutului preacuratelor Tale picioare, și întru umbra aripilor Tale nădăjduindu-ne, întru-tot Îndurate, strigăm către Tine: Să se însemneze peste noi lumina feței Tale. Cornul drept-măritorului Tău popor înălțându-l, cu înălțarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase mult-Milostive.

Lemnul vieții cu adevărat cel sădit în locul căpățânii, întru care a lucrat mântuire Împăratul veacurilor, în mijlocul pământului, înălțat fiind astăzi, sfințește marginile lumii, și se înnoiește casa Învierii. Se bucură îngerii în Cer, și se veselesc oamenii pe pământ, ca David strigând și zicând: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați la așternutul picioarelor Lui, că Sfânt este, Cel ce dă lumii mare milă.

Mai-nainte închipuind Crucea Ta Hristoase, patriarhul Iacov, nepoților dăruindu-le binecuvântare, pe capetele lor cruciș mâinile și-a pus. Pe aceasta Mântuitorule, noi astăzi înălțându-o strigăm: Dăruiește iubitorului de Hristos popor, biruință, ca lui Constantin izbândă.

Glasul al 2-lea. A lui Teofan.

Dumnezeiasca vistierie cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, și biruința cea împotriva vrăjmașilor, arătat închipuindu-o; de care cu credință bucurându-se, și din dumnezeiasca râvnă, spre privirea celor de sus înălțându-se, cu sârguință o a scos din sânurile pământului, spre scăparea lumii, și mântuirea sufletelor noastre.

A lui Ciprian.

Schimbarea mâinilor patriarhului Iacov, întru binecuvântarea fiilor, semnul cel puternic al Crucii Tale mai-nainte l-a arătat. Care noi avându-o păzitoare tare, ceata dracilor izgonim, și mândria lui Veliar într-însa surpând, puterea lui Amalic cea atotpăgubitoare biruim. Pe aceasta și acum înălțându-o, cu creștinesc gând noi credincioșii, spre iertarea păcatelor o aducem Ție, strigând cu glas mare bunătății Tale, Doamne miluiește, Cela ce Te-ai întrupat din Fecioară; și Te milostivește, Bunule, spre zidirea înțelepciunii mâinilor Tale.

A lui Leon Despotul.

Tu-mi ești acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei împărțită, sfințește-mă cu puterea ta, cu credință și cu dragoste să mă închin ție și să te măresc.

Glasul al 4-lea.

Să plesnim în mâini cu cântări la praznicul de astăzi, și cu luminată față, cu limbă glăsuitoare să strigăm: Cela ce pentru noi osândă ai suferit Hristoase, și scuipări și răni. Și cu haină mohorâtă Te-ai îmbrăcat, și pe Cruce Te-ai înălțat; pe care văzându-te soarele și luna, lumina și-au ascuns, și de frică pământul s-a clintit, și catapeasma bisericii s-a rupt în două. Tu și acum dăruiește-ne nouă cinstită Crucea Ta, apărătoare și păzitoare și gonitoare de draci; ca toți sărutându-o, să strigăm ei: Mântuiește-ne pe noi Cruce cu puterea ta sfințește-ne cu strălucirea ta cinstită Cruce, și întărește-ne cu înălțarea ta, că lumină nouă te-ai dăruit, și mântuire sufletelor noastre.

A lui Anatolie, glasul același.

Chipul stelelor cel strălucitor, te-a arătat o Preasfântă Cruce! Semn de biruință binecredinciosului împărat, a căruia Maică Elena aflându-te, lumii te-a descoperit. Deci, înălțată văzându-te astăzi, credincioșii strigăm: Luminează-ne pe noi cu strălucirea ta, Cruce purtătoare de viață, sfințește-ne cu tăria ta preacinstită Cruce, și ne întărește pe noi cu înălțarea ta, ceea ce te înalți asupra taberei vrăjmașilor.

Slavă..., Și acum..., asemenea, a lui Anatolie.

Lucrarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mai-nainte închipuindu-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalic, în pustiul Sinai. Căci când și-a întins mâinile, făcând chipul Crucii, se întărea Israil. Iar acum săvârșirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalță, și dracii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a mântuit, că toate darurile prin Cruce ne-a strălucit nouă. Pentru aceasta bucurându-ne toți, cădem către tine, zicând: Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne mărire Ție.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Crucii, glasul 1.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruința creștinătății cea nebiruită, ușa raiului, întărirea credincioșilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit și s-a sfârșit, și s-a călcat puterea morții, și ne-am înălțat de pe pământ la Cer, armă nebiruită, ceea ce ești luptătoare împotriva dracilor, lauda mucenicilor cu adevărat, și podoaba cuvioșilor, limanul mântuirii, care dăruiești lumii mare milă.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui că Sfânt este.

Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem, ceea ce ești semnul mântuirii cu adevărat, care gonești pe vrăjmași întru înălțarea ta preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraților, tăria drepților, podoaba preoților, care când te închipuim de nevoi ne mântuiești. Toiagul puterii, prin care ne păstorim. Arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii. Dumnezeiască slava lui Hristos, care dă lumii mare milă.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.

Bucură-te povața orbilor, tămăduirea neputincioșilor, învierea tuturor morților, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuți întru stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul, și a odrăslit nestricăciunea, și pământenii ne-am îndumnezeit și diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălțată văzându-te cu mâinile Arhiereilor, înălțăm pe Cel ce S-a înălțat în mijlocul tău, și ție ne închinăm, câștigând mare și bogată milă.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea.

A lui Ioan Monahul

Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe Amalic surpând l-a biruit, și David psalmistul strigând a poruncit, așternutului picioarelor Tale să se închine. Cinstitei Crucii Tale, Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoșii ne închinăm, cu buze nevrednice, pe Tine Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa lăudându-te strigăm: Doamne împreună cu tâlharul, Împărăției Tale învrednicește-ne pe noi.

La binecuvântarea pâinilor, tropar, glasul 1.

Mântuiește Doamne poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor asupra celor potrivnici dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău. De trei ori.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, că pe dânsul Te-ai pironit viața tuturor, raiul ai deschis Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credință a venit la Tine, și desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ție; Pomenește-mă Doamne. Primește-ne precum pe acela și pe noi care strigăm: Greșit-am toți milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.

Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morții s-au clintit Doamne, că pe care l-a înghițit cu poftă iadul, l-a dat afară cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta Sfinte, și Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După Polieleu Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Mai-nainte a închipuit cu taină Isus a lui Navi de dedemult chipul Crucii, mâinile întinzându-și cruciș, și a stătut soarele până ce a surpat pe vrăjmașii cei ce stau împotrivă Ție Dumnezeule; iar acum a apus, pe Cruce văzându-te pe Tine Cela ce ai stricat stăpânia morții, și toată lumea împreună ai ridicat Mântuitorul meu.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Deci Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă că minunate a făcut Domnul.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan. Începerea 42. Învierea lui Hristos văzând...

Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

A lui Leon Despotul.

Tu-mi ești acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei împărțită; sfințește-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credință și cu dragoste, să mă închin ție și să te măresc.

Și acum..., iar aceasta. Apoi Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila ta...

Deci Stihira glasul al 6-lea.

A lui Leon Despotul.

Crucea lui Hristos, nădejdea creștinilor, povățuitoarea celor rătăciți, limanul celor înviforați; ceea ce ești în războaie biruință, lumii întărire, bolnavilor tămăduire, morților înviere, miluiește-ne pe noi.

CANONUL cinstitei Cruci,

Irmosul de 2 ori, iar Troparele pe 12. Și mai pe urmă iar irmosul.

Facere a lui Chir Cozma.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Cruce însemnând Moise, în drept cu toiagul Marea Roșie o a despărțit, lui Israil celui ce pedestru a trecut; iar dea curmeziș aceeași lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.

Chipul preacuratei patimi, întru sine însuși mai-nainte l-a arătat Moise, în mijlocul preoților stând. Și ca o Cruce închipuindu-se cu întinderea mâinilor, a biruit puterea lui Amalic celui atot-pierzător. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.

Pus-a Moise pe stâlp doctorie de mușcarea cea stricătoare și veninată; și cu lemnul cel în chipul Crucii, pe șarpele ce se târa pe pământ l-a legat, vătămarea cea potrivnică într-însul biruind. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.

Arătat-a Cerul biruința Crucii, creștinului și de Dumnezeu înțelepțitului împărat; și înverșunarea vrăjmașilor celor pizmătăreți, într-însa s-a surpat, înșelăciunea a pierit, și credința cea dumnezeiască la marginile pământului s-a întins. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.

Catavasie: Cruce însemnând Moise...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Toiagul spre închipuirea tainei se primește, că cu odrăslirea a ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere și spre întărire.

Lovindu-se piatra cea vârtoasă, a izvorât apă poporului celui neplecat și împietrit la inimă, și a arătat taina Bisericii celei de Dumnezeu chemate; căreia Crucea este puterea și întărirea.

Coasta cea preacurată cu sulița împungându-se, apă și sânge au curs, care înnoiesc legea și spală păcatul. Căci Crucea este lauda credincioșilor, și puterea împăraților și întărirea.

Catavasie: Toiagul spre închipuirea tainei...

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

În rai dedemult, lemnul m-a golit prin mâncare, pricinuindu-mi vrăjmașul omorâre; iar lemnul Crucii, aducând haina vieții oamenilor, s-a înfipt pe pământ și lumea toată s-a umplut de toată bucuria; pe care văzându-o înălțată, lui Dumnezeu cu credință popoare să strigăm: Plină este de slavă casa ta.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta,

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

Izvoarele cele de fel amare, le-a prefăcut, cu lemnul, Moise în pustie dedemult, arătând mai-nainte mutarea cea prin Cruce a păgânilor la credință.

Iordanul ce primise în sânul adâncimii sale securea, o a dat în sus prin lemn, însemnând prin Cruce și prin botez, tăierea înșelăciunii.

Cu sfințenie se îmbulzește poporul cel alcătuit de patru părți, mergând înaintea Crucii, șe închipuiește cortul mărturiei, și cu starea sa cea cruciș, se sfințește preamărindu-se.

Cu minune fiind întinsă Crucea, a strălucit raze ca soarele, și au spus cerurile slavă Dumnezeului nostru.

Catavasie: Auzit-am Doamne taina...

Cântarea a 5-a,

Irmos:

O de trei ori fericite Lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul și Domnul, prin care a căzut cel ce a înșelat cu lemnul, înșelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.

De tine Cruce, lemnul cel pururea lăudat, pe care S-a răstignit Hristos, s-a sfiit sabia care păzea Edenul învârtindu-se; și înfricoșatul Heruvim s-a plecat lui Hristos, Celui ce S-a pironit asupră-ți, care dăruiește pace sufletelor noastre.

Puterile celor dedesubt, cele potrivnice Crucii, se înfricoșează de semnul cel însemnat în văzduh, întru care umblă neamul celor cerești: Iar pământenii genunchii își pleacă lui Hristos, Celui ce dă pace sufletelor noastre.

Cu raze nestricăcioase, arătându-se dumnezeiasca Cruce, neamurilor celor întunecate care zăceau întru rătăcirea înșelăciunii, dumnezeiască lumină le-a strălucit, și către Hristos, Cel ce S-a pironit pe dânsa le-a povățuit, Cel ce dăruiește pace sufletelor noastre.

Catavasie: O de trei ori fericite Lemn...

Cântarea a 6-a,

Irmos:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-și în chipul Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat. De unde a treia zi ieșind, învierea cea mai presus de lume a însemnat. A lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, și cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Cel de bătrânețe gârbovit, și de neputință slăbănogit Iacov, se îndreptă cu schimbarea mâinilor, arătând lucrarea celei de viață purtătoarei Cruci, pe care pironindu-se Dumnezeu cu trupul, boala cea de suflet pierzătoare a înșelăciunii o a tămăduit, și vechimea scripturii, a legii celei umbroase, o a înnoit.

Puindu-și palmele dumnezeiescul Israil pe capetele tinerilor cruciș, a arătat semnul cel de viață purtător; și părându-se lui Iosif că s-a înșelat, socotind mai de cinste pe poporul legii celei vechi, nu și-a schimbat Israil mâinile, ci a strigat: Că va întrece poporul lui Hristos cel de curând alcătuit, și cu Crucea îngrădit.

Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă...

CONDACUL glasul al 4-lea, însăși Podobia

Cela ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor dăruindu-i biruință asupra potrivnicilor; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruință.

ICOS

Cel ce până la al treilea cer a fost răpit în rai, și a auzit cuvinte nespuse și dumnezeiești, care nu este cu putință de limbi omenești a se grăi, ce scrie către Galateni ca niște râvnitori ai scripturilor, ați citit, și ați cunoscut: Mie, zice, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea, Domnului, pe care pătimind a omorât patimile? Deci, și noi cu osârdie să ținem Crucea Domnului, lauda tuturor; Lemnul ce ne este nouă dat spre mântuire, armă de pace, nebiruită biruință.

SINAXAR

Întru această lună, în 14 zile, a toată lumea înălțarea cinstitei de viață făcătoarei Cruci.

Stih: Înălțările cele din gâtlej aduc ție Mântuitorule,

Zidirea văzând înălțându-se Crucea Ta, al lumii Mântuitorule.

A patra spre zece zi lemnul Crucii s-a înălțat,

Și pe strămoși din căderea cea prin lemn i-a ridicat.

Constantin cel mare și întâiul împărat al creștinilor, avea război, precum zic unii din istorici, la Roma, împotriva lui Maxentie, până a nu lua împărăția. Iar alții zic, la apa Dunării asupra Sciților. Deci, văzând mulțimea potrivnicilor, ca era mai multă decât oastea lui era cuprins de nedumerire și frică, și așa aflându-se el, i s-a arătat într-amiază zi chipul Crucii cu stele pe Cer, și litere romane împrejurul Crucii care și acelea erau închipuite cu stele și ziceau: Întru aceasta biruiește. Deci făcând numaidecât o Cruce de aur, după chipul celei ce se arătase, și poruncind să meargă aceasta înaintea oștilor sale, s-a lovit cu vrăjmașii, de au dat război, și atât se sporiră, cât cei mai mulți dintr-aceea au pierit, și alții au fugit. Dintru aceasta gândind întru sine de puterea celui ce s-a răstignit pe dânsa, și crezând că acesta este singur adevăratul Dumnezeu și întărindu-se într-însul cu botezul împreună cu Maica sa, o trimise la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos; pe care o a aflat ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care s-au răstignit tâlharii; și nu numai crucile, ci și piroanele au aflat. Deci neștiind împărăteasa, și mirându-se care să fi fost Crucea Domnului, s-a arătat prin minunea ce a făcut la o femeie văduvă moartă, de care atingându-se Crucea, s-a sculat, nearătând celelalte două cruci ale tâlharilor nici un semn de minune; la care Cruce s-a închinat împărăteasa, și o a sărutat împreună cu toată suita. Și neputând încăpea tot poporul să se închine s-a rugat ca măcar să o vadă. Atuncea s-a suit fericitul Macarie Patriarhul Ierusalimului, și a înălțat deasupra Amvonului, pe cinstita Cruce, și văzându-o poporul, a început a Striga: Doamne miluiește! Și de atunci a început a se ține sărbătoarea înălțării cinstitei Cruci.

Tot în această zi, adormirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului; căci întru această zi a răposat; și pentru praznicul cinstitei Cruci, i s-a mutat serbarea la luna lui Noiembrie în 13 zile.

Tot în această zi, pomenirea binecredincioasei împărătesei Plachila, care a fost soția marelui împărat Teodosie.

Stih: Părăsind Plachila coroana de pe pământ cea pieritoare,

A aflat în ceruri cunună netrecătoare.

Aceasta petrecându-și toată viața ei întru bunăcredință, în grija și nevoința spre săraci, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea celor dintru Sfinți Părinților noștri, care sau adunat la Sfântul a toată lumea Sinod al șaselea, pe vremea împăratului Constantin bărbosul, tatăl lui Iustinian cel mic Riznomitul, purtând cârma Bisericii Contantinopolului Serghie, și a Bisericii Romei, Agaton.

Și s-au adunat la Trula palatului ce se cheamă Oat, și supunând anatemei pe monoteliții: Pe Serghie pe Pir, pe Petru și pe Pavel, ce fusese Episcopi Constantinopolului, și pe Macrovie al Antiohiei, și pe Chir al Alexandriei, și pe Onorie al Romei, și pe Ștefan și Polifronie, și pe cei ce erau la un gând cu dânșii. Care sfânt Sinod s-a adunat pe vremea celui ce mai sus s-a zis Constantin Pogonatul. Iar cartea Canoanelor s-a făcut în zilele lui Iustinian, fiului lui.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Papa.

Stih: Se sfia Papa pentru răni a suspina,

Având pe Dumnezeu aproape, care îl ajuta.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui maximian, și a lui magnus ighemonul cetății Larandrei din eparhia Licaoniei. Iar chipul muceniciei sale a fost în multe feluri: Răni și zdrobiri de fălci, spânzurări, zgârieturi cu unghi de fier, țintuituri, încălțăminte de fier; cu care silindu-l a alerga înaintea cailor, și-a dat sufletul către Domnul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoclit prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Către chemarea cea de sus merge și Teoclit.

Având căruță tăierea cea de sabie către care s-a silit.

Tot în această zi, Sfântul Valerian pruncul, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Lui Valerian celui mic, Dumnezeu cel mare.

În rai i-a dat cunună foarte mare.

Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Macarie.

Sfântul noul Cuvios Mucenic Macarie, care a mărturisit în Tesalonic la anul o mie cinci sute douăzeci și șapte. El a fost și ucenic al Sfântului Nifon Patriarhul Constantinopolului, prin sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire, și cu hulă urâtă lui Dumnezeu, însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoșat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Din lemn gustând omul cel dintâi, întru stricăciune a căzut; și cu izgonirea cea cumplită din viață osândindu-se, ca cu o boală trupească vătămătoare, toată firea omenească o a murdărit. Dar prin lemnul Crucii, câștigându-ne iarăși tămăduirea, strigăm: Cela ce ești prealăudat, Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Călcat-a porunca lui Dumnezeu neascultarea și gustarea din pom cea fără de vreme a pricinuit moarte neamului omenesc și s-a oprit de atunci pomul vieții cu pază, pentru împărtășirea vieții celei prea-scumpe căreia s-a învrednicit tâlharul cel mulțumitor, prin cumplita moarte a Crucii, strigând: Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Israil cel ce vedea cele ce vor să fie, de vârful toiagului său s-a răzimat, când s-a întâmpinat cu Iosif, arătând mai-nainte, că întru preamărita Cruce se va răzima puterea împărăției. Căci Crucea este împăraților laudă de biruință, și lumină celor ce cu credință strigă: Cela ce ești prealăudat, Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului...

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Binecuvântați tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu Părintele, lăudați pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, și focul în rouă l-a prefăcut, și preaînălțați pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață tuturor întru toți vecii.

Înălțându-se lemnul, cel stropit cu sângele Cuvântului lui Dumnezeu, Celui ce s-a întrupat, lăudați puterile cerești chemarea pământenilor și o prăznuiți, popoarelor închinați-vă Crucii lui Hristos, prin care este scularea lumii în veci.

Pământeni, cei ce sunteți administratori ai Darului, cu preoțească cuviință înălțați cu mâinile Crucea, pe care a stătut Hristos Dumnezeu și sulița care a străbătut trupul Cuvântului lui Dumnezeu; ca văzând toate neamurile mântuirea lui Dumnezeu, să-L preamărească în veci.

Cei mai-nainte aleși prin dumnezeiasca pronie, credincioși împărați creștinești, veseliți-vă și vă lăudați, întru arma cea purtătoare de biruință a Crucii, care de la Dumnezeu vi s-a dăruit; că întru aceasta neamurile cele potrivnice, care năvălesc cu îndrăznire, se risipesc în veci.

Catavasie: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Binecuvântați tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu Părintele, lăudați pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, și focul în rouă l-a prefăcut, și preaînălțați pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață tuturor întru toți vecii.

La Cântarea a 9-a. Ceea ce ești mai cinstită... Nu cântăm, ci cântăm:

Pripeala: Mărește suflete al meu pe preacinstita Crucea Domnului.

Irmosul:

Rai de taină ești Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălțat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Tropar.

Să se bucure toți copacii dumbrăvii, pentru că li s-a sfințit firea, de la Săditorul lor Hristos, Cel ce S-a răstignit pe lemn; căruia ne închinăm acum înălțându-se, și îl mărim.

Crucea lui Hristos, capul tuturor, s-a înălțat corn sfințit celor binecredincioși; întru care se sfărâmă toate coarnele viclenilor draci. Pentru aceasta acum fiind înălțată, închinându-ne ei, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Altă Pripeală: Mărește suflete al meu înălțarea cinstitei și de viață făcătoarei Crucii Domnului.

Irmosul:

Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi, pentru că blestemul strămoașei cel a tot neamul, s-a dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cerești o măresc.

Nemailăsând amărăciunea lemnului a fi pierzătoare, desăvârșit prin Cruce o ai tămăduit, Doamne. Pentru aceea și lemnul ce a prefăcut oarecând amărăciunea apelor Merrei, a închipuit lucrarea Crucii; pe care toate puterile cerești o măresc.

Pe noi cei căzuți pururea prin greșala strămoșului, astăzi ne-ai ridicat prin Crucea Ta Doamne. Și precum prin neînfrânare se cuprinsese firea omenească de înșelăciune, așa iarăși pe toți ne-a mântuit lumina Crucii Tale, pe care credincioșii o mărim.

Ca să arăți preamăritul chip al Crucii Tale, Doamne, că se cuvine a fi închinat de toată lumea, cu lumină necuprinsă, l-ai închipuit pe Cer, credinciosului împărat armă nebiruită; pentru aceea puterile cerești Te măresc.

Catavasie: Rai de taină... Cu pripelile praznicului

Altă Catavasie: Moartea ce a vestit...

LUMINÂNDA

Crucea este păzitoare a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii Crucea stăpânia împăraților; Crucea, întărirea credincioșilor, Crucea, slava îngerilor, și dracilor rană. De două ori.

Slavă..., Și acum...,

Crucea se înalță astăzi, și lumea se sfințește că Cela ce șade împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pe dânsa mâinile Și-a întins. Și toată lumea o ai tras la cunoștința Ta, Hristoase. Deci pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, învrednicește-i dumnezeieștii slave.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.

Podobie: O preamărită minune...

O preamărită minune! Pomul cel de viață purtător, Preasfânta Cruce, la înălțime ridicată se arată astăzi. Mărescu-o toate marginile. Îngrozescu-se dracii toți. O ce Dar pământenilor s-a dăruit! Prin care Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un milostiv. De două ori.

O preaslăvită minune! Că Crucea ce a purtat pe sine pe Cel Preaînalt, ca un strugure plin de viață, se înalță astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toți ne-am tras, și moartea de tot s-a potopit. O preacinstite Lemn! Prin care ne împărtășim celei din Eden, nemuritoarei hrane, pe Hristos mărind.

O preaslăvită minune! Lățimea și lungimea Crucii, cu a Cerului se aseamănă, că cu dumnezeiescul Dar sfințește toate. Întru aceasta neamurile cele barbare se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraților se întăresc. O dumnezeiască scară! Prin care ne-am suit la ceruri, înălțând întru cântări pe Hristos Domnul.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea,

Astăzi înainte merge Crucea Domnului, și credincioșii o primesc pe dânsa cu dragoste, și câștigă tămăduiri sufletului și trupului și de toată boala. Pe aceasta o sărutăm cu bucurie și cu frică; cu frică pentru păcat, că nevrednici suntem, iar cu bucurie, pentru mântuirea care o dă lumii, Cel ce S-a pironit pe dânsa Hristos Domnul, care are mare milă.

SLAVOSLOVIA CEA MARE

Cântându-se Slavoslovia cea mare, să se îmbrace preotul în toate veșmintele preoțești; și luând cădelnița cu tămâie vine către sfânta masă, și cădește cinstita Cruce în chipul crucii, și o ia cu discul pe cap, și iese prin ușa cea despre miazănoapte, mergând înaintea lui cu două sfeșnice; o duce până la ușile cele împărătești și acolo stă. Deci sfârșind Slavoslovia și Sfinte Dumnezeule..., zice preotul cu glas mare: Înțelepciune drepți! Iar noi începem a cânta Troparul: Mântuiește Doamne poporul tău..., de trei ori. Și vine preotul purtând pe cap cinstita Cruce până în mijlocul bisericii în dreptul sfintelor uși celor împărătești. Și acolo fiind gătit Tetrapodul, o pune cu discul deasupra. Și o cădește în chipul crucii. Apoi face trei metanii mari până la pământ, ori în ce zi va fi, și luând cinstita Cruce de pe disc cu stâlparea de busuioc, care dedesubtul Crucii este pus, stă înaintea Tetrapodului căutând spre răsărit, și zice cu glas mare întru auzul tuturor sau Diacon de este: Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare mila ta, rugămu-ne ție auzi-ne și ne miluiește. Să zicem toți...

Și începem întâia sută de Doamne miluiește! însemnând preotul întru început cu cinstita Cruce către răsărit cruciș de 3 ori. Apoi își pleacă capul încetișor, atâta cât să stea capul de o palmă de la pământ, până când se împlinește numărul de 50 de Doamne miluiește! Și apoi puțin câte puțin să se ridice până la împlinirea numărului al doilea de 50 de Doamne miluiește! spre împlinirea sutei. Iar dacă sosește la 97, de Doamne miluiește! când și preotul stă drept; atunci cu glas mai înalt să cânte: Doamne miluiește! de 3 ori, frumos; precum și la început, iar preotul însemnează ca și întâi cu Crucea de trei ori, cruciș. Apoi se întoarce preotul, cu spatele adică spre altar, iar cu fața spre apus și zice: Încă ne rugăm pentru Prea înălțatul și de Hristos iubitorul Domnul nostru (Cutare); pentru stăpânirea, biruința, petrecerea, pacea, sănătatea, și mântuirea lui. Să zicem toți!

Și începem a doua sută de Doamne miluiește! Și face preotul a doua ridicare după cum mai înainte s-a scris. Apoi se întoarce spre strana mică, cu fața spre miazăzi, și zice: Încă ne rugăm pentru Prea Sfințitul Arhiepiscopul nostru, sau Episcopul (Cutare), pentru iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu Părintele nostru (Cutare) și pentru toți cei întru Hristos frații noștri; pentru sănătatea și mântuirea lor. Să zicem toți!

Și începem a treia sută de Doamne miluiește! Și sfârșind se întoarce preotul spre strana mare, cu fața spre miazănoapte și zice: Încă ne rugăm pentru tot sufletul creștinesc, cel scârbit și necăjit. Să zicem toți!

Și se face a patra ridicare. Și întorcându-se iarăși către răsărit cu fața de unde a început, zice: Încă ne rugăm pentru toți cei ce slujesc și au slujit în Sfântul lăcașul acesta, părinții și frații noștri. Să zicem toți!

Și începem a cincea sută de Doamne miluiește! Iar după a cincea înălțare, cântăm Slavă..., Și acum..., Condacul: Cela ce te-ai înălțat... și cântându-se acesta, pune preotul cinstita Cruce pe discul ce este pe Tetrapod și face două metanii mari înaintea cinstitei Cruci, cântând Troparul acesta, pe glasul al 6-lea.

Crucii tale ne închinăm Stăpâne, și sfânta învierea ta o slăvim. De 3 ori.

Și sărută cinstita Cruce. Apoi a treia oară iarăși cântă același Tropar, făcând a treia metanie după sărutare, și către amândouă stranele plecându-se cu evlavie, intră în altar. Și cântă și cântăreții Troparul acesta de trei ori. Apoi vin câte doi, câte doi, din amândouă părțile, și fac câte două metanii înaintea cinstitei Cruci, după aceea o sărută pe dânsa. Și după sărutare fac iarăși câte o metanie. Și așa după rânduială se închină, și sărută toți cinstita Cruce. Și cântăm până când sărută toți frații, Stihirile acestea:

Glasul a 2-lea, singure glasnice:

Veniți credincioșii, să ne închinăm lemnului celui de viață făcător, pe care Hristos, Împăratul slavei, de bunăvoie mâinile întinzându-și, ne-a înălțat la fericirea cea dintâi; pe noi care mai dinainte amăgindu-ne vrăjmașul prin dulceață, goniți de la Dumnezeu ne-a făcut. Veniți credincioșii lemnului să ne închinăm, prin care ne-am învrednicit, a sfărâma capetele nevăzuților vrăjmași. Veniți toate moștenirile neamurilor, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim. Bucură-te Cruce mântuirea cea desăvârșită a lui Adam celui căzut; întru tine prea credincioșii împărații noștri se laudă, căci cu puterea ta, pe popoarele vrăjmașe vitejește le împilează. Pe tine acum cu frică creștinii sărutându-te, pe Dumnezeu cel ce S-a pironit pe tine îl slăvim, grăind: Doamne Cela ce Te-ai răstignit pe dânsa, miluiește-ne pe noi, ca un bun și iubitor de oameni.

Glasul al 5-lea.

Veniți popoare preaslăvită minune văzând, puterii Crucii să ne închinăm; că lemnul în rai oarecând, moarte a odrăslit, iar aceasta, viață acum a înflorit, având pe Domnul cel fără de păcat răstignit pe dânsa. De la care toate neamurile, nestricăciune luând, strigăm: Cela ce prin Cruce moartea ai surpat, și pe noi ne-ai mântuit, slavă Ție.

Asemenea:

Glasul Proorocilor Tăi al lui Isaia și al lui David, s-a plinit Dumnezeule, care zice: Veni-vor toate neamurile, și se vor închina înaintea Ta Doamne; că iată poporul care s-a umplut de Darul Tău, Bunule, în curțile Ierusalimului Tău s-au adunat. Cela ce Crucea ai răbdat pentru noi, și cu învierea Ta ne-ai înviat, păzește-ne și ne mântuiește pe noi.

Glasul al 6-lea.

Astăzi pomul vieții din sânurile pământului scoțându-se, adeverează învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa, și înălțat fiind prin mâinile preoților, vestește înălțarea Lui la ceruri, prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălțându-se, în ceruri viețuiește. Pentru aceasta cu mulțumită strigăm: Doamne Cela ce Te-ai înălțat pe dânsa, și împreună ne-ai înălțat și pe noi, bucuriei Tale celei cerești, învrednicește pe cei ce Te laudă pe Tine.

Crucea Ta cea cu patru părți înălțându-se astăzi, Hristoase, Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfințește; și cornul credincioșilor împărați împreună se înalță, sfărâmând într-însa coarnele vrăjmașului. Mare ești Doamne și minunat întru lucrurile Tale, slavă Ție.

Crucea lui Hristos, nădejdea creștinilor, îndreptarea celor rătăciți, limanul celor înviforați, în războaie biruință, întărirea lumii, tămăduirea celor neputincioși, învierea morților, miluiește-ne pe noi.

Glasurile Proorocilor, pe acest Sfânt Lemn mai-nainte l-au vestit. Prin care s-a mântuit Adam din blestemul morții cel dedemult; și înălțându-se acesta astăzi, înalță glas împreună și făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cela ce ești însuți întru milă nemăsurat Stăpâne, curățire fii nouă, și mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea.

Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule s-a plinit, cela ce zice: Vedea-veți viața voastră, spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță, și lumea din înșelăciune se slobozește; astăzi învierea lui Hristos se înnoiește, și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând, și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea și învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, bunule Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne slavă Ție.

Și după săvârșirea sărutării, ia preotul cinstita Cruce, și o pune pe iconostas, și stă acolo până la odovania praznicului, după aceea ecteniile și Otpustul.

LA LITURGHIE

ANTIFOANELE

ANTIFON 1, glasul al 2-lea.

Stih: Dumnezeule Dumnezeul meu, ia aminte spre mine, pentru ce m-ai lăsat?

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Mântuitorule, mântuiește-ne pe noi. (Se zice după fiecare stih)

Stih: Departe de mântuirea Ta, cuvintele greșalelor mele.

Pentru rugăciunile Născătoarei...

Stih: Dumnezeule striga-voi ziua și nu vei auzi: și noaptea și nu spre nepricepere mie.

Pentru rugăciunile Născătoarei...

Stih: Iar Tu în cel sfânt locuiești, lauda lui Israil.

Pentru rugăciunile Născătoarei... Slavă... Pentru rugăciunile Născătoarei... Și acum... Pentru rugăciunile Născătoarei...

ANTIFON 2, glasul al 2-lea,

Stih: Pentru ce Dumnezeule ne-ai lepădat pe noi până în sfârșit?

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul Te-ai răstignit, pe cei ce cântăm Ție Aliluia. (Se zice după fiecare stih)

Stih: Adu-ți aminte de adunarea Ta care ai câștigat din început.

Mântuiește ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih: Muntele Sionului acesta care ai locuit într-însul.

Mântuiește ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.

Mântuiește ne pe noi Fiul lui Dumnezeu... Slavă... Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu... Și acum...

Unule născut Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu...

ANTIFON 3, glasul 1.

Stih: Domnul a împărățit să se mânie popoarele...

Troparul glasul 1.

Mântuiește Doamne poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău. (Se zice după fiecare stih)

Stih: Domnul în Sion este mare și înalt este peste toate popoarele.

Mântuiește Doamne poporul tău...

Stih: Mărturisească-se numelui Tău Celui mare că înfricoșat și sfânt este.

LA IEȘIRE

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutul picioarelor Lui că Sfânt este.

Mântuiește Doamne poporul Tău...

Slavă..., Și acum...,

CONDAC, glasul al 4-lea.

Cela ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor dăruindu-i biruință asupra potrivnicilor; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruință.

În loc de Sfinte Dumnezeule cântăm: Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, și sfântă învierea Ta slăvim.

Prochimenul Apostolului, glasul al 7-lea.

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui că Sfânt este.

Stih: Domnul a împărățit, să se mânie popoarele.

Apostolului către, Corinteni: Fraților, cuvântul Crucii... Aliluia, glasul 1. Adu-ți aminte de adunarea ta care o ai câștigat din început. Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului. Evanghelia de la Ioan: În vremea aceea, sfat au făcut... CHINONICUL: Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne...,

Iar la masă se face mângâiere fraților, cu untdelemn și cu vin, și cu alte mâncări din semințe. Iar de brânză, și de ouă, și de pește nicidecum, nu îndrăznim a ne atinge, ori în ce zi se va întâmpla.

VEZI: Sâmbăta după înălțarea cinstitei Cruci, Apostolul, Fraților vedeți chemarea voastră... Caută-l Sâmbătă a 12-a săptămână după Pogorârea Sfântului Duh. Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul către Iudeii cei ce venise la Dânsul, eu merg și mă veți căuta..., Caută Vineri a patra săptămână după Paști. În Duminica cea după înălțarea Crucii se citește în Biserica cea mare, cartea Sinodului al șaselea. Apostolul către Galateni: Fraților, știind că nu se îndreptează omul... Caută la Duminica a 21-a. Aliluia, glasul al 2-lea: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate... Evanghelia de la Marcu: Zis-a Domnul, cel ce vrea să vină după mine... Caută la Duminica a 3-a, din post. CHINONICUL: Lăudați pe Domnul din ceruri...