SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6:3 ale Praznicului, și 3 ale Sfinților.

Stihirile Praznicului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preamărită minune...

O preamărită minune! Pomul cel de viață purtător, preasfânta Cruce, la înălțime ridicată se arată astăzi. Mărescu-o toate marginile; îngrozescu-se dracii toți. O ce Dar pământenilor s-a dăruit! Prin care Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un Milostiv. De două ori.

O preaslăvită minune! Că Crucea ce a purtat pe sine pe Cel Preaînalt, ca un strugure plin de viață, se înalță astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toți ne-am tras, și moartea de tot s-a potopit. O preacinstite lemn! Prin care ne împărtășim celei din Eden, nemuritoarei hrane, pe Hristos mărind.

O preaslăvită minune! Lățimea și lungimea Crucii, cu a Cerului se aseamănă, că cu dumnezeiescul Dar sfințește toate. Întru aceasta neamurile cele barbare se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraților se întăresc. O dumnezeiască scară! Prin care ne-am suit la ceruri, înălțând întru cântări pe Hristos Domnul.

Alte Stihiri ale Sfinților, glasul al 8-lea.

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...

Poftind să moștenești desfătarea cea veșnică, Mucenice Trofime, ostenelile trupului ca o dezmierdare le-ai suferit, și așa te-ai mutat din stricăciune, către nestricăciune, ca unul ce te-ai împodobit cu mucenicia. Pentru aceea cere-ne tuturor, Fericite, de la Dumnezeu mare milă.

Savatie preamăritul, multe chinuri suferind, acum se odihnește în lăcașurile cele cerești cu bucurie, luându-și răsplătirea nevoințelor, și în cetele îngerilor numărându-se; prin rugăciunile lui, Hristoase dăruiește poporului Tău mare milă.

Lepădându-se de sfatul celor nelegiuiți, și-a întărit gândul cu sfaturi dumnezeiești Dorimedont, și cu vitejie a năvălit către ispitele chinurilor, și primind cunună de biruință, se desfătează acum întru împărăția lui Hristos, pururea rugându-se pentru noi.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glasul al 8-lea.

Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule, s-a plinit, care zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță, și lumea din înșelăciune se mântuiește. Astăzi învierea lui Hristos se înnoiește, și marginile pământului se veselesc, în chimvale ca David cântare Ție aducând, și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea și învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule și Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne, slavă Ție.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Să ne închinăm locului unde au stătut picioarele lui Hristos, înălțând pe cea de trei ori fericită Cruce, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului, care a izvorât lumii învierea.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Omorându-ne patimile trupului și ale duhului, noi cugetătorii de Dumnezeu, să ne nevoim a ne înălța de pe pământ către odihna cea cerească, cu înălțarea Crucii, răstignindu-ne împreună cu Stăpânul Hristos.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Izvorât-a aievea fântână izvorâtoare de viață, din dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, adăpând sufletele celor ce cu credință se închină dumnezeieștilor Lui patimi, și Crucii și Învierii.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea.

Crucea Ta cea cu patru părți, înălțându-se astăzi Hristoase Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfințește, și cornul credincioșilor împreună se înalță, sfărâmând într-însa coarnele vrăjmașului. Mare ești Doamne și minunat întru lucrurile Tale, slavă Ție.

Tropar, glasul al 8-lea.

Dumnezeu cel lăudat în Treime, pe treimea mucenicilor o a preamărit: Pe Trofim, pe Savatie, și pe Dorimedont; căci întru Dânsul crezând, au surpat pe vrăjmașul. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule miluiește-ne pe noi.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfinților, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.

Astăzi s-a plinit cuvântul Proorocilor, că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne, și lemnul mântuirii luând, am scăpat de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta

După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, căci pe dânsul Te-ai pironit, Viața tuturor; raiul ai deschis Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credință a venit la Tine și desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ție: Pomenește-mă Doamne. Primește-ne precum pe acela și pe noi care strigăm: Greșit-am toți îndurării Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Psalm 50.

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8. Și al Sfinților pe 4.

CANONUL Sfinților.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Cu fulgerele Duhului cele prealuminate luminându-vă, risipiți norii cei întunecați ai sufletului meu. Luminați-mi gândul și deschideți-mi buzele spre laudă, ca să vă preamăresc pe voi, fericiților Mucenici ai lui Hristos.

Cu vitejia cugetelor ați stătut împotriva celui cu cuget deșert, care vă silea pe voi mucenicilor, să dați închinăciune Cuvioasă dumnezeilor celor fără de simțire, și prin multe chinuri v-ați adus jertfă întreagă Împăratului tuturor.

Slavă...

Datu-vi-s-a vouă putere de la Dumnezeu Atotțiitorul, să surpați toată puterea balaurului, cinstiților mari Mucenici, ostașilor ai Treimii: Savatie vrednicule de laudă, dumnezeiescule Dorimedonte și Trofime preafericite.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu darurile tale cele izvorâtoare de lumini, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, însăși ușa luminii luminându-se, vitejii Mucenici au trecut întunericul cel adânc al chinurilor celor nesuferite, lăudându-te pe tine.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce ai întărit cerurile...

Cu socoteală foarte înțeleaptă, și cu gând întărit ați mers către ispita chinurilor, chinuindu-vă cumplit, și sfâșiindu-vă cu bătălie, și rămânând neclintiți și cu cugetul nebiruiți.

Cu vărsările sângiurilor, vopsind preasfințită porfiră, vitejilor ostași, acum stați înaintea nemuritorului Împărat, neîncetat făcând rugăciuni pentru noi către Domnul.

Slavă...

Șuvițându-vi-se trupurile în multe feluri și cumplit întinzându-vă, și dându-vă fiarelor, și tot felul de chinuri suferind, nu v-ați lepădat de Hristos, prealăudaților ostași, Sfinților mari Mucenici.

Și acum..., al Născătoarei:

Legile Stăpânului Celui ce S-a întrupat din tine, plecându-se vitejii ostași, Preacurată Fecioară, au biruit pe cei fărădelege, avându-te pe tine întru ajutor, care mântuiești sufletele noastre.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întărește, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

CONDACUL și Icosul praznicului.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău Mântuitorule...

Răbdând bărbătește durerile chinurilor, ați câștigat viața cea fără durere dimpreună, Dorimedonte, și Trofime, și Savatie înțelepților. Pentru aceasta Biserica lui Hristos prăznuind sfințita voastră pomenire, dumnezeiește se veselește.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Mai mult decât razele soarelui strălucind voi, cu lumina cea mucenicească, prealuminaților Mucenici, luminați toată lumea, și gonind de la mijloc negura înșelăciunii, străluciți în toată lumea cu lumina bunei credințe. Pentru aceasta cu bună-cuviință fără de rătăcire umblând pe calea bunei credințe, ca întru lumina zilei prealăudaților biruitori rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșale, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Cinstita Elena scos-a Crucea Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă, și a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să se înalțe în Biserică, și ca un sceptru o aduce la curțile împărătești. Pentru aceea strigă către fiul său: Întinde-ți stăpâne mâinile tale, și primește Crucea care se arată tuturor, tărie ție înțelepte și biruință, și cu Darul învață neamurile să se închine Crucii și patimilor lui Hristos.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Tu-mi ești tăria mea Doamne...

Luminându-vă mucenicilor cu răbdarea chinurilor, v-ați spânzurat pe lemn, și cu unghii de fier șuvițându-vi-se coastele măriților, prin dezbrăcarea trupului, v-ați îmbrăcat cu dumnezeiasca nestricăciune, stând înainte pururea lângă Scaunul Treimii.

Fiind bătut pentru Hristos Mucenice Trofime, cu bucurie ai suferit mulțimea durerilor, uitându-te la dumnezeieștile răsplătiri cele din ceruri, și la îndulcirea cea necheltuită; căreia te-ai învrednicit acum, săvârșindu-ți nevoința, și făcându-te îndulcire Stăpânului.

Slavă...

Răbdând chinurile ca un viteaz Savatie, cu bucurie ți-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, și bine te-ai odihnit în lăcașurile cele cerești, biruind pe cel ce ticăloșește s-a surpat de acolo, și primind darurile biruinței.

Și acum..., al Născătoarei:

Ca pe un palat curat împărătesc, chemându-te pe tine întru ajutor, adunarea cea cu numărul de trei Mucenici, Preacurată Fecioară, lăcașurile dracilor până la pământ le-a surpat, și s-a mutat la lăcașul măririi cel de sus, cinstindu-te pe tine cu laude totdeauna.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Depărtându-vă de prieteșugul trupului, prealăudaților, prin multe și mari dureri v-ați unit cu Dumnezeu cel prea îndurător, Care v-a iubit pe voi pentru milostivirea Sa, și cu patimile Sale a omorât patimile voastre.

Cărările tale Mucenice Trofime, s-au îndreptat cu mucenicia către căile cele înțelepte, cu care înfrumusețându-te, și țintuindu-te cu încălțăminte de fier, ai sfărâmat capul și boldurile lui Veliar.

Slavă...

Ritoricește grăind cele dumnezeiești Trofime mult chinuitule, ai rușinat pe tirani, și cu sângiurile tale sfințind pământul, acum cu bucurie te desfătezi în rai, cerându-ne nouă mântuire.

Și acum..., al Născătoarei:

Ostașii cei tari, chemând spre ajutor pe preasfânta Fecioară, pe cea de Dumnezeu dăruită și cu totul fără prihană, au trecut cu cuget nemișcat mulțimea chinurilor, și valurile cele rele.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Prin ocârmuirea Duhului luptătorii cei vrednici de laudă, cu liniște au plutit luciul chinurilor, și cu sfințenie s-au liniștit către limanul mântuirii cel fără de valuri.

Văzându-ți membrele risipite pe pământ, și primind oțet pe nările tale Trofime, mirosuri de bune miresme ai primit de la dragostea lui Hristos.

Slavă...

Ca unul ce te-ai făcut sfetnic îndreptărilor lui Hristos, de tot te-ai lepădat de sfaturile vrăjmașilor celor fără de Dumnezeu, Mucenice Dorimedonte, și pe sineți te-ai supus chinurilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu puterile care se trimite-au de la tine Hristoase întărindu-se pătimitorii, după lege s-au nevoit, lăudând pe Preacurată Maica Ta, care negrăit Te-a născut pe Tine.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL Sfinților, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca unul ce ești întărire nevoitorilor, și reazem al bunei credințe, Biserica cinstește și laudă nevoința ta cea luminată pururea pomenite, pătimitorule viteazule mărite Trofime, dimpreună cu cei ce s-au nevoit cu tine, Fericite, cere milostivire celor ce te laudă pe tine, ca unul ce ești nebiruit.

ICOS

De nevoințele Sfinților Mucenici, s-au mirat puterile cerurilor! Căci fiind îmbrăcați cu trup muritor, au biruit pe vrăjmașii cei fără de trup, întărindu-se cu puterea Crucii. Pentru aceea se vor ferici în veci, cerând iertare greșalelor pentru noi toți; căci ei se cinstesc ca niște nebiruiți.

SINAXAR

Întru această lună în 19 zile, Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont.

Stih: Trofim și Dorimedont, un lucru adiind,

Asemenea și un sfârșit vieții prin sabie s-au arătat primind.

Savatie cu fiare ascuțite s-a șuvițat,

Și ca un Mucenic la odihna cea dumnezeiască a alergat.

A nouăsprezecea zi pe Trofim au tăiat împreună,

Și tovarășii lui cei chinuiți care au câștigat cunună.

Aceștia au fost pe vremea împărăției lui Prob, dintre care Savatie stând înaintea guvernatorului la Antiohia, și bătându-l foarte rău, l-a băgat în temniță, și astfel și-a dat sufletul în chinuiri. Iar pe Trofim încălțându-l cu încălțăminte de fier, și urgisit, a fost dus la Synad, și suferind multe munci împreună cu Dorimedont, li s-au tăiat capetele.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Împodobindu-te desăvârșit prin plecările cele către Dumnezeu, și arzându-te, Fericite, cu frigări înfocate, și coastele șuvițându-ți-se fără de milă, o Dorimedonte, cu tărie ai răbdat.

Dorind a vedea slava lui Dumnezeu cea negrăită, ți s-au orbit ochii cu fier ars, Trofime, și cu mulțumire strigai Domnului: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Fiind aprinși de dragostea cinstitei Treimi, câte trei ați săvârșit acele prea-mari nevoințe, și acum vă veseliți cu mulțimea puterilor cerești; cu care împreună aduceți-vă aminte de noi, cerșindu-ne dea-pururea dezlegare de păcate.

Și acum..., al Născătoarei:

Fiind Stăpână mai curată decât toată zidirea, ai născut pe Cuvântul, Cel ce negrăit S-a întrupat de tine; pe care iubindu-L vitejii Mucenici, au răbdat focul chinurilor.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Cu trupurile despuiate luptându-vă împotriva chinurilor, ați primit podoaba nestricăciunii, cu rușine veșnică îmbrăcând pe vrăjmașul, și mutându-vă către odihna cea dumnezeiească, purtând cununi strigați: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Urmând patimilor lui Hristos mucenicilor, legați ați fost de lemne, și cu cuget viteaz ați suferit chinurile, și în pâraiele sângiurilor voastre, înecând cetele dracilor cele prea-viclene, dumnezeiește cântați: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Să se laude Trofim, să se mărească Savatie, și să se cinstească Dorimedont astăzi, stâlpii cei nemișcați, turnurile cele de paza credincioșilor, luceferii Bisericii cei strălucitori, care dumnezeiește o luminează pe dânsa, cu razele nevoințelor sale celor prea mari, întru toți vecii.

Și acum..., al Născătoarei:

Ca pe un prunc tânăr ai născut Preacurată Fecioară, pe Hristos Dumnezeul nostru, care se înțelege de o ființă cu Tatăl și cu Duhul; pe care cu osârdie mărturisindu-L vitejii Mucenici, bărbătește se nevoiesc; cu care împreună cu credință te fericesc pe tine preasfântă, toate neamurile, și toate limbile întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Cu puterea Ziditorului tuturor, ați înfrânat pornirile fiarelor, și ați rămas nevătămați de dânsele mucenicilor, minunându-se toți de răbdarea voastră cea neclintită; drept aceea unindu-vă cu cetele mucenicilor, rugați-vă pentru noi pururea.

Ca niște jertfe v-ați adus la masa cea tainică, fiind tăiați de sabie, prealăudaților. Și acum vă sălășluiți cu bucurie în lăcașurile celor întâi născuți, văzând slava lui Dumnezeu, și luându-vă rodurile ostenelilor voastre, și darurile nevoinței.

Veniți credincioșilor să ne adunăm întru o unire, ca să mărim acum pe Dorimedont, și pe Savatie, și pe lăudatul Trofim, pe mărturisitorii cei tari ai adevărului, pe strugurii cei din via cea înțelegătoare, din care se stoarce vinul veseliei celei adevărate, cu dumnezeiescul Dar.

Slavă...

Astăzi răsărind pomenirea cea întrutot prăznuitoare a înțelepților nevoitori, cu adevărat mai mult decât razele soarelui, luminează pe toți, depărtând întunericul patimilor, și norii lenevirii. Cu ale cărora rugăciuni, Cuvinte, dăruiește-ne tuturor milele Tale.

Și acum..., al Născătoarei:

Soarele cel cu adevărat neapus, care a răsărit din coapsele tale Fecioară, păzindu-te pe tine întru feciorie, cu laudă a luminat pe nevoitorii, care s-au nevoit ca niște viteji pentru Dânsul. Cu care împreună roagă-L pe El, să se milostivească spre noi, cei ce cu credință te mărim pe tine.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Cela ce ai împodobit Cerul cu stele ca un Dumnezeu, și prin Sfinții Tăi luminezi tot pământul, Ziditorule al tuturor,: mântuiește pe cei ce Te laudă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraților, Crucea întărirea credincioșilor, Crucea lauda îngerilor și dracilor rană.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratutui...

Înălțându-se lemnul Crucii Tale, Mântuitorul nostru, ridică pricina păcatului, cea aducătoare de stricăciune, și pe toate le luminează.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Crucea lui Hristos cea sfântă înălțându-se, dă neamului omenesc, pierzare de cele rele, și câștigare de cele bune.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Când biruia Moise pe Amalic, însemnând mai-nainte patimile lui Hristos, închipuia Crucea, biruitoarea dracilor.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Veniți cu bucurie, să sărutăm cu toții, lemnul cel mântuitor, pe care S-a răstignit Hristos, mântuirea noastră.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

ÎN ACEASTĂ LUNA