SFÂNTUL ILIE

Care a pătimit pentru Hristos dincoace de fluviul Dunărea, întru aceste pământuri ale patriei noastre. Deci ca unui păzitor al acestor țări, i s-a pus slujba cu Polieleu, după cum a fost tipărit și în Mineiele ce au ieșit mai înainte, ca cel ce va voi să poată a o cânta și cu Polieleu sau numai pe 6.

SEARA La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 ale praznicului 3, și ale Mucenicului 3.

Stihirile praznicului, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruința creștinătății cea nebiruită, ușa raiului, întărirea credincioșilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit și s-a sfârșit, și s-a călcat puterea morții, și ne-am înălțat de pe pământ la Cer, armă nebiruită, ceea ce ești luptătoare împotriva dracilor, lauda mucenicilor cu adevărat, și podoaba cuvioșilor, limanul mântuirii, care dăruiești lumii mare milă.

Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem, ceea ce ești semnul mântuirii cu adevărat, care gonești pe vrăjmași întru înălțarea ta preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraților, tăria drepților, podoaba preoților, care când te închipuim de nevoi ne mântuiești. Toiagul puterii, prin care ne păstorim; arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii. Dumnezeiască slava lui Hristos, care dă lumii mare milă.

Bucură-te povața orbilor, tămăduirea neputincioșilor, învierea tuturor morților, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuți întru stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul, și a odrăslit nestricăciunea, și pământenii ne-am îndumnezeit și diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălțată văzându-te cu mâinile Arhiereilor, înălțăm pe Cel ce S-a înălțat în mijlocul tău, și ție ne închinăm, câștigând mare și bogată milă.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea.

Stihirile Sfântului, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Biruit-ai Mucenice pe vicleanul muncitor cu credința cea preaputernică, cugetătorule de Dumnezeu, și cumplite dureri ai răbdat înțelepte. Pentru aceea ai întors pe barbari către Stăpânul și Ziditorul tuturor, și cu bunăcredință Îl slăvesc pe Dânsul.

Pârga cea din barbari aducându-o spre închinăciunea lui Hristos Mucenice mult-pătimitorule, de Dumnezeu grăitorule, ai murit pentru Treime; pentru aceea ai primit și cununa pătimirii, și ca un luminător strălucești în lume cu dumnezeiască cuviință, vrednicule de laudă.

Într-armându-te cu toată arma bunei credințe a Împăratului Hristos, întru război te-ai arătat nebiruit, ca odinioară Ghedeon cel prea-viteaz, surpând taberele celor de alt neam, cu îndrăzneala ta cea vitejească.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Teofan.

Luminătorul mucenicilor te cunoaștem pe tine, Nichita mult-pătimitorule al lui Hristos; căci tu părăsind mărirea dregătoriei celei pământești, și urând părinteasca nedumnezeire, ai sfărâmat pe dumnezeii lor, și cu biruință ai rușinat pe barbari, plinind mucenicia mărturisirii pentru Hristos, și te-ai făcut ostaș lui Dumnezeu celui din Cer, rugându-te pentru noi Ziditorului tuturor, să se milostivească, și să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Glasurile Proorocilor au vestit mai-nainte pe lemnul cel sfânt, prin care s-a mântuit Adam din blestemul morții cel dedemult; și înălțându-se acesta astăzi, înalță glas împreună și făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cela ce ești întru milă singur nemăsurat Stăpâne, curățire fii nouă, și mântuiește sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul, glasul al 7-lea.

Dumnezeul nostru în Cer și pe pământ, toate câte a vrut a făcut.

Stih: Întru ieșirea lui Israil din Egipt a casei lui Iacov din popor barbar.

Dumnezeul nostru...

Stih: Marea a văzut și a rugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Dumnezeul nostru...

Stih: Ce-ți ție Mare că ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

De va fi Polieleu se pun și citirile.

Din Proorocia lui Iaia citire:

Cap. 43, vers 9.

Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună, și se vor aduna boierii dintru ei. Cine va vesti acestea întru dânșii? Sau cele din început cine le va face vouă auzite! Aducă-și mărturiile sale, și să se îndrepteze, și să asculte; și să zică adevărul: Fiți mie mărturii, și Eu sunt martor, grăiește Domnul Dumnezeu. Și Pruncul pe care l-am ales, ca să știți și să credeți și să cunoașteți, că Eu sunt. Mai-nainte de Mine nu a fost alt Dumnezeu, și după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, și nu este afară de Mine Mântuitor. Eu am vestit, și am mântuit; defăimat-am, și nu am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii, și Eu martor Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, și nu este cine să scoată din mâinile Mele, face-voi, și cine va întoarce aceasta? Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuiește pe noi Sfântul lui Israil.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, vers I.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire, și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile prin paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni popoare, și va împărăți întru dânșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, vers 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Prea Înalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei, și stema frumuseței din mâna Domnului; că cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va într-arma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptății, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintru un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea aruncătoare de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării, și râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați, și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului, Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Prea Înalt.

LA LITIE

Sihira glasul 1, singur glasul.

Cu dumnezeiască cuviință întru curăție viețuind, și vas de alegere arătându-te, ai luat Darul botezului de la Teofil păstorul cel bun al goților; și cu acesta împreună făcându-te părtaș nevoințelor celor pentru credință, ai predicat necredincioșilor pe Hristos cu bărbăție. Pentru aceasta și cu cununa muceniciei încununându-te, acum stai de față lângă Scaunul Ziditorului tău, cu îngerii între cei din înălțime; cerând ca să se dăruiască nouă Nichita preamărite, curățire de păcate și mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Astăzi toată lumea întru nevoința purtătorului de chinuri se veselește, și Biserica lui Hristos cu flori împodobită, de Hristos mărturisitorule, strigă ție: Aleasă slugă a lui Hristos și apărătorule prea fierbinte, nu înceta a te ruga pentru robii tăi.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Astăzi pomul vieții din sânurile pământului scoțându-se, adeverează învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa, și înălțat fiind prin mâinile preoților, vestește înălțarea lui la Cer; prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălțându-se, în ceruri viețuiește. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm: Doamne Cela ce Te-ai înălțat pe dânsa, și împreună ne-ai înălțat pe noi, bucuriei Tale celei cerești învrednicește pe cei ce Te laudă pe Tine.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea

Podobie: Toată nădejdea...

Crucea înălțându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată patima Celui ce s-a înălțat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cela ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâți i-a înviat și i-a înfrumusețat, și în ceruri a locui i-a învrednicit ca un Milostiv, pentru mulțimea bunătății. Drept aceea bucurându-ne, să înălțăm numele Lui, și să mărim Sfințenia Lui cea prea înaltă. De trei ori.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul și vă închinați în muntele cel sfânt al Lui, că Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru.

Moise mai-nainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-și spre înălțime, și biruind pe tiranul Amalic, Cruce cinstită, lauda credincioșilor, întărirea nevoitorilor, frumusețea Apostolilor, biruința drepților, mântuirea tuturor cuvioșilor. Pentru aceasta pe tine înălțată văzându-te, făptura se veselește și prăznuiește mărind pe Hristos, Cel ce prin tine a adunat cele risipite, cu bunătatea cea prea înaltă. De trei ori.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru a făcut mântuire în mijlocul pământului.

Cruce preacinstită, căreia îți stau împrejur cetele îngerești bucurându-se, astăzi înălțată fiind cu dumnezeiasca voie, înalță pe toți cei goniți prin amăgirea mâncării, și s-au alunecat la moarte. Pentru aceasta pe tine cu inima și cu buzele, credincioșii sărutându-te, sfințenie luăm, strigând: Înălțați pe Hristos pe preabunul Dumnezeu, și să ne închinăm așternutului picioarelor Lui celor dumnezeiești. De două ori.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea.

Cela ce porți nume de biruință, te-ai arătat Nichita preacinstite Mucenic nebiruit, propovăduind în priveliște pe Hristos Dumnezeul nostru, și mărturisindu-L pe Dânsul înaintea împăraților și a tiranilor. Pentru aceea nu înceta rugându-L pentru pacea lumii, și pentru iubitorii de Hristos împărați, și pentru toți cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta; și pentru ca să ne izbăvească de toată mânia, ca un Iubitor de oameni.

Și acum..., a praznicului, glas același.

Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule, s-a plinit, cela ce zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță, și lumea din înșelăciune se liberează. Astăzi învierea lui Hristos se înnoiește, și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând, și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea și Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi Bunule; Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne mărire Ție.

Iar de va fi Polieleu, zicem Stihoavna Sfântului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te ostașul lui Hristos, cel numit cu numele Dumnezeieștii biruințe asupra vrăjmașilor, cel ce povățuiești cu făclia bunei credințe pe popoarele goților, către lumina cea neînserată. Cel ce ai defăimat toată câștigarea cea curgătoare, și cu nevoințele tale, moștenind împărăția cea cerească, și lucrarea minunilor. Adu-ți aminte stând înaintea Scaunului Ziditorului tău, de cei ce Te laudă pe Tine cu credință, Nichita dumnezeiescule, lauda Bisericii lui Hristos; pe care păzește-o cu rugăciunile tale nebântuită.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Cu arma Crucii celei purtătoare de viață, ai călcat pe vrăjmașul cel mult meșteșugăreț, trăgând pe mulțimile goților din adâncul rătăcirii, și lui Hristos aducându-i pradă preamărită. Și de aceea după numele biruinței, ai primit cununa de la singur Împăratul, Fericite, avându-o pe aceasta răsplătire luptelor tale. Pentru aceasta cinstind pe preasfântă prăznuirea ta cu credință, cerem a dobândi noi cu rugăciunile tale, Împărăția lui Hristos, și a ne mântui de greșale, și de toată scârba.

Stih: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori.

Vino către noi cei ce te rugăm, și ne necăjim, ajutor prea-gata, îmblânzind valul supărărilor vieții, și încetând vicleniile cele rele, ale demonilor, Nichita de Dumnezeu alesule, mărite Mucenice al lui Hristos; cel ce ai biruit cu statornicia pe Atanarih, schingiuindu-te pentru credință fără cruțare; vino acum de apără turma ta Sfinte, pe ceea ce te-a câștigat pe tine ocrotitor și păzitor nebiruit; pe Hristos rugându-L, curățire de greșale să i se dăruiască ei și mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Cela ce porți nume de biruință, te-ai arătat Nichita preacinstite Mucenic nebiruit, propovăduind în priveliște pe Hristos Dumnezeul nostru, și mărturisindu-L pe Dânsul înaintea împăraților și a tiranilor. Pentru aceea nu înceta rugându-L pentru pacea lumii, și pentru iubitorii de Hristos împărați, și pentru toți cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta; și pentru ca să ne izbăvească de toată mânia, ca un Iubitor de oameni.

Și acum..., a praznicului, glas același.

Glasul Proorocului tău Moise, Dumnezeule, s-a plinit, cela ce zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță, și lumea din înșelăciune se liberează. Astăzi învierea lui Hristos se înnoiește, și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând, și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea și Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi Bunule; Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne mărire Ție.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Nichita întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sau aceasta, glasul 1:

Purtătorule de chinuri biruind mai întâi năvălirile barbarilor, cu puterea Crucii cea nebiruită, pe urmă ai surpat mândria dracilor, împotrivindu-te cu vitejia ta înțelepte, și biruindu-o Nichita, ai luat daruri vrednice de biruință. Slavă lui Hristos Celui ce te-a întărit, slavă Celui ce te-a încununat, slavă Celui ce a mărit pururea cinstită pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a praznicului:

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul.., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a Praznicului.

După întâia Catismă, de este Polieleu, zicem Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Crucea luând ca o platoșă, ai mers către lupta vrăjmașilor celor nevăzuți, Nichita de trei ori fericite; unde pierzând tirania necredincioșilor, răsplătire ai luat Darul minunilor, rugându-te să se mântuiască de ispite, cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă..., iar aceasta, Și acum..., asemenea.

Întru tine de trei ori fericită și de viață purtătoare Cruce, popoarele veselindu-se, împreună prăznuiesc cu cetele cele fără de materie; cetele arhiereilor cu cinste te laudă; mulțimile monahilor și a pustnicilor ți se închină; cu care toți slăvim pe Hristos, Cel ce S-a răstignit.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

O minune înfricoșată! Și arătare preamărită! Cum primeai răni nesuferite Nichita, și pătimind strigai, către tiranii cei neînțelegători: Nu mă voi depărta de dragostea Hristosului meu, a Căruia Cruce cinstesc și cinstitele patimi, prin care lumea se mântuiește.

Slavă..., iar aceasta, Și acum..., a praznicului.

Făptura văzând Crucea Ta Hristoase înălțată, înalță glas, lăudând patima Ta cea de bunăvoie, a Dumnezeului nostru al tuturor, și slăvind preasfântă Învierea Ta cea din morți; prin care ai dăruit lumii viață veșnică.

De este Polieleu, zicem Sedelnele cele de după Cântarea a 3-a. Deci Antifonul cel dintâi al glasului, al 4-lea.

Prochimenul glasul al 4-lea.

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Stih: Sfinților celor de pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca. Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Nichita, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Deci Stihira. Glasul al 6-lea.

Astăzi toată lumea întru nevoința purtătorului de chinuri se veselește, și Biserica lui Hristos cu flori împodobită, de Hristos mărturisitorule, strigă ție: Aleasă slugă a lui Hristos și apărătorule prea-fierbinte, nu înceta a te ruga pentru robii tăi.

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 6; și al Sfântului pe 8, iar fiind Polieleu zicem al praznicului cu Irmosul pe 6 și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului,

Al lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Cela ce ți-ai omorât cugetul trupului, luminează-mi cugetul cu strălucirea cea luminătoare, ca să laud prăznuirea ta, ca a unui biruitor prea-ales, ce te rogi lui Hristos pentru noi, o Nichita.

Nemolipsindu-te de otrava patimilor, cu vitejie ai răbdat chinurile, și ca un Mucenic te-ai îmbrăcat cu haina cea cinstită, care s-a țesut din sângiurile tale.

Slavă...

Nouă și minunată cale de nevoințe ai arătat, pironindu-te pentru noi pe lemn Stăpâne; că Te-ai făcut pârgă mărturisirii și răbdării mucenicilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Ceea ce ca o ușă a pogorârii Tale către noi Doamne, mai presus de ființă Te-a strălucit pe Tine Iubitorule de oameni îndoit în fire, Cel ce te numești Răsărit și Soare, și Lumină, să se laude.

De este Polieleu, zicem Catavasiile praznicului.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Veselească-se de Tine Biserica...

Cu vitejie sufletească ai răbdat îngrozirile tiranului, mărite Mucenice al lui Hristos, întărindu-te cu putere dumnezeiască.

Deznodarea trupului tău, și tăierea mădularelor ai suferit Mucenice prealăudate, pentru dragostea lui Hristos care ți-a preamărit sufletul tău.

Slavă...

Se bucură de tine adunarea mucenicilor lui Hristos, văzând că se săvârșește pomenirea ta astăzi.

Și acum..., al Născătoarei:

Marie lăcașul cel curat și cinstit al fecioriei, vindecă rănile cele cumplite ale inimii mele.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

CONDACUL ȘI ICOSUL Praznicului.

Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Veselindu-te, Fericite, întru durerile trupului, după cuviință ai câștigat desfătarea cea dumnezeiască și fără durere în rai, primind de la Dumnezeu cununa nemuririi; pentru aceea izvorăști și râuri de tămăduiri, celor ce cu dragoste năzuiesc la acoperământul tău Mucenice. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Degrab apucă înainte până a nu ne robi pe noi vrăjmașii cei ce te hulesc pe Tine, și ne îngrozesc Hristoase Dumnezeul nostru. Omoară prin Crucea Ta pe cei ce ne vrăjmășesc pe noi cu războiul. Ca să cunoască cât poate credința binecredincioșilor; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Văzându-te Biserica...

Întru cugetările Domnului îndulcindu-se, și întru strălucirile Lui dezmierdându-se Mucenicul, pătimind nu simțea, ci bucurându-se striga: Slavă puterii Tale, Doamne.

Fiind răscumpărat cu sângele Stăpânului, mult-pătimitorul Nichita, bucurându-se aduce sângele său lui Hristos, pentru care ucigându-se strigă; Slavă Ție Dumnezeul meu.

Slavă...

De dragostea Mântuitorului aprins Mucenicul, a călcat văpaia cea idolească, și toată puterea dracilor, și strigă Ziditorului: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., al Născătoarei:

Împărate al împăraților Hristoase, Fecioara cea Preacurată, fiind împodobită cu tot felul de străluciri, ca un Cer însuflețit, acum se preamărește ca o Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Cine poate spune darurile tale cele de biruință, și cununile care ți-a dăruit ție Hristos? Căci te-ai nevoit pentru Dânsul, prealăudate Nichita.

Mucenicii săvârșindu-și nevoințele pe pământ, au primit de la tine răsplătire cerească. Hristoase Dătătorule de viață.

Slavă...

Acum strălucești ca un luminător, o Nichita prealăudate, ajungând a fi lumină al doua, stând cu mărire înaintea Luminii celei mari.

Și acum..., al Născătoarei:

În vremile cele de apoi, Lumina ceea ce a fost mai-nainte de veci ne-ai născut Maica lui Dumnezeu, nouă celor dintru întunericul vieții, și a luminat lumea.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Îndulcitu-te-ai de frumusețile Ziditorului, Mărite, și primind luminile cele de acolo, Fericite, te-ai întraripat, și nebăgând seamă de moarte, ai mers către Dânsul.

Slavă...

Cugetând cu socoteală înțeleaptă Mucenice, ai ales mai de cinste cele veșnice, decât cele trecătoare, și cu bucurie ți-ai dat trupul tău chinurilor, o Nichita veselindu-te.

Și acum..., al Născătoarei:

Singură pe tine, ca pe un măr în dumbravă, și ca pe un crin preacurat, și ca o floare din văi, o Maica lui Dumnezeu; aflându-te Mirele cel mare Hristos, întru tine S-a sălășluit.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica striga către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Tăind tăria înșelăciunii cu împotrivirea ta, și luând cununa biruinței prin nevoința ta, te veselești împreună cu îngerii mărite Nichita, cel cu nume de biruință, dimpreună cu dânșii neîncetat, rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

ICOS

Dându-mi cunoștință sufletului meu, curățește-mi mintea, și mă arată lucrător poruncilor Tale Mântuitorule, ca să pot birui pornirile cele multe ale patimilor mele, și să câștig darul cel de biruință al nestricăciunii, prin rugăciunile viteazului Tău purtător de chinuri Nichita, Iubitorule de oameni, Căci el ne-a chemat pe noi la pomenirea sa, rugându-se neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în 15 zile, pătimirea Sfântului marelui Mucenic Nichita.

Stih: Te arzi Nichita, și te faci purtător de biruință,

Sau mai bine a zice, biruitor focului purtătorul de biruință.

A cincisprezecea zi s-a aruncat,

Nichita în cuptorul cel înfocat.

Acesta a fost pe vremea împărăției marelui Constantin, născut și crescut în țara barbarilor celor numiți Goția (adică în Dacia lui Traian), care scriitorilor grecești le este dincolo de Dunăre, iar nouă Românior dincoace de Dunăre, care țară pe acele vremuri o stăpâneau Goții și se chema Goția, iar acum se cheamă România; deci fiindcă, acest sfânt nu a voit a urma păgânătatea barbarilor, ci precum era de neam luminat și bogat, așa era și creștin bun. Deci fiind prins de Atanarih stăpânitorul Goților, pentru credința lui Hristos, foarte muncit a fost; mai pe urmă prin foc s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Filotei preotul.

Stih: Viețuind Filotei ca un iubit al lui Dumnezeu,

A aflat viață fără de sfârșit împreună cu prietenii lui Dumnezeu.

Acesta a fost dintr-un sat ce se chema Mirmicos, din locul ce se cheamă Opsichiu, și se numea asemenea cu maică-sa, pe care o chema Teofila; deci însurându-se și făcându-se tată de copii, se învrednici de se făcu preot. Și de atunci nevoindu-se cu postul și cu rugăciunea, se făcu mare făcător de minuni. La vremea de lipsă a dat pâine flămânzilor, prefăcut-a apă din râu în vin, și a mutat o piatră foarte mare cu cuvântul său, și peste un an după adormirea sa, mutându-se într-alt loc și-a întins mâinile ca și cum ar fi fost viu, și apucându-se de umerii unor doi preoți ce vrea să-l mute, s-a sculat pe picioare, și pășind de trei ori s-a mutat, și s-a așezat în locul care și acum zace. Și izvorăște mir nepărăsit dând minunată dovedire de cea îmbunătățită viața sa.

Tot în această zi, Sfântul Porfirie cel dintre Mimi (sau îngânători).

Stih: Poruncindu-ți-se ca de botez să-ți bați joc,

De înșelăciune ți-ai bătut joc.

Și te speli Porfirie și de sabie te-ai tăiat,

Iar duhul tău în mâna lui Dumnezeu ți l-ai dat.

Acestuia poruncindu-i-se de Iulian Paravatul, când serba ziua nașterii lui, ca să hulească și să batjocorească lucrurile cele creștinești, când vrea să intre în apă și să se afunde, strigat-a tare: Botează-se Porfirie în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Deci ieșind afară și îmbrăcându-se cu haine albe, și mărturisindu-se că este creștin, și propovăduind de față, i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, aflarea moaștelor Sfântului Acachie Episcopul Melitiei.

Stih: Cinstind noi aflarea moaștelor tale fără îndoire,

Vom afla Acachie de cele rele mântuire,

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Maxim de sabie s-a săvârșit

Stih: Văzând pe Dumnezeu întinzându-ți ție cunună arătat,

Întinzi capul tău Maxime către sabie înfățișat.

Tot în această zi, două Sfinte Fecioare prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Un cuget și o sârguință două fecioare având,

La sabie și-au plecat grumazii lor prea curând.

Tot în această zi, aflarea moaștelor Sfântului întâiului Mucenic Ștefan.

Stih: De obște este Ștefan în lume aflare,

Întâi mare nevoitor al lui Dumnezeu celui mare.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici celor ce au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Nichita.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintele nostru Visarion, Arhiepiscopului Larisei făcătorul de minuni.

Stih: Visarion după ce de pe pământ către Cer s-a mutat,

Și acolo împreună cu jertfitorii preoțește luminat.

În cincisprezece zile a murit păzitorul Tesaliei,

Cel neadormit priveghetor al Eladei.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Gherasim ctitorul Sfintei Mânăstiri a Sfintei Treimi, ce se numește Survia, care se află aproape de Macrenița cea din Zagora, cu pace s-a săvârșit. Sfântul noul Mucenic Ioan Criteanul, care a mărturisit în Efesul cel nou, la anul o mie opt sute unsprezece (despre care vezi în Limonariul cel nou).

Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: În cuptorul persienesc...

Acum luminându-te Mucenice cu Lumina cea neapropiată, luminează cu lumina ta pe cei ce-ți laudă acum praznicul tău, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Slavă...

Oștile îngerilor foarte s-au minunat de bărbăția ta, Fericite, văzându-te că cu tărie te nevoiești, grăind: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum..., al Născătoarei:

Împreună cu ceata cea de sus, Gavriil cel fără de trup veselindu-se, strigă către tine: Bucură-te Născătoare de Dumnezeu Preacurată, binecuvântată ești tu între femei, fără prihană Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Jertfă deplin și primită te-ai adus pe sine-ți Mucenice nebiruite, și jertfire întreagă de bun miros te-ai făcut Stăpânului tău, Celui ce S-a răstignit pentru noi, cu veselie strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Risipind taberele vrăjmașului ca un viteaz dumnezeiesc, ce după lege te-ai nevoit, după vrednicie ai primit cununa biruinței cea neveștejită, din dreapta cea purtătoare de viață, înaintea căreia stai acum, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Bine să cuvântăm pe Tatăl...

Fără de îndoială iubind pe Hristos, ai amestecat sângele tău cu sângele Lui, și cu bice fiind bătut, și în multe feluri ucis, împărățești acum împreună cu Dânsul, ca un râvnitor al Lui, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., al Născătoarei:

Născând pe Hristos, pe Cel ce singur este preacurat, arătat ai spălat spurcăciunea firii noastre Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu totul fără prihană. Și te-ai făcut mai presus decât Heruvimii și decât Serafimii, care strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Imosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei Iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Cu totul mă dau ție de Dumnezeu fericite Nichita, ca să te câștig pe tine părtinitor către Stăpânul, Cel ce poate a mă mântui de toată primejdia. Și care este pricinuitor dumnezeiești mântuiri.

Făcându-te cu adevărat mărturisitor adevărului Mucenice, bucurându-te stai acum cu îndrăzneală înaintea Adevărului celui Ipostatic și cinstit, câștigând darurile nevoințelor tale.

Liniștitu-te-ai la limanul cel lin, odihnindu-te de ostenelile tale, și purtând cunună, dănțuiești în rai împreună cu mucenicii lui Hristos. Așadar ca pe un mărit de Dumnezeu, după vrednicie toți te mărim.

Slavă...

Împărtășește-mi cu îndestulare darul tău Mucenice, celui ce ți-am împletit cu sârguință cununi de laude cu cuvinte, izbăvindu-mă de păcatul meu și de faptele mele cele cumplite, prin rugăciunile tale preafericite.

Și acum..., al Născătoarei:

Mai presus de legile firii ai născut pe Dătătorul de lege, Cel ce s-a cunoscut lumii în două firi, făcându-se trup fără schimbare, pentru milostivirea cea neurmată, binecuvântată Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii...

Precum cu puterea Crucii înțelepte, ai biruit barbariceasca semeție, și tulburarea tiranilor, mare Mucenice Nichita, așa prin rugăciunile tale încetează mișcările trupului, și năvălirile patimilor noastre; dându-ne dezlegare păcatelor biruitorule, ca unul ce ai multă îndrăzneală către Dumnezeu. De două ori.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului:

Crucea este păzitoare a toată lumea; Crucea podoaba Bisericii; Crucea stăpânia împăraților; Crucea întărirea credincioșilor; Crucea slava îngerilor, și dracilor rană.

LA LAUDE

Stihirile Sfântului Nichita, glasul al 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn...

Când ceața relei credințe tot pământul a întunecat, atunci luminător pe tine Domnul te-a arătat, învățător bunei credințe poporului goților, și curățitor rătăcirii idolilor, cu darul Dumnezeiescului Duh. Pentru aceasta cu bunăcredință împreună adunându-ne, cinstim dumnezeiasca ta pomenire, luând dezlegare greșalelor.

Cu puterea lui Hristos împuternicindu-te, toată desfătarea vieții de cele de jos râvnitoare, ai trecut-o cu vederea. Și pe drumul chinuirii bucurându-te ai călătorit, și a tiranilor cruzime cu bărbăție biruind, cununa biruinței ai primit de la unul Dumnezeu; către care acum stând de față purtătorule de chinuri: Adu-ți aminte Nichita de cei ce cu dorire, săvârșesc pomenirea ta.

Pe mărirea cea stricăcioasă trecând cu vederea, slava cea cerească ți-a dat-o Hristosul tău, ca celui ce-L slăvești pe el cu vărsarea sângelui, și credincioșilor pe tine te-a dăruit apărător dumnezeiesc, scăpându-i pe ei de ispitele cele grele. Pentru aceasta ca pe ocârmuitorul cetății, îmbogățindu-se turma ta, cu laude te cinstește în toți anii pe tine Nichita mărite.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Veniți credincioșilor întru laude să prăznuim pomenirea măritului Mucenic Nichita, că acesta propovăduind popoarelor goților credința lui Hristos și pecetluind cu foc mărturisirea cea bună, ostaș s-a arătat nebiruit al Împăratului tuturor și Dumnezeu; tăind împreună miile înțelegătoarelor seminții celor de alt neam, cu puterea Dumnezeului nostru Celui ce S-a pironit pe lemn. Pe care rugăm neîncetat pentru dreptmăritorii creștini, și pentru toți cei ce săvârșesc cu credință, dumnezeiasca și preamărita lui pomenire.

Și acum..., al praznicului, asemenea.

Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe Amalic surpând l-a biruit, și David Psalmistul strigând, a poruncit să se închine așternutului picioarelor Tale, cinstitei Crucii Tale, Hristoase Dumnezeule; astăzi păcătoșii ne închinăm, cu buze nevrednice; pe Tine Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa, lăudându-te strigăm: Doamne împreună cu tâlharul, împărăției Tale învrednicește-ne pe noi.

Și de este Polieleu cântăm SLAVOSLOVIA cea mare, iar nefiind Polieleu, cântăm:

STIHOAVNA praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Astăzi Crucea Domnului se înalță, lemnul cel de viață purtător, pe care cu trupul S-a pironit Hristos, pe toți chemând spre mântuire.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Bucură-te dumnezeiască păzitoarea credincioșilor, zidul cel nebiruit, crucea Domnului, prin care de pe pământ, la Cer ne-am înălțat.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Veniți toți, cu veselie să sărutăm lemnul cel purtător de viață, pe care S-a pironit Hristos, mântuirea lumii.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.

Astăzi toată lumea se veselește de nevoința biruitorului, și Biserica lui Hristos, înfrumusețându-se cu flori, strigă ție Mucenice Nichita: Slugă bună a lui Hristos, și părtinitorule fierbinte, nu lipsi a te ruga pentru robii tăi.

Și acum..., al praznicului, asemenea.

Astăzi pomul vieții din sânurile pământului scoțându-se, adeverează învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa. Și înălțat fiind prin mâinile preoților, vestește înălțarea Lui la ceruri; prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălțându-se, în ceruri viețuiește. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm: Doamne Cela ce Te-ai înălțat pe dânsa, și împreună ne-ai înălțat și pe noi, bucuriei Tale celei cerești, învrednicește pe cei ce Te laudă pe Tine.

Și cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1-a, pe 4, și dintru a Sfântului Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen glasul al 7-lea. Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu. Apostolul către Timotei: Fiule Timotei întărește-te... Caută la Octombrie în 26. Aliluia. Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor săi, iată eu vă trimit pe voi ca oile prin mijlocul... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul...

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Pomenirea celui dintre sfinți, Părintelui nostru Visarion, arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni.

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm: Fericit bărbatul..., Starea întâia.

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 8: 3 ale Praznicului și 5 ale Ierarhului.

Stihirile Praznicului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te de viață purtătoare biruința creștinilor cea nebiruită, ușa raiului, întărirea credincioșilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit și s-a sfârșit, s-a călcat puterea morții, și ne-am înălțat de pe pământ la cer, armă nebiruită; ceea ce ești luptătoare împotriva demonilor, cu adevărat lauda mucenicilor și podoaba cuvioșilor, limanul mântuirii care dăruiești lumii mare milă.

Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem; ceea ce ești semnul mântuirii cu adevărat, care gonești pe vrăjmași întru înălțarea ta, preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraților, tăria drepților, podoaba preoților, care de nevoi ne mântuiești când te închipuim. Toiagul puterii, prin care suntem păstoriți. Arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii, dumnezeiască slavă a lui Hristos, Care dă lumii mare milă.

Bucură-te povața orbilor, tămăduirea neputincioșilor, învierea tuturor morților, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuți în stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul și a odrăslit nestricăciunea, pământenii ne-am îndumnezeit și diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălțată văzându-te cu mâinile arhiereilor, înălțăm pe Cel ce s-a răstignit pe tine, și ție ne închinăm, câștigând mare și bogată milă.

Stihirile Ierarhului, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu ce cununi de laudă...

Cu ce cununi de laudă să încununăm pe ierarhul, pe dascălul milosârdiei și apărătorul dreptății, pe cel îngeresc la obiceiuri; pe sfeșnicul cel prealuminător al credinței, pe râul milosteniei cel nedeșertat, pe Visarion cel nou, care cu ochi privighetori a păscut turma sa în dumnezeieștile pășuni ale lui Hristos, Cel singur Preamilostiv?

Cu ce podoabe de cântări vom încununa pe ierarhul, pe împotrivitorul la nedreptate, pe ajutătorul celor năpăstuiți și cu adevărat părtinitor ai săracilor; pe turnul înfrânării cel neclătinat, pe lauda sihaștrilor, slava cea cu adevărat mare a Bisericii, și întărire credincioșilor? Prin care ție, Visarioane, Hristos ți-a dăruit de sus dumnezeiască cinstire.

Cu ce cântări sfințite să te lăudăm pe tine, Ierarhe, dascălul înfrânării și împreună-locuitor cu cei fără de trup și ca serafimii privighetor al celor dumnezeiești? Cumpăna cugetării și a faptelor bune, mângâierea cea mare a celor din nevoi, lauda preoților și ocrotitorul lor cel tare, prin care Hristos Dumnezeu, dăruiește mila Sa cea bogată celor ce au trebuință.

Alte stihiri, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Din tinerețe cu totul te-ai dat pe tine, sfinte, Atotțiitorului Dumnezeu, și cu sfințenie ai primit ungerea cea sfântă, povățuitul poporul și turma cea credincioasă bine chivernisind-o; și acum te-ai sălășluit în staulul cel ceresc, Preacuvioase Ierarhe Visarioane.

Ajungând preasfințit păstor al credincioșilor ai luminat inimile multora, înțelepte, ungând întru Duhul preoți, preafericite, și cu adevărat, ca un înger slujind Domnului Atotțiitorului, pe Care roagă-L, preasfințite, ca să ne trimită pace sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Părinte Visarioane, fiind nouă dascăl mântuitor, cu cuvinte și cu fapte ne-ai învățat și ne-ai povățuit către lumina poruncilor Iui Hristos. Pentru aceasta și mutându-te către Iisus, după Care ai dorit, să nu ne lași pe noi săraci până Ia sfârșit. Ci împreună cu noi stând cu duhul, pururea sfinte, și în chip nevăzut învățându-ne căile faptelor celor bune, arată-ne pe noi vrednici de cereștile locașuri.

Ca întru arătarea lui Hristos bucurându-te, să strigi către Dânsul: Iată, eu și pruncii pe care mi i-ai dat, Dumnezeule. Ca și noi să strigăm: Acesta este, Doamne, povățuitorul mântuirii noastre, Părintele dorit pe care l-ai dat nouă, doctor sufletelor noastre, împreună cu care acum învrednicește-ne și pe noi, Stăpâne, să locuim în locașurile Tale cele pururea luminătoare, și să Te mărim pe Tine împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Duhul Tău cel Preasfânt.

Și acum..., a Praznicului, același glas:

Glasurile proorocilor pe acest sfânt lemn mai înainte l-au vestit. Prin care s-a mântuit Adam din blestemul morții cel de demult; și fiind înălțat astăzi, înalță glas împreună și făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cel ce ești însuți întru milă nemăsurat, Stăpâne, curățire fii nouă și mântuiește sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

PROCHIMEN, glasul al 7-lea:

Dumnezeul nostru în cer și pe pământ toate câte a vrut a făcut.

Stih: Întru ieșirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov din popor barbar.

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Stih: Ce-ți osie ție, mare, că ai fugii, și ție, Iordane, că te-ai întors înapoi.

PAREMIILE

De la Facere citire:

(XVlll, 1—8, 10—19)

Apoi Domnul S-a arătat iarăși Iui Avraam Ia stejarul Mamvri, într-o zi pe Ia amiază, când ședea el în ușa cortului său. Atunci, ridicându-și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea Iui; și cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea lor și s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: «Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălați picioarele și să Vă odihniți sub acest copac. Și voi aduce pâine și veți mânca, apoi Vă veți duce în drumul Vostru, întrucât treceți pe la robul Vostru!» Zis-a Aceia: «Fă, precum ai zis!». După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra și i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună și fă azime!». Apoi Avraam a dat fuga Ia cireadă a luat un vițel tânăr și gras și L-a dat slugii, care l-a gătit degrabă. Și a luat Avraam unt, lapte și vițelul cel gătit și Ie-a pus înaintea lor și pe când Ei mâncau a stat și el alături de Ei sub copac. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo și S-au îndreptat spre Sodoma și Gomora și s-a dus și Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. Domnul însă a zis: «Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac? Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare și tare și printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului, că l-am ales, ca să învețe pe fiii și casa sa după sine să umble în calea Domnului și să facă judecată și dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit».

De la Pilde citire:

(III, 1—18)

Fiul meu, nu uita învățătura mea și inima ta să păzească sfaturile mele. Căci lungime de zile și ani de viață și propășire ți se vor adăuga. Mila și adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-Ie pe tabla inimii tale; atunci. Vei afla har și bunăvoință înaintea Iui Dumnezeu și a oamenilor. Puneți nădejdea în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândește Ia Dânsul și El îți va netezi toate cărările tale. Nu fii înțelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu și fugi de rău; aceasta va fi sănătate pentru trupul tău și o înviorare pentru oasele tale. Cinstește pe Domnul din averea ta și din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitnițele tale se vor umple de grâu și mustul va da afară din teascurile tale. Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului și nu simți scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un Părinte pedepsește pe feciorul care îi este drag. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul și prețul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai prețioasă decât pietrele scumpe; niciun rău nu i se poate împotrivi și e bine-cunoscuta tuturor celor ce se apropie de ca; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viață lungă este în dreapta ei, iar în stingă ei bogăție și slavă; din gura ei iese dreptatea; legea și mila pe limbă Ie poartă. Căile ei sunt plăcute și toate cărările ei sunt căile păcii. Pom al vieții este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți.

De Ia înțelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 7—15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme; dă de odihnă. Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu Ie masori după numărul anilor. Înțelepciunea este la om adevărata căruntele și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinata. Plăcut fiind Iui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutai de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând Ia desăvârșire, dreptul a apucat ani îndelungați. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutății. Neamurile văd, dar nu pricep nimic, și nu-și bat capul cu așa ceva, că adică harul lui Dumnezeu și mila Lui sunt cu aleșii Săi și că poartă grijă de sfinții Săi.

LA LITIE

Stihirile, glasul 1:

Crezând Stăpânului tuturor, te-ai făcut Lui slugă mulțumitoare, întărindu-te de temerea Lui; și temându-te ai ajuns la smerenia cea desăvârșită. Și smerindu-te ca unul ce ai luat firea cea nelucrătoare a mișcărilor celor peste fire, a mâniei și a poftei, te-ai îmblânzit. Și îmblânzindu-te, poruncile ai păzit; și păzindu-le pe ele, te-ai curățit; și curățindu-te, te-ai luminat. Iar luminându-te, ai auzit de la Hristos zicându-ți-se; De acum nu mai ești slugă, ci prieten. Vino dar împreună cu Mine, întru cămara chemării celei de sus.

Glasul al 6-lea:

Bine să-ți fie, slugă bună și credincioasă; bine să-ți fie, lucrătorule al viei lui Hristos. Tu și greutatea zilei ai purtat; tu și talantul ce ți s-a dat l-ai înmulțit, și pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta, poarta cerului ți s-a deschis ție: Intră întru bucuria Domnului tău și te roagă pentru noi, Părinte, Preasfințite Visarioane.

Asemenea:

Omule al lui Dumnezeu și credincioasă slugă; chivernisitorule al Tainelor Lui, și bărbat al doririlor Duhului; stâlpule însuflețit și icoană vie, pe care Biserica Larisei, lăudându-te, te-a primit ca pe o comoară dumnezeiască, fii rugător și pentru sufletele noastre.

Asemenea:

Cuvioase preafericite, Părinte preasfinte, păstorule cel bun și al lui Hristos, ucenic al Păstorului celui mare; Cel ce ți-ai pus sufletul pentru oi, și acum, Prealăudate Părinte Visarioane, cere prin rugăciunile tale să se dăruiască nouă mare milă.

Glasul al 8-lea:

Făcându-te următor Marelui Arhiereu, cu ungerea bucuriei te-ai săvârșit, Visarioane Cuvioase. Și bună mireasmă făcându-te Lui și luminându-ți făclia cu untdelemnul milosârdiei, ai urmat Lui. Pentru aceasta acum împreună cu Dânsul desfătându-te, le veselești cu toți sfinții, cu care împreună nu înceta a cere, ca să ne împărtășim de dumnezeiasca împărăție și noi, cei ce în chip curat ne rugăm ție și prăznuim pomenirea la cea de peste an.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări și cu bucurie să cântăm, luminat prăznuind, întru pomenirea ierarhului și purtătorului de Dumnezeu Părinte. Împărații și dregătorii să se adune împreună și să laude pe cel ce din pruncie până la sfârșitul vieții s-a arătat slugă lui Hristos și osârduitor în via Lui. Păstorii și dascălii, împreună alergând, să laude pe păstorul cel următor Păstorului celui bun; fecioarele să laude pe înaripatul purtător de grijă, cel ce împreună cu ele a luat jugul pustniciei. Legiuitorii să laude pe dătătorul legii, tinerii pe pilda înfrânării, bogații pe chivernisitorul cel bun, iar săracii pe miluitorul lor. Toți lăudând pe cel ce s-a făcui toate tuturor ca să-i câștige spre mântuire, grăind așa: Prealuminate Părinte Visarioane, roagă pe Mântuitorul Hristos ca, pentru rugăciunile tale, să izbăvească turma ta de toată nevoia ce este asupră-i.

Și acum... a Praznicului, glasul al 8-lea:

Lucrarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mai înainte închipuind-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalec, în pustiul Sinai. Căci când și-a întins mâinile, făcând chipul Crucii, se întărea Israel. Iar acum săvârșirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalță, și demonii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a mântuit, ca toate. Darurile prin Cruce ne-au strălucit noua. Pentru aceasta bucurându-ne toți, cădem către Tine, zicând. Cât s-au mărit, lucrurile Tale, Doamne, mărire Ție.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Pe tine cel ce clin pruncie te-ai adus cu lotul Domnului, sfințit te-a uns cu frumusețile bunătăților Părintele ceresc; și Duhul cel Preaslăvii te-a luminat, Cuvioase Visarioane; și făcându-te preafrumos și cu chip dumnezeiesc, te-a numărat împreună cu îngerii și cu cetele ierarhilor. Cu aceea împreună petrecând ca un arhiereu adevărat, cu îndrăzneală roagă-te pentru sufletele noastre.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca intru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Arătatu-te-ai, Preasfințite, în curțile Domnului viță mult-roditoare, odrăslind strugurii faptelor bune, slăvite. Cu înțelepciune dumnezeiască vărsând râurile sfintelor tale cuvinte, din care și noi gustând ne umplem de dumnezeiască bucurie. Din amețeala cea din patimile noastre pururea ne izbăvim noi, cei ce cu dragoste cinstim preasfântă și plină de bucurie duhovnicească pomenirea ta, Părinte preasfințite.

Stih: Gura dreptului izvorăște înțelepciune, și cugetul inimii lui pricepere.

Ca o stea prealuminoasă luminezi pe cei ce cu dragoste măresc pomenirea la cea cinstită și dumnezeiască, fericite Părinte. Cel ce ești noianul îndurărilor și vărsare neîmpuținată a milei; tare ajutător celor năpăstuiți, mângâiere neclintită a săracilor, ușurare celor din nevoi, chivemisitor al săracilor, și tare și grabnic ajutător văduvelor, izbăvește-ne și pe noi, cu rugăciunile tale, de chinurile cele veșnice.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Preasfinte Părinte Visarioane, slujitorule al Iui Dumnezeu, nimic nu te-a despărțit de dragostea lui Hristos: nici slava, nici desfătările, nici laudele oamenilor, nici înălțările scaunelor. Petru aceasta și mutându-te din viața cea trecătoare, te-a primit pe tine în cereștile locașuri; și ai acum în ceruri bogăție nepieritoare și slavă veșnică, umplându-te de desfătarea cea nestricată și primind laudă de la îngeri. Iar pe noi, după datorie săvârșind pomenirea ta, vredniciile de fericire, prin neadormitele tale rugăciuni cele către Dumnezeu, învrednicește-ne de Împărăția Cerurilor.

Și acum... a Praznicului. Glasul al 8-lea:

S-a plinit glasul proorocului Tău, Moise, Dumnezeule, ce zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță și lumea din înșelăciune se slobozește; astăzi învierea lui Hristos se înnoiește și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție, aducând, și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule: Crucea și Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, slavă Ție.

Troparul, glasul al 8-lea:

În răbdarea ta, ți-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulându-i. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Visarioane milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

LA UTRENIE

După Dumnezeu este Domnul..., troparul Praznicului (de două ori). Slavă.., al Sfântului, Și acum... al Praznicului.

După Catisma întâia, cântam Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Pe valurile vieții fugind și mărirea cea lumească defăimând, Părinte, ai urmat Domnului după Care ai dorit și cărarea Lui cea dumnezeiască ai săvârșit-o și de dragostea Lui, nimic nu te-a despărțit. Pentru aceasta, te-ai arătat moștenitor al împărăției cerurilor. Părinte Ierarhe Visarioane preafericite, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeale celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă... Și acum..., a Praznicului:

Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Iubitorule de oameni, că pe el Te-ai pironit, Viața tuturor; raiul ai deschis, Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credință a venit la Tine, și desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ție: Pomenește-mă, Doamne. Primește-ne precum ai primit pe acela și pe noi care grăim: Greșit-am toți milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.

După Catisma a doua, cântăm Sedealna glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

În muntele cel înțelegător suindu-te, ai intrat sub norul cel de taină, de Dumnezeu înțelepțite, și te-ai învățat adâncurile Duhului; prin taină însemnând cu degetul Iui Dumnezeu împreunarea Treimii pe lespezile inimii tale, Visarioane. Pentru aceasta, te-ai arătat luceafăr prealuminat și dascăl preaales al cetății Larisei. Iar acum roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea ta cea pururea lăudată.

Slavă... Și acum..., a Praznicului:

Îndată ce s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morții s-au clătinat, Doamne, că pe Cel pe care L-a înghițit cu poftă iadul, L-a dat afară cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, și Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

După Polieleu, Sedealna glasul al 6-lea:

Podobie: Puterile îngerești...

Viețuind pe pământ viață îngerească, ți-ai depărtat de greutate trupul tău și într-aripându-l cu facerile de bine, ai ajuns Ia limanul celor vii. Și sălășluindu-te în rai, împreună cu sfinții cei din veac te veselești pe lingă apa odihnei, cântând Domnului neîncetată laudă.

Slavă... Și acum... a Praznicului:

Mai înainte a închipuit cu taină Isus al lui Navi dedemult chipul Crucii, mâinile întinzându-și cruciș; și a stat soarele până ce a zdrobit pe vrăjmașii cei ce stăteau împotriva Ta, Dumnezeule; iar acum soarele a apus văzându-Te pe cruce pe Tine, Cel ce ai stricat stăpânia morții, și toată lumea împreună ai ridicat, Mântuitorul meu.

Antifonul 1 al glasului al 4-lea:

PROCHIMENUL

Gura dreptului izvorăște înțelepciune, și limba lui va grăi judecată.

Stih: Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți in lume.

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Ioan: (X, 9—13) Zis-a Domnul: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor...

Caută sâmbătă în săptămâna a 5-a după Rusalii.

Psalmul 50

Slavă... glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Visarion, Milostive, curățește mulțimea greșealelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșealelor noastre.

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Apoi stihira, glasul al 6-lea:

Visarioane, Ierarhe, împreună cetățean cu îngerii și moștean al împărăției lui Hristos, pururea stând înaintea Treimii, roagă-te pentru noi fiii tăi cei preaiubiți, care după datorie săvârșim preasfințită pomenirea ta, ca să ni se dea iertare de greșeale.

CANOANELE

Unul al Praznicului, cu irmosul pe 6 și doua ale ierarhului, pe 8.

CANONUL cel dintâi al Ierarhului.

Facere a lui Pahomie ieromonahul.

Cântarea l-a, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Făcutu-te-ai, preaînțelepte locaș Duhului Celui dumnezeiesc, supunând sufletul tău la pornirile Lui și către limanurile cele fără de valuri ai ajuns, preasfințite Părinte.

Scuturat-ai din sufletul tău nebunia lui Maniona, ca pe o închinăciune la idoli. Și ca un bun chivernisitor, talantul cel încredințat ție l-ai înmulțit la masa celor săraci.

Făcându-te locaș Duhului Celui Preasfânt, și luminându-te prin sfintele suiri, Biserică ai zidit lui Hristos, spre laudă neîncetată.

A Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu S-a sălășluit întru tine, Preacurată, și S-a arătat pe pământ purtător de trup, ca să izbăvească de necuvântare pe cei ce au fost amăgiți de sfaturile vrăjmașului.

Alt Canon, al ierarhului

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmos: Pe faraon ce se purta...

Omul acesta ce este lăudat de noi este ceresc; căci viața lui ni l-a arătat pe el înger în trup. Pentru aceasta să fie lăudat și ca un înger pământesc și ca un om ceresc.

Omule al lui Dumnezeu, care cale a bunătăților nu ai urmat-o și care faptă bună nu ai lucrat-o? Pentru că te-ai făcut dascăl a toată privirea Dumnezeirii și pildă faptelor celor minunate, Părinte Visarioane, de trei ori preaînalte.

Slavă...

O, slăvite Visarioane, și după moarte ești viu; și acum trăind, Părinte, nu ne lăsa pe noi; ci vino și stai astăzi nevăzut împreună cu noi fiii tăi și binecuvântându-ne pe noi ca pe cei ce săvârșim pomenirea ta, noi și mai mult ne vom bucura și te vom lăuda pe tine, Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea din tine, Preacurată, mă îndeamnă iarăși a grăi despre Dumnezeu. Și lăudându-te, îndrăznesc a-ți cânta așa: Bucură-te auzire străină, Fecioară Maică, pentru că fără sămânță ai născut pe Dumnezeu, Unul în două firi.

Catavasie: Cruce însemnând Moise...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veselește de Tine...

Având minte luminată de Dumnezeu și în trup râvnind cetelor minților celor cinstite, te-ai numărat cu ele, mutându-te de la noi.

Având viețuire în ceruri de unde toți așteptăm pe Hristos Domnul, roagă-L pe Dânsul pentru noi, robii Săi.

Aprinzându-te pe tine Hristos, te-a pus în Biserică sfeșnic înțelegător credincioșilor, care pururea luminezi cugetele lor.

A Născătoarei:

Ca să întărească Domnul firea cea neputincioasă a oamenilor, a luat-o pe dânsa fără de păcat din tine, Preacurată.

Alt Canon

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Dănțuind acum în ceruri și împreună cu toți sfinții stând înaintea Treimii celei preacinstite, adu-ți aminte de noi toți, pururea pomenite și podoabă a ierarhilor.

Arătatu-te-ai, Părinte, următor tuturor sfinților celor din veac, trăgând la tine cu iscusire toate faptele cele bune ale lor. Cu care și acum împreună ești locuitor în ceruri, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.

Slavă...

Tu, din pruncie făcându-te sfânt și curat întru amândouă: cu sufletul și cu trupul, te-ai arătat slujitor lui Dumnezeu. Pentru aceasta și după moarte slujești întru înălțime, o, Visarioane, de Dumnezeu sfințite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești sălaș mai desfătat lui Dumnezeu celui neîncăput numai tu singură ai răsplătit datoria strămoașei Eva. Căci fără stricăciune ai născut pe Ziditorul tău, fără amestecare și fără schimbare.

Catavasie: Toiagul în chip de taină...

Condacul și Icosul Praznicului.

Sedealna ierarhului, glasul al 3-lea: De frumusețea fecioriei...

Văzând îngerii frumusețea sufletului tău cel preasfinții, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieșirea ta: Vino dar de te suie către Dumnezeu, după Care ai dorit; vino, Visarioane, la praznicul veșnic și lăsând cele de jos, suie-te sus și te bucura împreună cu îngerii.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 8-lea:

Podobie: Porunca cea cu taină...

În rai dedemult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmașul pricinuindu-mi omorârea; iar lemnul Crucii, aducând haina vieții oamenilor, s-a înfipt in pământ și lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta văzând-o înălțată, lui Dumnezeu cu credință popoare să strigăm: Plină este de slavă casa Ta.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Înălțat văzându-Te...

Strălucind în lume ca un luceafăr neapunând întru ascuns, ci stând pururea întru înălțime, ai gătit pe toți a lăuda pe Domnul Cel ce te-a mărit pe tine.

O, Visarioane, având în inima ta bună știință și credință, te-ai arătat ostaș al lui Hristos. Pentru aceasta te-ai nevoit cu bună luptă, preafericite.

A Născătoarei:

O, Preacurată Fecioară, ridică-ne pe noi cei ce cu totul suntem pierduți în patimile cele de necinste, și cufundați în adâncul lenevirii ca una ce ai născut pe Ziditorul, Cel ce a ridicat păcatul lumii.

Alt Canon

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...

Legea Domnului făcându-se cu adevărat sfeșnic picioarelor laie și poruncile Lui, cu adevărat lumină cărărilor tale, le-au înălțat la vârfurile bunătăților cele preaînalte și minunate, pe line, Părinte, cel ce strigai: Mărire puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.

Acest pururea pomenit Părinte Visarion amestecând prea bine râvna lui Ilie cu blândețile lui Moise, cu adevărat a fost și el însuși, ca un Ilie și ca un Moise, când se cuvenea, fiind plin de dumnezeiască râvnă și de blândețe, ca un apărător al credinței.

Slavă...

Tu, mărite Părinte, ai urmat lui Hristos și, omorând săltările trupului, le-ai arătat pe pământ ca un alt Ilie, și aprinzându-te de dumnezeiasca râvnă ai stat pururea împotriva celor fără de lege, cu învățăturile graiurilor laie cele sfinte, preafericite Părinte.

Și acum... a Născătoarei:

Ziditorul, aflându-te pe tine, cinstită, crin preacurat în văi strălucind din veac cu faptele cele bune, cu adâncimile curăției și cu desfătarea cuviinței, le-a înălțat în neamul omenesc. Pentru aceasta, ca pe o Maică a Ziditorului te mărim.

Catavasie: Auzit-am, Doamne...

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...

Lepădat-ai din cugetul tău, sfinte, materia și tulburarea cea lumească, și te-ai apropiat către Domnul cu toată cuviința.

Tu, Cuvioase, astupând toate simțirile sufletului și ale trupului, prin pătimire le-ai supus Duhului ca unui bun ocârmuitor.

Ridicatu-te-ai cu sfințenia ca un măslin roditor; și înflorind ca un finic și ca un cedru al lui Dumnezeu, pe toate le-ai umplut de bun miros.

A Născătoarei:

Cel prea puternic și mai presus de fire, aflându-te pe tine singură preacurată, S-a întrupat în pântecele tău fără de patimă și fără stricăciune, Preacurată Fecioară.

Alt Canon

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Slăvite Visarioane, făcându-te vas aromatelor celor de taină, ai veselit simțirile tuturor credincioșilor. Căci graiurile cele din gura la cea sfântă și dumnezeiască au fost mai presus decât lot mirosul cel cu multe feluri de mirosuri, Părinte.

Tu și cu cuvintele și cu faptele ai mărit, și ai lăudat pe Dumnezeu, fericite Părinte, pentru aceasta ai și câștigat de la Dumnezeu mărire veșnică. Ci, o, Părinte, locuind tu în cer, nu uita pe cei de pe pământ care săvârșesc pomenirea ta.

Slavă...

Întărindu-te, Părinte, de puterea cea nevăzută a Preasfântului Duh, pe pământ te-ai arătat ca un înger fără de trup. Că împreunându-te cu dumnezeiasca dorire a Izbăvitorului, te-ai arătat preaales ierarh, pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

O, Fecioară, niciodată n-a mai fost, nici nu s-a văzut din veac, taină mai nouă și înfricoșătoare decât taina nașterii tale, cea fără de sămânță.

O, minune a înălțimii și a adâncimii minunilor Tale cele străine și negrăite, Fecioară.

Catavasie: O, de trei ori fericite lemn...

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi cu glas de laudă...

Purtat fiind de cuget curat, Cuvioase, ți-ai risipit bogăția în holdele săracilor. Pentru aceasta și seceri veselie, dobândind din-destul darurile ostenelilor tale.

Pentru podul făcut de tine peste râul Ahelos, pentru ca să treacă cei ce se abăteau rău mai înainte, ți s-a gătit și ție pod de suire către cer, de Dumnezeu fericite.

Pe tine, Părinte, te cunoaștem izbăvitor al celor robiți, și al celor închiși în temnițe, și scăpare grabnică a celor pătimitori și a celor cuprinși de necazuri și de nevoi. Pentru aceea ne rugăm, izbăvește-ne și pe noi de reaua pătimire.

A Născătoarei:

Îndreptează-mă, stăpână, către limanurile cele de mântuire, pe mine cel deznădăjduit de furtuna cugetelor și de mulțimea patimilor, ca una ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul lumii.

Alt Canon

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...

Bucură-te Visarioane, căci cu adevărat te-ai arătat podoabă și dumnezeiască frumusețe ierarhilor și dulceață părinților. Bucură-te pururea pomenite Ierarhe, îndreptătorule și apărătorule al dreptei credințe.

Visarion cel îndumnezeit și cu adevărat mare arhiereu, făcându-se următor bunătăților celor noi printr-însele și-a făcut grabnică suire care cu adevărat duce către Dumnezeu.

Slavă...

Urmând noi învățăturilor tale, Părinte, precum pe pământ, și sus să avem sălășluite împreună cu tine. Cetățeanule al cerului, Preasfințite Visarioane.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu, Preacurată Fecioară, ca ceea ce te-ai arătat slujitoare lucrării celei de negrăit a măririi lui Dumnezeu, prin nașterea ta ai îndumnezeit toată firea omenească; căci pe Dumnezeu L-ai născut om, pentru care îți cântăm: Bucură-te!

Catavasie: În pântecele fiarei...

CONDAC glasul al 8-lea:

Podobie: Porunca cea cu taină...

Din pruncie, primind de la Dumnezeu biruință asupra demonilor, preasfințite Părinte, și făcându-te întocmai ca un înger între oameni, te-ai mutat acum la locașurile cele cerești. Pentru aceasta și nouă celor ce ne aflăm jos, ni se cade a striga ție: Bucură-te, Părinte Visarioane.

ICOS

Văzând îngerii că sfințitul tău suflet este ridicat de pe pământ, Părinte, către locașurile cele cerești luminat de fulgerele bunătăților celor dumnezeiești, de trei ori fericite Părinte, dănțuiau și strigau către tine: Bucură-te, lucrătorul a toată fapta cea bună; bucură-te, izgonitorul a toată fapta răutăților. Bucură-te, cel ce te-ai arătat pricinuitor de mântuire multora; bucură-te, cel ce ai izbăvit pe mulți de pierzare. Bucură-te, cel ce pururea în rugăciuni ai fost plin de frica lui Dumnezeu; bucură-te, cel ce întru învățături ai fost plin de cuvântul lui Dumnezeu. Bucură-te, că te-ai arătat păstor oilor celor cuvântătoare; bucură-te, că ai fost izgonitor lupilor celor răpitori. Bucură-te, următorule al părinților celor lăudați; bucură-te, împărtășitorule al tuturor sfinților. Bucură-te, bunule chivernisitor al celor de jos; bucură-te, moștenitorule al celor de sus ale lui Dumnezeu. Bucură- te, dumnezeiescule Părinte Visarioane.

SINAXAR

În această lună, ziua a cincisprezecea, pomenirea celui intre sfinți, Părintelui nostru Visarion. Arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni.

Acest între sfinți Părintele nostru Visarion era dintr-un sat din Macedonia, din părțile spre Tesalla. S-a născut din părinți cucernici și învățând carte, când a fost de 16 ani, a poftit viața și schima monahală; și cu adevărat s-a dus cu tot sufletul la Marco, mitropolitul Larisei. Și câtăva vreme rămânând împreună cu dânsul și trecând treptat cele sfințitoare, a fost făcut episcop pe seama cetății Domelicului și Elasonului. Iar poporul cetății, din pricina mândriei, nu l-a primit ca episcop, pentru că în trecut cetatea lor era cinstită cu rang de Arhiepiscopie. Pentru aceasta, mergând ei cu îndrăzneală la patriarhul Teolip ce păstorea în vremea aceea, care era stăpânit mai mult de aur decât de Dumnezeu, au luai de la dânsul ca episcop pe un oarecare Neofit. Iar Visarion, următorul lui Hristos, socotind acest lucru pricină de odihnă, aștepta lângă Marco, Părintele lui duhovnicesc, vindecând pururea cu cuvântul și cu fapta pe săracii și neputincioșii ce așteptau la biserica sa. Trecând patru ani, și văduvind de păstor episcopia Stagopului a fost cerut de către credincioșii acelei episcopii să le fie exarh. Și petrecând în episcopia aceea șase ani multe supărări și prigoniri a suferit din pricina unui netrebnic de preot, numit Dometie. Iar preasfințitul Marco, dându-și sfârșitul și mutându-se către locașurile cele fericite, atunci cu alegerea și cu cererea episcopilor acelei eparhii și a clericilor, precum și a lot poporul dreptcredincios, Sfântul Visarion a fost rânduit urmaș în scaunul Larisei de către patriarhul Ieremia. Cât a condus această eparhie a săvârșit cele plăcute lui Dumnezeu: răscumpăra pe cei robiți, ajutora cu daruri pe cei săraci și lipsiți; făcea poduri peste ape. Astfel, a făcut pod peste râul ce cobora din Pind în Etolia, numit de locuitorii de acolo Levcopolomos, adică râul alb, iar de poeți Ahelios, curgător ca argintul, peste care mai înainte nimeni nu putea trece și nici nu putea tace pod din pricina repeziciunii cu care curgea apa și a nămolului ce se făcea în vremea ploilor, l-a pus temelia și a zidit la munte, aproape de salul lui, Mânăstirea cea frumoasă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și a avut și ajutor intru toate, pe fratele lui bun Preacuviosul Ignatie episcopul. În acest chip, bine și cu plăcere dumnezeiască chivernisindu-și toate lucrurile sale, precum și cele ce erau sub stăpânirea lui, fiind aproape de 50 de ani, s-a dus către Domnul.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Fiind ca un ierarh și ca un slujitor al lui Hristos și hrănindu-ți sufletul cu cuvintele credinței, din darul cel dintru tine ai împărțit credincioșilor în dragoste și în Duhul, preasfințite Părinte.

Acum cu adevărat, iar nu întru închipuire, vezi mărirea cea dumnezeiască; și nu ca prin oglindă privești cele tainice, ci față către față vezi cele înalte cântând: Bine ești cuvântat, Doamne.

Cetatea Larisei și Ftetaniei, cu credință adunându-se, prăznuiesc la mormântul tău, împreună cu călugării, racla moaștelor tale cele mirositoare de mir, așezată în biserica Domnului, pe care tu ai zidit-o.

A Născătoarei:

Ceata proorocilor văzându-te pe tine mai înainte locaș dumnezeiesc, cu totul luminat și purtător de lumină, umplându-se de Duhul Sfânt, a cântat: Bine ești cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.

Alt Canon

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Tu ai murit, sfinte, căci trăind cineva pentru Dumnezeu nu moare niciodată. Pentru aceasta, o Părinte, pe noi, fiii tăi, nu ne uita; ci prin rugăciunile tale, învrednicește-ne și pe noi toți a câștiga viața cea veșnică.

Semănând tu lacrimi întru veselie, ai adunat rodurile vieții. Deci tu, Părinte, umplând din ostenelile tale vistieriile cele cerești, neîncetat te desfătezi și cânți împreună cu cei ce cântă: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri.

Slavă...

Având ochiul sufletului tău pururea neadormit, Părinte, și jos fiind, erai împreunat cu Dumnezeu cel dintru înălțime. Pentru aceasta neîncetat cântai: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu e cu putință a pricepe, nu numai oamenilor, dar nici tuturor puterilor celor de sus, chipul cel străin al nașterii tale, Preacurată. O, minune a înălțimii măririi tale. Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce fără de sămânță S-a născut din tine, Fecioară.

Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului...

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniel...

Ca să câștigi în ceruri comoară ce nu poate fi nefurată, pe pământ ți-ai împărțit bogăția la săraci și la nevoiași, ca și cum ai fi dat Domnului ale Sale, Cuvioase, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Nicicum nu te-ai arătat dojenitor sau hrăpăreț, Cuvioase Părinte Visarioane; ci bine chivernisind biserica, ai lucrat nerușinat, nevinovat, negrăitor de rău, fără vrăjmășie, fiind și învățător luminat al credinței, nebiruit, blând și neiubitor de argint.

Potrivindu-ți viața cu cuvântul tău cel bine împodobii, în amândouă te-ai arătat drept, cuvios, preaînțelept și ai pus înaintea tuturor învățăturile dreptei credințe, neîncetat cântând: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Pe Unul din Treime ai primit în pântecele tău, Preacurată, și L-ai născut în chip minunat. Pentru aceea și noi ne plecăm smeriți înaintea ta și îndrăznim a cere ca prin rugăciunile tale către Cel pe care L-ai născut, Duhul Sfânt să ne fie tuturor ca o pavăză tare, împotriva vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, care tulbură viața noastră.

Alt Canon

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Tu, Părinte Visarioane, din comorile Duhului cele de sus luând de la Dumnezeu bogăție nedeșertată, prin cuvânt dumnezeiesc ai hrănit sufletele cele flămânde; iar trupurile cele topite de foame, preaînțelepțește le-ai hrănit, dându-le în toate zilele cele trebuincioase, ca un dumnezeiesc chivernisitor.

Făcându-te tuturor tată, te-ai arătat al Doilea Avraam, aducând jertfă fără de sânge Arhiereului Hristos, Celui după rânduiala lui Melchisedec. Căci cu dreptate ai izgonit pe vrăjmași de la toți și de la biserica ta cea dumnezeiască, ca pe cei care despărțeau și tulburau turma ta.

Binecuvântam pe Tatăl ți pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu alegere dumnezeiască fiind făcut arhiereu ales al Larisei, te-ai arătat și îndrumător prea iscusii al dreptății și pilda tuturor bunătăților, Părinte Visarioane, mustrând și certând, precum învață Pavel, și făcându-te tuturor toate, ca pe toți să-i câștigi, întocmai ca și el.

Și acum..., a Născătoarei:

Racla ta, stăpână, cea plină de mir cu bună mireasmă, izvoraște tuturor Mirul cel mai presus de lire și lainic al Darului, care a umplut toată lumea de mireasmă dumnezeiască. Ceea ce ești obștească iubire și cinstire a oamenilor, Mărie, fiica Iui Dumnezeu, pe tine te laudă toate cetele îngerești și cele omenești, întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Catavasie: Binecuvântați tineri...

Cântarea a 9-a:

Irmos: Piatra cea netăiată de mână...

Arătatu-te-ai încununat cu multe feluri de bunătăți, de Dumnezeu fericite, și ai fost încununat de Hristos cu cunună neveștejită. Pentru aceea te rugăm: Adu-ți aminte și de noi care prăznuim pomenirea ta cea sfântă.

Având pe Hristos locuitor întru tine, te-ai arătat tuturor cu chip dumnezeiesc, bine împreunând în tine milostenia și judecata, o, Preafericite. Pentru aceasta acum bucurându-te, te îndulcești de desfătarea cea neîncetată.

Blând făcând pe Domnul spre noi robii Săi, Părinte, îndreptează viața noastră spre stare pașnică, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale de supărarea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

A Născătoarei:

Noaptea patimilor s-a ridicat asupră-mi și toată viața mea rău petrecând-o, de somnul lenevirii cu totul sunt cuprins eu ticălosul. Ci tu, Fecioară, ceea ce ai născut Lumina, luminează inima mea.

Alt Canon

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Pe mine scriitorul laudei taie, pe mine care ți-am adus această cântare din suflet, și împreună cu mine și pe toți cei ce-ți cântă, preafericite Părinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adună-ne unde acum locuiești tu, și ne arată fii și moșteni ai împărăției pe care tu ai câștigat-o.

Cununilor și darurilor cu care te-ai împărtășit de la Dumnezeu, Părinte Visarioane preaminunate, dă-ne și nouă, prin rugăciunile tale, a ne împărtăși și noi cu acoperământul tău cel nevăzut, păzind totdeauna pe toți cei ce se roagă către line, de toată răutatea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

Slavă...

Lauda ta, deși a luat sfârșit, sfinte, însă dragostea noastră cea către tine este pururea; căci noi suntem fiii tăi cei iubitori de părinți; iar tu, preasfințite, ești Părinte iubitor de Iii. De aceea te rugăm: Fii nedespărțit de noi, fiii tăi, și acum, iar în ziua judecății să ne fii în ajutor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești împlinirea proorocilor cea de Dumnezeu aleasă, propovăduirea Apostolilor și a mucenicilor; chipul curăției pustnicilor, laudă cinstită a arhanghelilor și locaș al Dumnezeirii, primește, Născătoare de Dumnezeu, laudele noastre, pe care ți le aducem cu dragoste și din cuget curat.

Catavasie: Rai de taină ești Născătoare...

LUMÂNÂNDA ierarhului

Podobie: Cu duhul stând bătrânul...

Preacinstită pomenirea Ierarhului Visarion sosind astăzi, praznic de veselie a prilejuit credincioșilor. Veniți dar, toate adunările Bisericii, spre a cinsti cu cântări duhovnicești și cu psalmi de laude.

Slavă... Și acum..., a Crucii:

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...,

O, preamărită minune! Pomul cel de viață purtător, preasfânta Cruce, la înălțime ridicată se arată astăzi. Toate marginile o măresc; și toți demonii se îngrozesc. O, ce dar s-a dăruit pământenilor! Prin care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un milostiv.

O, preamărită minune! Crucea ce a purtat pe Cel Preaînalt, ca pe un strugure plin de viață se înalță astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toți am fost trași și moartea de tot s-a potolit. O, preacinstite lemn, prin care ne împărtășim de nemuritoarea haină, cea din Eden, pe Hristos mărind.

O, preamărită minune! Lățimea și lungimea Crucii cu a cerului se aseamănă, căci cu dumnezeiescul dar sfințește toate. În aceasta neamurile păgâne se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraților se întăresc. O, dumnezeiască scară, prin care ne-am suit la ceruri, înălțând întru cântări pe Hristos Domnul.

Stihirile ierarhului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu ungerea preoției luminându-ți cugetul, turma lui Hristos ai povățuit-o către pășunea cea mântuitoare; iar apoi te-ai mutat la viața cea fără de întristare și către Lumina cea neapusă, unde este râul desfătării și mulțimea drepților și a cuvioșilor, o, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.

Cu mintea luminându-te, și cu credința înfrumusețându-te, iar cu împărtășirile bunătăților împodobindu-te, te-ai mutat către Dumnezeu, ca să primești darurile nevoințelor și snopii ostenelilor tale. Pentru aceasta astăzi săvârșim pomenirea ta cea sfântă, mărind pe Dumnezeu, Visarioane de Dumnezeu insuflate.

Cu smerenia Duhului împodobindu-te, pe scaun înalt ai șezut, preasfințite. Și desăvârșit binecuvântând, cu punerea sfintelor tale mâini, credincioși mulți ai adus prinos lui Dumnezeu. Pentru aceasta, toată cinstita Biserică te laudă pe tine, ca pe un păstor sfințit, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Întru rugăciunile tale cele priveghetoare, având ochii cei înțelegători ai sufletului tău către Dumnezeu neclintiți cu adevărat, Sfințite Părinte Visarioane, pe pământ ai fost cu trupul împreună cu oamenii, iar cu duhul în cer împreună cu îngerii. Pentru aceasta și noi acum te numim om ceresc și înger pământesc și-ți strigăm: Bucură-te, cel ce-ai arătat viața celor fără de trup în trupul tău; bucură-te, cel ce ai călătorit calea cea strâmtă și cu scârbe și printr-însa te-ai suit la lățimea vieții celei cerești. Bucură-te, locuitorule împreună cu pustnicii, asemenea la obicei cu Apostolii; împreună cetățeanule cu ierarhii; dănțuitorule împreună cu îngerii; moștenitorule al împărăției cerurilor, căreia și noi să ne învrednicim, prin rugăciunile tale cele către Domnul.

Și acum..., a Praznicului. Glasul al 6-lea:

Astăzi Pomul vieții din sânurile pământului fiind scos, adeverește învierea lui Hristos, Cel ce a fost pironit pe dânsa. Și înălțat fiind de mâinile preoților, vestește înălțarea Lui la ceruri. Prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălțându-se, în ceruri viețuiește. Pentru aceasta cu mulțumită grăim: Doamne, Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce și împreună ne-ai înălțat, învrednicește-ne și pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine de bucuria Ta cea cerească.

Doxologia mare. Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.