SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihurile pe 6:3 ale Praznicului și 3 ale Sfinților.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Astăzi ca un soare luminos, a strălucit cinstită Crucea Ta Hristoase Mântuitorule, întărindu-se în locul cel preamărit al căpățânii, și înălțându-se pe muntele Tău cel preasfânt; arătând prealuminat că printr-însa ai înălțat firea noastră în ceruri, ca un Iubitor de oameni.

Astăzi cerurile au vestit oamenilor slava Ta Doamne, Cela ce ești necuprins de minte; căci strălucind luminat semnul Crucii, a înfruntat mintea cea turbată și împietrită a ucigașilor de Dumnezeu. Pentru aceasta mărim iconomia Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Crucea cea preasfântă, semnul de biruință cel necuprins cu priceperea, astăzi se descoperă din pământ ca o comoară ascunsă, cu razele bunătății sale îmbogățind toată lumea. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea prea bună, Iisuse preaputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Alte Stihiri ale Sfintelor, glas același.

Podobie: Dat-ai semn...

Tinerele fecioare, fiind unite cu legea firii ca niște surori, și de dragostea Celui ce le-a zidit întărindu-se, au risipit legătura înșelăciunii. Și îmbărbătându-se prin credință au sfărâmat pe vrăjmașul cel viclean; și împodobindu-se cu cununa biruinței luminat s-au sălășluit în cămara cea de mire, veselindu-se.

Pistis prealăudata, și Agapi mărita, și Elpis înțelepțita de Dumnezeu, purtând numele după fapta bunătăților celor prealuminate, prin luptă au biruit pe vicleanul cel ce oarecând a înșelat pe strămoașa și îndumnezeindu-se au câștigat locuința raiului, rugându-se pentru toți.

Nici focul, nici chinurile cele de multe feluri, nici moartea nu a băgat în seamă preacinstitele fecioare; căci prin credință râvnind la frumusețea Mirelui Celui preafrumos, și prin multe feluri de chinuri înfrumusețându-se, s-au împreunat cu Dânsul odraslele Sofiei: Pistis, Elpis și Agapi. Cu ale cărora rugăciuni, Doamne mântuiește-ne și pe noi de toate relele.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea,

Glasurile Proorocilor au, vestit mai-nainte lemnul cel sfânt, prin care s-a mântuit Adam de blestemul cel dedemult al morții. Care astăzi înălțându-se, zidirea înalță glas, cerând mila cea bogată de la Dumnezeu; ci Tu ceea ce singur ești întru mile nemăsurat Stăpâne, fii nouă curățire, și mântuiește sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Văzând lemnul Crucii înălțându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru a Sa bunătate.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Crucea lui Hristos cea sfântă înălțându-se, dă neamului omenesc, pierzare de cele rele și câștigare de cele bune.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Când biruia Moise pe Amalic, însemnând mai-nainte patimile lui Hristos, închipuia Crucea, biruitoarea dracilor.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Veniți cu bucurie, să sărutăm cu toții lemnul cel mântuitor, pe care S-a răstignit Hristos, mântuirea noastră.

Troparul Sfintelor, glasul al 4-lea,

Mielușele cuvântătoare, prin mucenicie v-ați adus Mielului și păstorului, săvârșind călătoria cea către Hristos, și credința păzindu-o. Pentru aceea cu suflet vesel astăzi săvârșind pomenirea voastră cea sfântă minunatelor, pe Hristos Îl slăvim.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de 2 ori, Slavă... Troparul Sfintelor, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cruce și moarte și nedreaptă judecată, de bunăvoie ai suferit pentru noi Bunule, din prisosul milostivirii Tale, ca să izbăvești din osânda blestemului celui dedemult, pe toți cei ce prin amăgire au căzut întru stricăciune. Drept aceea ne și închinăm răstignirii Tale Cuvinte.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Nădejdea lumii...

Cruce izgonitoarea dracilor, tămăduirea celor neputincioși, tăria și păzitoarea credincioșilor; biruința împăraților, lauda cea adevărată a dreptmăritorilor, întărirea Bisericii lui Hristos, fii nouă îngrădire, zid și pază, lemnule binecuvântat.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Psalm 50.

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfintelor pe 4.

CANONUL Sfintelor.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Dăruiește-rni Stăpâne Hristoase, strălucirea înțelepciunii Tale celei mai presus de lume și negrăită, ca să laud pe bine cuvioasele și prealăudatele Tale Mucenițe, pe odraslele Sofiei.

Pătimirea ta de Dumnezeu cugetătoare Sofia, arătat s-a împodobit cu viețuirea. Căci toată viața ta o ai săvârșit în dorirea înțelepciunii, și ai strălucit cu darurile înțelepciunii.

Rodul tău cel preafericit, fiind împodobit cu numărul înțelepciunii celei mai presus de Dumnezeire prin chinuri, pentru aceea ai strălucit preaînțeleaptă Sofia, ceea ce ești numită cu numele dumnezeieștii înțelepciuni.

Slavă...

Trei fecioare tinere curate și la suflet și la trup, prin fapte bune Ți s-au adus Ție Hristoase mirelui celui înțelegător, mirese prin mucenicie, Pistis împreună, cu Elpis, și cu mărita Agapi.

Sălășluindu-se în pântecele tău Cuvântul lui Dumnezeu, tot chipul meu cel omenesc l-a primit, și cu totul l-a înnoit. Pentru aceea toți credincioșii te slăvim pe tine de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce însuți știi...

Ascultând glasul Tău Hristoase, care cheamă către nemurire, și către viață nepătimitoare, au venit după Tine fecioarele, purtând cununa muceniciei și strigând: Sfânt este lăcașul cel însuflețit al preacuratei măririi Tale, Iubitorule de oameni.

Putere v-a dăruit vouă Hristos, când ați stătut înaintea divanului, precum S-a făgăduit, și va umplut de înțelepciune insuflată de Dumnezeu, arătându-vă preamărite Mucenițe purtătoare de biruință, strălucind cu darul fecioriei.

Stricat-ați pe vrăjmașul cel falnic fecioarelor, și ați smerit sprânceana lui, nevoindu-vă cu vitejie; iar pe cel ce mai-nainte se lăuda că va pierde marea, l-ați înecat în curgerile sângiurilor voastre.

Slavă...

De înțelepciunea cea de sus a lui Hristos, umplându-se fiicele cele trei ale alesei Sofia, au rușinat trufia tiranilor și nebunia cea înverșunată, ritorisind dumnezeieștile învățături.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu sfințenie ai născut pe Sfântul Sfinților Hristos, ceea ce ești sălășluire sfântă a sfințeniei ce se odihnește pe Sfinți; Căruia strigăm: Sfânt este lăcașul cel însuflețit al slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.

Irmosul:

Însuți Cela ce știi neputința ființei omenești, și după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

Sedealna Sfintelor, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și...

Fiindu-vă sufletele legate de dragostea lui Hristos, cu cuviință ați trecut frumusețea celor pieritoare și vremelnice; și prin osteneli sihăstrești ați omorât patimile, iar prin chinuri și dureri primind mucenicie, v-ați arătat adevărate ucenițe ale Cuvântului. Pentru aceasta Stăpânul pentru îndoita mucenicie v-a dăruit vouă cununi și v-a învrednicit cămării celei de mire, preafericitelor Mucenițe. Rugați-vă dar lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare greșalelor, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Prin lemn a despuiat odinioară în rai pe oameni de nemurire, aducând vrăjmașul moarte prin gustarea lui; iar lemnul Crucii cel pricinuitor oamenilor de haina vieții, s-a înfipt pe pământ și toată lumea s-a umplut de bucurie; care văzându-o acum înălțată, ca dintr-un glas să strigăm popoare lui Dumnezeu cu credință: Plină este de slavă casa Ta.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Munte umbrit cu Darul...

Întărindu-vă cu dumnezeiescul Dar bunelor biruitoare Pistis, Agapi și Elpis, cu vitejie ați rușinat îngrozirile tiranilor, și prin foc arzându-vă preaînțeleptelor, v-ați adus prinoase Mirelui Hristos.

Fiind într-armate cu puterea Crucii, Sfintele surori, Pistis, Agapi și Elpis, cu bărbăție au suferit rănile chinurilor, și până la sânge s-au împotrivit păcatului.

Cu puterea și cu dragostea Treimii s-au întărit, Pistis, Agapi și Elpis, fecioarele cele întocmai la număr cu cinstita Treime, și au suferit iuțimea durerilor, preacinstitele.

Și fecioare tinere prin Cruce au putut surpa sprânceana cea mândră a vrăjmașului, și au aruncat la pământ, pe cel ce mai-nainte se lăuda fără măsură, că va birui toată lumea.

Slavă...

Făcliile Sofiei cele trei la număr strălucitoare: Pistis, Agapi și Elpis, din lumina Preasfintei Treimi fiind aprinse, au strălucit bisericilor lumina mântuirii, spre ajutorul nostru.

Și acum..., al Născătoarei:

Sfânta sfintelor Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce ești așteptarea neamurilor, și mântuirea credincioșilor, din tine a răsărit Mântuitorul și Dătătorul de viață și Domnul, spre mântuirea noastră celor ce te lăudăm pe tine.

Cântarea a 5-a.

Irmos: Cela ce ai luminat...

Cu tăria cugetului au răbdat chinurile, și grăind tainele dumnezeieștii înțelepciuni, au rușinat pe biruitorul, cele de Dumnezeu purtătoare trei fecioare, fiind legate cu credința și cu firea.

Se bucură strămoașa, văzând pe vicleanul cela ce o a izgonit din Eden, biruit de femei cugetătoare de Dumnezeu, de Elpis și de Pistis, și de Agapi, cele născute din Sofia.

Slavă...

De amăgirile tiranului cele otrăvitoare nu s-au înșelat, și rănile chinurilor de bunăvoie le-au răbdat cinstitele fecioare, fiind rănite de dragostea Ta cea dumnezeiască Hristoase.

Și acum..., al Născătoarei:

Se bucură de tine Fecioară puterile cerurilor și adunările oamenilor, căci prin tine s-au unit cu Cel din tine născut. Pentru aceea după vrednicie te slăvim Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Bucurându-se cele trei tinere, întru preacuratele Tale mâini Stăpâne, au pus nădejdile sale; cele ce se cinstesc, și se laudă cu numărul Treimii.

Luminându-se cu frumusețile fecioriei, s-au împodobit cu cununile muceniciei, și după vrednicie au primit cununi îndoite, de la Hristos Dătătorul de viață, și prea Îndurătorul.

Slavă...

Adusu-s-au în Biserica Ta Împărate al tuturor Stăpâne, ca niște cinstite odoare cele trei fecioare, ca să se împărtășească împărăției Tale; căci Tu le ești lor și lumină și veselie.

Și acum..., al Născătoarei:

Întru tine Fecioară Preacurată, se veselesc strămoșii neamului, căci prin mijlocirea ta au dobândit Edenul, pe care pentru călcarea poruncii le-a fost pierdut. Că tu ești curată, și mai-naintea nașterii, și după naștere.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, și nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuiește pe poporul tău Dumnezeul nostru; că Tu ești celor neputincioși tărie și îndreptare.

CONDA.C, glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Sfințitele ramuri ale cinstitei Sofia, Pistis și Elpis, și Agapi, cu darul au arătat a fi nebună înțelepciunea elinilor. Și prin nevoințe arătându-se biruitoare, s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpănul tuturor Hristos.

ICOS

Când a ieșit porunca cea fărădelege la toate marginile lumii, a jertfi idolilor și a se închina la capiștile dracilor, spre pierzarea oamenilor, atunci prealăudatele și frumoasele fecioare, au strălucit ca niște stele, gonind negura nedumnezeirii și a necunoștinței, și ațâțând lumina bunei credințe în inimile credincioșilor, strigau luminat: Dumnezeu prea-mare este cel ce S-a răstignit de a Sa voie și a înviat a treia zi, întru care ne și lăudăm. Pentru aceea după vrednicie s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpânul tuturor Hristos.

SINAXAR

Întru această lună în 17 zile, pomenirea Sfintelor Mucenițe și bine biruitoare fecioare, Pistis, Elpis, Agapi, și a maicii lor Sofia.

Stih: Se veselește acum precum David cântând zice,

Sofia ca o Maică rugându-se de fiice.

Pentru cea către tine Treime credință adevărată,

Aceste trei, Pistis, Elpis, Agapi, la sabie grumazii îi pleacă.

În a șaptesprezecea zi au tăiat pe Agapi, pe Elpis și pe Pistis,

Ale cărora suflete către Cer s-au mutat,

Acestea au fost din Italia, pe vremea împărăției lui dioclețian. Deci aducând pe Pistis care era de doisprezece ani, și mărturisind pe Hristos, o au bătut cu toiege, și i-au tăiat sânii cu un fier. Din care în loc de sânge, a curs lapte. După aceea o au întins pe un grătar ars pe foc, și rămânând nearsă, i-au tăiat capul. După aceea Elpis fiind de zece ani o bătură cu vine de bou o băgară în foc, și spânzurându-o o strujiră, băgatu-o-au și într-o căldare cu smoală și rășină să se topească, și izbăvindu-se minunat, prin sabie și-a primit și aceasta moartea. După aceea aduseră pe Agapi fiind de nouă ani, și pe dânsa asemenea o spânzurară cu capul în jos, și rămânând nevătămată, după aceea îi tăiară capul. Iar Maica lor Sofia, trei zile în urmă plângând pe mormântul lor, și-a dat sufletul către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Agatoclia.

Stih: Agatoclia foc pe grumazi suferind,

Grumazii cumplitei rătăciri sau arătat arzând.

Aceasta a fost slujnica unui Nicolae care era creștin, iar femeia lui era pavlichiană, care multă ocară a făcut Agatocliei în opt ani, bătându-o peste grumazi cu pietre, și gonindu-o desculță prin locuri colțuroase și cu nevoie de umblat, și zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier i-a ars limba. Deci, văzând că nu poate să o întoarcă spre voia sa, turnându-i jăratec peste grumazul ei, silitu-o-a de a părăsit viața aceasta.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Maxim, Teodot și Asclipiodota,

Stih: La o femeie și la doi tineri era,

O căldură a inimilor spre tăiere care avea.

Pe acești Sfinți bătându-i și tăindu-le degetele mâinilor, și băgându-i într-o întunecată temniță, pentru mărturisirea în Hristos, pe urmă le-au tăiat și capetele.

Tot în această zi, Sfânta Luchia și Gheminian fiul ei și Mucenicul.

Stih: Luchia roaba ta Hristoase s-a mutat,

Cu pace la loc pașnic cu adevărat.

Gheminian Mucenicul plin de îndrăzneală s-a arătat,

Și tăierea sabiei cu tărie, a răbdat.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teodota.

Stih: Pe Teodota cea către sabie ascuțită,

Darul cel dat de la Dumnezeu o face osârdnică.

Împărățind Alexandru la Roma cea veche, a fost trimis Simplichie în Capadochia, și s-a clevetit către dânsul Teodota, care era din părțile Pontului, femeie foarte bogată. Aceasta aducându-se înaintea lui, și neputând să o plece ca să lase credința în Hristos, o spânzurară și-i strujiră pântecele multe ceasuri; iar ea lăudă pe Dumnezeu și răbda strujiturile, părându-i-se ca cum altcineva s-ar fi muncit. După aceea pogorându-o de unde era spânzurată, o băgă în temniță, și după opt zile deschizându-se temnița însăși, văzând păzitorii s-au spăimântat, și mergând degrab au vestit lui Simplichie, iar el nu-i crezu. Deci a doua zi aduseră pe sfânta înaintea lui, și văzându-o cu totul sănătoasă, neavând măcar un semn cât de mic de răni pe trupul său, o întrebă: Cine ești tu? Iar sfânta îi zise: Ți s-a întunecat mintea, că de ai fi treaz m-ai cunoaște că eu sunt Teodota. Acestea auzind Simplichie, porunci să aprindă un cuptor. Și aprinzându-l și aruncând într-însul pe sfânta; și ieșind para focului mult afară din cuptor, a ars șaptezeci de oameni, iar câți au scăpat, au astupat gura cuptorului și au fugit. Iar a doua zi trimise dregătorii pe doi popi idolești și cu alții dimpreună, poruncind ca să risipească cenușa trupului Sfintei. Deci destupând gura cuptorului, ieși focul și arse pe amândoi popii. Iar ceilalți dacă văzură pe sfânta între doi tineri îmbrăcați în veșminte albe, șezând și cântând, spăimântându-se se făcură ca niște morți. Deci ieși sfânta din cuptor nevătămată nimic, bucurându-se și cântând pe care luându-o o duseră iar la temniță. După aceea mergând Simplichie la Vizantia, porunci să ia și pe sfânta legată să o ducă după dânsul, și abătându-se el la Ancira, șezând înainte, a cerut a se aduce sfânta de față, către care zise Simplichie: De nu te vei pleca mie să jertfești la dumnezei, te voi omorî pe cel grătar ars, arătându-l cu mâna lui, iar ea zise: De va intra și Livellisie cu mine, și va birui focul, voi jertfi și eu dumnezeilor tăi: Și zise Simplichie către Doroteu: (Căci așa îi era numele lui Livellisie, Doroteu) Domnule Livellisie, intră (cu dânsa) având pe dumnezei ajutor. Deci intrând el cu sfânta, îndată se topi de foc, iar aceea ieși nevătămată. De care lucru mirându-se dregătorul, porunci să lege iarăși pe sfânta, și să o ducă la Bitinia. Și când a sosit la Niceea, porunci ca să intre sfânta în capiștea idolilor să facă rugăciune. Deci sfânta primind aceasta cu bucurie, toți idolii căzură jos de se zdrobiră, cât se mirau cei ce se aflau acolo, văzând zdrobirea Dumnezeilor. Deci, pornindu-se boierul cu mânie porunci să întindă pe sfânta de patru părți, și să o despice cu fierăstrăul. Și făcându-se aceasta, ferăstrăul s-a stricat, neputând să facă nimic, și ucigătorii își pierdură puterea lor, iar sfânta rămase liberă, mulțumind Mântuitorului Dumnezeu. Deci mai întunecându-se cu mintea Simplichie, porunci să dea Sfintei cea mai de pe urmă rană prin sabie, și așa îi tăiară capul.

Tot în această zi, Sfinții o sută de Mucenici, și Sfântul Pilevs și Nil, Episcopii și cei 46 de Mucenici de la Palestina.

Stih: La zecimea înzecită de Mucenici Egipteni,

Cu osârdie li s-au tăiat capetele de idololatreni.

La Sfântul Pilevs și la Nil Episcopii.

Stih: Pilevs cel fără abur nu este mare către pile căci a întrat,

Împreună cu Nil în mijlocul focului arătat.

La Sfântul Patermutie și la Ilie.

Stih: Patermutie căzând în cuptor,

Îndemnează și pe Ilie să-i fie următor.

La patruzeci și șase de Mucenici din Palestina.

Stih: Bărbați cugetători de Dumnezeu de bunăvoie au alergat,

Cu bună îndrăznire, și de foc seamă n-au băgat.

Când s-a ridicat gonire asupra creștinilor din partea necredincioșilor închinători de idoli, atunci s-au prins și Sfinții cei mai sase ziși. Din Egipt, s-au prins doi Episcopi, ce se numeau Pilevs și Nil, și doi boieri mari, ce se chemau Patermutie și Ilie, și alți împreună cu aceștia fiind la număr o sută, iar din Palestina s-au prins cincizeci. Deci, Sfântul Pilevs și Sfântul Nil, asemenea și Patermutie și Ilie, și cei cincizeci din Palestina, toți aceștia prin foc au săvârșit mărturisirea, și au luat cununile de la Domnul. Iar pe cei o sută ce se trăgeau de la Egipt, mai întâi i-au orbit, elinii scoțându-le ochii și tăindu-le pulpele cele stângi ale picioarelor, după aceea i-au dat ca să lucreze la metaluri. Și în sfârșit, le-au tăiat capetele, luând astfel de la Dumnezeu cununile nevoinței.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Haralampie și Pandoleon, și cu tovarășii lor. A cărora prăznuire se face la mucenicia lor, care se află la Defteron.

Stih: Bucuros către junghiere Haralampie era,

Și Pandoleon către sabie leu era.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Iraclid și Miron, Episcopii Tamasului de la Cipru.

Stih: Iraclid și Miron în foc s-au pus,

Și ca un miros de mir lui Hristos s-au adus.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Pe tine Născătoare de Dumnezeu...

Cu Darul cel în trei Lumini luminându-se fecioarele, au risipit întunericul cel drăcesc, binecuvântând lumina cea în trei Ipostasuri, și cântând: Dumnezeul părinților Cel lăudat și preaslăvit.

Având suflete purtătoare de lumină, v-ați sălășluit în cămările cerești, și acum dănțuiți cu bucurie împreună cu îngerii, văzând slava cea veșnică și zicând: Dumnezeul părinților Cel lăudat și preaslăvit.

Slavă...

Arătând împotrivire bărbătească ca tinerii cei din Babilon, vitejește au călcat focul. Căci fiind întocmai ca aceia la număr, au avut și cugetul asemenea ca aceia, de Dumnezeu purtătoarele fecioare, mărind pururea pe Dumnezeu cel prealăudat și, preaslăvit.

Și acum..., al Născătoarei:

Dă-ne Preacurată iertare greșalelor, nouă celor ce te lăudăm pe tine cu credință, izbăvindu-ne de supărări și de toată nevoia; căci pe tine te avem scăpare, a lui Dumnezeu mireasă, ca pe una ce ai purtat în mâini pe Dumnezeul părinților Cel prealăudat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: În cuptor fiii lui Israil...

Fecioarele cele de Dumnezeu luminate, Pistis, Elpis și Agapi, cu frumusețea bunei credințe străluceau mai curat decât aurul, zicând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe fecioarele cele ce strălucesc cu razele fecioriei și ale muceniciei, credincioșii să le lăudăm, zicând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Bine să cuvântăm pe Tatăl...

Sicriele mucenițelor pururea izvorăsc pâraie de tămăduiri credincioșilor, care strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., al Născătoarei:

Pământ sfânt ești Preacurată, căci ai născut spicul Cel de viață purtător, pe Pricinuitorul vieții celei veșnice, pe Hristos, căruia toți strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

În cuptor tinereii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei credințe, mai curat decât aurul au strălucit grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Chipul nașterii tale...

Cele ce sunteți pline de lumina cea cu trei lumini, și îndestulate acum de dumnezeiasca strălucire; cele ce sunteți de un nume cu bunătățile, și purtătoare de numele dragostei, nădejdii, și a credinței, întăriți-ne pe noi cu nădejdea și cu dragostea și cu credința.

O purtătoarelor de chinuri nebiruite, rugămu-vă pe voi prealăudatelor fecioare, să cereți neîncetat puterea cea dintru înălțime, ca să liniștească acum viforul răutăților care ne-au cuprins, și să dea credincioșilor, unire de cuget.

Slavă...

Trecând noaptea vieții înțeleptelor, ați ajuns la ziua cea neînserată, veselindu-vă mucenicește, și în ceata fecioarelor numărându-vă, v-ați învrednicit dumnezeieștii împărății celei nepieritoare.

Și acum..., al Născătoarei:

O! în ce chip a născut Fecioara, pe Cuvântul cel ce este pururea și Ipostatnic, pe strălucirea Ipostasului Celui Părintesc, pe Făcătorul nostru de bine și Domnul, care S-a întrupat dintr-însa; pe care după vrednicie Îl mărim.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

LUMINÂNDA

Înfierbântându-se de râvna Treimii cele trei fecioare, care se numesc cu numirea Treimii bunătăților, a nădejdii, a credinței, și a dragostei, nu au băgat în seamă chinurile.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraților Crucea întărirea credincioșilor, Crucea lauda îngerilor, și dracilor rană.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Sulița dimpreună cu Crucea, piroanele și celelalte, prin care a pătimit trupul lui Hristos, Cel purtător de viață, înălțându-le, să ne închinăm lor.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Înălțându-se lemnul Crucii, Mântuitorul meu, ridică pricina păcatului, cea aducătoare de stricăciune, și toate le luminează.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Cu apa cea făcătoare de viață, și cu sângele Tău cel mântuitor Cuvinte, luminat se împodobește Biserica ca o mireasă, cântând: Slavă Crucii Tale.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Bucură-te păzitoarea credincioșilor, cea dumnezeiască, zidul cel nebiruit, Crucea Domnului, prin care ne-am înălțat de la pământ.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.