SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: și se cântă stihirile, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești...

Preoțind dumnezeiescul Zaharia și fiind întru cele dinlăuntru ale Bisericii, cererile poporului aducându-le Făcătorului de bine mult-Milostivului, dumnezeiesc înger a văzut strigându-i lui. Rugăciunea și cererea ta s-au ascultat; îndrăznește bătrânule și nu te îndoi. Că vei avea fiu pe dumnezeiescul Mergător înainte, pe cel mai presus decât cei născuți din femei; și pe cel ce cu puterea lui Ilie va să meargă înaintea lui Hristos. De două ori.

Străin te arăți mie cu vederea și cu chipul, străin cu graiurile și cu vestirile, Zaharia împotrivă a grăit. Că eu am venit să cer mântuire poporului, iar nu să câștig fiu, precum tu îmi grăiești. Împotriva cererilor te aflu cu vestirea, și mi se pare că nu-mi grăiești adevărul. Și cum poate fi adevărat ceea ce tu grăiești, că Elisabeta este stearpă, și eu precum tu cunoști, sunt foarte bătrân. De două ori.

Pentru ce nu crezi cuvintelor mele, Zaharie? Și cum zici că mincinoasă vestire aduc eu ție? Arhanghelul lui Dumnezeu sunt eu; cele ce-mi sunt mie poruncite, acelea iată spun ție stând împreună cu tine. Ci de vreme că nu ai crezut, vei fi surd și mut, până ce vei vedea dumnezeiască plinirea cuvintelor mele. Și dacă va naște Elisabeta ție pe glasul Cuvântului, pe marele Mergător înainte, dezlegându-ți-se limba, vei binecuvânta pe Dumnezeul lui Israil. De două ori.

Slavă..., glasul al 6-lea.

A lui Vizantie.

Din pântece sterp a răsărit astăzi rodul rugăciunii, Ioan Mergătorul înainte. Bucură-te pustie, și dănțuiește omenire. Că iată propovăduitorul pocăinței, vine a se zămisli în pântece de Maică. Veniți iubitorilor de praznic, bucurându-ne întru mărita lui zămislire, să dănțuim strigând: Cela ce ești între cei născuți din femei mai mare, nu înceta a te ruga pentru noi, cei ce cu credință săvârșim dumnezeiască zămislirea ta, ca să aflăm curățire de păcate, și mare milă.

Și acum..., al Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine Prea Sfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda Preacurată, nașterea ta; că cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, același din tine cea curată a ieșit, negrăit întrupându-se. Din fire Dumnezeu fiind, și cu firea Om făcându-Se pentru noi; nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 6-lea.

Podobia: Toată nădejdea...

Cu sfințenie intrând în Sfânta Sfintelor, sfințite Proorocule; ție celui sfânt, stându-ți înainte Sfântul Înger, precum scrie, a strigat grăind: Auzitu-s-a rugăciunea ta, și se dezleagă acum sterpiciunea Elisabetei, și-ți va naște ție prea bătrânule, fiu pe Ioan Mergătorul înainte, pe sfeșnicul Soarelui, pe Proorocul Celui Prea Înalt, și glasul Cuvântului Celui ce din Fecioară, fiica lui Dumnezeu, va să răsară.

Stih: Și tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea Lui.

Spune-mi mie mai luminat, din ce voi cunoaște aceasta? Iarăși către înger, preafericitul bătrân a zis: Că precum vezi plin de zile sunt eu, și Elisabeta este stearpă. Deci cum îmi spui mie cuvinte mai presus de fire, mă minunez! Și mi se pare că nicicum nu-mi grăiești adevărul o omule! Du-te, că eu cer mântuire poporului iar nu fiu a câștiga, lucru anevoie de crezut.

Stih: Să-i slujim Lui întru sfințenie, și întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieții noastre.

Arhanghel al lui Dumnezeu Atotputernicului sunt eu; Gavriil îmi este numele, a zis bătrânului cel fără de trup. Acum dar amuțește, și tăcere te învață, pentru că n-ai crezut cuvintelor mele. Iar dacă va naște ție soția ta pe trâmbița Cuvântului, luminându-ți ție limba Duhul, vei striga mai limpede: Prooroc Celui Prea Înalt te vei chema, o pruncule, și vei găti mai-nainte cu Darul cărările Lui, precum bine a voit.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Înger din coapse neroditoare ai ieșit Botezătorule, sălășluindu-te din scutece în pustie, și pecetea tuturor Proorocilor te-ai arătat. Că pe Care aceia în multe chipuri L-au văzut, și întunecat mai-nainte L-a propovăduit, pe Acesta a-L boteza în Iordan te-ai învrednicit, și glasul Tatălui ai auzit din Cer, mărturisind Ființa cea fiiască a Lui; și pe Duhul ai văzut în chip de porumb, glas aducând peste Cela ce S-a botezat. Ci o Cela ce ești mai presus decât toți Proorocii, nu înceta a te ruga pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea ta.

Și acum..., al Născătoarei:

Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese rușinat de la tine Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Ci cere har, și primește dăruirea, spre folosul cererii.

Troparul, glasul al 4-lea.

Ceea ce mai înainte erai stearpă neroditoare, veselește-te; că iată ai zămislit pe sfeșnicul Soarelui arătat, Cela ceva să lumineze toată lumea, ce pătimea cu nevederea. Dănțuiește Zaharie cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Prea Înalt este cel ce va să se nască.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul de 2 ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 5-lea.

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Elisabeta de sterpiciune s-a vindecat, și Fecioara iarăși Fecioară a rămas, zămislind în pântece prin glasul lui Gavriil. În pântece mai-nainte a săltat înainte Mergătorul Ioan, cela ce a cunoscut mai-nainte pe Cel din pântece fecioresc Dumnezeu și Stăpân, Cel ce S-a întrupat spre mântuirea noastră. De două ori.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Bucură-te munte sfânt și de Dumnezeu umblat! Bucură-te rug însuflețit și nears! Bucură-te ceea ce ești una lumii pod către Dumnezeu! Care treci pe cei morți la viață veșnică. Bucură-te nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut pe mântuirea sufletelor noastre.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfințitul Botezător, cel ce a propovăduit pocăința, și a arătat că Hristos Cel ce S-a făcut Om, S-a născut mijlocitor tuturor păcătoșilor, ajutorând pururea tuturor celor viforați. Pentru rugăciunile lui, Hristoase mântuiește lumea Ta. De două ori.

Slavă... Și acum..., al Născătoarei.

Ceea ce ai născut pe Ziditorul a toate, și numai tu una ai împodobit omenirea cu nașterea ta Preacurată, scapă-mă de cursele înșelătorului Veliar. Întărește-mă pe piatra voirilor lui Hristos, Celui ce S-a întrupat din tine; pe care cu osârdie roagă-L pentru noi toți.

Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului fără de martirice pe 8. Și al Mergătorului înainte pe 6,

CANONUL Mergătorului înainte.

Facere a lui Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos: Ca pe uscat umblând Israil...

Cugetele sufletului meu celui sterp și neroditor smulge-le, celui ce se sârguiește a lăuda odrasla celei sterpe, a ta, adică sfânta zămislire în pântece de Maică.

Sfințitul Zaharia în Biserică intrând, a văzut dumnezeiesc înger vestindu-i lui arătat, așa: Fiu la bătrânețe preote vei avea pe Mergătorul înainte.

Slavă...

Mirele Mergător înainte, sfeșnicul Soarelui cel purtător de lumină, în pântece de Maică începe a străluci. Prin care s-a risipit întunericul patimilor, și legătura sterpiciunii s-a dezlegat.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe Stăpânul, Cel ce în pântecele tău se purta, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, din pântecele maicii Sale văzându-L Ioan, a săltat de bucurie, ca cel ce era cu adevărat al Lui Mergător înainte.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

VEZI: Catavasiile acestea se cântă, când este Doxologie și Polieleu, până la 21, ale lui Noiembrie.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Cea stearpă astăzi rod sfințit zămislește, care toată nerodirea sufletelor, cu secure înțelegătoare va să o taie, prin Dar.

Marele Zaharia cel ce amuțise înlăuntrul Bisericii, primește prin vestire înfricoșată glasul Cuvântului, și mărește luminat pe Domnul cel mult Îndurat.

Slavă...

Slăvitul Mergător înainte, care a arătat credincioșilor calea pocăinței, prin îndemnarea îngerului mai presus de nădejde, a odrăslit din pântece de Maică cu dumnezeiesc sfat.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe Hristos purtându-Se în pântecele Fecioarei, dacă L-a cunoscut cel din cea stearpă, a săltat, mai-nainte vestind bucuria ceea ce era să vină pe pământ, ca pe toți să-i izbăvească de întristare.

Sedealna, glasul al 6-lea,

Podobia: Îngereștilor puteri...

În coapse sterpe, iată se sădește marele Mergător înainte al Ziditorului tuturor, care cu securea pocăinței va să taie nerodirea sufletelor. Bucurați-vă inimile cele ce erați sterpe mai-nainte. Veselește-te toată făptura, și cu osârdie strigă: Dătătorul bunătăților, Doamne mărire Ție.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Sfințitul Zaharia tămâind în Biserică, GavriiI din Cer a stătut înainte-i, zicând către dânsul: La bătrânețile tale, vei să aibi rod bine mărit, și sterpiciunea cea mai de înainte a Elisabetei acum se va dezlega deîndată și zămislind ea, va naște pe propovăduitorul și Mergătorul înaintea lui Iisus. Pentru rugăciunile lor Mântuitorul lumii, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând. Și cu mintea a socotit de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânță Născătoare de Dumnezeu. De rugul cel nears în foc. De toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Și mărturisind logodnicul tău și păzitorul, preoților a strigat: Fecioara a născut și după naștere iarăși a rămas fecioară.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Glasul îngerului, pe tine îngerul cel după adevăr al venirii lui Hristos, cu sfințenie mai-nainte te-a vestit preotului, că din pântece sterp era să odrăslești, fericite Mergătorule înainte.

Ceea ce mai-nainte erai neroditoare, și nenăscătoare, acum te veselește. Că pe Botezătorul lui Hristos și Mergătorul înainte vei să-l naști rod preamărit, Elisabeta, vrednic-o de minune.

Slavă...

Cu securea rugăciunilor tale Mergătorule înainte, dezrădăcinează spinii patimilor mele, și odraslele gândurilor; și mintea mea o fă roditoare prin fapte bune, preafericite!

Și acum..., al Născătoarei:

Pântecele Fecioarei Te-a purtat pe Tine, Cela ce porți toate, când Botezătorul în pântece purtându-se, s-a închinat Ție Hristoase, și săltând s-a bucurat.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cu Dumnezeiască strălucirea...

Mergând Proorocul înlăuntrul jertfelnicului, și slujbele legii Făcătorului săvârșind, i s-a arătat Sfântul înger, vestindu-i dumnezeiască zămislirea Mergătorului înainte.

Cum va fi mie aceasta cu adevărat? Că eu sunt bătrân precum vezi, și am o soție stearpă, zis-a Zaharia către Arhanghel; graiuri potrivnice firii îmi grăiești mie.

Slavă...

La Sarra lui Avraam te uită și vezi, cum aceea pe Isaac la bătrânețe a născut omule, și celor ce ți s-au grăit întru adevăr crede; către bătrânul a grăit marele înger.

Și acum..., al Născătoarei:

Binecuvântată între femei ești tu de Dumnezeu dăruită a strigat Elisabeta către tine, când te-a cunoscut că vei să naști fără de bărbat, ceea ce una singură ai rămas nestricată după naștere.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea văzându-o...

Mă îndoiesc cu gândul, și nu cred cuvintelor tale; a zis preotul, Arhanghelului. Căci poporului mântuire am cerut, iar nu rod din coapsele mele.

Săditorul firii, Împăratul îngerilor, slujitorul împotrivă a grăit, pe îngerul venirii Sale, bine a voit ca să-l naști tu. Nu fii necredincios cuvintelor mele, o omule!

Slavă...

Chipul tău de foc, și vederea ta înfricoșată, și minunat este cuvântul tău, Zaharia a zis slujitorului. Dar cele ce-mi grăiești sunt mai presus de fire, și străine graiuri, și nu le cred.

Și acum..., al Născătoarei:

Sfeșnicul pe Soarele cel ascuns în norul pântecelui de Maică cunoscându-L, încă fiind întru întunecată sălășluire a pântecelui, i S-a închinat bucurându-se, și a săltat.

CONDAC glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Se veselește luminat marele Zaharia, cu Elisabeta soția sa cea întrutot mărită, după vrednicie zămislind pe Ioan Mergătorul înainte, pe care Arhanghelul bine l-a vestit bucurându-se, și oamenii după vrednică datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al Darului.

ICOS

Sfințita Evanghelie să o deschidem, care ne-a scris-o Luca sfințitul și minunatul, și să vedem zămislirea cea luminată și cinstită a Mergătorului înainte; că zice: Dacă a intrat preotul și dreptul Zaharia în Sfânta Sfintelor să tămâieze în vremea preoției sale, i-a stătut lui înainte Gavriil binevestindu-i, și zicând: Vei să aibi Arhiereule, fiu la bătrânețe, pe Proorocul și înainte Mergătorul, glasul și propovăduitorul, și sfeșnicul cel pururea luminos; pe tăinuitorul Darului.

SINAXAR

Întru această Lună, în 23 de zile, zămislirea Sfântului slăvitului Prooroc, înainte Mergătorului și Botezătorului Ioan.

Stih: De la înger s-a făcut proorocie la bărbat Prooroc,

Că va naște Prooroc, și mai mult decât Prooroc.

La douăzeci și trei de zile, pântecele cel sterp a zămislit,

Pe Mergătorul înainte cel ce pocăința a propovăduit.

Această dumnezeiască zămislire o a bine vestit dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil către Proorocul și sfințitul Zaharia, zicându-i: Ascultatu-ți-s-a rugăciunea ta. Așa că dintru aceasta se cunoștea mai-nainte dumnezeiasca și fecioreasca naștere a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, adică pentru minunea, și a bătrâneților și a sterpiciunii Elisabetei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Andrei, Ioan, Petru și Antonie, ce s-au săvârșit în Africa.

Stih: Pentru Cuvântul cel ce cu o suliță s-a împuns fiind spânzurat,

De două sulițe împungându-se Andrei a răbdat.

Junghiindu-se Ioan pentru vrajba de rătăcire,

A junghiat pe vrăjmași și împreună junghie și pe a înșelăciunii amăgire.

Antonie și Petru ca niște pietre vârtoase,

Răbdau tăierile membrelor de la cei cu inima pietroasă.

Domnind la Roma Vasilie Machedon domnea și tirănea prea crudul Avrahin agareanul (turcul) toată Africa. Acesta prădând Siracusele (aceasta este Mitropolia Siciliei) luat-a de acolo pe Ioan împreună cu copiii lui, Petru și Antonie, care erau încă mici și îndată a poruncit să-i învețe carte agarenească. Și după ce au venit în vârstă bărbătească, și întreceau pe mulți cu înțelepciunea și cu fapte bune, mirându-se de dânșii vicleanul acela veliar, îi boieri făcând pe Antonie, Ghenicon și pe Petru, Sachelarie. Însă aceștia întru ascuns erau creștini, iar în vedere se fățărniceau că sunt saracini. Dar nu s-au putut ascunde mult timp. Că aflând Avrahin, și mâniindu-se i-a pus cu picioarele în obezi, și i-a ucis cu toiege sălbatice clenciuroase. Deci fericitul Antonie luând patru sute de toiege pe tălpi, și sfărâmându-i-le, mulțumea lui Dumnezeu. După aceea l-a pus pe un grătar, legat deasupra unui samar cu ștreanguri, de l-a purtat prin mijlocul târgului. Iar pe Petru dezbrăcându-l, l-a bătut cu toiege pe spinare și pe pântece, și l-a băgat în temniță. După aceea mai scoțându-i, iarăși cu bețe clenciuroase le zdrobea brațele și umerii și mâinile. După aceea asemenea le-a sfărâmat armurile și fluierele și picioarele, atât cât s-au muiat toate oasele amestecându-se cu carnea și cu sângele, de s-au făcut ca o amestecătură. După aceea strângând cărbuni, și aducând un faur, porunci de le tăie boașele cu un clește de fier ars în foc, și le puse în gurile fericiților. Așadar aceștia sfârșindu-se întru acestea, adus-au și pe tatăl lor Ioan către dânsul, și ridicându-l cu mâna stângă de grumazi îi băgă sabia lui în gură pe gâtlej, și așa el și-a dat duhul peste fiii săi. Deci făcând foc mare, au ars trupurile Sfinților toate dimpreună. Iar fericitului Andrei, foarte bătrân fiind de vârstă, și multă vreme zăcând la închisoare, uscat fiind de foame și de sete, și de goliciune și de ticăloșie, și nesupunându-se câinelui aceluia, ce i-a făcut fiara sălbatică? Încălecat-a pe un cal, luând o suliță, și aflând pe sfânt în prejma lui, l-a lovit în piept, iar Sfântul mulțumind a scos glas către Dumnezeu, și iarăși din dos trecând pângăritul ucigaș, l-a lovit cu altă suliță între spete, și intrând amândouă sulițele într-însul, căzu Sfântul jos și-i tăiară capul, și așa se plini mărturisirea lor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Raida fecioara.

Aceasta s-a născut în Egipt, la locul ce se cheamă Tamma, fiică fiind unui preot anume Petru, și a îmbrăcat schima monahicească, fiind ea de doisprezece ani. Deci pogorându-se împreună cu alte fecioare la fântână ca să-și scoată apă și văzând multe fecioare, femei și mulțime de bărbați, preoți și diaconi și călugări, pe care îi prinsese ighemonul Luchian, și-i ducea legați într-o corabie, și aflând ea că sunt legați pentru Hristos, îmbărbătându-se, intră și ea între dânșii, rugându-se la Comentarisie care era mai mare, ca să fie și ea cu aceia, iar el o învăța să-și aleagă ce este mai bine, să nu pătimească munci, nici să moară cu acei legați. Deci nevrând, stătu înaintea ighemonului, și batjocori dumnezeii lui și-l scuipă în obraz căci își bătea joc de credința creștinilor. Deci după multe munci i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioaselor femei Xantipi și Polixeni, surorile.

Stih: Pe surorile Xantipi și Polixeni le prăznuiesc,

Cu care împreună și cetele cerești dănțuiesc.

Acestea au fost din în țara spaniolilor, pe vremea lui Claudie cezarul. Dintre care Xantippi era femeie lui Prob care administra țara. Deci aceasta fu învățată de Apostolul Pavel când a fost acolo, și împreună cu alții și bărbatul ei. Iar Polixeni se răpise de oarecarele om rău și făcător de rele, ci cu darul lui Dumnezeu a scăpat curată și nestricată, și s-a botezat de Apostolul Andrei. Deci crezând mulți prin mijlocul ei, luă cu sine pe Apostolul Onisim, și se duse în Spania patria sa; apoi după acea călătorie mare și nespusă, fugi trăgând cu dânsa și pe Rebeca cu care se botezase, află pe soru-sa Xantipi. Și petrecându-și viața împreună, și multe puteri de minuni arătând, către Domnul s-a dus.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nicolae Pantopolitul, care mărturisind în Constantinopol, la anul o mie șase sute șaptezeci și doi prin sabie s-a sfârșit.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ioan din Conița.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Pentru că n-ai crezut cuvintelor mele, amuțire vei pătimi cu adevărat, și când vei vedea născut pe glasul Cuvântului, atunci vei glăsui, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul lui Israil.

Ca un soare cu luna împreunându-se prealuminatul Zaharia cu preamărita Elisabeta, a născut pe sfeșnicul luminii cel purtător de lumină, cel ce luminează nouă, celor cumplit ținuți întru întunericul patimilor.

Slavă...

Fiind încă în pântecele Elisabetei marele Mergător înainte, cu săltările ca cu niște cuvinte s-a închinat Ție Hristoase, Celui ce erai în pântecele Fecioarei, Iisuse Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., al Născătoarei:

Buna, Elisabeta, purtând în pântece ca o stea pe dumnezeiescul Mergător înainte, s-a închinat norului celui luminat, Mariei celei ce a purtat pe Soarele Hristos, Cel întrupat dintr-însa pentru mântuirea noastră.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Din văpaie cuvioșilor rouă...

Prietenul mirelui mai-nainte se gătește, și glasul Cuvântului alcătuire primește, și în pântece sterp acum se zămislește, marele ostaș al Împăratului tuturor.

Lucrătorul inimilor celor sterpe a înflorit; iată se gătește securea patimilor. Vițelul cel cinstit al înfrânării se hrănește, marele Mergătorul înainte, popoare bucurați-vă!

Binecuvântăm pe Tatăl...

Precum legăturile dedemult ale celei sterpe, așa și împietrirea cugetului meu o dezleagă Botezătorule, și roduri de pocăință mă învrednicește să odrăslesc, și să viez în veci.

Și acum..., al Născătoarei:

Dacă te-a văzut Elisabeta pe tine Fecioară, având în pântece, s-a bucurat înlăuntrul ei pruncul și a săltat, cunoscând pe Stăpânul său.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Marele și dumnezeiescul Mergător înainte, ușa cea stearpă acum deschizându-o, se sălășluiește în pântece de Maică, ca în niște palate împărătești, ca să iasă ca un ostaș, gătind tuturor căile Împăratului.

Proorocule al lui Dumnezeu! Bâtrânule dănțuiește! Că vei naște fiu pe Ioan Mergătorul înainte, decât care mai mare între oameni nu s-a născut. Saltă Elisabeta! Tot pământul aducând laudă lui Dumnezeu Făcătorul tuturor, bucură-te!

Slavă...

De noi cei ce cu credință te lăudăm pe tine, adu-ți aminte acum Proorocule al Domnului și Mergătorule înainte, și izbăvindu-ne de patimi sufletești, mântuiește-ne pe noi din nevoi, și la cereasca cărare povățuindu-ne cu dumnezeiască cuviință, pururea fericite.

Și acum..., al Născătoarei:

Fecioară Marie, dacă s-a simțit Elisabeta pe sine slobodă de legăturile sterpiciunii, și având în pântece pe Mergătorul înaintea Celui ce S-a sălășluit în pântecele tău, te-a cunoscut pe tine Curată Maică a lui Dumnezeu cu adevărat.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Minunata zămislire a Mergătorului înainte mai-nainte vestește pe Împăratul cel ce va să se nască din Fecioară, precum acesta din Elisabeta cea neroditoare și stearpă, și din bătrânul preot marele Zaharia. Pentru ale cărora rugăciuni, și ale Născătoarei de Dumnezeu, și ale lui Ioan Botezătorului Tău Doamne, mântuiește-ne și ne miluiește pe toți. De două ori.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Bucurându-ne, ție bucură-te! ca cinstitul Arhanghel, cu mulțumire strigăm, cei ce ne-am mântuit din blestemul cel din început, prin Cel născut al tău Preacurată: Bucură-te scăparea lui Adam, Născătoare de Dumnezeu Fecioară! Bucură-te cinstită, prin care ne-am mântuit din moarte! Bucură-te prin care am dobândit Împărăția Cerurilor.

LA LAUDE

Stihirile, pe 4 glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Se veselește făptura întru zămislirea ta Proorocule, și Mergătorule înainte și Botezătorule Ioane! Că Dumnezeiască nașterea ta însemnează nouă nașterea Stăpânului, și pentru aceasta cu un glas noi pământenii, după vrednicie te lăudăm pe tine.

Preamărită mărturie aflând zămislirea celei sterpe, o aduce îngerul spre încredințare Mariei. Pentru aceasta și noi sterpiciunea Elisabetei și pe Zaharia soțul ei, și pe Ioan să-i lăudăm.

Făclia cea de Dumnezeu gătită a Luminii celei veșnice, prietenul Mirelui, luceafărul cel mare al Soarelui măririi, glasul cel viu al Cuvântului lui Dumnezeu, Mergătorul înainte al venirii Domnului, prin vestire îngerească acum se zămislește.

Prin starea dea-dreapta a îngerului în jertfelnic, mai-nainte a închipuit a fi Mergătorul înainte, cel ce jertfelnic dumnezeiesc al bunei miresme a lui Hristos s-a arătat, care și stării Domnului Iisus dea-dreapta s-a învrednicit, și cunoștința Lui, lumii a miresmat.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea.

Elisabeta a zămislit pe Mergătorul înainte al Darului, iar Fecioara pe Domnul slavei, sărutatu-s-au amândouă maicile, și pruncul a săltat. Că dinlăuntru sluga lăuda pe Stăpânul, și minunându-se Maica Mergătorului înainte, a început a striga: De unde mie aceasta, ca Maica Domnului meu să vină la mine, ca să mântuiască pe poporul cel deznădăjduit, Cel ce are mare milă.

DOXOLOGIA (Slavoslovia) CEA MARE. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Sfântului. Slavă..., Și acum..., Taina cea din veac ascunsă... Ectenia și Otpustul. VEZI: Iar pentru Slavoslovia cea mare să nu te minunezi. Că se poate precum zice cela ce a scris tipicul și octoihul cântându-se și Domnului să cântăm..., zicându-se, să facem și Slavoslovie mare.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, și a 6-a, pe 8. Prochimen, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Galateni: Fraților Avraam doi feciori a avut... Aliluia, Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea fost-a în zilele lui Irod... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul...