SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Apostolului, și 3 ale Sfințitului Mucenic.

Stihirile Apostolului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Fiind luminat cu strălucirile darurilor celor cerești, te-ai arătat luminător în lume Codrate ivind tuturor razele cele luminoase ale dumnezeieștii propovăduiri. Pentru aceea credincioșii te cinstim cu bucurie, ca pe un Apostol și Mucenic.

Umblând tu, Mărite, pe căile cele drepte, ai scăpat din căile cele aspre, pe oamenii care au fost rătăciți de la buna-credință. Pentru aceea credincioșii te mărim pe tine, ca pe un nerătăcit și îndreptător și mijlocitor unirii noastre către Dumnezeu, Apostole.

Domnul Cel ce este minunat întru Sfinții Lui, pe tine te-a preamărit în lume cu mărirea cea bogată a darurilor Sale, și te-a dat pe tine Codrate, tămăduitor sufletelor și trupurilor, celor ce cu credință te laudă pe tine Apostole.

Alte Stihiri ale Sfântului Foca, glasul și Podobie asemenea.

Surpând deșertăciunea idolilor, cu sfințitul tău cuvânt, ai întărit întru credință inimile cele neîntărite, și le-ai îndreptat către viață, Ierarhe Foca; și nevoindu-te după lege, te-ai făcut Mucenic Domnului.

Vopsindu-ți sfințitul veșmânt, în sângele cinstitului tău trup, preasfințite Părinte, ai primit de la Hristos îndoite cununi preafericite, și împreună cu îngerii dănțuiești în ceruri, rugându-te să ne mântuim noi.

Cu razele minunilor luminezi tot pământul; celor de pe mare le ajuți totdeauna Părinte, bolile gonești, neputințele sufletului și ale trupului le încetezi, având Dar de la Domnul, Mucenice Foca, de Dumnezeu fericite.

Slavă..., glasul al 4-lea.

A lui Ciprian,

Din pruncie ai iubit pe Domnul, Foca preafericite, Sfințite Mucenice al lui Hristos. Căci luând arma Crucii pe umeri, neabătut ai umblat pe calea muceniciei, prin care te-ai făcut părtaș lăcașului îngeresc, arătându-te demonilor îngrozitor, și lumii rugător fierbinte.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn...

Întunericul cel groaznic al morții tulbură sufletul meu, mireasă, a lui Dumnezeu! Și iscodirea dracilor, totdeauna mă face a mă uimi, și a mă cutremura; de la care izbăvește-mă cu puterea ta, ceea ce ești una bună Fecioară neispitită; și mă așează la limanul mântuirii, și la lumina neînserată a Sfinților.

A Crucii-Născătoarei:

Preacurata Stăpână văzând pe Hristos omorându-se, și omorând pe vicleanul se văita cu amar, strigând Celui ce a ieșit din pântecele ei, și mirându-se de îndelungă răbdarea Lui, se ruga: Fiul meu preadorite, nu uita pe roaba Ta. Nu întârzia Iubitorule de oameni, Cela ce ești dorirea sufletului meu.

STIHOAVNA din Octoih.

Troparul Apostolului, glasul al 3-lea.

Apostole Sfinte Codrate, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșale sufletelor noastre.

Slavă..., al Sfințitului Mucenic, glasul al 4-lea:

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Obișnuitele Tropare, și al Născătoarei. Sedelnele Octoihului. Psalm 50.

CANOANELE

Din Octoih, unul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Apostolului.

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos:

Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul, pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stând înaintea Împăratului puterilor purtând cunună, roagă-te să se lumineze cei ce luminat săvârșesc această pomenire a ta, fericite Apostole.

Pe temelia credinței zidind plinirea binecredincioșilor, cu învățăturile tale cele prea-tari purtătorule de Dumnezeu, toată înșelăciunea idolilor o ai răsturnat.

Propovăduind cu sfințenie sfințita Evanghelie, cu preasfințitele tale cuvinte, ai închinat Ziditorului tău suflete prin credință, cu puterea Duhului, pururea pomenite Codrate.

Al Născătoarei.

Născându-se Ziditorul lumii, din Fecioara cea neispitită de bărbat, o a păzit pe dânsa și după naștere, Fecioară ca mai-nainte de naștere precum bine a voit.

Alt CANON, al Sfințitului Mucenic.

A lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Dorind să laud astăzi dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu razele cele luminătoare ale Duhului, păstorule și Mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Celui ce toate le ține.

Luminat te-ai îmbogățit cu dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviințându-te cu frumusețile păstoriei, și cu sângele sfințitei nevoințe roșindu-ți podoaba ta, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Întărindu-ți cugetul cu nădejdea celor mai bune, preaînțelepte Foca, pe cel ce era tare întru răutate, de tot l-ai slăbit, și ai alergat către ceruri, purtător de biruință prea-ales.

Și acum..., al Născătoarei:

Dezlegatu-s-a blestemul strămoșilor Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu cel mai dinaintea veacurilor, născându-se prunc tânăr, și înnoind cu adevărat toată firea omenească.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Săvârșind minuni înfricoșate Codrate, pe cei necredincioși i-ai adus către dumnezeiasca credință, ca un Apostol al lui Dumnezeu, și ca un ierarh cinstit, preasfințite.

Pe mulți ai luminat cu învățăturile cele dumnezeiești; că te-ai arătat slujitor Luminii, celei ce a luminat marginile lumii, cu străluciri dumnezeiești Ierarhe Codrate.

Făcutu-te-ai pricină de multe bunătăți turmei tale, curățind întunericul necunoștinței ei, și luminându-o pe dânsa, cu faceri de multe minuni.

Al Născătoarei:

Sălășluitu-s-a întru tine focul cel nesuferit, nearzându-ți pântecele Născătoare de Dumnezeu; iar patimile noastre, și materia răutății o a făcut cenușă.

Alt Canon,

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Săvârșind tămăduiri cu chemarea lui Hristos Cuvioasă, ai mântuit de înșelăciunea vrăjmașului, cetăți și popoare, cu Darul cel dumnezeiesc.

Fiind lăcaș lui Dumnezeu Mucenice, ai surpat capiștile idolești, având întru ajutor, și împreună-lucrătoare puterea Celuia ce toate le lucrează.

Slavă...

Oaste îngerească s-a arătat Foca și mare lumină dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.

Și acum..., al Născătoarei:

Din tine întrupându-se Dumnezeu pentru milostivire, S-a unit cu oamenii, și a dezlegat blestemul, ceea ce singură ești cu totul binecuvântată Stăpână.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

CONDACUL Sfințitului Mucenic Foca. Glasul al 2-lea.

Podobie: Pe propovăduitorul...

Ca pe un soare înțelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat, și purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Prea Înalt Mucenice, ca să luminezi mulțimea credincioșilor. Că viețuirea și nevoințele tale, le-a primit ca un mir de bună mireasmă, Cel ce singur este mult Milostiv.

ICOS

Luminează-mă cu lumina neapusă a cunoștinței Tale Mântuitorule; risipește-mi negura și întunericul patimilor. Dă-mi mie cuvânt de înțelepciune și de pricepere dumnezeiască, Cuvinte, ca cu umilință să încununez pe cel pururea pomenit Mucenic Foca, cu laude și cu cântări. Că tu ești ajutorul celor nepricepuți și avuție celor săraci, și izvor darurilor celor bune, și Mântuitor tuturor, Cela ce singur ești mult Îndurat.

Sedealna Apostolului, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Pe marele Apostol și ierarh al lui Hristos, pe măritul Codrat să-l lăudăm credincioșii, cu cântări de Dumnezeu insuflate; căci izvorăște ca dintr-o fântână celor ce cu credință cer iertare greșalelor, și tămăduire patimilor, că au luat de la Cel Prea Înalt, Darul îndestulat.

Slavă..., a Mucenicului.

Sălășluind întru tine darul Duhului, Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta și celor ce plutesc pe mare, și cu credință năzuiesc la ajutorul tău, le ajuți în toată vremea Părinte. Dimpreună cu aceștia dă-ne și nouă curățire, de Dumnezeu înțelepte.

Și acum..., al Născătoarei:

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus de Ființă, roagă-te Lui neîncetat împreună cu puterile cele cerești, ca să ne dea iertare de greșale, și îndreptare vieții, nouă celor ce cu credință și cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce singură ești prealăudată.

A Crucii Născătoarei.

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin sfânt sufletul tău; când ai văzut pe Fiul și Dumnezeul tău răstignit de bunăvoia sa. Pe care binecuvântată nu înceta a-L ruga, să ne dăruiască nouă iertare greșalelor.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am preamărit pe Tine unule Iubitorule de oameni.

Arând pământul inimilor celor credincioși, cu secera cuvintelor tale, ai curățit toată materia răutății.

Daruri de vindecări izvorăște mormântul tău, nouă tuturor, celor ce te rugăm pe tine, Ierarhe Codrate.

Plecându-te cu milostivire, scapă din primejdii pe cei ce ți se roagă, sfințite Codrate.

Luminând pe cei întunecați de înșelăciune, cu făcliile cuvintelor tale, ai ars toată înșelăciunea cea uscăcioasă.

Al Născătoarei:

Din curatele tale sângiuri, Născătoare de Dumnezeu, S-a întrupat Ziditorul și a înnoit pe toți cei ce erau stricați.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Ca o prealuminoasă stea, te-a pus Stăpânul la înălțimea Bisericii pe tine Foca, ca să luminezi inimile tuturor cu luminile minunilor, și cu nevoințele tale Preasfințite.

Mărturisit-ai întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc Mucenice biruitorule, și arătat ai rușinat închinăciunile elinilor, și nedumnezeirea mulțimii dumnezeilor.

Slavă...

Fiind înălțată marea cu valurile înșelăciunii, de viforul mulțimii dumnezeilor, o ai trecut prin cârmuirea cea dumnezeiască, făcându-te liman prea-liniștit, tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.

Și acum..., al Născătoarei:

Neispitită de nuntă ai născut o Fecioară, și după naștere te-ai arătat iarăși feciorind. Pentru aceea cu glasuri netăcute, prin credință, fără îndoială, strigăm ție Stăpână: Bucură-te!

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Sufletul tău cel curat, aflându-l Dumnezeu cel preacurat lăcaș măririi Sale, curăță prin tine sufletele cele spurcate cu păcate cumplite.

Învățații elinilor, biruindu-se de înțeleptele tale dogme, Fericite, s-au plecat a mărturisi pe Hristos, Ziditor, înțelepciune, și putere a Tatălui Celui mai-nainte fără de început.

Arătând oamenilor lumina ce a strălucit de la Tatăl luminilor Codrate, ai povățuit popoarele a cinsti și a mări o Treime nedespărțită.

Al Născătoarei:

Născutu-ne-ai nouă întrupat pe Fiul în două firi Cel născut din Tatăl mai-nainte decât toate veacurile, fără stricăciune, fără de ani, precum însuși știe.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Ne-abătându-te la cărările vrăjmașului, ți-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, Preasfințite.

Rupându-ți-se mult chinuitul trupul tău de bătăi, ai rupt legăturile mulțimii dumnezeilor, cu dumnezeiasca putere, și ai primit cununa muceniciei Foca.

Slavă...

Întreagă junghiere te-ai adus lui Dumnezeu prealăudate, Celui ce S-a jertfit pentru noi, și ai încetat jertfele idolilor cele cu sângiuri.

Și acum..., al Născătoarei:

Înțelepciunea lui Dumnezeu și-a zidit eiși casă, din curate sângiurile tale precum bine a voit, o Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

Cer înalt te-ai arătat povestind tuturor mărirea lui Dumnezeu cea mântuitoare, ca un ierarh îndumnezeit, ca un Apostol lăudat, tu Codrate.

O fire a Dumnezeirii fără de început, și o Domnie propovăduind, preaînțelepte Codrate, ai risipit trufia cea întunecoasă a multor dumnezei.

După legea firii zăcând acum trupul tău în mormânt, preasfințite fericite Codrate, faci minuni preamărite, și mai presus de fire.

Al Născătoarei:

Cel ce a întins Cerul cu voia Sa, alt Cer te-a arătat pe tine pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, și din tine a răsărit celor dintru întuneric.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas de...

Marea nedumnezeirii o ai uscat preaînțelepte, izvorând izvor de viață, și cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.

Spânzuratu-te-ai pe lemn chinuindu-te cumplit, și strămutându-ți-se membrele, Fericite, ai auzit glas dintru înălțime întărindu-te, Ierarhe și Mucenice mult chinuitu-le.

Slavă...

Râvnind patimii Celui fără patimă Foca, vindeci patimi de multe feluri, și mântuiești de vifor și de valuri întreite pe cei ce înoată, prin fierbintele tale rugăciuni cele către Dumnezeu.

Și acum..., al Născătoarei:

Ca ploaia negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în preacurat pântecele tău preasfântă Fecioară, și a uscat pâraiele răutății cu puterea cea dumnezeiască.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL Apostolului, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca pe un Ierarh cinstit și nevoitor prea-tare, lumea îți aduce Ție Doamne rugător, pe dumnezeiescul Apostol Codrat, și cu cântări, cinstește cinstita lui pomenire, cerând totdeauna iertare de greșale, să se dăruiască celor ce cântă, Aliluia.

ICOS

Să cinstim pe înțeleptul ierarh ca pe un păstor credincios și ca pe un învățător. Că a înflorit trandafir preasfințit, în grădina pătimirii, și ne-a umplut pe noi credincioșii de mireasma razelor minunilor sale, și de faptele cele îmbunătățite; luminând tot pământul cu strălucirile tămăduirilor, și a preamărit Dumnezeu pe cei ce strigă Lui, Aliluia.

SINAXAR

Întru această lună în 22 de zile, Sfântul Sfințitul Mucenic Foca, făcătorul de minuni.

Acesta a fost fiu lui Pamfil și Mariei în cetatea Sinopi. Și încă din tânără vârsta lui făcea minuni mari cu Darul Sfântului Duh, și a petrecut făcând minuni până la sfârșitul vieții sale. Deci i s-a arătat și sfârșitul muceniciei care era să-i vină, că veni un porumb de-i șezu pe cap, și-i puse cununa, și-i grăi omenește, zicându-i: Pahar ți s-a amestecat și trebuie să-l bei. Carele și prea deplin s-a învrednicit de l-a băut, în zilele împăratului Traian, luând sfârșit de sabie și prin foc. Făcutu-s-a și după mutarea lui către Domnul multe minuni de dânsul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Foca grădinarul.

Stih: Foca Mucenicul cu sfârșitul cel prin sabie murind,

Pentru tine Cuvinte, mulțumire îți aduce, pe tine mărind.

Acesta era de la Sinopi, cetate veche și vestită lângă Marea Neagră, meșteșugul lui era grădinăria, la care ostenea și lucra, și ce agonisea avea mare grijă a-și înfrumuseța sufletul. Drept aceea nu s-a ascuns, ci s-a vădit și acesta ca o slugă adevărată a lui Hristos, către ighemonul care era atunci, și venind ucigașii, au găzduit la casa acestuia pe care ei căutau. Deci primindu-i și odihnindu-i i-a întrebat cine sunt, și cu ce trebuință au mers la cetatea lui? Aceia îi spuseră taina, cum că căutau pe Foca, ca să-l muncească, și dacă auzi sluga Domnului acestea făcându-și gătirea mormântului, se vădi pe sine la cei ce-l căutau, și lor li se făcu milă, iar el încă îi rugă să îndrăznească a face porunca care aveau, și tăindu-i-se capul, s-a adus curată jertfă înaintea lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Isaac, și Sfântul Martin.

Stih: Cu îndrăzneală lui Hristos cea de la înălțime adia,

Martin să-și dea sufletul mai înaintea sabiei se grăbea.

Pomenirea Cuviosului Cosma Zografitul, ce a pustnicit în Sfântul munte al Atonului, în anii o mie trei sute douăzeci și trei. Și cei douăzeci și șase cuvioși părinți Zografiți, care mustrând pe împăratul Mihail și pe patriarhii Ioan Becul latino-cugetătorii deasupra Pirgului, prin foc s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur, în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Înălțându-ți gândul către Dumnezeu, ce însuși Unul este bunătatea cea începătoare, te-ai făcut Biserică Treimii cu chip dumnezeiesc, și pe cei dintru adâncimea răutății i-ai ridicat cu învățăturile tale cele înțelepte, care strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Sfărâmând capiștile idolilor prin puterea rugăciunilor tale, ai zidit din nou Biserica lui Dumnezeu, cu Dumnezeiescul Duh, Preasfințite, și ai adunat într-însa mulțimile celor ce se mântuiesc, care strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Adiind foc ca unul ce pururea ai avut în inima ta dumnezeiescul foc al Duhului, te-ai arătat văpaie arzând toată înșelăciunea cea uscăcioasă, și luminând celor ce strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Al Născătoarei:

Izbăvindu-ne de blestemul cel strămoșesc, prin tine ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, te cunoaștem pe tine pricină tuturor bunătăților, ca pe una ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând și de cuvânt, care este pricină ființei tuturor. Drept aceea strigăm ție preacurată: Bine ești cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Alt Canon,

Irmos: În cuptorul persienesc...

De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit preaînțelepte, și fiind mai-mare turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui mare fiind preamărit Foca ca un Mucenic.

Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea Mucenice, fiind aruncat în mijlocul varului celui arzător, și nicicum vătămându-te strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Slavă...

Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, Mărite, cu roua dumnezeiască nemistuit de foc, cel ce ai ars materia nedumnezeirii, Ierarhe.

Și acum..., al Născătoarei:

Casa sufletului meu cea stricată prin mijlocirile pocăinței înnoiește-o Preacurată Fecioară, ca ceea ce una ești bună; și cu nașterea ta ai înnoit toată omenirea.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Având picioarele sufletului tău întărite pe piatra credinței, fericite Codrate, ai împiedicat pe vrăjmașii Domnului, și ai întărit pe toți cei ce preaînalță pe Hristos întru toți vecii.

Având și sufletul și inima înfrumusețate cu bunătăți, ai împodobit suflete cu cuvintele învățăturii tale, ridicând toată nelegiuirea înverșunării idolești, Codrate de Dumnezeu grăitorule.

Ca un ucenic al lui Iisus, ca un Apostol minunat, ca o rază strălucitoare a Soarelui dreptății, Codrate, luminează, sfințește, pe cei ce pururea săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Al Născătoarei:

Dumnezeieștii Prooroci cu glasuri preasfințite, luminat te veste-au pe tine mai-nainte, că vei să fii Maică Preacurată lui Dumnezeu, Stăpânului tuturor. Pentru aceea te lăudăm pe tine întru toți vecii, ceea ce una ești fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Dar este revărsat în buzele tale înțelepte Foca, pentru aceea ai întors poporul cel rătăcit de la învățăturile șarpelui, și ca un păstor adevărat, l-ai adus către Hristos, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Rugător către Dumnezeu neadormit te are pe tine adunarea credincioșilor înțelepte, care îmblânzești valurile mării patimilor, și liniștești supărările, și ne scapi de tot felul de întristări, pe noi care strigăm: Lăudați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Biserica ta totdeauna izvorăște râuri de tămăduiri, celor ce au trebuință, arătându-te liman fără de valuri, și izgonitor de patimi, celor ce te cinstesc pe tine Mucenice, și strigă lui Hristos: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire Foca, roagă cu osârdie pe preabunul Dumnezeu să ne dăruiască scăpare de rele, ca să strigăm: Lăudați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., al Născătoarei:

Sicriul legii și năstrapa care purta manna, și masa cea dumnezeiască, și sfeșnicul cel de aur, pe tine te însemnă Preacurată, ceea ce ai născut lumina, spre descoperirea neamurilor; care luminează marginile lumii cu cunoștința de Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim.

Fiindu-ți cugetul înfrumusețat, stai luminat pururea înaintea Stăpânului Celui frumos ca un Ierarh preasfințit, ca un Apostol dumnezeiesc, dimpreună cu ceilalți Apostoli cerând pace lumii, preafericite Codrate.

Magnessia are sicriul moaștelor tale ca un chivot dumnezeiesc, din care izvorăște toată folosința Codrate; iar lăcașurile cerurilor având sufletul tău, se veselește dimpreună cu toți Sfinții.

Ziua ta cea prealăudată, pomenirea ta cea purtătoare de lumină, praznicul tău cel cu adevărat de bună laudă, ne-a strălucit ca soarele, tuturor celor ce cu credință te cinstim Codrate; rugându-ne ca prin rugăciunile tale, să câștigăm curățire de păcate și mare milă.

Al Născătoarei:

Fie-ți milă Doamne, și Te îndură de mine când vei veni să judeci lumea, să nu mă osândești în foc, să nu mă cerți cu mânia Ta. Se roagă Ție Hristoase, și Fecioara, care Te-a purtat pe Tine în pântece, și ceata Apostolilor dimpreună cu toți Proorocii și Mucenicii.

Alt Canon,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Veniți cu toții să prăznuim cu cuvinte dumnezeiești preasfânta pomenire a sfințitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorului de bine pentru noi.

Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului Mucenice, când ai intrat în baia cea arsă, și ți-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te, Fericite.

De tine fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, și ale mucenicilor, și ale Sfinților Apostoli, și adunarea tuturor drepților, avându-te pe tine în mijlocul lor.

Slavă...

Pomenirea ta s-a lățit în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu credință laudă nevoințele și luptele tale, și chinuirea cea vitează, păstorule și Mucenice, vrednicule de laudă.

Și acum..., al Născătoarei:

Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate, și mă izbăvește de văpaia cea veșnică, și de întunericul iadului, ca veselindu-mă să laud mărirea ta Preacurată.

Irmosul:

Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA Apostolului.

Podobie: Femei ascultați glas...

Ca un Mucenic și Apostol și ierarh îndumnezeit Codrate și tăinuitorule al Cuvântului Hristos, propovăduind cu toată înțelepciunea dumnezeiasca Evanghelie, ai luminat tot pământul, și izbăvind pe oameni din înșelăciune i-ai învățat să se închine Treimii.

Slavă..., a Sfințitului Mucenic.

Podobie: Cel ce ai împodobit...

Cela ce ești ales între ierarhi, și laudă nevoitorilor, și părtinitor celor ce umblă pe mare, Foca! Păzește de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, Fericite.

Și acum..., asemenea.

Fecioară ceea ce ai născut pe Ziditorul veacurilor, și pe Stăpânul îngerilor; pe Acesta roagă-L, ca să ne arate pe noi slugile Sale stătători în partea cea dea-dreapta.

A Crucii Născătoarei:

Preacurată Maica Ta cea fără de mire, Hristoase al meu, dacă Te-a văzut pe Cruce pironit, cu lacrimi se tânguia, strigând: Vai mie Lumina mea cea prea dulce, cum ai apus de la ochii mei!

LA LAUDE

Stihirile Apostolului pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Ca un sfințit începător, ca un dumnezeiesc propovăduitor, ca un mărturisitor prea-ales al patimilor lui Hristos, și măririi celei negrăite împreună moștenitor, mărite Codrate, cu toată înțelepciunea ai propovăduit Sfânta Evanghelie sfințite. Și pe cei ce erau întru întunericul necunoștinței i-ai și adus la lumină, pentru aceasta cu bucurie cinstim prăznuind preasfântă și sfințită pomenirea ta, de Dumnezeu purtătorule, Fericite. De două ori.

Celor dumnezeiești preamărit învățându-te, ca un soare ai trecut luminând tot pământul cu fulgerele propovăduirii, sfințite tăinuitorule; și sufletele celor ce erau întru întuneric le-ai luminat, și pe începătorul întunericului și pe dracii cei întunecați, cei ce nu puteau suferi lumina cea viețuitoare întru tine, i-ai izgonit prin dumnezeiești daruri, și lucrarea Sfântului Duh, sfințite începătorule Codrate; rugătorule pentru cei ce bine te laudă pe tine.

Cu mărturisirea lui Dumnezeu fiind întărit, și cu rănile bunătăților împodobit, ai fost gonit de la Atena, păstoria ta, de oamenii cei fărădelege preafericite; și ca un izvor de mântuire ai adăpat pământul și inimile cele mai înainte înțelenite de întunericul înșelăciunii. Ca un Apostol și ca un ucenic al lui Hristos prea-adevărat, Ierarhe Codrate; rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ceea ce în pântecele tău ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cela ce s-a făcut Om pentru iubirea de oameni, și amestecarea noastră din tine o a luat, și o a îndumnezeit arătat. Nu mă trece cu vederea acum Preacurată, pe mine cel necăjit, ci mă miluiește degrab, și din toată vrăjmășia dușmanului, și de vătămarea vicleanului izbăvește-mă.

A Crucii Născătoarei:

Pe tine Mielușelul și Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn mielușeaua, ceea ce Te-a născut se tânguia, și ca o Maică striga către Tine: Îndelung răbdătorule preaiubite Fiule, cum Te-ai răstignit pe lemnul Crucii, Cuvinte? Cum Ți s-au pironit mâinile și picioarele Tale de cei fărădelege? Și sângele Tău ți l-ai vărsat Stăpâne.

Stihoavna din Octoih.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.