SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului, și 3 ale slințllor.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Șarpe de aramă a înălțat pe stâlp odinioară Moise, văzătorul de Dumnezeu, spre uciderea șerpilor care mușcau. Iar Tu însuți cu totul Te-ai înălțat pe lemn Mântuitorul meu, înviind pe toți, cu dumnezeiasca și purtătoarea de viață Crucea Ta; care acum înălțându-se, arde taberele dracilor, și răstoarnă neamurile și semețiile barbarilor.

Tu îmbrăcându-te cu stricăciunea și omorârea mea Mântuitorule, din Fecioara și dumnezeiasca Ta Maică, m-ai făcut nemuritor, și m-ai tras către viață, și către desfătarea cea fără de sfârșit, către care duci pe toți cei ce Te laudă pe Tine Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, dăruind credincioșilor împărați dumnezeiască Crucea Ta Stăpâne, armă tare în războaie.

Strălucește-ne nouă lumină neapropiată, căci toți suntem lucrul mâinilor Tale Hristoase Dumnezeule, și cu armă încununează pe binecredincioșii împărați; dându-le lor Crucea Ta, zid și ocrotire și tărie, și avuție nerăpită, și biruință împotriva vrăjmașilor; preaînalte Mântuitorule, Cela ce Te-ai zămislit în pântecele cel nestricat al dumnezeieștii Maicii Tale.

Alte Stihiri ale Sfinților, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Chemarea ta este de sus, iar nu de la oameni Eustatie, căci însuși Hristos Iubitorul de oameni ți s-a arătat ție, și te-a vânat în mrejele credinței, Fericite, și cu botezul Său curățindu-ți păcatele, ți-a dat ție Stăpânul răbdare întru ispita vieții, și vestit biruitor te-a arătat.

Fără de cârteală ai răbdat în tinerețe nevoința bunătății Eustatie, lipsindu-te de fiii tăi și de soția ta, suferind robia cu îngăduială, și răbdând slujba cea de necinste. Dar bărbăția ta cea din războaie preafericite, te-a arătat tuturor preaiubit, și te-a întors iarăși luminat.

Adusu-te-ai lui Dumnezeu prin foc, ca o dumnezeiască tămâie foarte cu miros bun, și ardere-de-tot veselitoare, jertfă bineprimită, și prinos viu și desăvârșit, jertfindu-te cu toată casa ta. Pentru aceasta acum te-a primit pe tine dimpreună cu ai tăi Eustatie, sălășluirea cea cerească, și cetele Sfinților.

Slavă..., al Sfinților, glasul al 2-lea.

A lui Efrem Carias.

Al doilea Iov Eustatie, cu viața sa a pus înaintea noastră nevoințele și cununile, și pe sineși însuși pildă de răbdare spre îndemnarea noastră către bunătăți, întrecând cu adevărat pe Iov întru bunătate, ca unul ce a suferit împreună cu soția sa și cu fiii lui, mucenicia, cel ce este credincios întru viață, și neclintit întru ispite, și întru nevoințe biruitor; pe care să-l punem rugător către Hristos, ca să dăruiască sufletelor noastre luminare, și curățire de păcate.

Și acum..., al praznicului, asemenea.

Dumnezeiască comoara cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, și biruința cea împotriva vrăjmașilor arătat închipuindu-o; de care cu credință bucurându-se, și din dumnezeiasca râvnă, spre privirea celor de sus înălțându-se, cu sârguință o a scos din sânurile pământului, spre mântuirea lumii, și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Crucea se înalță și dracii se izgonesc, tâlharului se deschide ușa Edenului, moartea s-a omorât și s-a pierdut arătat; Hristos se mărește, blestemul se dezleagă, pentru care se bucură toți pământenii.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Veniți toți iubitorii de Dumnezeu, Crucea cea cinstită văzându-o înălțată, toți să o mărim, și slavă să dăm singur Mântuitorului și Dumnezeu, strigând: Cel ce Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, nu ne lepăda pe noi cei ce ne rugăm Ție.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Moise dedemult, a prefăcut îndulcind amărăciunea apei lui Israil, chipul Crucii însemnând. Iar noi toți credincioșii, pe aceasta cu taină închipuindu-o, în inimile noastre ale fiecăruia, ne păzim cu puterea ei.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.

A lui Efrem Carias.

Diamantule cu sufletul, cum te vom lăuda după vrednicie pe tine? Căci ai covârșit slăbiciunea firii, și lipsindu-te de avuții și de fii, și de soție, nicicum nu ai cârtit, ci ai strigat fericitul acela și pururea pomenitul glas al lui Iov: Domnul a dat, Domnul a luat, precum a părut Domnului, așa s-a și făcut. Dar Dumnezeu pe care l-ai iubit, și de care cu fierbințeală ai dorit, iarăși ți-a dăruit ție pe iubiții tăi fii, purtându-ți de grijă mai înainte, ca să se facă împreună cu tine Mucenici. Cu care împreună ți-ai și împlinit fericitul sfârșit prin multe chinuri. Ci luându-i și pe dânșii rugători cu tine Eustatie mult răbdătorule, roagă-te să ne mântuim noi de fărădelegile noastre.

Și acum..., a praznicului, asemnea.

Astăzi înainte merge Crucea Domnului, și credincioșii o primesc pe dânsa cu dragoste, și câștigă tămăduiri de toată boala sufletească și trupească. Pe aceasta o sărutăm cu bucurie și cu frică. Cu frică pentru păcat, că nevrednici suntem, iar cu bucurie, pentru mântuirea care o dă lumii, Cela ce S-a pironit pe dânsa Hristos Domnul, care are mare milă.

Troparul Sfinților, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfinților; Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna sfâutului glasul al 8-lea.

Podobie: Înviat-ai din morți...

În mijlocul Edenului lemnul a adus moarte, iar în mijlocul a tot pământul a răsărit lemnul, viața. Căci din lemnul cel dintâi mâncând, de unde eram nemuritori, ne-am făcut muritori. Iar cel de al doilea ne-a îndestulat de nestricăciune. Căci prin Cruce mântuiește Dumnezeu neamul omenesc.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Mai înainte a închipuit cu taină Isus al lui Navi chipul Crucii, mâinile întinzându-și cruciș, atunci a stătut soarele până ce a surpat pe vrăjmașii cei ce stau împotrivă Ție Dumnezeule; iar acum a apus, pe Cruce văzându-te pe Tine, Cela ce ai stricat stăpânirea morții, și toată lumea împreună ai ridicat Mântuitorul meu.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta,

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 6, și al Sfinților pe 6,

CANONUL Sfinților.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Zburdările patimilor mele potolindu-le, prin rugăciunile tale Mucenice al lui Hristos, învrednicește-mă, a lăuda sfânta prăznuire a nevoințelor tale preafericite.

Chemarea ta nu s-a făcut de la oameni prea-alesule; ci din Cer te-a chemat pe tine Hristos, ca mai-nainte pe Pavel, arătându-ți-se ție ca un cerb, și scăpându-te de fiarele cele otrăvite.

Slavă...

Fiind plin de înțelepciunea cea de sus Mucenice, cu toată buna-credință ai ales mai de cinste desfătarea cerurilor, decât averea, și decât dezmierdarea cea pieritoare, încununându-te cu toată casa ta prin mucenicie.

Și acum..., al Născătoarei:

Aflându-te pe tine mai curată decât toată zidirea, Ziditorul și Dumnezeul tuturor, bine a voit a se întrupa din tine Preacurată, voind mai-nainte să prefacă iarăși pe om.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine Hristoase...

Răbdat-ai cu tărie, Mărite, întreitele valuri ale supărărilor Mucenice al lui Hristos Eustatie, lipsindu-te de fiii tăi, și de soție.

Mântuindu-se de Dumnezeu fiii tăi, de la răpirea fiarelor, Mucenice al lui Hristos Eustatie, au biruit pe fiarele cele înțelegătoare.

Slavă...

Trecând marea vieții cea cu supărări, Mărite, ți-ai păzit chipul cel dumnezeiesc al sufletului nevătămat.

Și acum..., al Născătoarei:

Veniți credincioșilor să lăudăm cu cântări de bucurie, pe cinstitul lăcaș al fecioriei, și al curăției.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Între coarnele dobitocului văzând chipul Crucii, și întru aceasta icoana lui Iisus, spăimântându-te de vedenie ai căzut la pământ, și cu toată casa ai venit la dumnezeiescul botez, și sărăcind, ca al doilea Iov te-ai arătat. Deci întărindu-te împreună cu soția și cu fiii, ai strigat, Domnul a dat și Domnul a luat, Eustatie stratilate! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., altă Sedealnă, asemenea.

Vitejind întru ispitele viețuirii, și cu ostenelile răbdării strălucindu-te pentru buna-credință, nou Iov te-ai făcut Mucenice prealăudate. Căci pătimind lipsirea celor veselitoare ale vieții, ai mulțumit lui Dumnezeu dimpreună cu soția și cu fiii tăi. Drept aceea sfârșitul nevoințelor tale, biruitorule Eustatie, l-ai încununat cu vărsarea sângelui pentru Hristos, Căruia roagă-te să dăruiască iertare greșalelor noastre, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Și acum..., al praznicului, asemenea.

Cinstita Elena aflând Crucea Mântuitorului ascunsă în pământ, o a luat; și a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să se înalțe în Biserică; și ca un Sceptru îl aduce la curțile împărătești. Pentru aceasta strigă către fiul său: Întinde-ți stăpâne mâinile tale, și primește Crucea, care se arată tuturor, tărie ție înțelepte și biruință, și cu Darul învață neamurile să se închine Crucii, și patimilor lui Hristos.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Văzându-te Biserica...

Cu putere dumnezeiască mântuindu-se soția ta din tirania vrăjmașului, și-a păzit ale curăției, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ispitindu-te în multe feluri, te-ai cercat Mucenice a lui Hristos Eustatie, și ai alergat la lupta muceniciei, strigând Stăpânului tău: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Povățuindu-te de porunca Stăpânului, te-ai arătat împodobit cu sângele muceniciilor, pururea pomenite Eustatie mărite, împreună cu soția și cu fiii tăi.

Și acum..., al Născătoarei:

Neispitită de nuntă ai născut Fecioară, și după naștere te-ai arătat iarăși feciorind. Pentru aceea prin glasuri netăcute cu credință strigăm ție Stăpână, bucură-te.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Tu Eustatie te-ai arătat asemenea cu Iov, petrecându-ți viața fără de prihană, și cu bunăcredință, și cu îndelungă-răbdare.

Slavă...

Cine va putea a te ferici Eustatie, și a număra durerile inimii tale, care ai suferit Mucenice, lipsindu-te de soția ta și de fiii tăi.

Și acum..., al Născătoarei:

O Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe preabunul Cuvânt, care îmbunătățește pe toți, tămăduiește înrăutățirea sufletului meu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Iubit-ai, Mărite, pe Hristos, care ți S-a arătat, și te-ai unit Lui cu dragoste. Deci te-ai arătat Mucenic împodobit cu porfira sângiurilor tale.

Slavă...

Alergat-ai urmând dumnezeieștilor urme ale lui Hristos, și te-ai arătat cu totul părtaș patimilor Lui și împărăției Sale, încununându-te Mucenice, cu toată casa ta.

Și acum..., al Născătoarei:

Slujindu-ne acum cu cuvintele lui Gavriil Fecioară fără prihană, strigăm: Bucură-te ceea ce singură ești Maică binecuvântată, bucură-te ușă care porți pe Soarele dreptății.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Aievea râvnind patimilor lui Hristos, și cu credință bând paharul Lui, te-ai făcut părtaș, și împreună moștean măririi Lui, Eustatie, de la însuși Dumnezeul tuturor, luând dintru înălțime dumnezeiasca iertare.

ICOS

Cântare dăruiește-mi Dumnezeul meu, ca să laud și să spun acum nevoințele purtătorului Tău de chinuri Doamne, ca cu bună tocmire să laud pe viteazul întru nevoințe Eustatie, care s-a făcut biruitor pururea întru războaiele vrăjmașilor, pe marele întru buna credință, și care strălucește în ceata mucenicilor; cu care cântă Ție neîncetat, dimpreună cu îngerii preaînțeleptul, luând de la înălțime dumnezeiască iertare.

SINAXAR

Întru aceasta lună în 20 de zile, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Eustatie și Teopisti soția lui, și doi fii ai lor, Agapie și Teopist.

Stih: Boul de aramă arde pe Eustatie cu toată casa lui,

Și tu cuvinte al lui Dumnezeu îl mântuiești cu tot neamul lui.

La douăzeci de zile au ars Eustatie împreună,

Și de la Cer au câștigat cunună.

Acest sfânt mare Mucenic Eustatie, a fost stratilat peste oști la Roma, pe vremea împăratului Traian. El se numea Placid, iar femeia lui, Tatiana. Era om foarte bogat, și era foarte milostiv spre săraci. Deci fiind el elin; și fiind într-o zi la vânat, i s-a arătat un cerb și începu a-l goni, și apropiindu-l să-l ajungă, văzu între coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele, și pe dânsa chipul lui Hristos, și veni glas de la Cruce zicând: O Placido! pentru ce mă gonești? Că eu sunt Hristos. Deci de atunci s-a botezat, și atât i-a dat război ucigașul de oameni diavolul, cât și-a pierdut și averea și pe femeia s-a o văzu robită, și pe copiii lui răpiți de fiare sălbatice, și pe sineși la mare sărăcie. După aceea iarăși a aflat și pe femeie și pe copii. Și l-a cercat de la împăratul de și-a luat cinstea cea dintâi, cu care silindu-l mai apoi ca să facă jertfă la idoli, și nevrând a se supune, îl băgară într-un bou de aramă înfocat, și își primi sfârșitul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Părinților noștri și mărturisitorilor, Ipatie Episcopul și Andrei Preotul.

Stih: Pe Ipatie pentru preacinstitele chipuri ale icoanelor,

Împreună cu Andrei îi junghie bărbații sângiurilor.

Aceștia fiind din Libia, de copii mici au mers la școală. Deci Ipatie iubi călugăria, iar Andrei se făcu sfințit propovăduitor al Bisericii; însă întrecea pe alții nu numai cu postul și cu privegherile și cu rugăciunile, încă și cu toată smerita cugetare și dragostea. Deci aflând de dânșii Episcopul Efesului, și trăgându-i la sine, pe Ipatie îl hirotoni Episcop, iar pe Andrei Presbiter. Și aflând de dânșii acel hulitor de Sfinți, Leon împărat, trimis-a de i-au chemat și i-a băgat în temniță, trăgându-i. Și bătându-i. După aceea porunci de le despuiară capetele de piele și sfintele icoane cele de mult preț pe capetele lor le-a ars, care erau multe, și ungându-le bărbile cu smoală i-a purtat prin mijlocul orașului, și i-a junghiat în părțile Zirolofului, dându-i câinilor să-i mănânce.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Artemidor și Talu.

Stih: Pe Artemidor și pe Talu sabia i-au tăiat,

Căci Artemidei ucigătoarei de străini nu s-au închinat.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Meletie Episcopul Ciprului.

Stih: De viața cea trecătoare Meletie nu s-a grijit,

Pentru aceea cum că iubea al său sfârșit.

Tot în această zi, pomenirea celui întru Mărturisitori marelui Ioan egipteanul.

Acestuia îndrăznire și cutezare neputând răbda păgânul Maximian, poruncind îl omorî cu alți patruzeci.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ilarion criteanul ce a mărturisit în Constantinopol la anul o mie opt sute patru, săvărșindu-se prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluiește și ne mântuiește, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: În cuptorul persienesc tinerii...

Mucenicii lui Hristos, ca într-un cuptor fiind închiși înlăuntru boului celui de aramă, care era ars, cu mulțumită strigau: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Ca unii ce erați uniți cu legătura prieteșugului și a firii, prealăudaților Mucenici, o răbdare ați suferit întru nevoințe, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeule și Doamne.

Și acum..., al Născătoarei:

Numai tu ești din veacuri cu adevărat mai înaltă decât dumnezeieștile puteri cele cerești, căci ai născut pe Ziditorul lor netâlcuit, Născătoare de Dumnezeu Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Pe ceata mucenicilor celor adevărați, care este adunată luminat cu legile firii, și cu cuvântul credinței, ca pe niște iubitori de buna-credință acum toți să-i lăudăm și cu credință să cântăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Din pronia cea de sus fiind despărțiți înțelepților, frumos v-ați împreunat cinstiților; și vopsind cu sângiurile voastre porfira cea de mire, v-ați sârguit a intra în cămara cea cerească, strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Roada pântecelui tău, și pe soția ta, cu bunăcredință bucurându-te i-ai adus lui Dumnezeu fericite Eustatie, făcându-i părtași chinuirii, pe cei uniți din fire, cântând lui Hristos: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., al Născătoarei:

Toiag din rădăcina lui Iessei ești Fecioară, ca pe o floare odrăslind pe Atotputernicul Domnul, care bine ne-a miresmat pe noi, împreună cu toți cei ce strigă: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Apropiindu-te de lumina Treimii cu bucurie, acum te veselești cu căpeteniile oștilor celor îngerești, Mucenice Eustatie. Cu care împreună roagă-te neîncetat, să ne mântuim toți cei ce te lăudăm pe tine.

Pentru nevoințele tale cele de pe pământ, și nevoile cele de multe feluri, ai primit acum veselia cea din ceruri dimpreună cu drepții; pe care învrednicește-ne să o dobândim și noi, cei ce te lăudăm pe tine, Mărite.

Slavă...

Prin osârdie cu totul mă aduc pe mine ție Mucenice Eustatie, ca să te câștig pe tine pricinuitor mântuirii celei dumnezeiești, și părtinitor către Stăpânul, Cel ce poate mântui de toată primejdia.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe tine ceea ce fără ispită de bărbat, ai născut pe Dătătorul de viață și Mântuitorul, toți cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, neîncetat te rugăm, ca prin rugăciunile tale Maică Fecioară, să ne mântuim de toată nevoia.

Irmosul:

Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firele cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul înainte stând...

Eustatie fericite, părăsind dulcețile lumii, împreună cu cugetătorii de Dumnezeu fiii tăi, și cu preafericită soția ta, ai dobândit mărirea cea nemuritoare, și viața cea fără de sfârșit, pentru aceasta cu dragoste prăznuim pomenirea ta cea sfințită și dumnezeiască.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Irmosul: Ucenicii văzându-te...

Nădăjduindu-ne noi întru tine Născătoare de Dumnezeu, pe văzuții și nevăzuții vrăjmași îi biruim desăvârșit, purtând la noi Crucea Fiului tău, armă și semn de biruință, pavăză, sabie și suliță, și săgeată împotriva lui veliar.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea, singur glasul.

Ale lui Andrei Pirul

Cine nu-ți va ferici preafericită viața ta, Eustatie? Căci vitejește ai răbdat pornirile vrăjmașului celui începător de răutate. Că nu ai cârtit de lipsirea soției și a fiilor tăi, ci strigai cu glasul cel de mulțumire al lui Iov: Gol am ieșit din pântecele maicii mele, gol voi și merge către însuși Ziditorul, și Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.

Glasul al 6-lea:

Fiind lăcaș Celui născut din Maria cea nestricată, și aflându-te pururea în lumina cea fără de materie, îmbunează-ne și nouă pe Treimea cea nezidită, Mucenice Eustatie.

Glasul al 8-lea:

Intrând în norul cel neapus, și unindu-te cu Soarele dreptății, ai cugetat cu gândul, Chipul cel ce de la înălțime dumnezeiește ți s-a arătat prin dobitoc; și te-ai făcut chip însuflețit preafericite Eustatie. Pentru aceea luminându-te cu lucrarea cea din Duh și din apă, și spălându-te cu sângele cel mucenicesc, te-ai învrednicit a dănțui cu cereștile adunări ale îngerilor. Întru care unește-ne și pe noi, cu Mântuitorul Hristos și Domnul nostru.

Slavă... glasul al 8-lea.

A lui Ghermano.

Arătându-ți-se ție Mântuitorul nostru închipuit prin cerb, și lepădând căpetenia oștirii împărăției celei de jos, acum dănțuiești cu cei de sus dimpreună cu soția ta și cu fiii, preafericite Eustatie. Pentru aceea te rugăm: Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre.

Și acum..., al praznicului, asemenea.

A aceluiași.

Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe Amalic surpând l-a biruit, și David Psalmistul strigând, a poruncit să se închine așternutului picioarelor tale, cinstitei Crucii Tale Hristoase Dumnezeule, astăzi noi păcătoșii ne închinăm, cu buze nevrednice lăudându-te pe tine, Cela ce ai voit a Te pironi pe dânsa, și strigăm către Tine: Doamne dimpreună cu tâlharul învrednicește-ne și pe noi împărăției Tale.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Văzând lemnul Crucii înălțându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.

Cu apa cea Dumnezeiască, și cu sângele Tău Cuvinte, luminat se împodobește Biserica, ca o mireasă, cântând: Slavă Crucii Tale.

Stih: Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Semnul Crucii tale înălțându-se, Mântuitorul meu, ridică pricina păcatului, cea aducătoare de stricăciune, și toate le luminează.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Asemenea ca și Pavel chemarea nu de la oameni luând Mucenice Eustatie, și crescând întru Dumnezeu, cu nădejdea Crucii, vitejește ai rușinat stăpânia tiranilor, și cumplirea chinurilor. Pentru aceea stând împotriva păcatului până la sânge ai biruit pe vrăjmașii cei nevăzuți; ci te roagă acum neîncetat Împăratului și Dumnezeu, ca să dăruiască lumii pace, și sufletelor noastre mare milă.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule s-a plinit, care zice: Vedea-veți viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță, și lumea din înșelăciune se liberează. Astăzi învierea lui Hristos se înnoiește, și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea și învierea. Prin care ne-ai mântuit, pe noi Bunule și Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne slavă Ție.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului Cântarea a 8-a, pe 4. Și din Canonul Sfântului Cântarea a 6-a pe 4. Prochimenul, glasul al 4-lea: Sfinților celor de pe pământul lui... Stih: Mai înainte am văzut pe Domnul... Apostolul către Efeseni: Fraților întăriți-vă în Domnul... Aliluia, glasul al 4-lea: Strigat-au drepții... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul păziți-vă de oameni... CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...