SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Lemnul mântuirii noastre care se înalță, pe care Și-a pironit mâinile de bunăvoie Hristos Viața tuturor, pe toți credincioșii ne cheamă să prăznuim cu cântări, și să ne închinăm cu glasuri, locului celui dumnezeiesc de sub picioarele Lui.

Veniți credincioșilor să săvârșim pomenirea înnoirilor Învierii, prin care a strălucit celor dintru întuneric mare lumină, de viață și de nestricăciune, și înălțând lemnul Crucii cel de viață dătător, să ne închinăm Mântuitorului Hristos.

Marele Moise odinioară, întinzându-și mâinile către înălțime, în muntele Sinai, însemna Crucea Ta Hristoase Dumnezeule, ceea ce astăzi se înalță, și sfințește pe toți cei de pe pământ, care printr-însa cu credință se închină Ție.

Alte Stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Curățindu-ți sufletul și trupul de patimi, te-ai făcut lăcaș Preasfântului Duh, și te-ai împodobit pe sine-ți cu ungerea preoției, învrednicindu-te stării celei dea-dreapta; și părtaș Sfinților îngeri făcându-te, moștean slavei Domnului te-ai arătat Eumenie, și rugător pentru cei ce te laudă.

Preamărită viața ta, luminându-se cu bunătățile, a strălucit raze de minuni, și te-a făcut vrednic de laudă până la marginile lumii, și te-a arătat luminător neînșelător, și cu Sfinții locuitor, și cetățean sfintei cetăți, Ierarhe preafericite, viețuitorule împreună cu îngerii, făcătorule de minuni, vrednicule de laudă.

Pe podoaba Critenilor, pe maimarele scaunului Gortinei, pe temelia cea nemișcată a Bisericii, pe ierarhul Eumenie, pe cel preamărit întru minuni, și prealăudat în multe puteri, pe cel ce a luminat inimile cele dintru întuneric, pe acesta adunându-ne, ca pe un luminător al creștinilor, cu glas mare toți să-l cinstim.

Slavă..., Și acum..., al praznicului, glasul al 4-lea.

Lucrarea cinstitei Crucii Tale Hristoase, mai-nainte închipuindu-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalic, în pustiul Sinai; căci când și-a întins mâinile făcând chipul Crucii, se întărea Israil. Iar acum săvârșirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalță, și dracii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a izbăvit, că toate darurile prin Cruce ne-au strălucit nouă. Pentru aceasta bucurându-ne toți, cădem către Tine zicând: Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, slavă Ție.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Bătăi ai răbdat și răstignire îndelung-răbdătorule, și ocări ai suferit, vrând să izbăvești pe toți din mâna înșelătorului, Cela ce singur ești Dătător de viață, și cu totul Îndurat, și de oamenii Iubitor.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Cinstim Crucea Ta Bunule, piroanele și sulița Mântuitorule, prin care ne-ai mântuit pe toți din stricăciune; ca Unul ce singur ești Dătător de viață și făcător de bine al tuturor, însu-ți Iubitorule de oameni Mântuitorul nostru.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Cu palmele Te-ai lovit peste obraz Mântuitorule, și pironindu-te pe Cruce pentru mine preabunule, cu oțet Te-ai adăpat, și cu sulița Te-ai împuns, și toate le-ai suferit Cela ce ești fără de păcat.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea.

Astăzi lemnul s-a arătat. Astăzi neamul Evreiesc a pierit. Astăzi prin credincioșii împărați credința s-a arătat; și Adam care prin lemn a căzut, iarăși prin lemn s-a ridicat, și dracii s-au înfricoșat. Atotputernice Doamne, slavă Ție.

Troparul praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului; Mântuiește Doamne poporul tău..., De 3 ori.

După întâia Catismă. Sedealna glasul al 6-lea.

Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc: Că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne, și lemnul mântuirii primind, am câștigat izbăvire de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.

Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale Hristoase, temeliile morții s-au clintit Doamne. Că pe care l-a înghițit cu poftă iadul, l-a dat afară cu cutremur. Arătatu-ne-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, și Te slăvim pe Tine Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După Psalm 50.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8 Și al Sfântului pe 4,

CANONUL Sfântului,

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Veniți popoarelor...

Având Părinte Eumenie pe Hristos, care ascultă dumnezeieștile tale rugăciuni, îmblânzește-L pe Dânsul, Fericite, către cei ce cu dragoste te laudă pe tine.

Din tinerețe Cuvioase iubind smerirea cea pricinuitoare de înălțare, ai smerit pe șarpele cel trufaș, și arătat te-ai îmbogățit cu daruri de tămăduiri.

Slavă...

Organ primitor Duhului te-ai făcut, supunând sufletului cugetele trupului prin multe nevoințe, partea cea mai proastă silindu-o a sluji la cea mai bună.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum s-au plinit proorociile cele pentru tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; căci pe Cela ce L-au vestit mai-nainte glasurile Proorocilor, L-ai încăput în pântecele tău, în două firi desăvârșit.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi întru...

Din livezile cele cuvântătoare Ierarhe, ca o albină ai adunat mierea cea dulce, și în cămările inimii o ai pus.

Viața ta cea curată, și cuvântul cel îndulcit cu sarea cea dumnezeiască Eumenie, arăta strălucirea Darului, care era ascunsă întru tine.

Slavă...

Fiind împodobit cu bunătăți, te-ai înălțat pe scaune înalte, ungându-te cu dumnezeiescul mir al Duhului, și bun miros al lui Hristos te-ai cunoscut Ierarhe.

Și acum..., al Născătoarei.

Fecioară Marie, cădelnița cea de aur, gonește împuțiciunea patimilor mele, și mă întărește pe mine care mă clătesc de năvălirile vicleanului vrăjmaș.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna Sfântului, glasul al 5-lea.

Podobie: Pe Cuvântul cel...

Fiind împodobit Părinte cu învățături dreptmăritoare, toate eresurile cele întunecate le-ai risipit, și arătându-te însuți făcător de minuni Eumenie, te-ai făcut vestit la toți, cu dumnezeiasca osârdie. Drept aceea cu credință te cinstim ca pe un Ierarh, și ca unul ce întocmai cu îngerii ești cinstit.

Slavă..., Și acum..., al praznicului, asemenea.

Lemnul cel preasfânt al Împăratului Hristos, cu credință să-l luăm pe umerii noștri, și să lepădăm cele veselitoare ale vieții; pe care împărații cei vechi luându-l asupra lor, cu credință au biruit pe vrăjmași și neamurile barbarilor cu puterea lui le-au răsturnat.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne auzul tău...

Îndeletnicindu-te întru dumnezeieștile biserici, te-ai făcut sălaș Duhului, și te-ai împodobit cu dumnezeieștile citiri Ierarhe.

Făcându-te Ierarh dumnezeiesc Părinte înțelepte, și maimare scaunului Gortinei, ai strălucit cu razele minunilor.

Pe balaurul cel ce a năvălit cu căscare grozavă asupra ta, preasfințite, l-ai ars prin făcliile rugăciunilor tale.

Slavă...

Cu cuget vitejesc, bărbătește ai îngrozit pe pizmașul, și pornirile leilor tu le-ai înfrânat.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfințite glasuri au vestit mai-nainte taina nașterii tale Preacurată; ale cărora împliniri noi le-am văzut, Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Dătătorule de lumină Doamne...

Ca cel ce cu înțelepciunea ai împăcat cugetul cu sufletul de către patimi, pentru aceea Cuvioase ai liniștit vrajba împăraților prin sfatul tău.

Dându-ți ascultare ție de Dumnezeu cugetătorule, credinciosul împărat, a dezlegat vrajba cea pricinuitoare de stricăciune, și a primit unirea cea frățească, Părinte Eumenie.

Slavă...

Ajungând la Roma ca un luminător, o ai luminat cu lucrare de minuni, și pe cei ce înotau întru adâncul patimilor, cu înțelepciune i-ai chemat, către limanul cel lin al tămăduirilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe un prunc tânăr ai născut nouă pe Fiul cel mai-nainte de veacuri, cu două lucrări voitoare, fiind Om și Dumnezeu desăvârșit, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșalelor...

Având în inima ta pe Hristos, adevărată avuție, necheltuită, aurul care ți l-a dat ție împăratul, ca un lut l-ai socotit.

Șezând pe scaunul cel înalt al Arhieriei Părinte, ai grăit Bisericii pacea de sus; cu a căruia numire acum se laudă.

Slavă...

Neudându-te de păcate ai plutit valul vieții cel cu mult necaz, și ai ajuns la limanurile, unde se veselește poporul cuvioșilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Pogorându-se pe tine ploaia cea cerească, pururea Fecioară, și adăpând pământul cel înțelenit cu apele cunoștinței de Dumnezeu, l-a arătat cu multă roadă.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune scoate-mă Dumnezeule.

CONDACUL, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Luminându-te cu Dumnezeiască lumină preafericite, ne luminezi pe noi cei ce cu dragoste lăudăm cinstită și sfântă mutarea ta, Părinte Ierarhe Eumenie; căci neîncetat te rogi pentru noi toți.

ICOS

Îndură-te Doamne către mine robul Tău, și-mi iartă acum toate datoriile, și-mi dăruiește mila milostivirii Tale, ca cu, laude se Te slăvesc pe Tine neîncetat. Și pe sluga ta cea credincioasă să o încununez astăzi cu cântări, pe luminătorul Eumenie, pe mai-marele scaunului Gortinei; pe întărirea Bisericii, și dumnezeiasca luminare a Cretei, care neîncetat se roagă pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în 18 zile, Preacuviosul Părintele nostru Eumenie, Episcopul Gortinei.

Stih: Eumenie ochiul Gortinei cel blând,

A văzut ochiul Domnului cel prea blând.

A optsprezecea zi Eumenie a murit,

Cel cu suflet mare, al căruia duh de îngeri i s-a primit.

Acest Eumenie din tinerețea vârstei alegând viața sihăstriei și petrecând cu multă nevoie, a dobândit smerenia cea desăvârșită. Drept aceea i se încredință și turma bisericii celei din Gortina. Acesta pe un balaur groaznic ce a năvălit asupra lui, l-a ars cu făcliile de l-a omorât de tot. Deci, de acolo mergând la Roma ca un înalt luminător, a luminat cu dumnezeieștile învățături, spăimântând pe mulți cu semne și cu minuni. Și de acolo sosind la Tebaida și fără voie, numaidecât a potolit întristarea secetei. Deci, aflându-se acolo, și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu. Iar după mutarea sa, Tebanii îi trimiseră trupul la moșia și la turma sa, la locul ce se cheamă Racsos, unde se află și cinstitul trup al lui Chiril.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor rnucenițe femei Sofia și Irina.

Stih: Irinei și Sofiei capetele tăindu-li-se arătat,

Pe tine Cuvinte cel mai sus de înțelegere te-au văzut luminat.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Ariadna.

Stih: Despicându-se piatra, pe Ariadna a mântuit,

Căci Hristos Piatra vieții o a acoperit.

Aceasta s-a muncit pe vremea lui Adrian și Antonin împăraților, roabă fiind oarecăruia anume Terpil, ce era marele cetății Promiseilor Frigiei Salutariei. Și pentru că n-a vrut să prăznuiască împreună la nașterea copilului domnului său, în capiștea idolilor, o a muncit foarte rău cu zgârieturi de fier, și o a lăsat. Și de vreme, ce iar o căuta de la domn să o prindă, apropiindu-se de o piatră, s-a rugat lui Dumnezeu să o izbăvească, și din dumnezeiasca voie crăpând piatra, s-a aflat ascunsă într-însa, și iar s-a așezat piatra cum a fost. Iar gonacii ei se stricară și pieriră toți de îngerii calări ce s-au ivit cu sulițe.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Castor.

Stih: Castor nu este fiară, ci un viteaz bărbat,

Carele către chinuri ca un stâlp de piatră s-a arătat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Chipul cel de aur...

Cu osârdia sufletului ai biruit cugetele cele aducătoare de stricăciune, și întru vârsta adâncilor bătrânețe, te-ai călătorit pentru folosul credincioșilor, care te-au primit pe tine Părinte Eumenie, ca pe un strălucitor al preoției și cinstit învățător.

Roma îndestulându-se de bunătățile tale Părinte, te-a silit a te trimite și la Tebaida ca un dar prea-dorit; unde; ajungând, îndată ai contenit mâhnirea secetei cu săvârșirea sfintelor tale rugăciuni, Cuvioase.

Slavă...

Hrănindu-te cu sânii postirii, ai sub laptele cel cinstit al înfrânării, și ai ajuns la măsura vârstei, suindu-te la vârful bunătăților Părinte, și cu semne dumnezeiești ai strălucit mai luminat decât soarele, celor ce erau cuprinși de noaptea patimilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Făcutu-s-a pântecele tău lăcaș Luminii celei fără de materie, care cu strălucirea dumnezeieștii cunoștințe a pierdut nedumnezeirea, o Preacurată Fecioară a lui Dumnezeu mireasă; pe care lăudându-L strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Cel ce S-a pogorât...

Biruind pe vrăjmașul și săvârșind călătoria cea bună, la adânci bătrânețe, te-ai mutat către părinții tăi la lăcașurile cele cerești, luându-ți sfârșitul în pământ străin.

Neuitând bunătățile tale Părinte, fiii Tebanilor, trimit cu cinste sfințitul tău sicriu, la patria și la turma ta. A căruia întoarcere izvorăște Dar de minuni.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Locul ce se numea Racsos, care mai-nainte avea trupul lui Chiril cel cinstit și mult chinuit, acoperă acum și trupul tău asemenea înțelepte, împreunându-vă pe amândoi ce ați fost uniți și la gând și la viață; pe care vă are patria cea de sus în veci moștenitori.

Și acum..., al Născătoarei:

Ceata cea preasfințită a Proorocilor, pe tine te propovăduiește cu adevărat munte netăiat, toiag, și ușă, prin care a trecut Cel Prea Înalt, precum știe, lăsându-te pe tine iar încuiată Preacurată Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Ca un Ierarh al lui Hristos te-ai suit Părinte minunat din putere în putere; unde cetele celor sfințiți slujesc cu frică preacinstitei Treimi, cu toate cetele cerești, preafericite Eumenie.

Contenește viforul cel de acum al patimilor, Fericite, îmblânzește pe Dumnezeu prin rugăciunile tale, oprește pornirea ispitelor care ne tirănește pe noi, și cu urgia relelor ne împinge la adâncimea pierzării, pururea pomenite Eumenie.

Slavă...

Preasfințită pomenirea ta adună pe păstori, pe cuvioși și pe poporul cel cu bunăcredință spre săvârșirea ei, aducând tuturor sfințenie. Luminează-ne pe noi dar cu razele darurilor tale, prealăudate Eumenie.

Și acum..., al Născătoarei:

Porți pe Cela ce poartă toate cu dumnezeiasca putere și din sânii tăi Preacurată hrănești pe Cela ce hrănește toată făptura. Mai presus de gând este minunea și de îngeri nepricepută, și oamenilor înfricoșată, care pururea împreună te laudă pe tine, și cu dragoste te fericesc.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați...

Eumenie dumnezeiescule, care locuiești împreună cu Arhanghelii, ca unul ce ai îndrăzneală multă către Hristos Ierarhe. La al căruia scaun stai înainte acum cu slavă, adu-ți aminte Sfinte, de cei ce săvârșesc pomenirea ta cea luminată, și cu dragoste te cinstesc pe tine.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraților, Crucea întărirea credincioșilor, Crucea lauda îngerilor, și dracilor rană.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Văzând lemnul Crucii înălțându-se să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Cu apa cea făcătoare de viață, și cu sângele Tău cel mântuitor Cuvinte, luminat se împodobește Biserica, ca o mireasă, cântând slavă Crucii Tale.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Sulița dimpreună cu Crucea, piroanele și celelalte, prin care a pătimit trupul lui Hristos, cel purtător de viață, înălțându-le, să ne închinăm lor.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Veniți cu bucurie, toți să sărutăm lemnul cel mântuitor, pe care S-a pironit Hristos mântuirea noastră.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.