SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului si 3 ale Sfintei.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Arătatu-s-a strămoșilor gustarea cea vicleană din lemn, care cumplit s-a întâmplat odinioară în Eden, aducătoare de moarte la tot neamul omenesc, iar acum ne-am chemat de iznoavă către viață nepieritoare, și către mai bună odihnă, prin dumnezeiasca Cruce. Care înălțându-o, lăudăm pe Domnul cel ce S-a înălțat pe dânsa, și dimpreună cu El a înălțat lumea.

Ridicat-ai pe umeri Mântuitonrule oaia cea rătăcită, și o ai adus pe ea Părintelui tău, prin cinstită și de viață purtătoare Crucea Ta, și o ai numărat cu îngerii, prin Dumnezeiescul Duh; căci cu lemnul ai tămăduit gustarea lemnului Hristoase; pe care înălțându-l acum, cu credință Te mărim pe Tine, Cel ce Te-ai înălțat pe el, înălțându-ne și pe noi.

Să stăm în casa lui Dumnezeu, împodobiți cu fapte dumnezeiești, și să privim credincioșii cu cuget curat la locul căpățânii; și noi oamenii împreună cu îngerii, să vedem lemnul cel preasfânt înălțându-se, pe care Hristos Dumnezeu întinzându-și mâinile de bunăvoie ne-a vânat, și din stricăciune ne-a scos pe toți vii, și ne-a înălțat către ceruri.

Alte Stihiri ale Sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu frumusețile fecioriei, și prin sângele muceniciei, luminându-ți sufletul, Muceniță mărită, te-ai logodit cu Ziditorul cel ce te păzește fără stricăciune în veac, cu adevărat dănțuind împrejurul Lui cu oștile arhanghelilor, îngerilor, Apostolilor, și Proorocilor, și cu cetele Mucenicilor, prealăudată.

Prin roată chinuindu-te, și de fiară sfâșiindu-te, și cu foc și cu apă întărindu-ți-se cugetul, cu Dumnezeiescul Duh, bărbătește ai înecat pe începătorul întunericului în curgerile sângelui tău, și te-ai înălțat către cămările cele cerești Fecioară, aducând Mirelui tău ca o zestre nevoința ta.

Și după moarte ai revărsat izvor de tămăduiri pururea viețuitor, spre lauda Domnului Muceniță, pe credincioși adăpându-i și spre cunoștință luminându-i; iar pe vrăjmașii cei necredincioși în aceasta înecându-i. Pentru aceea ți s-a încredințat ție dumnezeiasca carte a credinței, care o păstrezi, și întărești dogmele Bisericii în veci.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Ceea ce ești înflorită cu bunătățile, și la cuget luminată, care verși miruri în inimile credincioșilor, ceea ce ai răsărit ca o stea luminoasă de la răsărit, și ai alcătuit adunarea dumnezeieștilor părinți, prin umbrirea Preasfântului Duh. Nu lipsi a te ruga pentru noi către Domnul Eufimia prealăudată, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Crucea Ta cea cu patru părți înălțându-se astăzi Hristoase Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfințește; și cornul credincioșilor împreună se înalță; sfărâmând într-însa coarnele vrăjmașilor. Mare ești Doamne și minunat întru lucrurile Tale, slavă Ție.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 7-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Bătăi ai răbdat, și răstignire îndelung-răbdătorule și ocări ai suferit, vrând să mântuiești pe toți din mâna înșelătorului, Cela ce singur ești Dătător de viață, și cu totul îndurat și de oameni Iubitor.

Stih:Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Cinstim Crucea Ta bunule Mântuitorule, piroanele și sulița; prin care ne-ai mântuit pe toți din stricăciune, ca unul ce singur ești Dătător de viață, și făcător de bine tuturor, însuți Iubitorule de oameni Mântuitorul nostru.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Cu palme Te-ai lovit peste obraz Mântuitorule, și pironindu-te pe Cruce pentru mine preabunule, cu oțet Te-ai adăpat, și cu sulița Te-ai împuns, și toate le-ai suferit, Cela ce ești fără de păcat.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Vizantie.

Toată limba să se miște către lauda prealăudatei Eufimia. Tot neamul și toată vârsta, tineri și fecioare să încununăm cu laude pe fecioara Mucenița lui Hristos. Căci după lege îmbărbătându-se, și lepădând slăbiciunea cea femeiască, prin osteneli de nevoințe, a surpat pe tiranul vrăjmaș; și împodobindu-se cu putere cerească și dumnezeiască, cere de la Dumnezeu Mirele său, să ni se dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe Amalic surpând l-a biruit. Și David Psalmistul strigând, a poruncit să se închine așternutului picioarelor Tale, cinstitei Crucii Tale Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoșii ne închinăm, cu buze nevrednice, pe Tine Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa, lăudându-te strigăm: Doamne, împreună cu tâlharul, împărăției Tale învrednicește-ne pe noi.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Eufimia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Sau acesta, glasul al 3-lea.

Foarte ai veselit pe cei dreptmăritori, și ai rușinat, pe cei rău măritori, Eufimia preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinții bine au dogmatizat la al patrulea Sobor. Muceniță preamărită! Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., Troparul Sfintei. Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Iubind pe Mirele tău Hristos, și luminat grijindu-ți candela, ai strălucit întru bunătăți prealăudată. Pentru aceasta împreună cu Dânsul ai intrat în cămara nunții, primind de la Dânsul cununa nevoinței. Scapă-ne dar din primejdii pe noi, care cu credință săvârșim pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., al praznicului, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Cruce și moarte a pătimi voind, în mijlocul făpturii aceasta o ai înfipt, când bine ai voit Mântuitorule a se pironi trupul Tău. Atuncea și soarele și-a ascuns razele, atunci și tâlharul acestea văzând pe Cruce, Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu, strigând Ție: Pomenește-mă Doamne, și crezând a luat raiul.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Nevoințele tale cinstită, și cununa sudorilor tale Curată, și minunile tale au rușinat tirania diavolului. Căci dorind din inimă de Mirele tău Hristos, nu te-ai spăimântat nici de bătăi nici de moarte preafericită. Ci cu totul te-ai dat lui Dumnezeu, purtând cununa bunei credințe.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Întru tine de trei ori fericită și de viață purtătoare Cruce, popoarele veselindu-se, împreună prăznuiesc cu cetele cele fără de moarte; rânduielile Arhiereilor cu frică te laudă, mulțimile monahilor și ale pustnicilor ți se închină cu bucurie; toți slăvim pe Hristos Cel ce S-a răstignit.

La hramul Sfintei se cântă acest Tropar după Psalm 50, în loc de: Învierea lui Iisus..., glasul al 2-lea.

Dă-mi mie putere să te laud pe tine cinstită fecioară prealăudată Eufimia, rugând pe Hristos să mă miluiască.

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 6. Și al Sfintei pe 6,

CANONUL Sfintei.

A lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Să cântăm Domnului...

Prealăudata fecioară, cu minunile ei îndeamnă spre laudă cetele îngerilor și adunarea oamenilor.

Părăsind cinstea neamului și a bogăției lăudata Eufimia, în locul acelora a câștigat pe Hristos.

Slavă...

Poftind Stăpânul podoaba frumuseței inimii tale prealăudată, te-a învrednicit cămărilor celor cerești.

Și acum..., al Născătoarei:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul lui Dumnezeu cel veșnic, pe tine te lăudăm.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Arătatu-te-ai în divan cu suflet viteaz, și ai biruit pe vrăjmașul cel potrivnic, prealăudată.

Nu este prihană, nici vreo pată la frumusețea sufletului tău. Drept aceea Hristos te-a primit pe tine mireasă, în cămările de mire cele nepieritoare.

Slavă...

Prealăudată Muceniță a lui Hristos, tămăduiește rănile sufletului meu, și cu rugăciunile tale zdrobește viclenirile vrăjmașului.

Și acum..., al Născătoarei:

Toți creștinii pe tine te avem scăpare și acoperământ; pe tine te mărim cu netăcere, mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna Sfintei, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Cu râurile sângiurilor tale Muceniță a lui Hristos, îneci totdeauna pârâul necredinței, prealăudată; și cu ploile darului adăpând holdele cele cuvântătoare, crești spicul credinței. Pentru aceasta preamărit după moarte te-ai arătat nor, care izvorăști mărturisirea vieții, nevoitoare prealăudată. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Scos-a cinstita Elena Crucea Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă, și a umplut marginile lumii de bucurie, și a poruncit să se înalțe în Biserică, și ca un sceptru îl aduce la curțile împărătești. Pentru aceea strigă către fiul său: Întinde-ți stăpâne mâinile tale, și primește Crucea care este, preaînțelepte, tuturor, tărie și biruință, și cu Darul, învață limbile să se închine Crucii și patimilor lui Hristos.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Făcându-te pe sineți oglindă neîntinată de înțelegeri dumnezeiești Muceniță, ai strălucit ca un luminător cu mare cuviință, în mijlocul nevoitorilor.

Nu ai jertfit Muceniță nebiruită, vrăjmașului celui întunecat, căci ai iubit a te jertfi cu moarte aducătoare de viață pentru buna-credință.

Ca și cum ar purta trup fără durere, era împreună cu nevoitorii nesimțitoare de chinuri cea fără prihană, pentru dorirea dragostei celei dumnezeiești.

Slavă...

Obrazul tău Muceniță, răbdând lovituri, se lumină strălucit cu izbiturile; și cu fulgerul Dumnezeiescului Duh, a întunecat cugetul vrăjmașilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Dăruiește-ne nouă iertare greșalelor, ca Cel ce singur ești fără de păcat, și împacă lumea Dumnezeule, prin rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Mânecând strigăm ție...

Urât-ai pe vrăjmașul cel iubitor de război, cunoscându-l că este potrivnic luminii și păcii, preafericită.

Vicleanul cel ce socotea că-ți va slăbi tăria cea dumnezeiască, o Muceniță, s-a făcut de râs cu toate măiestriile lui.

Slavă...

Dă-mi mie luminare prealăudată și pace, risipind necunoștința minții mele cea mult tulburătoare, prin rugăciunile tale.

Și acum... al Născătoarei:

Fecioară după naștere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Cu vitejie bărbătească a sufletului, în trup femeiesc fiind slăvită, ai defăimat fiarele cele din apă.

Biruit-ai trufia tiranilor, rămânând nevătămată în ape împreună cu fiarele, asemenea ca Iona, Muceniță nebiruită.

Slavă...

Domnul te-a scăpat de stricăciunea fiarelor, ascultându-ți rugăciunea prealăudată, ca a lui Daniil din groapă.

Și acum..., al Născătoarei:

Ceea ce singură ai născut cu trup pe Cuvântul prin cuvânt, mântuiește rugămu-ne din cursele vrăjmașului sufletele noastre.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDACUL, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Întru chinuirea ta bine te-ai nevoit, și după moarte pe noi ne sfințești, cu izvoarele minunilor prealăudată. Pentru aceasta cinstim cu credință, sfântă adormirea ta, stând înaintea cinstitelor tale moaște; ca să ne mântuim de neputințe sufletești, și Dar din minune să luăm.

Alt CONDAC, glasul al 6-lea.

Podobie: Chipul cel scris...

Nevoințe întru chinuri, nevoințe întru credință, cu fierbințeală ai suferit pentru Hristos Mirele tău; căruia și acum roagă-te, să se surpe trufia vrăjmașilor, sub picioarele binecredincioșilor, ca și eresurile atunci, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu; ceea ce ai luat hotărârea credinței, de la cei șase sute și treizeci de Dumnezeu purtători părinți, și o păstrezi prealăudată.

ICOS

Care din nevoințele tale, sau care din isprăvile tale, sau ce lucru dintr-ale fecioriei tale, sau dintr-ale vieții celei fără prihană ar lăudă cineva mai-nainte? Căci tu ai veselit pe Tatăl, ca una ce te-ai logodit cu Fiul, de Duhul Sfânt fiind împodobită. Cine este îndestulat a povesti aceasta? Cine poate să spună acum câte bunătăți aievea strălucesc împrejurul tău? Cine răsărind din mormânt ca de la răsărit, pretutindenea luminezi și dai raze pe pământ și pe mare, și pe tot uscatul; în toate părțile sfințești și luminezi. Pentru acestea ți s-a încredințat de ai luat hotărârea ortodoxiei, de la cei șase sute și treizeci de Dumnezeu purtători părinți, și o păstrezi prealăudată.

SINAXAR

Întru această lună în 16 zile, sfânta marea Muceniță și prealăudata Eufimia.

Stih: Pe tine care pentru Dumnezeu de fălcile ursoaicei te-ai omorât preacinstită,

Cu bune laude se cuvine să te încununăm Eufimie preafericită.

A șasea spre zece zi ursoaica pe Eufimia a omorât,

Și sufletul i-a zburat de pe pământ.

Aceasta a fost în zilele lui dioclețian. Deci prinzându-o pentru mărturisirea întru Hristos, și muncindu-o cu foc și cu roate și cu măiestrii de alte munci, și dându-o la fiare sălbatice spre mâncare, și scăpând cu Darul lui Hristos de toate nevătămată; întru aceeași priveliște sufletul către Domnul și-a dat.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Meletina.

Stih: Meletinei capul de sabie s-a tăiat,

Aducând lui Hristos sânge dulce ca mierea arătat.

Aceasta a fost din Marcianupolul Traciei (adică din cetatea lui Marcian), pe vremea împăratului Antonie și al ighemonului Antioh. Care suferind multe munci, și făcând foarte multe minuni, răsturnând idolii jos în pământ cu rugăciunea sa, și zdrobind pe Apolon și pe Iraclie, și aducând pe mulți către Hristos, i s-a tăiat capul. Însă ducându-o și la soția ighemonului ca să o întoarcă cu amăgiri, ea o făcu și pe dânsa creștină. Deci după ce i s-a tăiat capul, zăcând cinstitul său trup neîngropat, oarecare Acachie macedonean fiind mergător la patria sa, a cerut moaștele Sfintei, și ighemonul nebănuind nimica pentru dânsul, i le-a dat. Deci, luând acesta sfintele moaște, și punându-le într-un sicriu, sârguia a merge la patria sa. Și călătorind el pe mare, căzu în boală și muri, iar corabia abătându-se la un colț de mare, la ostrovul Limnului, se așeza acolo Sfântul trup al Muceniței, la acele țărmuri, și lângă dânsa iubitorul de Mucenici Acachie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii cei din Iudeea...

Mai presus de fire sunt vitejiile dumnezeieștilor Mucenici; căci Ziditorul tuturor, supune zidirea la cei ce întru nevoință strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Gurile cele bârfitoare ale tiranilor celor fărădelege, le astupă fecioara cea pururea pomenită, întru Duhul Sfânt dumnezeiește cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Treimea cuvioșilor tineri, a ars pe cei ce cu tărie au ars cuptorul odinioară; iar acum cugetătoarea de Dumnezeu lăudând pe Treimea, a vânat pe slugile care laudă pe Dumnezeul părinților în veci.

Slavă...

Tăinuit apropiindu-se mirele către fericita curata mireasă Eufimia în cuptor, cu roua Duhului și cu bunăvoirea Tatălui o a ferit pe dânsa cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., al Născătoarei:

Când ai vrut Mântuitorule să tocmești mântuirea noastră, te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei, pe care o ai arătat folositoare lumii: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe împăratul ceresc...

Ceea ce ești fericită între femei, având Darul Celui Preaînalt în loc de zestre, cântând, lăudat pe Hristos în veci.

Fiindu-ți cugetul întărit de dragostea Mirelui, ți-ai dat trupul morții. Pentru aceasta trăiești acum în veci.

Întrarmându-se Muceniță cu Duhul Sfânt, împotriva întunericului rătăcirii, ca un luptător, ai primit răsplătirea întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Temându-te de moartea cea pierzătoare de suflet, cu îndrăzneală ai suferit mușcarea fiarei, și ai câștigat viața cea neveștejită și veșnică, ceea ce ești fără prihană.

Și acum..., al Născătoarei:

Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuință de ajutorul tău Fecioară, care te laudă pe tine, și te preaînalță întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Curgerea sângelui celui viu, este semn vieții celei nepieritoare, care ți s-a dăruit ție de sus Muceniță prealăudată. Căci te-ai arătat comoară de tămăduiri necontenită, celor ce cu credință se adapă dintr-însa.

Atinsu-s-a moartea de tine după legea firii, de Dumnezeu cugetătoare, care mântuindu-te de pătimire, pricinuitoare de viață ți s-a făcut. Și jertfindu-ți trupul tău, petreci viața cea fără stricăciune, și sângiurile ce ți-au curs îți mărturisesc chinuirea.

Slavă...

Primind cununa muceniciei prin nevoință Muceniță, ceea ce ești propovăduitoare lui Hristos, ți s-a încredințat cartea dogmelor bunei credințe Eufimia; care luându-o din mâinile celor din Sobor, te arăți ca un stâlp viu al ortodoxei.

Și acum..., al Născătoarei:

Mireasă neispitită de nuntă, vasul cel de bună mireasmă, ceea ce ești cu adevărat fără prihană, și nor de lumină al Cuvântului; pe tine te mărim, ca una ce ai primit ploaia cea cerească în pântece, Maică Fecioară.

Irmosul:

Pe tine Maica lui Dumnezeu, și Fecioara cea neispită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu cântări fără de tăcere te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Ucenicii văzând...

Adunându-ne lăudăm pomenirea prealăudatei Mucenițe Eufimia; căci ea a primit hotărârea ortodoxiei de la părinți, și păstrându-o, luminează pe cei dreptmăritori.

Slavă..., altă Luminândă.

Și moarte pătimind pentru Dumnezeu cel viu, vie rămânând prealăudată Eufimia, și cartea părinților în mâini ținându-o, te-ai făcut stâlp ortodocșilor, celor ce cu credință săvârșesc cinstita, dumnezeiasca și sfânta ta pomenire.

Și acum..., a praznicului.

Crucea este mântuirea lumii, Crucea reazem tuturor Sfinților, Crucea întărirea împăraților, Crucea apărarea credincioșilor, Crucea sănătatea oamenilor, Crucea căderea dracilor.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, glasul al 3-lea, singur glasul.

Văzând credincioșilor că se săvârșește praznicul de nevoință, cu cuget dumnezeiesc să cântăm laudă de mulțumire Dumnezeului nostru, Celui minunat întru sfaturi. Căci tăria cea nevăzută a puterii celei potrivnice, o a biruit prin fire femeiască, și dumnezeiasca Sa putere o a săvârșit, întru neputința frumoasei Mucenițe; prin rugăciunile ei mântuiește sufletele noastre. De două ori.

Amestecând paharul adevărului din sângiurile sale cele chinuite, prealăudata Muceniță a lui Hristos, îl pune pe acesta înaintea Bisericii, și îndeamnă pe cei hrăniți cu bunăcredință, prin glasul înțelepciunii, zicând: Primiți băutură mărturisitoare a Învierii, curățitoare patimilor, izgonitoare necredincioșilor, și păzitoare sufletelor celor binecredincioase, și strigați către Mântuitorul: Cela ce ne-ai adăpat pe noi din pârâul desfătării Duhului, mântuiește sufletele noastre.

Cei ce suntem însemnați la suflete cu sângele lui Hristos, spre ziua mântuirii, să scoatem după zisa Proorocului, sânge sfânt de bucurie duhovnicească, din fântână mucenicească, care este închipuitor patimilor Mântuitorului celor izvorâtoare de viață, și măririi celei veșnice, și să strigăm: Doamne cel ce te slăvești întru Sfinții Tăi, prin rugăciunile prealăudatei Tale nevoitoare, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul:

Dea-dreapta Mântuitorului stă fecioara, și purtătoarea de chinuri și Muceniță, îmbrăcată cu faptele cele bune ale biruinței. Și împodobită cu untul-de-lemn al curăției și cu sângele chinuirii cu bucurie fiind făclia strigă către Dânsul: La mirosul mirului Tău am alergat Hristoase Dumnezeule, că m-am rănit de dragostea Ta, și să nu mă desparți cerescule Mire! Prin rugăciunile ei, trimite nouă milele Tale, Atotputernice Mântuitorule.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Astăzi pomul vieții din sânurile pământului scoțându-se, adeverează învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa, și înălțat fiind prin mâinile preoților, vestește înălțarea Lui la ceruri; prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălțându-se, în ceruri viețuiește. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm: Doamne Cela ce Te-ai înălțat pe dânsa, și împreună ne-ai înălțat pe noi, învrednicește bucuriei Tale celei cerești, pe cei ce Te laudă pe Tine.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasului al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat Hristoase...

Să ne închinăm locului, unde au stătut picioarele lui Hristos, înălțând pe cea de trei ori fericita Cruce, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului, care a izvorât lumii învierea.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Omorându-ne patimile trupului și ale duhului, noi cugetătorii de Dumnezeu, să ne nevoim a ne înălța către odihna cea cerească prin înălțarea Crucii, răstignindu-ne împreună cu Stăpânul Hristos.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Izvorât-a aievea fântână izvorâtoare de viață, din dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, adăpând sufletele celor ce cu credință se închină dumnezeieștilor Lui patimi, și Crucii, și Învierii.

Slavă... glasul 1, a lui Vizantie.

Astăzi adunându-se cetele părinților întru numele lui Hristos, aduc la tine prealăudată, cartea dreptmăritoarei credințe, pe care luându-o întru cinstitele tale mâini, o păzești până la sfârșit. Pentru aceea adunându-ne cetele oamenilor, cinstim nevoința ta cu bunăcredință, strigând: Bucură-te prealăudată, ceea ce ai păzit nevătămată credința ortodoxă cea dată de părinți. Bucură-te ceea ce te rogi pentru sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

A lui Andrei, Ierusalimiteanul.

Astăzi cu adevărat cuvântul cel sfințit grăitor al lui David sfârșit a luat, că iată arătat ne închinăm așternutului preacuratelor Tale picioare, și întru umbra aripilor Tale nădăjduindu-ne, întrutot Îndurate strigăm către Tine: Să se însemneze peste noi lumina feței Tale, cornul dreptmăritorului Tău popor înălțându-l, cu înălțarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase Multmilostive.

Și cealaltă rânduială, și Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului, Cântarea de rând pe 4. Și din Canonul Sfintei, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia de la Luca. CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...